Rampa, iulie 1931 (Anul 16, nr. 4031-4056)
1931-07-22 / nr. 4048
„Filarmonica“ In fata noun stagiuni de LIVIU ARTEMIE Este cu adevărat impresionantă a blicului, şi o seamă de alte obiecgrija şi minuţiozitatea cu care înţinut tot atât de justificate, însă alte ţări, marile orhestre simfonice îşi pregătesc, în timpul verii programul lor de activitate pentru stagiunle de iarnă. Este o misiune culturală de mare răspundere aceia pe care şi-o asumă acei cari întocmesc programele marilor concerte simfonice din centrele culturale şi de aceia lucrările pregătitoare încep din vreme iar programele sunt anunţate încă în timpul verii pentru a da posibilitate membrilor orhestrelor de a se iniţia în lucrările pe cari le vor executa iar publicului de a se orienta asupra lucrărilor pe cari le vor asculta. Iată pentru ce revistele muzicale din străinătate anunţă de pe acum în linii generale sau până în ultimele detalii evenimentele muzicale ale stagiunei, pentru ce comemorările muzicale sunt bine pregătite iar programul unei stagiuni înfăţişează o omogenitate şi o ţintă artistică bine definită. Reluând aceste fapte, este inutil să mai amintim că la noi, această fericită practică nu este încă introdusă, că programele concertelor simfonice se întocmesc de la o săptămână la alta, că o linie de conduită în fixarea directivei educative a activităţii orhestrei simfonice nu există şi că, din această cauză ,,Filarmonica“ se îndepărtează pe an ce trece dela adevărata ei menire culturală in viaţa noastră artistică. Se pune atunci întrebarea dacă situaţia trebuie considerată ca iremediabilă. Trebuie oare Filarmonica definitiv lăsată pe această pantă plină de primejdii a unei activităţi necontrolate până la compromiterea acestui excelent ansamblu orhestral şi a talentatului ei director şi dirijor . Obiecţiunle aduse activităţii de până acum a Filarmonicii sunt îndeajuns cunoscute. S’a scris şi s’a repetat de nenumărate ori că Filarmonica nu dă atenţia cuvenită cerinţelor de lărgire a repertoriului, că dă din ce în ce mai puţine prime audiţii, că nu vădeşte nici o preocupare pentru promovarea producţiunii muzicale originale, că eu dă concerte populare cu programe educative, că nu comemorează evenimentele istorice importante, că nu dă virtuoşilor români posibilitatea de a Se înfăţişa ca solişti foaptea pe la care nu s’a răspuns nici odată nimic din partea conducerii orhestrei. Nu s’a răspuns, pentru că — trebuie să o recunoaştem — este foarte greu pentru cineva să poarte răspunderea materială a două instituţiuni artistice, în aceste vremuri de criză, şi să îngrijească şi de directivele artistice şi pe deasupra să lucreze efectiv la realizările artistice ale ambelor instituţiuni. In ceea ce priveşte Filarmonica, situaţia este — după cât se pare — şi mai complicată, deoarece directorul singur este acela care întocmeşte programul şi alege şi soliştii. Aci nu există — cel puţin aşa" credem a şti — un comitet de lectură sau mai bine zis un comitet al programelor care să împartă cu directorul şi sarcina şi răspunderea activităţii artistice a orhestrei. Şi poate că tocmai în acest, punct se poate găsi cheia de boltă a întregii probleme a programelor Filarmonicii. Cât de utilă ar fi de pildă colaborarea directorului Filarmonicei, cu un comitet al programelor în care ar intra câte un reprezentant al Conservatorului, al ministerului păstra în acest caz votul hotaritor , se fac -Dar un asemenea comitet ar putea oferi garanţia unei activităţi conforme cu menirea culturală a Filarmonicii, ar îngriji de soarta concertiştilor autohtoni cari merită să fie auziţi de public la concerte simfonice, ar