Rampa, februarie 1932 (Anul 15, nr. 4210-4234)

1932-02-01 / nr. 4210

singuml cotidian romanesc . art if Onorată Doamnă, SALOANELE DE COAFURA MARCELL­A B-dul Carol I No. 40 (co­d Mântuleasa) singurele în Bucureşti care au desfiinţat bacşişul, au n­a­sat următoarele preţuri : Tuns 30; Manecun 30; Ondulatiune fier 33; Ondulatiu­­ne apă 40; Ghampon 33; Vopsitul pârului cu Romoi sau L'Oriedtel 550, iar ondulatiunile permanente executa­te de specialistii saloanelor cu aparatul „Wella“ premiantul I. de la Concursul International din Viena numai 450 iei Aranjatul Mireselor se execută cu preturi absolut modeste. Predă lectiri, coafură. Succesul uriaş, pe care l.a repurtat primul nostru concurs cu premii : „Cine­va îl campion de toamnă?“,— la care, In cele câteva zile cât a ră­mas deschis, s'au primit aproape 800 de răspunsuri, — ne-a îndemnat, cu un imperativ viguros, să oferim citi­torilor noştri, posibilitatea de a par­ticipa la un nou concurs cu premii, încât am instituit acest nou con­­curs : — „Cine va fi campion regional?". Această captivantă întrebare, sunte­­tiicată cea mai senzaţională proble­mă sportivă din câte au existat vre­odată. Căci, într’adevăr, în istoria foot­bal­lului bucureştean, cu oricâtă amă­nunţime am cerceta, nu se găseşte un campionat de puterea de seducţie a acestuia care s-a terminat, prima etapă şi care urmează să,şi mia, la primăvară, frământata sa desfăşu­­rare. Rezultatele abracadabrante obţinut© în turul de toamnă, cum ar fi un Venus — Sp. Stud. ,5—0, Juventus 3—3, etc., etc., etc., şi­ apoi chiar struc­­tura actuală a clasamentului, cu 8 echipe înghesuite pe diferenţa de 5 puncte între fruntaş şi codaş şi pe a­­ceea de 2 puncte între cel de al doi­lea şi al 7-lea clasat, ne îndrituesc să credem că, în ediţia lui de primăva­­ră, campionatul regional ne rezervă un sac cu cele mai uluitoare sur­­prize. Astfel că, marele nostru concurs cu premii, clădit pe această întrebare pa­sionantă, se recomandă ca un oficiu de concentrare a tuturor opiniilor ce se emit asupra soartei acestui cam­­Pionat, deși concursul rămâne deschis pă­­nă la 1 Maiu — dată ultimă până la care se primesc răspunsurile, — pen­­tru o mai desăvârşită funcţionare, în văt­im­ea cititori a ne trimite de pe­­ acum soluţiunile, cari vor fi publi­­cate fără întârziere. Reamintim, că un premiu I, con­stând din suma de 1000 lei şi un abo­­nament pe un an la ziarul nostru, va reveni răspunsului corespunzând, iar totul, clasamentului final, că, pentru soluţiunea cea mai apropiată de rea­­litate, oferim un premiu II . 500 lei şi un abonament pe un an la ziarul nostru iar pentru răspunsul care n'a îndeplinit condiţiunile premiilor I şi II, dar a indicat exact pe primul şi ultimul clasat, oferim un premiu III, un abonament pe un an la ziarul nostru. Publicăm azi. In continuare, în or­dinea sosirii lor şi în Urnita spaţiului disponibil, răspunsurile cititorilor noş­tri : Sima O. Blanstein, Loco, str. Berzei No. 102: 1. Venus; 2. Juventus; 3. Ma­­caby; 4. Unirea Tricolor; 5. C F. R; 6. Voevodul Mihaiu; 7. Olympia; 8. Sp. Studenţesc. Alexandru Voinescu, Tecuci No. 71: 1. Juventus;. 