Rampa, februarie 1932 (Anul 15, nr. 4210-4234)
1932-02-01 / nr. 4210
singuml cotidian romanesc . art if Onorată Doamnă, SALOANELE DE COAFURA MARCELLA B-dul Carol I No. 40 (cod Mântuleasa) singurele în Bucureşti care au desfiinţat bacşişul, au nasat următoarele preţuri : Tuns 30; Manecun 30; Ondulatiune fier 33; Ondulatiune apă 40; Ghampon 33; Vopsitul pârului cu Romoi sau L'Oriedtel 550, iar ondulatiunile permanente executate de specialistii saloanelor cu aparatul „Wella“ premiantul I. de la Concursul International din Viena numai 450 iei Aranjatul Mireselor se execută cu preturi absolut modeste. Predă lectiri, coafură. Succesul uriaş, pe care l.a repurtat primul nostru concurs cu premii : „Cineva îl campion de toamnă?“,— la care, In cele câteva zile cât a rămas deschis, s'au primit aproape 800 de răspunsuri, — ne-a îndemnat, cu un imperativ viguros, să oferim cititorilor noştri, posibilitatea de a participa la un nou concurs cu premii, încât am instituit acest nou concurs : — „Cine va fi campion regional?". Această captivantă întrebare, suntetiicată cea mai senzaţională problemă sportivă din câte au existat vreodată. Căci, într’adevăr, în istoria footballului bucureştean, cu oricâtă amănunţime am cerceta, nu se găseşte un campionat de puterea de seducţie a acestuia care s-a terminat, prima etapă şi care urmează să,şi mia, la primăvară, frământata sa desfăşurare. Rezultatele abracadabrante obţinut© în turul de toamnă, cum ar fi un Venus — Sp. Stud. ,5—0, Juventus 3—3, etc., etc., etc., şi apoi chiar structura actuală a clasamentului, cu 8 echipe înghesuite pe diferenţa de 5 puncte între fruntaş şi codaş şi pe aceea de 2 puncte între cel de al doilea şi al 7-lea clasat, ne îndrituesc să credem că, în ediţia lui de primăvară, campionatul regional ne rezervă un sac cu cele mai uluitoare surprize. Astfel că, marele nostru concurs cu premii, clădit pe această întrebare pasionantă, se recomandă ca un oficiu de concentrare a tuturor opiniilor ce se emit asupra soartei acestui camPionat, deși concursul rămâne deschis pănă la 1 Maiu — dată ultimă până la care se primesc răspunsurile, — pentru o mai desăvârşită funcţionare, în vătimea cititori a ne trimite de pe acum soluţiunile, cari vor fi publicate fără întârziere. Reamintim, că un premiu I, constând din suma de 1000 lei şi un abonament pe un an la ziarul nostru, va reveni răspunsului corespunzând, iar totul, clasamentului final, că, pentru soluţiunea cea mai apropiată de realitate, oferim un premiu II . 500 lei şi un abonament pe un an la ziarul nostru iar pentru răspunsul care n'a îndeplinit condiţiunile premiilor I şi II, dar a indicat exact pe primul şi ultimul clasat, oferim un premiu III, un abonament pe un an la ziarul nostru. Publicăm azi. In continuare, în ordinea sosirii lor şi în Urnita spaţiului disponibil, răspunsurile cititorilor noştri : Sima O. Blanstein, Loco, str. Berzei No. 102: 1. Venus; 2. Juventus; 3. Macaby; 4. Unirea Tricolor; 5. C F. R; 6. Voevodul Mihaiu; 7. Olympia; 8. Sp. Studenţesc. Alexandru Voinescu, Tecuci No. 71: 1. Juventus;. 