Rampa, iulie 1932 (Anul 15, nr. 4333-4359)

1932-07-01 / nr. 4333

Convorbire cu d. loan Coltor JiL - & (Continuare din pag. î-a) ' mate. Scenele acelea nu le-a putut uita tânărul Teofil toata viaţa. Şi a rămas adânc mâhnit şi ne­­m­ângâiat, văzând cum a răsplătit 'drăguţul de împărat 'de la Viena pe bunii săi Români pentru sân­gele ce şi-au vărsat spre slava, ca­sei sale.­ DIN 1877 ŞI MAI TÂRZIU Singura lui bucurie mare a fost vestea căderii Plevnei la 28 Noembrie 1877. Orizontul întune­cat al viitorului nostru naţional începea să se lumineze. De pe câmpiile Bulgariei se răsfrângea întâia rază de lumină şi pe frun­ţile posomorite ale obidiţilor Ro­mâni Ardeleni. Fiind el persona­litatea cea mai importantă a Bla­jului de altădată improvizaţia populară i-a închinat următorul cântec : 'iffr* In cetate la Plevna. Baciule Filea, A căzut Osman Paşa, Baciule Filea. Că Românii l-au bătut, Baciule Filea. Tot cu schije de obuz, Baciule Filea, In casa unei rude a mea după mamă, în casa canonicului Manfi, a redactat neuitatul apostol al Românismului, Aron Pumnul, proclamaţia pentru dreptul lim­­bei româneşti în Ţara Ardealului. Chiar tatăl meu, Augustin, în­temeietorul întâiei Societăţi a meseriaşilor şi a celei dintâi aso­ciaţii corale din Blaj, îmi spune mai nou d. Prof. Alexandru Lu­­peanu-Melin, directorul Bibliote­­cei centrale din acest oraş, că precum rezultă din nişte acte des­coperite de d-sa, ar fi luat cu un mare curaj asupra sa toată răs­punderea morală pentru distru­gerea podului de peste Târnava Mică ca să împiedice venirea la Blaj a comisarului unguresc Ioa­­chim I.Pecsy în vara anului 1867, cu prilejul înfăptuirii dualismu­lui austro-ungar. AMINTIRI DIN BLAJ — Dar amintiri personale nu aveţi ! — Prea puţine. Din anii mei de studii la Blaj, nu pot să uit pe prietenul, Adrian Oţoiu, vice­guvernatorul Băncii Naţionale, care se dovedise de atunci bun administrator. El era încredinţat cu desfacerea revistelor „Sămănă­­torul“ d­e la Bucureşti şi „Lucea­­fărul‘‘ de la Buda-Pesta, pe urmă de la Sibiu, printre elevii şi stu­­­denţii teologi ai Blajului. Ştia una şi bună : frate, nefrate, mar­­fa-i pe bani. Cine n’avea bani, nu cetia revistele. Odată, îmi aduc a­­minte, îi lăsasem gaj cuţitaşul, până când am făcut rost de pa­rale, ca să nu rămân în urmă cu nouătăţile ştiinţifice şi literare. Dintre cei mari ai Blajului, neştearsă în sufletul meu rămâne figura puternică, de o antică mă­reţie, prăbuşit ca un zeu în cul­mea gloriei sale : Augustin Bu­­nea, apoi d. Iuliu Maniu. Lui Bu­­nea îi datorez mai cu seamă ale­gerea şi trimiterea mea la studii filosofice şi teologice mai înalte în Roma. Lupta se da între mine şi între un fost coleg de clasă, fiu de protopop, cu fraţi şi legături în cler. Pe acesta îl susţinea o însemnată parte a membrilor consistoriului în frunte cu canoni­cul Isidor Marcu, rectorul de a­­tunci al Academiei Teologice. A­­cesta spunea împotriva mea că nu pot fi bun preot, fiindcă sunt miop. Dar eu nu sunt miop ? ri­postă Bunea şi această meteahnă nu mă împiedică să fac sfintele slujbe ca şi unul cu vederea cea mai ageră. După această întâmpi­nare, nimeni nu m­ai avu nimic de zis. Domnul Iuliu Maniu venia a­­deseori în casa mea părintească, unde-i plăcea să mă ţie pe ge­nunchi pe mine şi pe sora mea şi să stea de i vorbă cu noi, ceasuri întregi, , J»; DELA ROMA ) .. ... — Dar dela Roma ce amintiri aveţi ? — „Infandum renovare jubes, regina, dolorem !