1 Venus; 3. Unirea Tri­color; 5. Macaby; 5. Olympia; 6. G F. R; 7. Voevodul Mihaiu; 8. SP. Stu­ denţesc. N. Constantin, Galaţi, izboeni ist: 1. Juventus; 2. C. F. R; 3. Unirea Tri­color;­ 4. Venus; 5. Olympia; 6. Voevo­­dul Mihaiu; 7 Macaby; 8. Sp. Stu. denţesc. Ion Ionesco, Loco, Cosminului 8; 1 Unirea Tricolor; 2. C. F. R; 3. Maca­­by; 4 Juventus; 5. Venus; 6. Olym­­pia; 7. Voevodul Mihaiu; 8. Sp. Stu­denţesc. Adolf Winter, Loc­o, Vom Cantonu­lui 13: 1. Venus; 2. Juventus; 3. Olym­pia;­­. Unirea Tricolor; 5. Macaby; 0. C. F. R; 7. Voevodul Mihaiu; 8. Sp. Studenţesc. Tity Cerchez, Galaţi, Pasajul Mer­­nirea Tricolor; 4. C. F. R; 5. Macaby; 6. Olympia; 7. Voevodul Mihaiu; Sp. Studenţesc. Mala , Ludwig, Loco, Calea Moşilor 338: 1. Juventus; 2- Venus; 3. G­F. R; 4. Macaby; 5. Unirea Tricolor; 6. Olympia; 7. Voevodul Mihaiu; 8. Sp. Studenţesc. David Haimovici, Galaţi, Troian 79: 1. Unirea Tricolor; 2. Juventus; 3. Ve­nus; 4. C. F. R; 5. Macaby; 6. Olym­­pia; 7. Voevodul Mihaiu; 8. Sp. Stu­­denţesc. Concursul nostru „Cine va fi campion regional Ktfm Turneul Maréi artiste MARIA FlLOTTI Societară de onoare « Teatralul National Cu marele succes al actualei sta­­giuni Anna Karenin Fiest in 5 acte după romanul lui Tolstoi de Guiraud, cu Marele artist PETRE STURZA 1TINERARIU Duminică 31 Ianuarie Piatra Neamţ. Luni 1 Februarie Bacău. Marti 2 Februarie Tecuci. Miercuri 3 Februarie Focşani. Joi 4 Februarie R. Sărat. Vineri 5 Februarie Giurgiu. Sâmbătă 6 Februarie Târgoviş­­te. Duminică 7 Februarie Turnu- Măgurele. Luni 8 Februarie Câmpulung. Marţi 9 Februarie Olteniţa. Decoruricostume-recuzitî-mii* sică-cor Se va desfășura un mare lux t­e toalete. Ansamblu 40 ie oereoaae De la Federaţia Ro­mână de Rugby Federaţia Română a trimis ur­mătoarea adresă cluburilor : Adunarea generală a F. R. R.­­ului a fost fixată pentru Dumi­nică 28 Februarie 1932, ora 10 şi se va ţine la sediul Tennis Clu­bului Român (Str. Mihail Cogăl­­niceanu 44) cu următoarele or­dine de zi : 1. Verificarea mandatelor. 2. Raportul anual al Comite­tului Central. 3. Raportul Biroului de Direc­ţii asupra activităţii F. R. R.­­ului pe 1931. 4. Raportul cenzorilor asupra gestiunii financiare pe exerciţiul 1931. 5. Descărcarea gestiunii finan­­ciare. 6. Propunerile individuale în­registrate de secretariat până în seara zilei de 13 Februarie 1932. 7. Alegerea a 4 membrii în Co­mitetul Central în locul d-lor Artemie, Sorin Mihăilescu, Şte­fan Cantacuzino şi Paraschiv Ştefănescu, al căror mandat a expirat. 8. Alegerea Cenzorilor titulari şi supleanţi. 9. Alegerea Biroului de direc­ții pe 1932. D, Camil Petrescu despre matchul Lucia Popescu-Huat Vineri seara, I« teatrul Regina succes al boxului românesc? Maria, într’un antract al piesei ! — Ce pronostic dai? flSybiU am schimbat câteva — Nu dau nici un pronostic! cuvinte, asupra matchului Lucian ! Mi-e teamă însă că, matchul dela Popescu—Eugene Hunt, cu d. la Paris ne rezervă o decepţie mare, mii Petrescu, distinsul nostru pro dacă, până la urmă, se va dispu­­zator. — Ştii, — mă întâmpină Camil Petrescu, fără a bănui că declara file lui, svârlite în dur­ul