Rampa, iulie 1931 (Anul 16, nr. 4031-4056)

1931-07-22 / nr. 4048

„Filarmonica“ In fata noun stagiuni de LIVIU ARTEMIE Este cu adevărat impresionantă a blicului, şi o seamă de alte obiec­­grija şi minuţiozitatea cu care în­ţinut tot atât de justificate, însă alte ţări, marile orhestre simfo­nice îşi pregătesc, în timpul verii programul lor de activitate pen­tru stagiun­le de iarnă. Este o misiune culturală de mare răs­pundere aceia pe care şi-o asumă acei cari întocmesc programele marilor concerte simfonice din centrele culturale şi de aceia lu­crările pregătitoare încep din vre­me iar programele sunt anunţate încă în timpul verii pentru a da posibilitate membrilor orhestre­lor de a se iniţia în lucrările pe cari le vor executa iar publicului de a se orienta asupra lucrărilor pe cari le vor asculta. Iată pen­­tru ce revistele muzicale din stră­inătate anunţă de pe acum în li­nii generale sau până în ultime­­le detalii evenimen­tele muzicale ale stagiunei, pentru ce comemoră­rile muzicale sunt bine pregătite iar programul unei stagiuni în­făţişează o omogenitate şi o ţintă artistică bine definită. Reluând aceste fapte, este inu­til să mai amintim că la noi, a­­ceastă fericită practică nu este încă introdusă, că programele concertelor simfonice se întocmesc de la o săptămână la alta, că o li­nie de conduită în fixarea direc­­tivei educative a activităţii­­ or­hestrei simfonice nu există şi că, din această cauză ,,Filarmonica“ se îndepărtează pe an ce trece de­la adevărata ei menire culturală in viaţa noastră artistică. Se pune atunci întrebarea dacă situaţia trebuie considerată ca iremediabilă. Trebuie oare Fi­larmonica definitiv lăsată pe a­­ceastă pantă plină de primejdii a unei activităţi necontrolate până la compromiterea acestui excelent ansamblu orhestral şi a talenta­tului ei director şi dirijor . Obiecţiunle aduse activităţii de până acum a Filarmonicii sunt îndeajuns cunoscute. S’a scris şi s’a repetat de nenumărate ori că Filarmonica nu dă atenţia cuve­nită cerinţelor de lărgire a reper­toriului, că dă din ce în ce mai puţine prime­ audiţii, că nu vă­deşte nici o preocupare­­ pentru promovarea producţiunii muzi­cale originale, că eu dă concerte populare cu programe educative, că nu comemorează evenimentele istorice importante, că nu dă vir­tuoşilor români posibilitatea de a Se înfăţişa ca solişti foa­ptea pe la care nu s’a răspuns nici odată nimic din partea conducerii or­hestrei. Nu s’a răspuns, pentru că — trebuie să o recunoaştem — este foarte greu pentru cineva să poarte răspunderea materială a două instituţiuni artistice, în a­­ceste vremuri de criză, şi să în­grijească şi de directivele artisti­ce şi pe deasupra să lucreze efec­tiv la realizările artistice ale am­belor instituţiuni. In ceea ce priveşte Filarmonica, situaţia este — după cât se pare — şi mai complicată, deoarece di­rectorul singur este acela care întocmeşte programul şi alege şi soliştii. Aci nu există — cel puţin aşa" credem a şti — un comitet de lectură sau mai bine zis un comitet al programelor care să împartă cu directorul şi sarcina şi răspunderea activităţii artisti­­ce a orhestrei. Şi poate că tocmai în acest, punct se poate găsi cheia de boltă a întregii probleme a programelor Filarmonicii. Cât de utilă ar fi de pildă colaborarea di­rectorului Filarmonicei, cu un comitet al programelor în care ar intra câte un reprezentant al Conservatorului, al ministerului păstra în acest caz votul hotaritor , se fac -Dar un asemenea comitet ar pu­tea oferi garanţia unei activităţi conforme cu menirea culturală a Filarmonicii, ar îngriji de soarta concertiştilor autohtoni cari meri­tă să fie auziţi de public la con­certe simfonice, ar