‘* (Regină, mă faci sa răscolesc dureri nespuse). Cu acest vers nemuritor din Enei­­da lui Vergil reia d-sa firul a­­mintirilor. E o durere negrăită să nu ’­iţi a arăta în cuvinte ce datorezi tu şi o lume întreagă de creştini unui Giovanni Bruni, fostul duhovnic al Colegiului Ur­ban de Propaganda Eide din Ro­ma. Doar procesul de beatificare ce trebue să înceapă în curând daca va pune în lumina cuvenită virtuţiile acestui sfânt. Prefect, adecă director general al Propa­gandei era Cardinalul Gotti, unul din cei trei papi de totdeauna ai Romei : papa cel roşu, adecă di­rectorul Propagandei ; papa cel negru, generalul Iesuiţilor ; şi papa cel alb, adevăratul papă. Dintre profesorii mei de pe vre­muri amintesc în treacăt pe Car­dinalul Bonzano delegatul Apos­tolic de mai târziu din Statele Unite ale Americei de Nord percum şi pe Luigi Veccia, un mare prieten al Românilor. Gra­ţie acestuia, Românii aşa de dis­tinşi la studii, au rămas şi mai departe în Colegiul Urban de Propaganda Fide şi n’au fost tre­cuţi în Collegio Rutheno, ca să fie o anexă a acestora, precum sunt Ungurii,­­bunăoară, anexa Nemţilor în Collegio Germanico Hungar­ico. Ca să vezi câtă trecere aveam noi Românii la­ropaganda Fide, notez că într’un an P. S. S. epis­copul Iuliu Hossu şi cu mine am luat absolut toate premiile puse la concurs ; ba eu mai luasem un premiu şi la concursul interna­ţional de filosofie publicat de A­­cademia S. Tom­a de Aquino. A­­tunci, cu toată sfinţenia şi bună­tatea îngerească ce caracteriza pe colegii celor vre-o.45—50 de na­ţii reprezentate în diferitele cole­gii romane, mai ales în cel de Propaganda Fide, se simţi parcă un freamăt, n’aş putea spune de invidie, dar în orice caz, de ui­mire, de nedumerire întrebătoa­re : Oare cum se poate ? Şi, iacă, aşa s’a putut ca eu şi P. S. S. e­­piscopul Iuliu I­ossu să fim nu­miţi chiar conferenţiari de ma­tematici şi de morală pentru cole­gii noştri Americani. PREFERINŢE LITERARE — Ce preferinţe literare aveţi ! — Preferinţele mele literare sunt clasicii latini : Virgil, Ho­­raţiu, Salustiu şi Tacit pe cari am fericirea de a-i ceti în original. Alături de ei, iar în ceea ce pri­veşte concepţia de viaţă chiar mai presus de ei, aşez pe marii scrii­tori : Tertulian, Ciprian, Augus­tin, Ambrozie, ş. a., pe cari încă-i cetesc la fel. Dintre moderni am afinităţi sufleteşti cu Jacques London şi Lewis, cu Maurice Ba­­rres şi Robert de Flers, cu Ga­briel D’Annunzio şi Giovanni Pa­­nini. Dintre Români, deşi am fost crescut în atmosferă „sămă­nătorista“ nu recetesc decât Alecsandri, pe Eminescu, Creangă şi pe Coşbuc. —■ Ce preocupări actuale mm de seamă aveţi ! — Exclusiv oficiale. Cum sa reduc un buget de 70 milioane la 7 miloane în departamentul ce conduc şi cum să mulţumesc atâta lume nevoiaşă în suferinţă, care vine să ne caute la Bucureşti de la Soroca şi Slotin, ca şi din Caraş şi Timiş-Torontal, din îndepărta­tul Maramureş, ca şi din Durostor şi Caliacra, înţelegând că d. subsecretar de Stat mai are să primească după mine audienţele atâtor solicitanţi din regiuni aşa de depărtate, i-am cerut scuze pentru timpul răpit, poate, de la alte lucrări mai impor­tante, mulţumindu-i totodată pen­tru cinstea de a destăinui atâtea lucruri interesante mai întâi ce­titorilor ziarului nostru, ION CEPARU Odată cu terminarea sezonului de primăvară de la Băneasa, o mi­că privire retrospectivă nu apare numai ca o obligaţie a unei gaze­te de specialitate, ci şi ca o dato­rie între semnalarea neajunsuri­lor ivite, neajunsuri cari au dus la retrogradarea nivelului sportiv şi cari au făcut