unei conversaţii, vor vedea lumina ti­­parului, — sunt cu totul de par­­tea d-tale, în ce privește artico­­lul „O crimă’’, privitor la angaja­rea matchului Lucian Popescu— Eugene Hunt, pentru titlul euro­­pean la categoria ,,cocoș“... S’a făcut, intr’adevăr, o mare greşală! — O crimă! domnule Petrescu. Și mă bucură mult că, asupra a­­cestei chestiuni, am valoroasa d-m­le adeziune. — „Valoroasă"? Să nu exage­ram.» Când mă rostesc asupra matchului Lucian Popescu—Eu­gene Hunt n’are nici o autorita­te calitatea mea de scriitor, chit că naș fi printre cei mai medio­cri breslași ai condeiului. Nu hunt o competentă, ci vorbesc în simplă calitate de sportiv... Ca și d-ta, cred că, marchul Lu­cian—Hnat, trebue privit mai de grabă cu îngrijorare, decât entu­ziasm... Ințeleg explozia entuziasmului patriotic, atunci când, lupta din­tre reprezentantul nostru și repu­tatul boxeur francez, — ce va a­­vea să se petreacă în cea mai ma­re sală de spectacole sportive din Europa, — sar desfășura în con­­dițiuni favorabile pentru Lucian. Dar, când pentru a înfrunta pe Hunt, — boxeur în stare să înfrân­gă și pe cel mai bun Lucian Po­pescu, — campionul nostru va tre­bui să se prezinte la o greutate neconvenabilă, cum s’ar mai pu­­tea privi acest match, ca un mare JOHNNY ‹»e›»ooooe«f»eo»ooo›»a›»›wooooooooa«oooeei ta în actualele condițiuni, adică va viza titlul european la catego­ria „cocoş”. — Și ce e de făcut? De, știu și eu! Am citit în „Rampa” o informatie, după care matchul nu va avea loc pentru ti­tlu, ci Lucian va abandona tro­feul boxând cu Hunt la greutate liberă... In această formă înţeleg, îmi place şi aplaud un match Lucian Popescu—Hunt... N’ar fi tocmai arbitrară o in­tervenţie, — amiabilă, — a Fede­raţiei Române de Box, spre a con­vinge pe Lucian Popescu să aban­doneze titlul şi, în plenitudinea mijloacelor sale, SA-ŞI APERE SANSA IN FA­TA LUI EUGENE HUAT! Camil Petrescu Intr’o chestie de competinţă Zilele trecute a apărut în co­loanele ziarului nostru un arti­col „Un interview ridicol” ca răspuns la năzbâtiile — să zi­cem aşa ca să fim mai delica­ţi — d-lor N. Mărăscu şi R. Vi­zanti. Ultimul, ca să se răzbu­ne pentru răspunsul nostru scrie in coloanele „oficiosului”: „Imediat după interviewul cur 23: l. Juventus; 2. Venus; 3. U.­­ d-lui N. Mărăscu, s’au găsit ras­punsuri și critice... etc”. Ni se pare că afară de noi nimeni nu i-a răspuns. Dar să revenim la... „chestie”. D. Vizanti se con­tra­zice singur. In continuare, ne spune că avem nevoe de o echipă tare în apărare. La aripi Dragu şi Virgil sunt singurii oameni selecfionabili. . caraghioslâc, Virgil şi tare in a­parare. In rândurile cari urmează denota că d-lui are ne­voe de un abecedar pentru u­­zul şcoalelor primare şi de un tâlmaciu. Spune că despre glu­ma cu Vespremeanu este inu­til a mai discuta. In clasamen­tul aripilor am clasificat pe Vespremeanu al doilea. Echipa naţională însă n’am făcut-o în­că. Cu Cumpăneanu nu înţele­gem ce a vrut să zică, avem im­presia că aşa cum nu este te, etc. Noi l-am sfătui să dea un anunţ, la mica publicitate prin care se caută oameni cu 120 kgr. Cu aceştia ar forma