recomanda lu­crările noui şi valoroase ale com­pozitorilor de ordin tehnic sau artistic pe care orhestra le are de făcut în ceea ce priveşte posibili­tăţile de realizare ale programe­lor. De altfel, avem convingerea că acest comitet ar uşura mult mun­ca pe care trebuie să o depună a­­cum directorul Filarmonicii şi că această facilitare a activității sale ar folosi mult activității artistice a primei noastre orhestre simfo­nice. Din cuşca solicitarii in,TM cu? a ivrF7 RĂSPUNS­­ UMOR FRANCEZ Cte ocazia sărbătoarel nationale de 1 iulie, d. A. V., simpaticul membru al coloniei franceze din Bucureşti, a invitat numeroşi musafiri. Ducându-se In sufragerie, a cons­­tatat cu groazd că i prăjituri special preparate, dispăruseră. Holul era Jeannot, odrasla lui de 9 ani.­­— Jeannot, de ce ai luat prăjitu­­rile ? _ Ce te superi, tăticule ? Nu toată lumea poate lua Bastila 7 VILEGIATURA D.ra X., o artistă a unui teatru sub,­venționat, întoarsă, de curând dela Balete, unde și.a făcut vilegiatura, povesteşte câtorva camarade rămase pe vară in Bucureşti. Dragele mele, ce să vă spun, o vilă admirabilă. Pădure, verdeaţă, vaci­lor colegele încep să se extazieze. — ...Dar casa unde am stat mai are şi alte minuni, completează artista In chestiune. Închipuiţi -vă că marea tre­­cea prin grădină !... RECUNOŞTINŢA FILIALA s~ Cum aţi îmbătrânit, d-le Micşu­ nescu!. r~ ce să faci! Munca te Imbăltă­ peşte t — o, dar dv. aveţi băeţi mari. Nu e aşa 7 ^ 6- Da / K? .Şi nu fac nimic pentru dv. ? ! — Ba da, plătesc regulat ratele lu­­nare pentru poliţa mea de asigurare pe viaţă­­,„ Unul din cei mai puţini inteligenţi oameni din Bucureşti, — de data asta nu e vorbă despre acela pe care îl bănuiţi Dv. — a plecat in vilegia­­tură, la Ciechirghiol, unde, de două săptămâni, încearcă să intre în gra­­ţiile unei frumoa­se ieşence. Duminică a trecut la sondări mai concrete, discutând despre căsătorie. — Care e idealul d.tale în căsăto­­rie dudule ? «ij — Nu mi l'am fixat t, » ■- lotuşi r c-- Totuşi, nu ştiu ! e* Dar ai accepta să te măriţi cu Un tâmpit care să fie, însă, bogat ? — Dece mă întrebi asta ? Ştii foarte bine că sunt informată că nu câştigi decât e.f'Or, lei pe lună!... . 4 Pagini 3 Lei C. MIERCURI 22 IULA 1931 ANUL XVI—No 4048 Redacţia: Administraţie 9­ Atelierele Greece INTRAREA ZALOMIT No 1­­Hotel Autorial.— Telei. SOI IS9 SUCURESTI rubHortatee sorowlor.a*« motaiv SeptetW* Ara­nime «RwdoX Mo**", Calea Victoriei No. 31. Director: SCARLAT ERODA­­BONAMENTS »1 TARA ▼ ret melwT.T. ...... V”. Lel KmUV* ........ . . • . • • » tooo IN 8TRAINATATE DUBLU After»err­or*©t« se pNMeee­­n«Irrte ta 1 sau le 15 ale fleo&ref luni Bemnard Shaw despre piesele lui pi despre artiștii care le-au jucat Un ziarist surprnde o convorbire intri directoarea de teatru Paulette Pai și Ilustrul autor dramatic englez Ziaristul francez Andre Rausan reuşea să dea sălii impresia unei sală în activitatea unor anumite a avut prilejul să asculte o con- emoţii dramatice intense. Un alt femei. Bărbaţii se pot ocupa de vorbire ce a avut loc la Paris în­ actor juca rolul lui Burgers din­tre directoarea de teatru Paulette „Candida” au atâta reţinere încât Pax din Paris şi marele scriitor englez B. Shaw. Această convorbire care a avut loc în timpul unei scurte vizite pe care Shaw a făcut-o la Paris, a a­­părut în ultimul număr al revis­tei „Candide”. __ „Nu semănaţi de loc cu por­tretele d-stră” — a început con­vorbirea d-ra Pax. __ „Cu atât mai bine, răspunse B. Shaw. In felul acesta aţi avut o decepţie agreabilă văzându­­mă”. — „Care sunt piesele d-stră pre­ferate ? __ continuă directoarea. — ..Eu nu pot avea preferinţe. Eu consider priesele mele, odată date publicităţii, ca aparţinând colectivităţii. — „Dar despre „Sfânta Ioana” ce credeţi ? — „Sfânta Ioana” nu este piesa mea. Eu n’am făcut decât să po­­­vestesc şi să adun câteva fapte.