1 Venus; 3. Unirea Tricolor; 5. Macaby; 5. Olympia; 6. G F. R; 7. Voevodul Mihaiu; 8. SP. Stu denţesc. N. Constantin, Galaţi, izboeni ist: 1. Juventus; 2. C. F. R; 3. Unirea Tricolor; 4. Venus; 5. Olympia; 6. Voevodul Mihaiu; 7 Macaby; 8. Sp. Stu. denţesc. Ion Ionesco, Loco, Cosminului 8; 1 Unirea Tricolor; 2. C. F. R; 3. Macaby; 4 Juventus; 5. Venus; 6. Olympia; 7. Voevodul Mihaiu; 8. Sp. Studenţesc. Adolf Winter, Loco, Vom Cantonului 13: 1. Venus; 2. Juventus; 3. Olympia;. Unirea Tricolor; 5. Macaby; 0. C. F. R; 7. Voevodul Mihaiu; 8. Sp. Studenţesc. Tity Cerchez, Galaţi, Pasajul Mernirea Tricolor; 4. C. F. R; 5. Macaby; 6. Olympia; 7. Voevodul Mihaiu; Sp. Studenţesc. Mala , Ludwig, Loco, Calea Moşilor 338: 1. Juventus; 2- Venus; 3. GF. R; 4. Macaby; 5. Unirea Tricolor; 6. Olympia; 7. Voevodul Mihaiu; 8. Sp. Studenţesc. David Haimovici, Galaţi, Troian 79: 1. Unirea Tricolor; 2. Juventus; 3. Venus; 4. C. F. R; 5. Macaby; 6. Olympia; 7. Voevodul Mihaiu; 8. Sp. Studenţesc. Concursul nostru „Cine va fi campion regional Ktfm Turneul Maréi artiste MARIA FlLOTTI Societară de onoare « Teatralul National Cu marele succes al actualei stagiuni Anna Karenin Fiest in 5 acte după romanul lui Tolstoi de Guiraud, cu Marele artist PETRE STURZA 1TINERARIU Duminică 31 Ianuarie Piatra Neamţ. Luni 1 Februarie Bacău. Marti 2 Februarie Tecuci. Miercuri 3 Februarie Focşani. Joi 4 Februarie R. Sărat. Vineri 5 Februarie Giurgiu. Sâmbătă 6 Februarie Târgovişte. Duminică 7 Februarie Turnu- Măgurele. Luni 8 Februarie Câmpulung. Marţi 9 Februarie Olteniţa. Decoruricostume-recuzitî-mii* sică-cor Se va desfășura un mare lux te toalete. Ansamblu 40 ie oereoaae De la Federaţia Română de Rugby Federaţia Română a trimis următoarea adresă cluburilor : Adunarea generală a F. R. R.ului a fost fixată pentru Duminică 28 Februarie 1932, ora 10 şi se va ţine la sediul Tennis Clubului Român (Str. Mihail Cogălniceanu 44) cu următoarele ordine de zi : 1. Verificarea mandatelor. 2. Raportul anual al Comitetului Central. 3. Raportul Biroului de Direcţii asupra activităţii F. R. R.ului pe 1931. 4. Raportul cenzorilor asupra gestiunii financiare pe exerciţiul 1931. 5. Descărcarea gestiunii financiare. 6. Propunerile individuale înregistrate de secretariat până în seara zilei de 13 Februarie 1932. 7. Alegerea a 4 membrii în Comitetul Central în locul d-lor Artemie, Sorin Mihăilescu, Ştefan Cantacuzino şi Paraschiv Ştefănescu, al căror mandat a expirat. 8. Alegerea Cenzorilor titulari şi supleanţi. 9. Alegerea Biroului de direcții pe 1932. D, Camil Petrescu despre matchul Lucia Popescu-Huat Vineri seara, I« teatrul Regina succes al boxului românesc? Maria, într’un antract al piesei ! — Ce pronostic dai? flSybiU am schimbat câteva — Nu dau nici un pronostic! cuvinte, asupra matchului Lucian ! Mi-e teamă însă că, matchul dela Popescu—Eugene Hunt, cu d. la Paris ne rezervă o decepţie mare, mii Petrescu, distinsul nostru pro dacă, până la urmă, se va dispuzator. — Ştii, — mă întâmpină Camil Petrescu, fără a bănui că declara file lui, svârlite în durul unei conversaţii, vor vedea lumina tiparului, — sunt cu totul de partea d-tale, în ce privește articolul „O crimă’’, privitor la angajarea matchului Lucian Popescu— Eugene Hunt, pentru titlul european la categoria ,,cocoș“... S’a făcut, intr’adevăr, o mare greşală! — O crimă! domnule Petrescu. Și mă bucură mult că, asupra acestei chestiuni, am valoroasa d-mle adeziune. — „Valoroasă"? Să nu exageram.» Când mă rostesc asupra matchului Lucian Popescu—Eugene Hunt n’are nici o autoritate calitatea mea de scriitor, chit că naș fi printre cei mai mediocri breslași ai condeiului. Nu hunt o competentă, ci vorbesc în simplă calitate de sportiv... Ca și d-ta, cred că, marchul Lucian—Hnat, trebue privit mai de grabă cu îngrijorare, decât entuziasm... Ințeleg explozia entuziasmului patriotic, atunci când, lupta dintre reprezentantul nostru și reputatul boxeur francez, — ce va avea să se petreacă în cea mai mare sală de spectacole sportive din Europa, — sar desfășura în condițiuni favorabile pentru Lucian. Dar, când