recomanda lucrările noui şi valoroase ale compozitorilor de ordin tehnic sau artistic pe care orhestra le are de făcut în ceea ce priveşte posibilităţile de realizare ale programelor. De altfel, avem convingerea că acest comitet ar uşura mult munca pe care trebuie să o depună acum directorul Filarmonicii şi că această facilitare a activității sale ar folosi mult activității artistice a primei noastre orhestre simfonice. Din cuşca solicitarii in,TM cu? a ivrF7 RĂSPUNS UMOR FRANCEZ Cte ocazia sărbătoarel nationale de 1 iulie, d. A. V., simpaticul membru al coloniei franceze din Bucureşti, a invitat numeroşi musafiri. Ducându-se In sufragerie, a constatat cu groazd că i prăjituri special preparate, dispăruseră. Holul era Jeannot, odrasla lui de 9 ani.— Jeannot, de ce ai luat prăjiturile ? _ Ce te superi, tăticule ? Nu toată lumea poate lua Bastila 7 VILEGIATURA D.ra X., o artistă a unui teatru sub,venționat, întoarsă, de curând dela Balete, unde și.a făcut vilegiatura, povesteşte câtorva camarade rămase pe vară in Bucureşti. Dragele mele, ce să vă spun, o vilă admirabilă. Pădure, verdeaţă, vacilor colegele încep să se extazieze. — ...Dar casa unde am stat mai are şi alte minuni, completează artista In chestiune. Închipuiţi -vă că marea trecea prin grădină !... RECUNOŞTINŢA FILIALA s~ Cum aţi îmbătrânit, d-le Micşu nescu!. r~ ce să faci! Munca te Imbăltă peşte t — o, dar dv. aveţi băeţi mari. Nu e aşa 7 ^ 6- Da / K? .Şi nu fac nimic pentru dv. ? ! — Ba da, plătesc regulat ratele lunare pentru poliţa mea de asigurare pe viaţă,„ Unul din cei mai puţini inteligenţi oameni din Bucureşti, — de data asta nu e vorbă despre acela pe care îl bănuiţi Dv. — a plecat in vilegiatură, la Ciechirghiol, unde, de două săptămâni, încearcă să intre în graţiile unei frumoase ieşence. Duminică a trecut la sondări mai concrete, discutând despre căsătorie. — Care e idealul d.tale în căsătorie dudule ? «ij — Nu mi l'am fixat t, » ■- lotuşi r c-- Totuşi, nu ştiu ! e* Dar ai accepta să te măriţi cu Un tâmpit care să fie, însă, bogat ? — Dece mă întrebi asta ? Ştii foarte bine că sunt informată că nu câştigi decât e.f'Or, lei pe lună!... . 4 Pagini 3 Lei C. MIERCURI 22 IULA 1931 ANUL XVI—No 4048 Redacţia: Administraţie 9 Atelierele Greece INTRAREA ZALOMIT No 1Hotel Autorial.— Telei. SOI IS9 SUCURESTI rubHortatee sorowlor.a*« motaiv SeptetW* Aranime «RwdoX Mo**", Calea Victoriei No. 31. Director: SCARLAT ERODABONAMENTS »1 TARA ▼ ret melwT.T. ...... V”. Lel KmUV* ........ . . • . • • » tooo IN 8TRAINATATE DUBLU After»error*©t« se pNMeeen«Irrte ta 1 sau le 15 ale fleo&ref luni Bemnard Shaw despre piesele lui pi despre artiștii care le-au jucat Un ziarist surprnde o convorbire intri directoarea de teatru Paulette Pai și Ilustrul autor dramatic englez Ziaristul francez Andre Rausan reuşea să dea sălii impresia unei sală în activitatea unor anumite a avut prilejul să asculte o con- emoţii dramatice intense. Un alt femei. Bărbaţii se pot ocupa de vorbire ce a avut loc la Paris în actor juca rolul lui Burgers dintre directoarea de teatru Paulette „Candida” au atâta reţinere încât Pax din Paris şi marele scriitor englez B. Shaw. Această convorbire care a avut loc în timpul unei scurte vizite pe care Shaw a făcut-o la Paris, a apărut în ultimul număr al revistei „Candide”. __ „Nu semănaţi de loc cu portretele d-stră” — a început convorbirea d-ra Pax. __ „Cu atât mai bine, răspunse B. Shaw. In felul acesta aţi avut o decepţie agreabilă văzândumă”. — „Care sunt piesele d-stră preferate ? __ continuă directoarea. — ..Eu nu pot avea preferinţe. Eu consider priesele mele, odată date publicităţii, ca