­­ şi nimic altceva. | — „Totuşi aţi arătat, nu odată, că directorul şi-ar durui c„m R W m­cntt. . , „in piesele d-stră, manifestândw- or s .r î.: Tg nemulţumirea împotriva . . .. .. , o • _____imai mare ataşament pentru una instrucţiunii, al Societăţii compo- j *­­ zitorior Români şi al Bineînţeles 1 _ __i 1 I__. T—------------------­— „Este adevărat că am asistat pentru acceptarea _ sau respinge- ja fapte Cu­ adevărat uimitoare, — rea sugestiilor comitetului, m ,ca'| confirmă B. Shaw. „La Londra, de zul când motive bine întemeiate j pildă un mare actor Normaa yiac l-ar determina să mi considere j JCimcll a interpretat multe dintre drept acceptabile propunerile ce i piesel e mele cu Q totală i;­­ de înțelegere. El găsea de cele mai multe ori ca textul pe care trebuia să-l spună este idiot. Deoarece însă îl pronunţa cu o oarecare teamă, el foarte bine. Eu nam­­ desmintit ni­mic. Ele îşi exercită profesiunea lor de artiste cum mi­ o exercit eu pe a mea de autor, politică , femeile au în schimb tea­trul. Şi este mai bine aşa. O fe­meie care vrea să ajungă la ceva în teatru trebuie însă să facă ab­stracţie de toate sentimentele mari. Ea nu poate fi îndrăgostită fără să nu-şi ruineze cariera. — „Totuşi, Ludmile Pitoeff... Ea este o soţie bună şi mama a­­ copii... — „O mamă de famlie este cu totul altceva. Şi apoi, aceşti Pi­­toeffi nu o credinţă admirabilă în arta lor. Eu am încercat de multe ori să desluşesc taina acestei arte însă n’am isbutit. Admirabilă este însă publicita­tea pe care și-o fac artistele. Em­ma Gramatica mi-a cerut o scri­soare pentru a o publica înainte­­ de premiera „Sfintei Ioana” la Roma. Mare mi-a fost mirarea când am recitat scrisoarea în ca­­re-i uram succes, după publica­rea ei în ziare. Am aflat cu acest prilej că eu scrisesem piesa anu­me pentru Emma Gramatica fiind­că descoperisem o mare asemă­nare între dânsa și Sf. Ioana. Eu unul nu descoperisem nici­odată această asemănare. Cât despre E­m’am văzut nevoită să-i spun o­­dată joacă, te rog, asta într’o ma­nieră comică, clowniană”. El îmi răspunde însă indignat: „Eu nu pot juca piesele lui Shaw decât cu respect’’. — „Teatrul ideal ?” spuse Shaw în altă ordine de idei. — Săli mari cu locuri eftine. Intr’o zi, un director a oferit 50 de lire pentru o ideie menită să atragă publicul. „Eu vă ofer una dratis i-am spus. Şi am scris: „Specta­tori, la teatrul X veţi vedea mai bine decât oriunde, veţi avea căl­dură şi lumină mai bună decât a­­casă şi asta nu vă va costa nici cât lumina şi căldura de acasă”. Ei bine, omul acesta a făcut avere. In schimb, pe malul stâng al Ta­nasei, o femeie inteligentă, aju­­t­­ată de Rockefeler a deschis un­­ team­­ cu preţuri reduse. Ea a o­­­ferit spectacole excelente, a a­­vut săli pline şi un deficit apre­ciabil. Ea a pierdut în mod inteligent banii altora”. Vorbind despre artiste, B. Shaw a spus : — „artistele cari de­filează pe la mine sunt foarte nu­meroase.In mod obicinuit, neVi- Hsabeth Bergner, ea a afirmat în­cele tinere le critică pe rele bă­trâne fiindcă le stânjenesc în ca­rte» și nu știu să se retragă la totdeauna că pentru a interpreta bine opera unui autor, e necesar să te plimbi, să mănânci şi... să te u­mp. Bătrânele se plâng de cele , culci cu el. Deasemenea ştiu că tinere cari nu ştiu nimic şi în r­ ea s’a lăudat că m’a interpretat pictează totuşi asupra prerogati­velor lor. Totuşi profesiunea aceasta de art­ă este frumoasă. De altfel, eu va fi teatrul ca o supapă nece­Fiecare cu ale lui’’. •' mp­ sa nu-i trc­ac de ochi!.