pentru a înfrunta pe Hunt, — boxeur în stare să înfrângă și pe cel mai bun Lucian Popescu, — campionul nostru va trebui să se prezinte la o greutate neconvenabilă, cum s’ar mai putea privi acest match, ca un mare JOHNNY ‹»e›»ooooe«f»eo»ooo›»a›»›wooooooooa«oooeei ta în actualele condițiuni, adică va viza titlul european la categoria „cocoş”. — Și ce e de făcut? De, știu și eu! Am citit în „Rampa” o informatie, după care matchul nu va avea loc pentru titlu, ci Lucian va abandona trofeul boxând cu Hunt la greutate liberă... In această formă înţeleg, îmi place şi aplaud un match Lucian Popescu—Hunt... N’ar fi tocmai arbitrară o intervenţie, — amiabilă, — a Federaţiei Române de Box, spre a convinge pe Lucian Popescu să abandoneze titlul şi, în plenitudinea mijloacelor sale, SA-ŞI APERE SANSA IN FATA LUI EUGENE HUAT! Camil Petrescu Intr’o chestie de competinţă Zilele trecute a apărut în coloanele ziarului nostru un articol „Un interview ridicol” ca răspuns la năzbâtiile — să zicem aşa ca să fim mai delicaţi — d-lor N. Mărăscu şi R. Vizanti. Ultimul, ca să se răzbune pentru răspunsul nostru scrie in coloanele „oficiosului”: „Imediat după interviewul cur 23: l. Juventus; 2. Venus; 3. U. d-lui N. Mărăscu, s’au găsit raspunsuri și critice... etc”. Ni se pare că afară de noi nimeni nu i-a răspuns. Dar să revenim la... „chestie”. D. Vizanti se contrazice singur. In continuare, ne spune că avem nevoe de o echipă tare în apărare. La aripi Dragu şi Virgil sunt singurii oameni selecfionabili. . caraghioslâc, Virgil şi tare in aparare. In rândurile cari urmează denota că d-lui are nevoe de un abecedar pentru uzul şcoalelor primare şi de un tâlmaciu. Spune că despre gluma cu Vespremeanu este inutil a mai discuta. In clasamentul aripilor am clasificat pe Vespremeanu al doilea. Echipa naţională însă n’am făcut-o încă. Cu Cumpăneanu nu înţelegem ce a vrut să zică, avem impresia că aşa cum nu este te, etc. Noi l-am sfătui să dea un anunţ, la mica publicitate prin care se caută oameni cu 120 kgr. Cu aceştia ar forma o echipă tocmai pe placul d-lui. In linia întâi îl găsim din nou pe Bârsan. Care altul afară de d. Vizanti este în stare să spue că Bârsan este mai bun decât Dan Ştefănescu. Lasă, da pe Vizanti, pana jos şi ia in schimb în mână un dicţionar român-român. ROLLYN După lungi discuţiuni între managerii lui Schmeling şi în Sharkey, s’a căzut de acord ca stare să înţeleagă ceva, tot aşa întâlnirea să aibă loc irevocanu e în stare să se exprime,bil la 16 Iunie. Şi ca să ne Knokonteze pent Este pentru a doua oară când tru observaţia făcută de noi re- aceşti doi combatanţi se întâliativ la jucătorii din linia treia nesc, ne spune că n’avem nevoe de Desigur, că revanşa va fi ex specialişti ci oameni cu greutarem de interesantă. Schmelling-Sharkey L’Auto despre Lucian Popescu Reproducem după ziarul parizian l’Auto, în legătură cu matchul Lucian Popescu—Eugene Huat, următoarele: La 30 ianuarie, la Bucureşti, Lucian Popescu, campionul Europei la categoria „cocoş” va fi opus compatriotului său Marin Pîpeşu pentru titlul României la categoria „pană“. (N. R. Se știe că acest match a fost anulat). Deasemeni, este vorba ca Lucian Popescu să fie opus lui Bernasconi. Această întâlnire va avea loc la 14 Februarie la Milan. (N. R. Probabil, ca și această întâlnire să fie contramandatăcăci nu este posibil ca după întâlnirea cu Huat, la 6 zile diferenţă, să se întâlnească cu un alt boxe ură în alt oraş) - ---In sfârşit, la 8 Februarie, la Paris, la Palais des Sports, Lucian Popescu îşi va pune titlul său in joc, în faţa lui Huat. Lucian