Rampa, ianuarie 1934 (Anul 17, nr. 4792-4814)

1934-01-01 / nr. 4792

a aooeoooftoeoeoaoaaeooooooooooaowoeormsaoowoeoeoaeooe Turneul Teatrului Ventura întregul ansamblu ta frunte cu 91 G. Timîcă cu admirabila comedie jucată de peste 100 de ori pe scena Teatrului Ventura întreprinde un turneu b­ine Vineri 19 Ianuarie Sâmbătă 20 Ianuarie Duminică 21 Ianuarie Luni 22 Ianuarie Marţi 23 Ianuarie Miercuri 24 Ianuarie Joi 25 Ianuarie Vineri 26 Ianuarie Sâmbătă 27 Ianuarie Duminică 28 Ianuarie Luni 29 Ianuarie Marţi 30 Ianuarie Miercuri 31 Ianuarie Joi 1 Februarie Vineri 2 Februarie Sâmbătă 3 Februarie Duminică 4 Februarie Luni 5 Februarie Marţi 6 Februarie Miercuri 7 Februarie Joi 8 Februarie 934 Constanţa 934 Brăila 934 Galaţi 934 Chişinău 934 Bălţi 934 Iaşi 934 Botoşani 934 Cernăuţi 934 Roman 934 Focşani 934 Bacău 934 Buzău 934 Ploeşti 934 T. Măgurele 934 Craiova 934 Timişoara 934 Arad 934 Oradia 934 Cluj 934 Sibiu 1934 Brașov Administrator General: G. CONAB1E pioaaioioicsioiaiaioioioioiQii— *o«n» DEPOZITUL DE BLANURI „VICTOIN­A“ Proprietari s D. & A. Binder­­—­­ Bucureşti­­ STRADA SFINŢli Ort No. 26 Desface toate blănurile de calităţi superioare CU PREŢURILE SUB COST Nu­mai până la 20 Ianuarie 1934 Nu pierdeţi ocaziunea 1­9­3 MAGAZINELE »MONOPOL AhTA h o d a ~ BUCUREŞTI — Strada Salari, 26 - Bulevardul Elisabsta, I urează Onoratei sale Clientele) „ Ani Mulţi în F­er­ici­re şi APARUT ILGINIDRA 1193 vv VD un elegant volum ilustrat asupra aspectului, vieţii, moravurilor, celui mai mare oraş a! Europei de­­ I­O­AN MASSOFF ' EDITURA „RAMPA” . • 1 _ ^pecîaP^^|t^^^T^r-| bâtori Ceasornice de pre­cizie modeme B’jputerii veritabile Mare Magazin Special de CADOURI Mai eftin ca ori­unde găsiţi numai la „PAXU Cale Orivitei. 107_______ Dr. N. BOTEZ Maladii venerice (Bărbaţi şi femei) Sifilis, sancte Complicaţiile blenoragice Impotenţa sexuală Consultaţii 8-12, 4-8 şi ore specii­­. B-dul MARIA No. 2 (Colţ Bărăţiei) GAINES, CENTURI cu şi fără balene, maillouri, Soutiene de seară gata şi de comandă execută cu preţuri reduse „Corsetăria Modernă”, Str. Eug. Carada, 9 (fostă Karagheorghevici). Un volum n­ostum al lui Andre Levinzon A apărut recent în editura Ber­nard Grasset din Paris o carte a de curând decedatului critic An­dre Levingson: Les visages de la Danse. Memento premiere Luni 1 Ianuarie Teatrul National : „Dinu Păturică” 3 acte de d-nii Ion Pi­­t şi Mantu. Informaţiuni Teatrul Alhambra, după Floa­rea din Haway, va reprezintă o veche operetă franceză „Muşche­tarii la mănăstire“ de Paul Fer­­rier şi Jules Brevel. După această operetă va trece pe afiş: ,,Vero­­nique“ de Andre Messager, tezie: La Grand Restaurant Lafayette, în fiecare sea­ră obţine mare succes cea mai bună formaţie de jazz american, Ghindă şi duo vocal „Jumping Bro­thers”. Preţuri modera­te. Localul deschis după teatru. __ Reţineţi mese pentru REVELI­­ON. — Surprize — Atracţii După ce va termina de turnat filmul, „Mary, Regina Scoţiei”, actriţa Helen Hayes se va întoar­ce la Hollywood pentru a turna un scenariu după piesa lui James Barrie „Ce ştie orice femeie!” Petreceţi o seară plăcută a­ reveillon la „BAR MASCOTA Program cu atracţiuni mondia­le. Masa „a la cart”. Preţurile cele mai modeste. Reţineţi mese din timp. Tele­fon 5.34.85. Balul anual mascat şi nemascat, organizat de Asociaţia Funcţiona­rilor de Bancă (A. F. B.), Asocia­ta Funcţionarilor din Industrii, Petrol şi întreprinderile Anexe (A. F. I. P. I. A), Asociaţia Func­ţionarilor din Asigurări (A. F. A.) şi Asociaţia Farmilciştilor Sa­lariaţi (A. F. S.) afiliate Federa­ţiei Sindicatelor de Funcţionari Particulari din România cu sediul în B-dul Domniţei No. 12 va avea loc anul acesta, Sâmbătă 3 Februarie 1934 în saloanele Liedertafel. Va