ca, alergările noastre de cai să piardă o mare parte din popularitatea cunoscu­tă. Instalarea totalizatorului meca­nic, — care a întâmpinat din par­tea noastră o rezistenţă dârză şi necruţătoare, — necorespunzând scopului propus, şi-a dat sfârşitul în chiar braţele acelora cari au luptat pentru introducerea luni şi cari prin mijloacele cunoscute au căutat să încetăţenească la noi, fa­limentarull sistem, — invenţia u­­nui cap pătrat — căruia dacă nu i se punea lacăt, la timp, sportul hippie ar fi avut de înscris cea mai ruşinoasă pagină de la data naşterii lui la noi şi până as­tăzi. O a doua ruşine a hippodromu­lui de la Băneasa este aceia a con­cesionării jocului la cotă fixă, cu acordarea exclusivităţii, fapt care a dus la desele scandaluri din ring şi la complecta desfiinţare a mu­tualului. Acordând această con­ce­siune pe un turneu de 5 ani, cu contract în regulă, Jockey Clubul şi-a semnat singur sentinţa pe toată durata, angajamentului , iar rezultatul nu e un secret pen­­tru nimeni; cursele de cai de la Băneasa, alunecă pe panta care duce la desfiinţare. Cum sa ajuns la acordarea li­nei asemenea concesiuni, o vom explica mai la vale. Tatonările infructuoase ale di­verşilor boochemnkeri străini, cari prezentau garanţii solide şi cari prin ofertele lor garantau nu numai o concurenţă reală în ceea ce priveşte etalarea cotelor, dar şi o cinstită împărţire a rolurilor, —deci nu o distrugere a jocului a­casă, — li s’a preferit block­­makerii de azi, cari prin modul de a se purta au reuşit să înstrăi­neze întregul public iubitor de a­­lergări. Această alergare isvorâtă din interesele unui ..domn’’ care şi-a asigurat, pe toată durata con­tractului, un venit frumuşel’, îşi are tâlcul ei. Cei doi posesori ai li­cenţii, cari au sediul în pasaghil Român, găsind un comanditar ca­re să depue garanţia necesară a­­cordării licenţii au pornit la lu­cru. Şi au reuşit. Cum a reuşit, am explicat în rânduri© de mai sus. Culcenţa a fost acordată, con­tractul a fost învestit cu dreptul de monopol — a se nota că în nici o ţară din lume nu există block makeri cu drept de monopol — şi lucrurile au mers strună timp de doi ani şi jumătate. Şi astfel a luat fiinţă o afacere aducătoare de milioane. Dar această chestiune mai are o latură, dacă i se poate spune semiumoristică. Garanţia depusă de răposatul comanditar, la Banca Românească serveşte încă şi astăzi la menţinerea block makerilor şi la respectarea unui contract mai mult decât oneros, contract după urma căruia hip­­pismul Român a avut de înregis­trat un declin formidabil, Jockey Clubul, pagube însemnate, iar tur­iştii, decepţia unei inovaţii din care cei câştigaţi­, sunt numai bl­­ockmakerii, căci prin modul cum activează sunt puşi la adăpostul riscurilor. Deci, o afacere fericită care nu are de înregistrat decât continue câştiguri. Sau cum s’ar spune: Pentru noi tot, pentru voi nimic. Un al treilea motiv care a dus la înstrăinarea publicului, este a­­cela al componenţii programului. Anul acesta, programul prezen­tat, ne­având la bază decât com­pensaţia morală pe care un anu­mit ,,personagiu” o datorează graj­dului Schlesinger, nu a putut co­respunde scopului propus. Alergă­rile doi anilor, câte două şi chiar câte trei pe zi, neprezentând nici un interes, prin faptul că un sin­gur grajd a instituit un adevărat monopol s’au scurs în indiferenţa acelui public rămas încă fidel, sportului hippie. Un program care ar fi conţinut în fiecare zi de curse 3 handica­puri 1 -welter handicap, o cursă de