Popescu ne-a trimes o scrisoare cu următoarele declaraţii în legătură cu această întâlnire. „Mulţumesc lui Huat, pentru gestul său. El este singurul boxeur până acum care m’a provocat pentru titlu, în timp ce Pladner a refuzat de trei ori să mă întâlnească. Huat are toată încrederea în rezultatul întâlnirei noastre. In ce mă priveşte sunt tot atât de sigur că voiu învinge. Optimismul lui „Lucică“ ne bucură. Dar„ Cum se fac campionii Telegraful ne-a adus senzaţio- vicierii în anul precedent, pe unnala ştire că Gorilla Johnes a în-1 \ Incee Dundee care e socotit ca vins pe Oddowa Piazza, prin K. j unul din cei mai buni mijlocii din O. technic în a 6-a repriză, match disputat la Milwaukee. Senzaţionalul constă în faptul că în urma acestei victorii, N. C. A. a proclamat pe Gorilla Johnes campion mondial la categorie „mijlocie”. • Dacă această ştire va fi confirmată în mod oficial, căci telegrama Rador-ului nu prezintă suficiente garanţii, e de natură să provoace multe comentarii, căci acest Gorilla Johnes cât şi adversarul său, Oddowa Piazza, ne sunt complect necunoscuţi. De unde au răsărit, ce trecut au, nici noi nu putem da vreo relaţiune. Cert este că agenţia „Rador” a comunicat această surprinzătoare veste. Sunt atâţia „mijlocii" eminenţi cu renume mondial cari aspiră la titlu. Este de ajuns să e numărim pe un Lon Brouillard, campion mondial la categoria semi-maijlocie. Cel mult a încurcat-o, care a obţinut cele mai frumoase lume, pe Jack Fields, pe campionul englez Len Herwey, pe campionul francez, atât de cunoscut la noi, Marcel Thil, a cărui valoare este incontestabilă, pe americanul Dave Shade şi atâţia alţii. Valoarea boxeurilor mai sus enumăraţi este atât de verificată, încât nu pot fi înlăturaţi, din disputa titlului mondial la „mijlocie" Chiar dacă Naţional Boxing Association, are puteri dictatoriale, şi acordă titluri la boxeuri „scoşi de ureche" campioni, nu poate merge până acolo încât să alcătuiască un match cu boxeuri necunoscuţi şi învingătorului să-i acorde titlul de campion mondial la categorie „mijlocie Neîndoios că, interminabila vacanţă a titlului mondial de categorie mijlocie, reclama o urgentă soluţionare. Dar nu se va putea susţine că, aşa cum a jucat, N. B. A. a soluţionat problema. *** p Informație fj rapida și _ precisa CrltfcA obiectiv* «I cura0lo««A [I LI ÎNGRIJORĂRI... Suntem la sfârşitul lunei Ianuarie şi încă nu se poate şti dacă, într’adevăr putem conta pe sprijinul comisiunei zootechnice. O nouă amânare a întrunirii comitetului, care avea să se edifice asupra fondului ce va fi pus la dispoziţia Societăţilor de curs®, nu a avut alt dar, decât a semăna neîncrederea în rândurile proprietarilor. Căci, știut este că majoritatea cailor cari au mai rămas in antrenament nu au a se bucura de un tratament care poate fi socotit drept omenesc. O mica anchetă secretă pe care am întreprins-o de curând, ne-a dus la trista constatare, că în majoritatea grajdurilor bantuc cea mai cumplită foame şi că orice întârziere de a salva ceea ce am reuşit cu greu să înjghebăm, este sinonimă cu o sinucidere forţată a unui sport care de abia şi-a găsit un loc de onoare. Proprietarii stau într-o aşteptare care poate fi socotită mai mult ca exasperantă, de vreme ce societăţile de curse se întrec în a cerşi fondurile necesare existenţei alergărilor, reclamând prin intervenţii, drepturi cari li se cuveneau într’adevăr. Problema de astăzi, apare cu mult mai grea ca cea de anul trecut, prin faptul cămajoritatea cailor în antrenament, abia mai reuşesc să se ţie pe picioare. Şi doar, speranţa unui