o echipă tocmai pe placul d-lui. In linia întâi îl găsim din nou pe Bârsan. Care altul afară de d. Vizanti este în stare să spue că Bârsan este mai bun decât Dan Ştefănescu. Lasă, da pe Vizanti, pana jos şi ia in schimb în mână un dicţionar român-român. ROLLYN După lungi discuţiuni între managerii lui Schmeling şi în­ Sharkey, s’a căzut de acord ca stare să înţeleagă ceva, tot aşa­­ întâlnirea să aibă loc irevoca­­nu e în stare să se exprime,­­­bil la 16 Iunie. Şi ca să ne Knok­ont­eze pent Este pentru a doua oară când tru observaţia făcută de noi re- aceşti doi combatanţi se întâl­­iativ la jucătorii din linia treia nesc, ne spune că n’avem nevoe de Desigur, că revanşa va fi ex specialişti ci oameni cu greuta­­rem de interesantă. Schmelling-Sharkey L’Auto despre Lucian Popescu Reproducem după ziarul pari­zian l’Auto, în legătură cu mat­chul Lucian Popescu—Eugene Huat, următoarele: La 30 ianuarie, la Bucureşti, Lucian Popescu, campionul Euro­pei la categoria „cocoş” va fi o­­pus compatriotului său Marin Pîpeşu pentru titlul României la categoria „pană“. (N. R. Se știe că acest match a fost anulat). Deasemeni, este vorba ca Lu­cian Popescu să fie opus lui Ber­­nasconi. Această întâlnire va a­­vea loc la 14 Februarie la Milan. (N. R. Probabil, ca și această întâlnire să fie contramandată­­căci nu este posibil ca după întâl­nirea cu Huat, la 6 zile diferenţă, să se întâlnească cu un alt bo­xe ur­ă în alt oraş) - ---­In sfârşit, la 8 Februarie, la Pa­ris, la Palais des Sports, Lucian Popescu îşi va pune titlul său in joc, în faţa lui Huat. Lucian Popescu ne-a trimes o scrisoare cu următoarele declara­ţii în legătură cu această întâlni­re. „Mulţumesc lui Huat, pentru gestul său. El este singurul bo­xeur până acum care m’a provo­cat pentru titlu, în timp ce Plad­­ner a refuzat de trei ori să mă întâlnească. Huat are toată încrederea în rezultatul întâlnirei noastre. In ce mă priveşte sunt tot atât de sigur că voiu învinge. Optimismul lui „Lucică“ ne bu­cură. Dar„ Cum se fac campionii Telegraful ne-a adus senzaţio-­ vicierii în anul precedent, pe un­nala ştire că Gorilla Johnes a în-1 \ Incee Dundee care e socotit ca vins pe Oddowa Piazza, prin K. j unul din cei mai buni mijlocii din O. technic în a 6-a repriză, match disputat la Milwaukee. Senzaţionalul constă în faptul că în urma acestei victorii, N. C. A. a proclamat pe Gorilla Johnes campion mondial la categorie „mijlocie”. • Dacă această ştire va fi confir­mată în mod oficial, căci telegra­ma Rador-ului nu prezintă su­ficiente garanţii,­­ e de natură să provoace multe comentarii, căci acest Gorilla Johnes cât şi adversarul său, Oddowa Piazza, ne sunt complect necunoscuţi. De unde au răsărit, ce trecut au, nici noi nu putem da vreo re­la­ţ­iun­e. Cert este că agenţia „Rador” a comunicat această surprinzătoare veste. Sunt atâţia „mijlocii" eminenţi cu renume mondial cari aspiră la titlu. Este de ajuns să e numări­m pe un Lon Brouillard, campion mon­dial la categoria semi-maijlocie. Cel mult a încurcat-o, care a obţinut cele mai frumoase lume, pe Jack F­ields, pe campio­nul englez Len Herwey, pe cam­pionul