aparţinând colectivităţii. — „Dar despre „Sfânta Ioana” ce credeţi ? — „Sfânta Ioana” nu este piesa mea. Eu n’am făcut decât să povestesc şi să adun câteva fapte. şi nimic altceva. | — „Totuşi aţi arătat, nu odată, că directorul şi-ar durui c„m R W mcntt. . , „in piesele d-stră, manifestândw- or s .r î.: Tg nemulţumirea împotriva . . .. .. , o • _____imai mare ataşament pentru una instrucţiunii, al Societăţii compo- j * zitorior Români şi al Bineînţeles 1 _ __i 1 I__. T—------------------— „Este adevărat că am asistat pentru acceptarea _ sau respinge- ja fapte Cu adevărat uimitoare, — rea sugestiilor comitetului, m ,ca'| confirmă B. Shaw. „La Londra, de zul când motive bine întemeiate j pildă un mare actor Normaa yiac l-ar determina să mi considere j JCimcll a interpretat multe dintre drept acceptabile propunerile ce i piesel e mele cu Q totală i; de înțelegere. El găsea de cele mai multe ori ca textul pe care trebuia să-l spună este idiot. Deoarece însă îl pronunţa cu o oarecare teamă, el foarte bine. Eu nam desmintit nimic. Ele îşi exercită profesiunea lor de artiste cum mi o exercit eu pe a mea de autor, politică , femeile au în schimb teatrul. Şi este mai bine aşa. O femeie care vrea să ajungă la ceva în teatru trebuie însă să facă abstracţie de toate sentimentele mari. Ea nu poate fi îndrăgostită fără să nu-şi ruineze cariera. — „Totuşi, Ludmile Pitoeff... Ea este o soţie bună şi mama a copii... — „O mamă de famlie este cu totul altceva. Şi apoi, aceşti Pitoeffi nu o credinţă admirabilă în arta lor. Eu am încercat de multe ori să desluşesc taina acestei arte însă n’am isbutit. Admirabilă este însă publicitatea pe care și-o fac artistele. Emma Gramatica mi-a cerut o scrisoare pentru a o publica înainte de premiera „Sfintei Ioana” la Roma. Mare mi-a fost mirarea când am recitat scrisoarea în care-i uram succes, după publicarea ei în ziare. Am aflat cu acest prilej că eu scrisesem piesa anume pentru Emma Gramatica fiindcă descoperisem o mare asemănare între dânsa și Sf. Ioana. Eu unul nu descoperisem niciodată această asemănare. Cât despre Em’am văzut nevoită să-i spun odată joacă, te rog, asta într’o manieră comică, clowniană”. El îmi răspunde însă indignat: „Eu nu pot juca piesele lui Shaw decât cu respect’’. — „Teatrul ideal ?” spuse Shaw în altă ordine de idei. — Săli mari cu locuri eftine. Intr’o zi, un director a oferit 50 de lire pentru o ideie menită să atragă publicul. „Eu vă ofer una dratis i-am spus. Şi am scris: „Spectatori, la teatrul X veţi vedea mai bine decât oriunde, veţi avea căldură şi lumină mai bună decât acasă şi asta nu vă va costa nici cât lumina şi căldura de acasă”. Ei bine, omul acesta a făcut avere. In schimb, pe malul stâng al Tanasei, o femeie inteligentă, ajutată de Rockefeler a deschis un team cu preţuri reduse. Ea a oferit spectacole excelente, a avut săli pline şi un deficit apreciabil. Ea a pierdut în mod inteligent banii altora”. Vorbind despre artiste, B. Shaw a spus : — „artistele cari defilează pe la mine sunt foarte numeroase.In mod obicinuit, neVi- Hsabeth Bergner, ea a afirmat încele tinere le critică pe rele bătrâne fiindcă le stânjenesc în carte» și nu știu să se retragă la totdeauna că pentru a interpreta bine opera unui autor, e necesar să te plimbi, să mănânci şi... să te ump. Bătrânele se plâng de cele , culci cu el. Deasemenea ştiu că tinere cari nu ştiu nimic şi în r ea s’a lăudat că m’a interpretat pictează totuşi asupra prerogativelor lor. Totuşi profesiunea aceasta de artă este frumoasă. De altfel, eu va fi teatrul ca o supapă neceFiecare cu ale lui’’. •' mp sa nu-i trcac de ochi!.