început, cert de sezon, ar mai putea stimula încă odată — poate pentru ultima oară — bunăvoinţa necontestată a unor proprietari cari au sacrificat averi imense pentru întreţinerea pur sângelui la noi. Spinoasa problemă a existenţii curselor, ar trebui sa capete o desfeinare definitivă, atât în interesul proprietarilor sărăciţi cât şi a menţinerii unui sport, care pe lângă că a căpătat adeziunea celor mai distinse personalităţi din ţara noastră s’a dovedit că a servit în cea mai mare măsură, chiar interesele statului. In vreme ce alte sporturi, au găsit, o încurajare stabilă şi fărişă, din partea edililor noştri, sportul nobil, a rămas singurul, care e dator să servească mai departe drept „cal de bătae”, fiind împovărat cu dări din cele mai grele. O revenire asupra acestor apăsătoare biruri, ar putea rectifica — în parte — o situaţie care a devenit extrem de îngrijorătoare şi ne-ar putea repune pe tabloul sporturilor cu existenţa asigurată. Cu o politică sănătoasă, care să fie de comun acord cu interesele proprietarilor, societăţile de curse nu vor întârzia să cunoască vremuri mai bune, mai ales atunci când şi statul îşi va înţelege rolul covârşitor ce-l are în aceasta spinoasa problema, pe care o numim fără teamă, problemă naţională. ION CUR In „Raiul“ Opiumului (Continuare din pag. 1 a) ameţeală copleşitoare ne paralizează. Hait! am păţit-o. Suntem silite să ne impunem o complectă paralizare a corpului. Aşa ne simţim bine. Dar nu ne putem eterniza aici, trebue totuşi să plecăm. O nouă tentativă eşuează complect. De cum părăsim patul, o ameţeală oribilă ne stăpâneşte... Capul vâjâe, corpul e greoiu. — Nu mai vrem, mai vrem. Scrii mişcarea corpurilor noastre, totul se supune. Riscurile le suportăm noi. La a 6-a pipă ne oprîm, dar tot nu simţim nimic. Vecinei mele îi e frig. îmi preparase camera de alături. Gazdă noastră nu ne simte plecarea, e ţara visurilor din care nici o tentaţie pământeană nu-l poate trezi. Cinci minute după ce ne-am instalat pe divanul moale, fără perne sub căpătâiu — aşa prescrie c opiumul — ne dăm seama că es picioarele de plumb. Prin reacţia deschid fereastra! Aşa... Acum e o stomacală vertiginoasă. Abia pupri cald. Uf? înăbuşim. Stai santem face câţiva paşi şi cădem pe deschid fereastra. Aşa... acum se par ca după o beţie de trei zile, mai bine. O tăcere neturburată ! Iar ne liniştim, iar încercăm să domenşte în casă. Deodată glasul I plecăm, iar ne prinde răul... prietenei de lângă mine : je ne peux pas, je ne peux pas! — Quoi? — Je ne peux pas, j’ai mal de meri — Ți-e rău, o întreb la ureche? — Un râs zgomotos... Apoi un glas în șoaptă: Ascultă... Când turaezi opium, ai visuri nu. Prietenul meu e plecat de câteva zile spre America. In momentul acesta e vaporul L’yle de France! — Nu văd legătura? — Ba da! Ai răbdare! Ca să fiu fericită, am vrut să fiu lângă el în acest moment, dar nu pot să urc pe vapor, sufăr de râu de mare! — Mai încearcă odată! — Nu pot, ah mi-e rău... Râdem în hohote. Ne silim să stăm cât mai liniştite ca să nu turburăm visurile dar ceasurile se scurg intr’o aşteptare inutilă- Hai să plecăm, propun cea dintâi. Dar la cea mai neînsemnat» Abia la amiază (a doua zi fireşte) ne încumetăm că părăsim casa scriitorului. In maşina care ne conduce spre casă, răul de mare reapare insistent. Mă privesc în oglinda. Chipul e cadaveric, ochii injectați, trăsăturile de o oboseală morbidă. O după amiază întreagă în pat cu medicamente și comprese reci pe cap. Prietena îmi telefonează la fiecare oră. — Cum îți mai este? — Mar ai rău, foarte rău. — Mie la fel! *— Ei, mai luăm