francez, atât de cunoscut la noi, Marcel Thil, a cărui va­loare este incontestabilă, pe ame­ricanul Dave­ Shade şi atâţia al­ţii. Valoarea boxeurilor mai sus enumăraţi este atât de verificată, încât nu pot fi înlăturaţi, d­in disputa titlului mondial la „mij­locie" Chiar dacă Naţional Boxing As­sociation, are puteri dictatoriale, şi acordă titluri la boxeuri „scoşi de ureche" campioni, nu poate merge până acolo încât să alcătuiască un match cu boxeuri necunoscuţi şi învingătorului să-i acorde titlul de campion mondial la categorie „mijlocie Neîndoios că, interminabila va­canţă a titlului mondial de cate­gorie mijlocie, reclama o urgentă soluţionare. Dar nu se va putea susţine că, aşa cum a jucat, N. B. A. a solu­ţionat problema. *** p Informație fj rapida și _ precisa CrltfcA obiectiv* «I cura0lo««A [I LI ÎNGRIJORĂRI... Suntem la sfârşitul lunei Ia­nuarie şi încă nu se poate şti dacă, într’adevăr putem conta pe sprijinul comisiunei zoote­chnice. O nouă amânare a în­trunirii comitetului, care avea să se edifice asupra fondului ce va fi pus la dispoziţia Societăţi­lor de curs®, nu a avut alt dar, decât a semăna neîncrederea în rândurile proprietarilor. Că­ci, știut este că majoritatea cai­lor cari au mai rămas in antre­nament nu au a se bucura de un tratament care poate fi so­cotit drept omenesc. O mica anchetă secretă pe care am în­­treprins-o de curând, ne-a dus la trista constatare, că în m­ajo­ritatea grajdurilor bantuc cea mai cumplită foame şi că orice întârziere de a salva ceea ce am reuşit cu greu să înjghe­băm, este sinonimă cu o­­ sinu­cidere forţată a unui sport ca­re de abia şi-a găsit un loc de onoare. Proprietarii stau într-o aşt­­eptare care poate fi socotită mai mult ca exasperantă, de vreme ce societăţile de curse se întrec în a cerşi fondurile necesare existenţei alergărilor, reclamând prin intervenţii, drepturi cari li se cuveneau în­tr’adevăr. Problema de astăzi, apare cu mult mai grea ca cea de anul trecut, prin faptul că­­majoritatea cailor în antrena­ment, abia mai reuşesc să se ţie pe picioare. Şi doar, spe­ranţa unui început, cert de se­zon, ar mai putea stimula în­că odată — poate pentru ultima oară — bunăvoinţa necontesta­tă a unor proprietari cari au sacrificat averi imense pentru întreţinerea pur sângelui la noi. Spinoasa problemă a exis­tenţii curselor, ar trebui sa ca­pete o desfeinare definitivă, a­­tât în interesul proprietarilor sărăciţi cât şi a menţinerii u­­nui sport, care pe lângă că a căpătat adeziunea celor mai distinse personalităţi din ţara noastră s’a dovedit că a servit în cea mai mare măsură, chiar interesele statului. In vreme ce alte sporturi, au găsit, o încurajare stabilă şi fă­rişă, din partea edililor noştri, sportul nobil, a rămas singu­rul, care e dator să servească mai departe drept „cal de bă­­tae”, fiind împovărat cu dări din cele mai grele. O revenire asu­pra acestor apăsătoare biru­ri, ar putea rectifica — în par­te — o situaţie care a devenit extrem de îngrijorătoare şi ne-ar putea repune pe tabloul sporturilor cu existenţa asigu­rată. Cu o politică sănătoasă, ca­re să fie de comun acord cu interesele proprietarilor, socie­tăţile de curse nu vor întârzia să cunoască vremuri mai bune, mai ales atunci când şi statul îşi va înţelege rolul covârşi­tor ce-l are în aceasta spinoasa problema, pe care o numim fă­ră teamă, problemă naţională. ION CUR In „Raiul“ Opium­ului (Continuare din pag. 1 a) ameţeală copleşitoare ne parali­zează. Hait! am păţit-o.