■■ In vara anului trecut, cu oca­zia reprezentării, la „Cărăbuş", a revistei „Ai, n’ai... dar rău­tăcios, dedicasem d-lui N. Kiri­­ţescu, următoarea veninoasă epi­gramă .*i .■stóiT , „Chiar de ţi s’a sleit... bugetul, Tănase tot se ţine scai. Aşa că-ţi înţeleg cupletul : „Ai, n’ai... da* v­ !Adică tălmăceam cupletul in sensul unui început de sterilitate revuistică a talentatului­­ nostru autor de reviste... D. Kiriţescu, calculat, s’a ferit să-mi răspunză printr?o epig­ramă, ci impetuos şi războinic, mi-a ser­vit o­ replică în faţa căreia, recu­nosc, epigrama mea a pierdut orice pretenţie de autenticitate... Căci, de-atunci, d. N. Kiriţes­­cu, viguros şi sensual, şi-a înmul­ţit familia d-sale de reviste, cre­ând, într’un an, nu mai puţin de cinci reviste, din cari unele cu capital propriu şi altele în cola­borare specificată... nu clandes­tină. Astfel, îl găsim, în toamna a­­nului 1930, complice la marele succes a delicioasei „Două inimi într’un pat", în iarnă e tovarăş cu Vlădoianu şi Kainer, pe fir­ma „Foaie verde, Majestic", iar acum, în vară, se înfiinţează cu IM­nic nou pe frontul Bucu­reşti", care, după pulsaţiile reţe­telor serale, se pare că va mono­poliza afişul întregei stagiuni es­tivale a companiei „Pitpalacul“. Dar n’am terminat. Adică d. Kiriţescu n’a terminat. Eri, ,,Cărăbuşul" a lansat a doua premieră a stagiunei, care se numeşte „In draci" şi care, după spusele celor iniţiaţi, va băga în... revistă şi pe cei mai re­beli spectatori... Paternitatea ex­puţin aşa ne asi­­— o deţine tot d.­clusivă, — cel gură afişul !... N. Kiriţescu ! Ba grijuliu, d. Kiriţescu s’a pregătit, de pe acum, pentru sta­­giunea de toamnă, anunţăndu-ne că e părtaş şi la apropiata „Aţi gustat revista noastră 9“ Şi e probabil că lucrează, ac­tualmente, la o revistă pentru di­letanţi, căci uitasem să amintesc că, tot în acest an, d. N. Kiriţes­cu a fabricat şi un „Condail“, foarte mult gustat de publicul bucureştean. Mă întreb, mirat, cum are vre­me şi mai ales material pentru confecţionarea atâtor reviste ? !... D. Kiriţescu nu se încurcă în mărunţişuri îşi greşit se spune despre d-sa că e autor de reviste, d-sar după cum se vede, fiind un fabricant de reviste... In faţa­ acestui Giacomo Bum­bo al r­evistei suntem, desarmaţi ! Nici cel mai virulent tată nu se poate lăuda, sub această... em­blemă, de o activitate mai labo­­rioasă, deşi nu-i reproşează ni­meni că progeniturile sale seamă­nă între ele. Cum abia aşteaptă li­nii să i-o poată spune lui Ki­­riţescu... * De aceea ni-e teamă să nu-l de­ochi­em pe fecundul nostru re­­vuist.K ti ■■*'”**■ (M' ■■ /'JACK BERArIu N. Kiriţescu Paul Reboux a scris o carte despre Antilele franceze, fără să fi plecat din Paris­ ul pe care a scris-o în rândul treilea al preambulului : •— I-am fost niciodată, nici carte documentară unor tari pe care nu le cunoaşte. Nici ca să dea acestei cărţi forma unei mărturii oculare, a unei aven­turi „trăite”. E rar însă ca un scriitor care face aceasta s’o și mărturisească. Poate fiindcă n’a întrevăzut argumentele prin care Paul Reboux își jus­­tifică fapta. Iată ce spune au­torul Paradisului Antilelor franceze : .. . — Toată lumea admite ca un scriitor să compună o carte a­­supra secolului al douăzecilea, fără ca el să fi trăit sub regi­mul lui Ludovic XVI. „Dece n’ar putea el aplica procedeele pe care le utilizea­ză pentru a compune o carte de istorie, și pentru o evocare pi­torească, etnologică sau geogra­fică a unei tari în care n’a fost ?, în Martinica, nici în Guade-I „Pentru a descrie Guadelupa lupa, și Martinica, am citit aproape Nu este, dealtfel, lucru rar, tot ce s’a scris asupra acestor ca ,ua scriitor să consacre o­e două insele. * E dificil să-l