vânzare şi două alergări rezer­vate numai elementelor născute în ţara, ar fi avut darul de a for­ţa reîntoarcerea acelora cari ab­sentează astăzi după turî. Şi sunt atâtea!... De ce nu ne acomodăm vremuri­lor? Iată o întrebare care nu mai conteneşte: Suntem oare datori să satisfa­cem obligaţiuni? HIPPISM Din ce în ce mai rău Există două alternative: Sau pentru motivul că publicul ne dă conducătorii Jockey Clubului vor să plătească datoriile funcţionaru­ lui lor prin acordarea de premii proprietarilor atacaţi, sau de nu, — în cel mai bun caz — o tolerare, care apare cu atât mai mai inex­plicabilă, cu cât ea duce fatal la un faliment moral şi totodată la un faliment hippie. Ambele alter­native duc în aceeaşi concluzie. O revizuire a vechilor sisteme, ne-ar putea repune pe tabloul ac­tualităţii, adică pe acel tablou unde noi am deţinut odată locul de frunte. Procedând în consecin­ţă vom salva toate trei tabere: So­cietăţi de curse, proprietari şi pa­riori. Un al patrulea motiv care a dus la indiferenta publicului pen­tru alergări este acela al cotelor de la pariul ,,mutual”. De unde înaintea introducerii blockm­akerilor jocul la cassă a cunoscut adevărate recorduri de retetă, astăzi, acest joc nu mai este decât o umbră. După mizele căzute vine şi cota proporţionala. Nu avem mize, nu avem nici cotă. Dar de ce nu avem mize la „mu­tual”? In­trebatu-s’au vreodată conducătorii Jockey Clubului, de ce „mutualul’este pus la index? Poate că da, poate că nu. Sau poa­te mai mult nu, decât da. Explicaţiile noastre de astăzi vor dovedi dreptatea spuselor noastre. In primul rând, jocul la cassă nu mai prezintă nici un interes. ION CTR, acei cari aveau câte o miză, două pe el. Rămâneau deci la parior. Pariorii câştigau, jucau mai de­parte —­­nici unul nu fugea să îi depus la bancă — şi banul rula mereu. Astăzi când câştigă un outsider — cum a fost de pildă Boris — ba­nii rămân în gentile boockmake­­rilor. Jocul nu se mai face dela parior la parior, ci dela parior lui boockm­aker. Şi cum totdeauna boockmakerii sunt mai norocoşi, banii rămân în vistieria celor din pasagiul Român. Iată de ce mutua­lul nu mai cunoaşte succesele de odinioară şi mai ales iată dece pu­blicul refuză să-şi dea concursul Lipsa de bună gospodărie a dust la completa lipsă de interes. A­­cesta este adevărul şi nimic şi ni­meni nu-l poate ocoli. Dintr’o neglijenţă condamnabi­la, avem de înregistrat cel mai prost bilanț. Dacă vom persevera pe această cale vom merge din rău în mai rău. LILLY MODES Calea Dorobanţilor (Apartament) 21 Telef. 212/15 Soldez pălării, primesc reparaţii, pre­ţuri excepţionale Zilnic primesc noutăţi pariziene. Dr. Silvia Mitache DENTIST STOMATOLOG s-a mutat în str. Xenopol 5 (Gră­dina Icoanei), unde şi-a reluat consultaţiile între orele 10—12 5—7 Intercraşe Bucureşti zdrobeşte Braşovul cu 5-0 (2-0) După un match în care au fost. Cei mai buni jucători au fost : Selesi, Simşinovici, Vogel, Schile­­ru şi Văleanu. Vâlcovii prea personali. De la Braşov ne-au făcut impre­sie următorii : Savay, Balint, Vogel, Ströch III şi Csomag. Arbitrajul d-lui I. Petrescu, acceptabil. net superiori bucureştenii înving în mod surclasant pe reprezentaţi­va oraşului de la poalele Tâmpei. Deşi în jocul de câmp au arătat lucruri frumoase, în faţa porţei au fost de o ineficacitate revoltă­toare. Pentru Bucureşti au marcat toţi cei cinci atacanţi în ordinea ur­mătoare: Schileru Colea, Dumi­­trescu, Văleanu şi Petea. .xox- GR. T. E­A­MP­A BOX Buletinul săptămânal al „onoare!