■■ In vara anului trecut, cu ocazia reprezentării, la „Cărăbuş", a revistei „Ai, n’ai... dar răutăcios, dedicasem d-lui N. Kiriţescu, următoarea veninoasă epigramă .*i .■stóiT , „Chiar de ţi s’a sleit... bugetul, Tănase tot se ţine scai. Aşa că-ţi înţeleg cupletul : „Ai, n’ai... da* v !Adică tălmăceam cupletul in sensul unui început de sterilitate revuistică a talentatului nostru autor de reviste... D. Kiriţescu, calculat, s’a ferit să-mi răspunză printr?o epigramă, ci impetuos şi războinic, mi-a servit o replică în faţa căreia, recunosc, epigrama mea a pierdut orice pretenţie de autenticitate... Căci, de-atunci, d. N. Kiriţescu, viguros şi sensual, şi-a înmulţit familia d-sale de reviste, creând, într’un an, nu mai puţin de cinci reviste, din cari unele cu capital propriu şi altele în colaborare specificată... nu clandestină. Astfel, îl găsim, în toamna anului 1930, complice la marele succes a delicioasei „Două inimi într’un pat", în iarnă e tovarăş cu Vlădoianu şi Kainer, pe firma „Foaie verde, Majestic", iar acum, în vară, se înfiinţează cu IMnic nou pe frontul Bucureşti", care, după pulsaţiile reţetelor serale, se pare că va monopoliza afişul întregei stagiuni estivale a companiei „Pitpalacul“. Dar n’am terminat. Adică d. Kiriţescu n’a terminat. Eri, ,,Cărăbuşul" a lansat a doua premieră a stagiunei, care se numeşte „In draci" şi care, după spusele celor iniţiaţi, va băga în... revistă şi pe cei mai rebeli spectatori... Paternitatea expuţin aşa ne asi— o deţine tot d.clusivă, — cel gură afişul !... N. Kiriţescu ! Ba grijuliu, d. Kiriţescu s’a pregătit, de pe acum, pentru stagiunea de toamnă, anunţăndu-ne că e părtaş şi la apropiata „Aţi gustat revista noastră 9“ Şi e probabil că lucrează, actualmente, la o revistă pentru diletanţi, căci uitasem să amintesc că, tot în acest an, d. N. Kiriţescu a fabricat şi un „Condail“, foarte mult gustat de publicul bucureştean. Mă întreb, mirat, cum are vreme şi mai ales material pentru confecţionarea atâtor reviste ? !... D. Kiriţescu nu se încurcă în mărunţişuri îşi greşit se spune despre d-sa că e autor de reviste, d-sar după cum se vede, fiind un fabricant de reviste... In faţa acestui Giacomo Bumbo al revistei suntem, desarmaţi ! Nici cel mai virulent tată nu se poate lăuda, sub această... emblemă, de o activitate mai laborioasă, deşi nu-i reproşează nimeni că progeniturile sale seamănă între ele. Cum abia aşteaptă linii să i-o poată spune lui Kiriţescu... * De aceea ni-e teamă să nu-l deochiem pe fecundul nostru revuist.K ti ■■*'”**■ (M' ■■ /'JACK BERArIu N. Kiriţescu Paul Reboux a scris o carte despre Antilele franceze, fără să fi plecat din Paris ul pe care a scris-o în rândul treilea al preambulului : •— I-am fost niciodată, nici carte documentară unor tari pe care nu le cunoaşte. Nici ca să dea acestei cărţi forma unei mărturii oculare, a unei aventuri „trăite”. E rar însă ca un scriitor care face aceasta s’o și mărturisească. Poate fiindcă n’a întrevăzut argumentele prin care Paul Reboux își justifică fapta. Iată ce spune autorul Paradisului Antilelor franceze : .. . — Toată lumea admite ca un scriitor să compună o carte asupra secolului al douăzecilea, fără ca el să fi trăit sub regimul lui Ludovic XVI. „Dece n’ar putea el aplica procedeele pe care le utilizează pentru a compune o carte de istorie, și pentru o evocare pitorească, etnologică sau geografică a unei tari în care n’a fost ?, în Martinica, nici în Guade-I „Pentru a descrie Guadelupa lupa, și Martinica, am citit aproape Nu este, dealtfel, lucru rar, tot ce s’a scris asupra acestor ca ,ua scriitor să consacre oe două insele. * E dificil să-l