intervievezi pe Paul Reboux, fiindcă nu știi cu ce întrebare să începi, atât de multiple sunt aspectele sub care ne apare acest poligraf care a scris, rând pe rând, stu­dii sociale (Blancs et Noirs; Les Drapeaux; Josette); romane de psihologie şi descriere (La Mai­son de danses; Madame Tal­lien ; VAffaire la Roncoré şi Le Maréchal duc de Richelieu); romane retrospective şi exoti­ce (Colin ou les voluptés tropi­­cales), poezie (Iris noirs şi Trente deux poémes d’amour) şi a făcut incursiuni şi în alte multe genuri* Şi cum să-i mulţumeşti pe toţi acei pe cari îi interesează personalitatea şi opera lui Paul Reboux ? Căci un gur­mand, de­ o pildă, care se inte­resează mai ales de ştiinţa cu­linară a gastronomului care a scris Plats nouveaux şi Regi­mes, ar vrea să ştie, în primul rând, care sunt ultimele reţe­le culinare ale lui Paul Re­­ boux.­­ Neputând deci mulţumi pe toată lunea, l-am întrebat pe Paul Reboux despre noua sa o­­peră Le Paradis des Antilles françaises. El mi-a repetat mărturisirea . Paul Reboux Un original plan al unui director de teatru german ca să atragă spectatorii Criza care bântue actualmente la teatrele din Germania, a făcut pe Victor Barnovsky, unul din cei mai importanţi directori de tea­tre din Berlin, să se gândească la o importanta problemă, aceea de a redeştepta interesul publicului pentru teatru, întrucât se pare că publicul a găsit în ultimul timp preocupări mai interesante decât teatrul. Dar să revenim la Barnovsky, care anunță o tentativă originală, ce merită să fie semnalată. El vrea să încerce să interese­ze pe spectatori, făcându-i să par­ticipe oarecum la confecţionarea unei piese, mai ales în ce priveşte operile autorilor tineri. In acest scop va da o serie de repetiţii generale la care accesul publicului va fi complect liber. La sfârşitul repetiţiei se va face un examen al piesei, o adevărată discuţie între spectatorii pre­zenţi, autor şi director de scenă. Se va critica piesa, punerea în scenă şi interpretarea. Rezultatele acestei curioase de­liberări vor fi notate, şi dacă se va produce o sugestie originală, se va ţine seama de ea la repetiţiile următoare. Barnovsky, care a mai închi­riat pe lângă cele două teatre ale sale şi un studio, pe care vrea să-l consacre teatrului clasic şi mai ales lui Schiller, va da şi a­­colo repetiţii generale pentru stu­denţi şi pentru acei cari se inte­resează de acest repertoriu. Nu se poate anticipa asupra rezultatelor acestui ciudat proc­­, în orice caz el va reuşi să atragă curiozitatea şi atenţia publicului. --------x p x----------­ Consorţiul italan al Operei li­rice, a dat un comunicat repro­dus în toate cotidianele politice : „Coriére della Sera” din Milano, „Tribuna” din Roma, „il Giornala d’Italia”, „Lavoro fascisto”. Toate ziarele au comentat acest comunicat în care se denunţau ri­dicolele pretenţi ale cunoscutului tenor, care ţine prea mult la re­clamă şi bani, şi prea puţin la artă, vă transmit absurdele condiţii contractuale pe care Volpi voia să le impună tuturor teatrelor de o­­peră prin reprezentantul său. Ascultaţi : „douăzeci şi cinci de mii de lire pentru fiecare repre­zentaţie, scutire de orice taxe că­tre Stat judeţ, comună sau corpo­raţie”. Absoluta interzicere de-a ceda reprezentaţia unui alt teatru, aso­ciaţie culturală sau de binefa­cere. '■*! Orice spectacol în care ar fi trebuit să cânte, d. Volpi trebuia să fie anunţat: „cu mari afişe li­pite în toate părţile oraşului şi cu următoarea indicaţie în litere cu­­bitale : Reprezentaţia (I-a, a II-a, a III-a etc.) extraordinară a d-lui Laura Volpi, mare ofiţer... etc... în o­­pera...”