“ când posibilitatea cotei în raport cu miza jucată preferă abţinerea. Vasăzică unul nu joacă, doi, trei şi atâţia alţii. Dar, de ce s’or fi întrebând unii cu mirare? Pentru că mizele jucate în ring nu mai văd lumina zilei, decât atunci când sunt deşertate din genţile bo­­ckmakerilor. înainte, jocul se făcea între pa­riori. Chiar când câştiga un ex- ^___ ^ _ trem outsider banii erau luaţi de­­ noştri organizatori, Ie găsim de-1 plasate şi condamnabile. Sar părea că, expediţia teanm lui nostru naţional la Balcaniada de foot-ball de la Belgrad, îşi are o parte de influenţă în farm­entis­­mul, care bântue în Capitală. Şi lucrul acesta e cu atât mai intolerabil, cu cât nu are nici mă­car scuza lipsei de elemente pro­eminente, luate la Belgrad. Nu sunt plecaţi decât Stein­­bach şi Robe, aşa că... Se vede că este un sistem spe­cial cu care vrea să se consacre soccerul bucureştean: puturoşenia sportivă. Vacanţa de iarnă o în­cepem mult prea de­vreme şi terminăm mult prea târziu. Iată că şi vacanţa de ară a început să manifeste aceleaşi simptome. Halal de orientalismul nostru. In anul 1932 ne mai complăcem în cât mai prelungita dormitare a trândăviei asiatice. De! avem şi noi amorul propriu de a fi tradiţionali (sic!) VENUS Campionii şi-au croit drum frumos în finala campionatului naţional. Astăzi îşi cunosc adversarul. E U. D. R. din Reşiţa. Echipă ta­re şi greu de învins. Lupta e anunţată pentru 10 iu­lie. Până atunci mai este o bună bucată de timp, înţelegem că pregătirea cea mai utilă, pentru marea răfuială oficială, e odihna. Dar Venusul face exces. Trei săptămâni ca interval între doua matchuri e prea mult. Domnule Leoveanu, serviţi băe­ţilor un match uşor, necesar men­ţinerii elasticităţii. Insă ceva mai serios decât paro­dia cu echipa Cărăbuşului, anun­ţată pe Sâmbătă. Sportivii Capitalei sunt în drept să fie supăraţi. Pe lângă neajunsul vreunei plo­ioase, care le-a amânat săptămâ­nala savurare a galei de box şi a reuniunei de motocicllism, mai au fost vitregiţi şi de un spectacol mai de soiu de foot ball. In această ultimă lună a prezen­tului sezon suntem în culmea do­rinţei de a viziona un bun specta­col de foot­ball. De aceea lenea echipelor şi pasivitatea puţinilor Ceferiştii nu ştiu de glumă. Pre­ceptele de bază ale unui mare club sunt sterile de lege ale acti­vităţii lor. Odată campionatul terminat, nu s’au dedat la somnolenţa prodro­­mică a vacanţei de vară, îmbinând dorinţa de distracţii excursionistice a echipierilor săi, cu datoria morală de mare club de a propaga intens frumuseţea şi utilul soccerului, alb-violeţii cu­­treeră mereu ţara şi unde popo­sesc desfăşoară calitate aleasă de foot-ball ,spectacol frumos pen­tru ochii spectatorilor, pedagogie bine-venită pentru perfecţionarea colegilor locali şi abia apoi victo­rii, modeste ca scor, pentru com­plectarea mulţumirii sufleteşti. Sâmbăta şi Duminica, ce au tre­cut, au fost oaspeţii Cernăuţilor. In linia aspiraţiilor lor, caracte­rizate mai sus, şi-au făcut datoria şi în capitala Bucovinei. Neobosiţi în râvna lor lăudabi­lă, fericit îngrijiţii domnului ing. Codreanu, mai au ca obiective de deplasare: Arad, Iaşi, Oradea, Satu-Mare. Apoi îşi vor lua luna de necesa­ră vacanţă, pe care o vor petrece — probabil — în tabăra proprie, la Eforie. UNIREA-TRICOLOR Clubul oborean, fiind membre­le de execuţie ale excelentului lor conducător, d. Nicu Lucescu, e cel mai în activitate în sezonul extra-oficial. împrejurări neprielnice au îm­piedecat aducerea merituoasei e­­chipe H. T. V. din