­ Suntem silite să ne impunem o complectă paralizare a corpului. Aşa ne simţim bine. Dar nu ne putem eterniza aici, trebue to­tuşi să plecăm. O nouă tentativă eşuează complect. De cum pără­sim patul, o ameţeală oribilă ne stăpâneşte... Capul vâjâe, corpul e greoiu. — Nu mai vrem, mai vrem. Scrii mişcare­a corpurilor noastre,­­ totul se supune. Riscurile le su­portăm noi. La a 6-a pipă ne o­­prîm, dar tot nu simţim nimic. Vecinei mele îi e frig. îmi pre­parase camera de alături. Gazdă noastră nu ne simte plecarea, e ţara visurilor din care nici o tentaţie pământeană nu-l poate trezi. Cinci minute după ce ne-am in­stalat pe divanul moale, fără per­ne sub căpătâiu — aşa prescrie c opiumul — ne dăm seama că es picioarele de plumb. Prin reacţia deschid fereastra! Aşa... Acum e o stomacală vertiginoasă. Abia pu­­pri cald. Uf? înăbuşim. Stai san­tem face câţiva paşi şi cădem pe deschid fereastra. Aşa... acum se­­ par ca după­ o beţie de trei zile, mai bine. O tăcere neturburată ! Iar ne liniştim, iar încercăm să domenşte în casă. Deodată glasul I plecăm, iar ne prinde răul... prietenei de lângă mine : je ne peux pas, je ne peux pas! — Quoi? — Je ne peux pas, j’ai mal de meri — Ți-e rău, o întreb la ureche? — Un râs zgomotos... Apoi un glas în șoaptă: Ascultă... Când tu­raezi opium, ai visuri nu. Priete­nul meu e plecat de câteva zile spre America. In momentul aces­ta e­­ vaporul L’yle de France! —­ Nu văd legătura? — Ba da! Ai răbdare! Ca să fiu fericită, am vrut să fiu lângă el în acest moment, dar nu pot să urc pe vapor, sufăr de râu de mare! — Mai încearcă odată! — Nu pot, ah mi-e rău... Râdem în hohote. Ne silim să stăm cât mai liniştite ca să nu tur­burăm visurile dar ceasurile se scurg intr’o aşteptare inutilă- Hai să plecăm, propun cea dintâi. Dar la cea mai neînsemnat» Abia la amiază (a doua zi fi­reşte) ne încumetăm că părăsim casa scriitorului. In maşina care ne conduce spre casă, răul de mare reapare insis­tent. Mă privesc în oglinda. Chi­pul e cadaveric, ochii injectați, trăsăturile de o oboseală morbi­dă. O după amiază întreagă în pat cu medicamente și comprese reci pe cap. Prietena îmi telefonează la fiecare oră. —­ Cum îți mai este? — Mar ai rău, foarte rău. — Mie la fel! *— Ei, mai luăm opium? — O nu! M'am vindecat pentru toată viaţa! — Ne rămâne o revanşă! Să iniţiăm pe cei însetaţi de sen­zaţii noui, de visuri divine în lu­mea colorată a opiumului! Brr! Ce sinistru cauchemar ! AIDA VERMONT Paris, Ianuarie 1933 Ecouri sportive După discuţii nesfârşite, mana­gerii lui Schmelling şi Sharkey, au căzut de acord, ca întâlnirea să aibă loc la 16 iunie. Va fi o revanşă extrem de in­teresantă. Campionul Franţei la catego­­ria „pană“ Nick Bensa se va în­tâlni la 2 Februarie, cu Beverny, fost campion al