intervievezi pe Paul Reboux, fiindcă nu știi cu ce întrebare să începi, atât de multiple sunt aspectele sub care ne apare acest poligraf care a scris, rând pe rând, studii sociale (Blancs et Noirs; Les Drapeaux; Josette); romane de psihologie şi descriere (La Maison de danses; Madame Tallien ; VAffaire la Roncoré şi Le Maréchal duc de Richelieu); romane retrospective şi exotice (Colin ou les voluptés tropicales), poezie (Iris noirs şi Trente deux poémes d’amour) şi a făcut incursiuni şi în alte multe genuri* Şi cum să-i mulţumeşti pe toţi acei pe cari îi interesează personalitatea şi opera lui Paul Reboux ? Căci un gurmand, de o pildă, care se interesează mai ales de ştiinţa culinară a gastronomului care a scris Plats nouveaux şi Regimes, ar vrea să ştie, în primul rând, care sunt ultimele reţele culinare ale lui Paul Re boux. Neputând deci mulţumi pe toată lunea, l-am întrebat pe Paul Reboux despre noua sa operă Le Paradis des Antilles françaises. El mi-a repetat mărturisirea . Paul Reboux Un original plan al unui director de teatru german ca să atragă spectatorii Criza care bântue actualmente la teatrele din Germania, a făcut pe Victor Barnovsky, unul din cei mai importanţi directori de teatre din Berlin, să se gândească la o importanta problemă, aceea de a redeştepta interesul publicului pentru teatru, întrucât se pare că publicul a găsit în ultimul timp preocupări mai interesante decât teatrul. Dar să revenim la Barnovsky, care anunță o tentativă originală, ce merită să fie semnalată. El vrea să încerce să intereseze pe spectatori, făcându-i să participe oarecum la confecţionarea unei piese, mai ales în ce priveşte operile autorilor tineri. In acest scop va da o serie de repetiţii generale la care accesul publicului va fi complect liber. La sfârşitul repetiţiei se va face un examen al piesei, o adevărată discuţie între spectatorii prezenţi, autor şi director de scenă. Se va critica piesa, punerea în scenă şi interpretarea. Rezultatele acestei curioase deliberări vor fi notate, şi dacă se va produce o sugestie originală, se va ţine seama de ea la repetiţiile următoare. Barnovsky, care a mai închiriat pe lângă cele două teatre ale sale şi un studio, pe care vrea să-l consacre teatrului clasic şi mai ales lui Schiller, va da şi acolo repetiţii generale pentru studenţi şi pentru acei cari se interesează de acest repertoriu. Nu se poate anticipa asupra rezultatelor acestui ciudat proc, în orice caz el va reuşi să atragă curiozitatea şi atenţia publicului. --------x p x---------- Consorţiul italan al Operei lirice, a dat un comunicat reprodus în toate cotidianele politice : „Coriére della Sera” din Milano, „Tribuna” din Roma, „il Giornala d’Italia”, „Lavoro fascisto”. Toate ziarele au comentat acest comunicat în care se denunţau ridicolele pretenţi ale cunoscutului tenor, care ţine prea mult la reclamă şi bani, şi prea puţin la artă, vă transmit absurdele condiţii contractuale pe care Volpi voia să le impună tuturor teatrelor de operă prin reprezentantul său. Ascultaţi : „douăzeci şi cinci de mii de lire pentru fiecare reprezentaţie, scutire de orice taxe către Stat judeţ, comună sau corporaţie”. Absoluta interzicere de-a ceda reprezentaţia unui alt teatru, asociaţie culturală sau de binefacere. '■*! Orice spectacol în care ar fi trebuit să cânte, d. Volpi trebuia să fie anunţat: „cu mari afişe lipite în toate părţile oraşului şi cu următoarea indicaţie în litere cubitale : Reprezentaţia (I-a, a II-a, a III-a etc.) extraordinară a d-lui Laura Volpi, mare ofiţer... etc... în opera...”