Sibiu. In ultimul moment s’a recurs la un match cu Macaby. Oborenii s’au prezintat fără Solosi, Steinbach și Mihai. Deci toată compartimentele au avut de suferit, mai ales mijlocaşii. Şi totuşi albaştrii au făcut o partidă bună. Goalul care le-a adus înfrân­gerea, se datoreşte unei greşeli a tânărului portar. Teritorial au dominat şi doar forma minunată a lui Zauber şi Simşinovici i-a privat de cel pu­in un match nul. Odată în plus s’a remarcat nea­junsul tipic al oborenilor. Atacul lor e prea dependent de Cârján. Dacă acesta are o zi bună sau o zi rea și restul atacanților sunt perfect în remorca dispozi­­iei sale. E un neajuns, căci con­­ducătorul ofensivei albastre e u­­nul din cei mai inconstanţi jucă­tori ai Capitalei. Momentan trece printr-o passă neagră şi implicit tot atacul e în aceeaş notă. JUVENTUS Bulevardierii şomează, dar a­­n­unţă pentru la toamnă, o activi­tate intensă şi regeneratoare. MACARY Echipa domnului Silberman e­ departe de a-şi fi impus inactivita­tea de vară. Şi la ei se resimte buna şi laborioasa conducere. Au jucat cu Unirea Tricolor şi au terminat în învingători, confir­mând ultimile două victorii, cari încheiau palmaresul întâlnirilor lor cu oborenii. Duminică am putut constata bu­cu­roasa revenire în formă a inter­naţionalului Zauber şi a impetuo­sului Simşinovici. Cei doi stâlpi apărării alb-albastre şi-au sum­ai plinit restul colegilor şi au reedi­­dat o ispravă curentă a zilelor lor bune: au oprit toate atacurile adverse. Şi astfel goalul norocos, reuşit de Blumer, a putut decide parti­da. Cum se anunţă ca probabilă vi­zita C. A. O., suntem nerăbdă­tori să savurăm întâlnirea, atât de promiţătoare, dintre Macaby şi atleticii Oradiei. OLYMPIA Nu mai dă nici un semn de via­­ţă. Păcat. Se anunţă undeva că d. Gusti, preşedintele grupării alb-negre pleacă în străinătate şi cu această ocazie urmăreşte şi angajarea u­­nor matchuri internaţionale pen­­tru la toamnă. Frumoase şi lăudabile planuri Dar până atunci.... VOEVODUL MIHAI E un model de consequenţă. S’a dovedit un club exclusiv de campionat şi nici în ruptul capu­lui nu vrea să-şi depăşească ca­drul. Ce vitregită e frumoasa lor a­­renă. SPORTUL STUDENŢESC Universitarii sunt lăudabila pil­dă de „sport pentru sport ’. Cu umilele lor mijloace, dar cu marele lor entuziasm tineresc, sunt mereu în activitate. Duminică au făcut vizită Ploeş­tilor. Au dat replica Prahovei și au cedat la limită (1—2). Un rezultat merituos, dat fiind puterea adversarului și mai ales handicapul special al locului de disputare. R. B. C. F. R. Sâmbătă seara: Beasley-Călinescu; Stamate-Ed­­ward; Stieff-Pavelescu; Milea Desnoulet întârziată cu o săptămână,— din cauza timpului cu desăvâr­şire nefavorabil, — reuniunea internaţională de box proectat­­ă pentru 25 iunie, se va desfă­şura Sâmbătă seara, la Arene­le Romane, într’un ansamblu şi mai de preţ decât cel anunţat la început. Afişului i s’a accentuat nota de atracţie prin introducerea unui nou şi pasionant match in­ternaţional, — Stamate — Ed­wards, — şi­­în înfăţişarea lui de astăzi este unul dintre cele mai frumoase programe pugi­­listice. Sunt, în aceiaşi seară, patru matchuri internaţionale, toate interesante, iar două din ele, intr’adevăr, captivante. Bătălia principală e între ne­grul Jack Beasley şi Dumitru Călinescu, campionul Româ­niei la categoria uşoară. Des­pre Călinescu, a cărei reintra­re este aşteptată cu o legitimă curiozitate şi speranţă, se spun lucruri foarte frumoase. La an­trenament, „Jim” se arata