Europei la ama­tori. Astă-seară, Jackie Brown, cam­pionul Angliei la categoria „muscă“, se întâlneşte la Londra cu francezul Jean Cuart, întrun match de 12 reprize. Jackie Brown este învingăto­rul lui Lucian Popescu. Vedeta franceză, Emile Lebri­­ze, cunoscut la noi în matchul susţinut cu Umberto Lancia, va boxa la 3 Februarie cu Seria I, campionul Spaniei la categoria „mijlocie“. I­I Angelmann, se va întâlni în­­tr’un match revanşă cu campio­nul spaniol Arilla. întâlnirea va avea loc în sala Wagram la 3 Februarie. lin articol al „Rampei“ provoa­că senzaţie în Brazilia (Continuare din pagu­bă) Porţile societăţii braziliene­­ s-au deschis larg ; era nelipsita în toate locurile „chic“ ale ele­ganţei locale. Foujitaa se interesa de toate motivele pitoreşti ale oraşului, a­­j­ungând la vizita cartierelor pe­riculoase, unde, dealtfel, a făcut senzaţie şi a provocat dezordini. A ţinut să vadă şedinţe de „ma­cuimba“, vrăjitorie de origină a­­fricana, interzisă de autorităţi, dar care încă mai există în mod clandestin. Părăsind luxul hotelului „Glo­ria“, pictorul şi Mad s-au insta­lat confortabil, însă exotic, în­­tr-un apartament din centru, de­venit punct de „rendez-vous“ al ziariştilor şi artiştilor fără ocu­paţie. Curând, Foujita a inaugurat în saloanele hotelului Palace, o interesantă expoziţie de picturii făcute în Brazilia, al cărei suc­ces — dealtfel bine meritat —, continuă și azi. In ziua de 7 Ianuarie apare însă în prima pagină a marelui cotidian „Diario de Noticias, un articol reprodus din „Rampa“ (cu textul original în facsimil) în care era relatată fuga lui Fo­ujita în Brazilia cu o negresă, cu ambele comentarii și cu două desenuri ale pictorului Correia Dias : o caricatură a lui Foujita și fuga acestuia, imaginată după descrierea „Rampei“. Scandalul a fost enorm. Repor­terii ziarelor de aseară, au dat buzna la apartamentul pictoru­lui. Primul care a izbutit să intre, un reporter de la „O Glo­­bo“, a fost primit de Mad cu o ostilitate atât de manfestă, în­cât puţin a lipsit ca să fie bătut. Toate ziarele au început să-l atace pe bietul artist japonez, care totuşi a ştiut să menţină un cer de perfectă impasibilitate, ne­­făcând nici un fel de declaraţie şi uitând a se apăra de acuzaţia de a-şi fi abandonat soţia, fără bani, la Paris, fugind cu o ne­gresă în Brazilia. Mad, în schimb, e furioasă. N’a spus dacă este, a fost sau vrea să fie legitima soţie a ja­ponezului. — „Eu nu sunt negresă şi nu admit ca un ziar balcanic să mă numească de negresă. Eu sunt roşcată şi franţuzoaică auten­tică !“ Zadarnic i se spune că nimeni nu se îndoeşte, Mad a pierdut calmul atât de necesar în astfel de momente. Efectul a fost următorul : zia­rele au scris şi mai mult despre această chestiune şi „Diario da Noite“ a descoperit chiar şi a publicat o fotografie a lui Fou­jita cu soţia sa, care nu seamănă deloc cu Mad, la Tokio. Pentru Foujita, scandalul pro­dus în mod involuntar de „Ram­pa“, are două efecte : reclamă pentru artist şi izolare pentru omul de societate, care a prezen­­tat aci pe un simplu model, cum e Mad, drept demna lui jumă­tate. . PAUL EINHORN­ ­

Next