opium? — O nu! M'am vindecat pentru toată viaţa! — Ne rămâne o revanşă! Să iniţiăm pe cei însetaţi de senzaţii noui, de visuri divine în lumea colorată a opiumului! Brr! Ce sinistru cauchemar ! AIDA VERMONT Paris, Ianuarie 1933 Ecouri sportive După discuţii nesfârşite, managerii lui Schmelling şi Sharkey, au căzut de acord, ca întâlnirea să aibă loc la 16 iunie. Va fi o revanşă extrem de interesantă. Campionul Franţei la categoria „pană“ Nick Bensa se va întâlni la 2 Februarie, cu Beverny, fost campion al Europei la amatori. Astă-seară, Jackie Brown, campionul Angliei la categoria „muscă“, se întâlneşte la Londra cu francezul Jean Cuart, întrun match de 12 reprize. Jackie Brown este învingătorul lui Lucian Popescu. Vedeta franceză, Emile Lebrize, cunoscut la noi în matchul susţinut cu Umberto Lancia, va boxa la 3 Februarie cu Seria I, campionul Spaniei la categoria „mijlocie“. II Angelmann, se va întâlni într’un match revanşă cu campionul spaniol Arilla. întâlnirea va avea loc în sala Wagram la 3 Februarie. lin articol al „Rampei“ provoacă senzaţie în Brazilia (Continuare din pagubă) Porţile societăţii braziliene s-au deschis larg ; era nelipsita în toate locurile „chic“ ale eleganţei locale. Foujitaa se interesa de toate motivele pitoreşti ale oraşului, ajungând la vizita cartierelor periculoase, unde, dealtfel, a făcut senzaţie şi a provocat dezordini. A ţinut să vadă şedinţe de „macuimba“, vrăjitorie de origină africana, interzisă de autorităţi, dar care încă mai există în mod clandestin. Părăsind luxul hotelului „Gloria“, pictorul şi Mad s-au instalat confortabil, însă exotic, într-un apartament din centru, devenit punct de „rendez-vous“ al ziariştilor şi artiştilor fără ocupaţie. Curând, Foujita a inaugurat în saloanele hotelului Palace, o interesantă expoziţie de picturii făcute în Brazilia, al cărei succes — dealtfel bine meritat —, continuă și azi. In ziua de 7 Ianuarie apare însă în prima pagină a marelui cotidian „Diario de Noticias, un articol reprodus din „Rampa“ (cu textul original în facsimil) în care era relatată fuga lui Foujita în Brazilia cu o negresă, cu ambele comentarii și cu două desenuri ale pictorului Correia Dias : o caricatură a lui Foujita și fuga acestuia, imaginată după descrierea „Rampei“. Scandalul a fost enorm. Reporterii ziarelor de aseară, au dat buzna la apartamentul pictorului. Primul care a izbutit să intre, un reporter de la „O Globo“, a fost primit de Mad cu o ostilitate atât de manfestă, încât puţin a lipsit ca să fie bătut. Toate ziarele au început să-l atace pe bietul artist japonez, care totuşi a ştiut să menţină un cer de perfectă impasibilitate, nefăcând nici un fel de declaraţie şi uitând a se apăra de acuzaţia de a-şi fi abandonat soţia, fără bani, la Paris, fugind cu o negresă în Brazilia. Mad, în schimb, e furioasă. N’a spus dacă este, a fost sau vrea să fie legitima soţie a japonezului. — „Eu nu sunt negresă şi nu admit ca un ziar balcanic să mă numească de negresă. Eu sunt roşcată şi franţuzoaică autentică !“ Zadarnic i se spune că nimeni nu se îndoeşte, Mad a pierdut calmul atât de necesar în astfel de momente. Efectul a fost următorul : ziarele au scris şi mai mult despre această chestiune şi „Diario da Noite“ a descoperit chiar şi a publicat o fotografie a lui Foujita cu soţia sa, care nu seamănă deloc cu Mad, la Tokio. Pentru Foujita, scandalul produs în mod involuntar de „Rampa“, are două efecte : reclamă pentru artist şi izolare pentru omul de societate, care a prezentat aci pe un simplu model, cum e Mad, drept demna lui jumătate. . PAUL EINHORN