fi într’o formă extraordinară, susţinând matchuri de uzură,— pe cari le câştigă prin citi,­­ cu Jean Marinescu. Acţiunile lui au crescut simţitor şi pen­tru unii, — care se pretind ini­ţiaţi pe deplin asupra posibili­tăţilor actuale ale lui Călines­cu, — o victorie prin knockout a campionului român e depar­te de a mai constitui o surpri­ză. Alţii, dimpotrivă, — şi a­­ceştia sunt cei mai numeroşi, cari se conduc după fapte con­sumate şi verificate, — dau ca sigură victoria negrului, soco­­tind-o chiar că se va produce înainte de limită. Deci, un match foarte dispu­tat între... suporterii respectivi şi care promite a fi aşişderea şi pe ring. întâlnirea semi-vedeta este intre francezul Johnny Edard învingătorul lui Domenico Ber­nasconi şi Lucian Popescu,­­ şi Gheorghe Stamate, campio­nul României la categoria co­coş. Cunoscută fiind combativi­tatea şi duritatea celor doi combatanţi, este cert că va fi o luptă formidabilă, bogată în faze emoţionante şi purtată cu o ardoare uluitoare. Campionul României la toa­te categoriile, Dumitru Pave­lescu, trage cu pugilistul ger­man Egon Stieff, finvingătorul lui Tauwell, la rându-i l învin­tor prin K. O. asupra lui Pave­lescu. Iar cea de a patra întâlnire internaţională va fi între exce­entul boxeur francez Ray­mond Desnoulet şi Nicolae Mi­ca, campionul României la categoria ușoară.­ ­XOX­ Va fi ridicată suspen­darea lui Spakow ? După cum am­ anunţat în nu­­mărul nostru de ori, Spakow soseşte Duminică în Capitală, venind de la Paris. I se va ridica însă suspenda­rea? Din lipsă de spaţiu, nu ne pu­teau ocupa în numărul de astă­zi de această chestiune, ci amâ­năm pe mâine articolul redac­torului nostru, d. Jack Berariu FOOT­BA­LL Tennis Campionatul mondial dela Wimbledon — MARŢI — In cea de a şaptea zi a tur­neului internaţional de la Wim­bledon, s-au jucat sferturile de finală ale probei de simplu doamne. Ellen Jacobs (America), a dispus, cu o neaşteptat de ra­pidă facilitate de Hilde Kra­hwinkel, a doua jucătoare a Germaniei. Scorul: 6-2, 6-4. De asemenea, este surprinză­toare neta înfrângere, — ruşi­noasă chiar, — pe care a sufe­rit-o Betty Nathall din partea franţuzoaicei Simone Math­ieu: 6-0, 6-5. Declinul frumoasei jucătoare engleze se accen­tuează zi de zi şi de unde, a­­nul trecut, era clasificată în­tre primele rachete mondiale, anul acesta, fără îndoială, lo­cul ei nu mai este între cele 10 alese. Chiar de-ar face Wallis Meyers clasamentul. Și chiar Spence, — logodnicul superbei Betty, — dacă l’ar face! Inepuizabila campioană He­len Wills-Moody, totdeauna a­ceiaşi, totdeauna imbatabilă, a câştigat fără luptă, 6-0, 6-1, par­ti­da cu englezoaica Round Miss Heeley, o proaspătă reve­laţie a Angliei, a eliminat pe compatrioata sa Bennet Whi­­lingstall, în trei seturi : 5-6 6-4. Dintre rezultatele de la du­bli domni, merită să fie sem­nalată uşoara victorie a echi­pei engleze Perry-Hughes, asu­pra cuplului irlandezo.japonez­­Rogers-Roky : 6-5, 6-5, 7-5. WV EFTIN Lichidarea falimentului Strada Lipscani No. Ulmi p.­uralni ia Ui 12leepideMoelll0BD0lna,as" 26 imprimeuri dein Buri p Crepe d­imnette culori ieia pură „SAMARITAINE“ lei 1 ii 20­00 (repede Moi Impri­nat Sea Lei ÎBOI Volle de Wlîtase „230 Stofe p. Borii si Pardesiori „ mn Mar de Mătase daturi di Perdele de filet numai lucru de mană, Perdele, Ridouri şi Stoluri din Tul, marchizei­ , şi etamină,­Draperii şi Transperante VANZAREA ÎNCEPE LA ORA 8 DIMINEAŢA (repe­de Chine Bayadere mătase pară de­ a ,. NI! (oroare plusate 2x3­0­030

Next