. Un comunicat cu fotografia artistului trebuia să fie publicat în toate jurnalele politice locale precum şi în întreaga presă , chiar dacă aceasta s’ar fi făcut pe socoteala întreprinderei, care avea obligaţia a plăti asemenea reclamă. In acel comunicat trebuia să se spună că d-1 Volpi e cea mai mare personalitate teatrală şi că în toată lumea muzicală nu e un altul care să aibă capacitatea sa artistică şi să poată aborda cu un succes egal cu al său toate geniile repertoriului liric”. Domnia-Sa trebuia să fie clasificat „tenorul cel mai complect al teatrului internaţional de operă”. Acest mod de prezentare , ca indiscutabilă celebritate trebuia făcut chiar de la anunţarea stagiunei, trebuia să fie făcut şi în programele ce se distribue în teatru, unde fotografia d-lui Volpi urma să fie în prima pagină” iar numele său să fie primul ori unde personalul artistic va fi indicat. Mai cerea : „să i se dea gratis pentru o mie de lire bilete, pentru a le distribui cum va crede, iar administraţia operei era obligată să-l apere de‘ impertinenţa sau nemulţumirile „clacei”, atunci când publicul ar socoti ca emisiunea sa vocală e imperfecă”, îşi mai rezerva dreptul de a nu cânta decât cu artiştii cu care ar voi el pentru a nu i se mai repeta cazul în care o primadonă străină, protejată și impusă de un înalt personaj politic, a fost fluerată... de public pentru... lipsa de aptitudini... își mai rezerva dreptul de a interpreta opera așa cum va voi, de a decide asupra modului cum trebue să fie întocmit repertoriul şi asupra operei cu care va debuta”... Şi multe alte condiţii, terminând bineînţeles... „cu grave obligaţii de daune, pentru operă în căzut când una dintre aceste condiţii nu ar fi respectată”. Dacă acest contract nu ne-ar fi fost comunicat, de consorţiu, în formă oficială, am crede că duşmanii d-lui Volpi vor să ni-l prezinte într’o antipatică formă de negustor lipsit de orice ideal artistic şi preocupat numai de partea comercială, sau ca pe un biet „megaloman”. D-lauri Volpi are, fără îndoială mari calităţi vocale şi scenice, dar a dovedit, că nu are prea mult suflet de artist. E o lecţie bine meritată publicarea acestui contract pe care voia să-l impue d-l Volpi şi va servi şi altora de lecţie. O altă plagă care roage Italia muzicală sunt aşa zişii impresari, reprezentanţi sau agenţi ai artiştilor. Dar despre acești „Vampiri** voiu vorbi într’un alt articol. N. I. ALEXAND11ESCU Scrisori din Italia Criza teatrală și căzui tenorului Lauri Vulpi — DELA CORESPONDENTUL NOSTRU „Astfel m’am familiarizat atât de mult cu Basse-Terre şi Fort-de-France încât aşi putea face acolo o excursie fără nici un alt ghid decât amintirile mele. :.i 1 „Din potrivă, dacă aşi fi parcurs Guadelupa şi Martinica într’un alt mod decât imaginar, călătoria mea nu mi-ar fi permis să scriu o relatare atât de completă cum este studiul meu ” •* « Ca noi rol al lui Fritz. Celebra actriţă germană Fritzy Massary va juca în stagiunea viitoare la Berlin în comedia englezească »,Jenny şi Jenny“, prelucrată de marele scriitor şi autor dramatic Felix Salten. Noua înscenare a lui Heinz Hilpert Heinz Hilpert este astăzi unul din cei mai reputaţi regizori germani. Cele două mari succese pe care le-a repurtat cu „Elisabeta Angliei” de Bruckner şi „Căpitanul din Köpenick” de Zurckmayer la Deutsches Theater, fac ca noua sa înscenare să fie aşteptată cu mare interes. Heinz Hilpert va înscena, tot la Deutsches Theater, piesa americană de război „Farewell to arms”, de Ernest Hemingway, reţinută de Max Reinhardt special pentru Hilpert, care este de fapt primul regizor al teatrelor sale. Cu această înscenare se va deschide, de altfel, stagiunea lui Deutsches Theater din Berlin.