. Un comunicat cu fotografia ar­tistului trebuia să fie publicat în toate jurnalele politice locale pre­cum şi în întreaga presă , chiar dacă aceasta s’ar fi făcut pe so­coteala întreprinderei, care avea obligaţia a plăti asemenea re­clamă. In acel comunicat trebuia să se spună că d-1 Volpi e cea mai mare personalitate teatrală şi că în toată lumea muzicală nu e un altul care să aibă capacitatea sa artistică şi să poată aborda cu un succes egal cu al său toate geniile repertoriului liric”. Domnia-Sa trebuia să fie clasi­ficat „tenorul cel mai complect al teatrului internaţional de o­­peră”. Acest mod de prezentare , ca indiscutabilă celebritate trebuia făcut chiar de la anunţarea sta­giunei, trebuia să fie făcut şi în programele ce se distribue în tea­tru, unde fotografia d-lui Volpi urma să fie în prima pagină” iar numele său să fie primul ori unde personalul artistic va fi indicat. Mai cerea : „să i se dea gratis pentru o mie de lire bilete, pentru a le distribui cum va crede, iar administraţia operei era obligată să-l apere de‘ impertinenţa sau nemulţumirile „clacei”, atunci când publicul ar socoti ca emi­siunea sa vocală e imperfecă”, îşi mai rezerva dreptul de a nu cânta decât cu artiştii cu care ar voi el pentru a nu i se mai repeta cazul în care o primadonă străi­nă, protejată și impusă de un înalt personaj politic, a fost flue­­rată... de public pentru... lipsa de aptitudini... își mai rezerva dreptul de a in­terpreta opera așa cum va voi, de­ a decide asupra modului cum trebue să fie întocmit repertoriul şi asupra operei cu care va de­buta”... Şi multe alte condiţii, terminând­ bine­înţeles... „cu grave obligaţii de daune, pentru operă în căzut când una dintre aceste condiţii nu ar fi respectată”. Dacă acest contract nu ne-ar fi fost comunicat, de consorţiu, în formă oficială, am crede că duş­manii d-lui Volpi vor să ni-l pre­zinte într’o antipatică formă de negustor lipsit de orice ideal ar­tistic şi preocupat numai de par­tea comercială, sau ca pe un biet „megaloman”. D-l­­­auri Volpi are, fără îndo­ială mari calităţi vocale şi sceni­ce, dar a dovedit, că nu are prea mult suflet de artist. E o lecţie bine meritată publi­carea acestui contract pe care voia să-l impue d-l Volpi şi va servi şi altora de lecţie. O altă plagă care roage Italia muzicală sunt aşa zişii impresari, repre­zentanţi sau agenţi ai artiştilor. Dar despre acești „Vampiri** voiu vorbi într’un alt articol. N. I. ALEXAND11ESCU Scrisori din Italia Criza teatrală și căzui tenorului Lauri Vulpi — DELA CORESPONDENTUL NOSTRU „Astfel m’am familiarizat a­­tât de mult cu Basse-Terre şi Fort-de-France încât aşi putea face acolo o excursie fără nici un alt ghid decât amintirile mele. :.i 1­­ „Din potrivă, dacă aşi fi par­curs Guadelupa şi Martinica într’un alt mod decât imagi­nar­, călătoria mea nu mi-ar fi permis să scriu o relatare a­­tât de completă cum este stu­diul meu ” •*­­­ « Ca noi rol al lui Fritz.­ ­ Celebra actriţă germană Fritzy Massary va juca în stagiunea vi­itoare la Berlin în comedia en­glezească »,Jenny şi Jenny“, pre­lucrată de marele scriitor şi au­tor dramatic Felix Salten. Noua înscenare a lui Heinz Hilpert Heinz Hilpert este astăzi u­­nul din cei mai reputaţi regi­zori germani. Cele două mari succese pe care le-a repurtat cu „Elisa­­beta Angliei” de Bruckner şi „Căpitanul din Köpenick” de Zurckmayer la Deutsches Thea­ter, fac ca noua sa înscenare să fie aşteptată cu mare inte­res. Heinz Hilpert va înscena, tot la Deutsches Theater, piesa a­­mericană de război „Farewell to arms”, de Ernest Heming­way, reţinută de Max Rein­hardt special pentru Hilpert, care este de fapt primul regi­zor al teatrelor sale. Cu aceas­tă înscenare se va deschide, de altfel, stagiunea lui Deut­sches Theater din Berlin.

Next