fi tombolă bogată, surprize, bătaie de confete, premiu pentru regina balului iar renumitul jazz Groes-Berindey va antrena dansa­torii. Hernandez-Giibali a scris bio­grafia popularului Torero Fras­­cuelo. In această excelentă po­vestire existenţa toreadorilor este descrisă într’un mod foarte puţin romantic, făcută de fi AMPA Viaţa lui I. G. Duca povestită de el însuşi (Continuare din pagina l-a) iar clasele IlI-a şi a IV-a, la liceu la Cantemir, unde am fost coleg de clasa, între alţii cu Dudu Vlahide. Cursul su­perior l-am urmat la Sf. Sava, împreună cu Mişu Paşcanu, fiind bun prieten cu Grigore Pişculescu, astăzi talentatul scriitor şi duhovnic Gala Ga­­laction. Prietenia mea cu Gala Galaction a fost din cele mai strânse. Ne întâlneam în camera sa din str. Semicercu­lui, unde citeam romane peste romane, pentru ca apoi să tre­cem la lectura operelor pro­­pri. Mai ţin minte că în cl. Ill-a de liceu, în ziua de Sf. Petru şi Pavel când se făcea cu ma­re fast la Ateneu distribuirea premiilor, am fost încununat de Ghenade Mitropolitul iar cele vreo câteva cărţi oferite ca premiu mi-au fost­­înmâna­­te de Take Ionescu, ministru al Instrucţiunii, fapt pe care i l-am amintit deseori lui Ta­ke Ionescu. Bacalaureatul l’am trecut in Iunie 1897, in faţa unei comi­­siuni compuse din Istraty, Pan­­grati, Simeon Mehedinţi, Coco Demetrescu şi Evolceanu. PAISPREZECE ANI DE ZIARISTICA LEGATURILE MELE CU VALCEA POLITICA MILITANTA Ca student la Paris, fără să renunţ la pasiunea mea pen­tru cai, am dus o viaţă intelec­tuală. Nu voi uita nici­odată frumoasele seri de la „Concert Rouge”, o boite din care execu­tau muzică clasică doar pre­mianţii întâi ai Conservatoru­lui şi unde ne întâlneam la aceiaş masă: George Danielo­­pol, Horaţiu Niculescu şi alţii cari au plecat dintre noi. O mai fi existând astăzi roman­tismul vieţii de student de o­­dinioară? Serilor petrecute la „Concert-Rouge”, le datoresc cultura mea muzicală. Cu o asi­duitate urmăream şi cursele In 1905, am fost numit sub-— Aţi ascultat pe marii ratori străini ? — Dar printre oratorii noş­tri pe cine aţi admirat ? Ah, mi-ar fi foarte greu să răspund." Tot ce pot" să spun, este că am avut mari o­­ratori parlamentari, cari­ si pu­justiţiei, m’a numit ajutor de­­judecător la Vâlcea. Şi de a­­tunci datează legăturile mele cu Vâlcea. Am stat numai trei luni în acest post, vreme des­pre care păstrez o amintire dintre cele mai plăcute. Am m­ai plecat apoi la Paris ca să urmez Dreptul. Am stat a­colo cinci ani, trei ani de li­cenţă şi doi de doctorat. Părin­ţii mei nefiind­ prea bogaţi, în timpul şederii mele în capita­la Franţei, Grigore Ghica, un unchiu al meu bogat, mi-a iu­lesnit șederea mea­­în străină­tate. Chiar în primul an dela ve­nirea mea la Paris m’am gân­dit că n’ar fi rău ca presa ro­mânească să aibă o cronică de politică externă. Intr’ade­­văr, pe vremea aceea, nici un /iar­im mrea se odinia de Doli­­trat din mediul luxuriant si Si SeSonali P ' i'Mecta­l al Parisului to sa­intr’o vacantă venind în Bu­­joarea­ pământului natal rebu­cureşti, m’am prezentat lui tezandu-ma as­fel in ape e ! Luigi Cazavillan, care condu­cea „Universul” pe vremea a­­ceea, și m’am propus ca să scriu odată pe săptămână o cronică de politică externă, Cazavillan m’a ascultat cu atenție și m’a întrebat : — Ai mai scris undeva ? .. —­Nu! T- Lam spus eu. — Atunci nu te pot angaja, fără să văd ce poți. — Să’ncercăm ! Primul articol pe care l’am trimis, a fost despre insulele Somova. Era pe vremea când Bulow a pus mâna pe marile insule din Oceanul Pacific. Iz­­bucnise tocmai războiul engle­­zo-bur şi al doilea articol al meu a tratat despre această chestiune. Cazavillan s-a declarat mul­ţumit şi mi-a spus ca să conti­nui cu articolele, oferindu-mi zece franci de articol. Şi timp de 14 ani neîntre­rupţi, până la 1914 când am intrat* prima dată în guvern,­­tru a vizita­ Cooperativele şi, mânt, am publicat la „Universul” Băncile româneşti. PESTE MUNŢI * “............................’ cu UNIFORMA DE VOLUNTAR A LUI IONEL BRATIANU teau incontestabil compara cu cei mai iluştri oratori din Par­lamentele străine. Ca farmec ca avânt, ca fond la interes, ca valoare oratori­că propriu zisă, precum ţi-am spus, erau mulţi şi nu ştiu că­ruia să-i acord preferinţă. Ca meşteşug însă, ca artificiu ora­toric, cel mai extraordinar, era fără discuţie Titu Maio­­rescu. Cetite, discursurile lui nu prezintă nici un interes. Auzite însă erau extraordina­re. Gesticulaţia, accentuările lui, prin mimica figurii şi prin cerconvoluţiunile arătătorului era ceva într’adevăr fără de precedent. Era aşa de curios încât aş vrea spre pildă să-ţi povestesc cum printr’un sin­gur gest al mâniei, a descris şi înfierat, într’un discurs de la 1915 toată acţiunea pe care Filipescu o ducea împotriva guvernului prezidat de el. Şi oricât m’aş căsni, nu reuşesc să-ţi traduc, în cuvinte, neîn­trecuta măestrie a acestei exe­cuţii, pe care aş putea-o cali­fica digitală. „D-l Filipescu e un om de caracter”, a spus Maiorescu în­soţ­indu-şi cuvintele cu vre-o câteva zig zaguri prin aer. VIAŢA STUDENTULUI DE ODINIOARĂ .Cronici de politica externă”,­ semnate I. G. D. In 1914, Ca­­zavillan, mi-a dat un banchet ca mulţumire pentru activita­tea mea la ziarul său In 1905, am asistat la serbă­rile „Astrei”, la care au luat parte şi mulţi români din Re­gat între care Iorga, Filipes­­cu, Ionaş Grădişteanu şi alţii. Aci am făcut cunoştinţă şi cu conducătorii românilor arde­leni, printre care şi cu Sancti­tatea Sa, Patriarhul Miron, pe atunci un preot distins şi de o frumuseţe superbă. Am fost a­poi în Bucovina la Putna, îm­preuna cu Morţun, Radovici şi Nicu Filipescu, la serbările centenarului lui Ştefan cel Mare. Actualul Patriarh, era popu­lar in toate cercurile şi cu toţi conducătorii românilor ardele­ni m’am revăzut cu ocazia Ex­poziţiei. După răscoalele de la 1907, am fost ales pentru prima oară deputat la Colegiul al IlI-lea, la Fălciu, prefect fiind dr. de cai, de la Long-Champs şi­­ Lupu, pe care-i cunoşteam în­prietenii îmi admirau dexteri­tatea mea în memorarea nume­lor cailor. In fiecare vară mer­geam la Weimar, încât cunosc bine regiunea atât de bogată la trecut. Amintirile mele des­pre oraşul în care şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii, marele Liszt, îmi vor rămâne neşterse, că de la Cooperaţie. Prietenia mea cu dr. Lupu a supravie­ţuit respectivelor noastre vici­situdini politice. EMOŢIILE DEBUTULUI Am debutat in Cameră în toamna anului 1907, făcând o interpelare în legătură cu le­gea tocmelilor agricole, în lo­calul lîncă cel vechiu al Camer _ Cum l’aţi cunoscut pe lo­rei. Intre cei ce au debutat Io­nel Brătianu ?■’ acelaş an în Cameră, au fostj — Ionel Brătianu şi Vintila In toamna anului 1902, după d. Iorga, şi mi se pare­­ asiie Brătianu au fost amândoi, ele ie mi-am luat doctoratul m’am­­ Sassu,­­ vii tatălui meu. Amândoi tra­napoiat în ţară şi Eugen Stă- Take Wuescu’. Deşi adversar au urmat matematicile. Io­escu pe atunci ministru al politic, mi-a scris cu prilejul net se pregătea pentru Şcoala primului discurs o mişcătoa­ politecnnică, iar Vintila pen­­ne scrisoare de felicitare pe­tru Şcoala centrală, care o voi da odată publicităţii ! Cele mai vechi amintiri pe pentru a arăta cât de civiliza- cari le aiu despre Ionel Bra­te în unele privinţi, erau mor­a­­ţîanu, se leagă de pe vremea vurile parlamentare ante-be- când îşi făcea voluntariatul în free. I regimentul 2 Artilerie. Ionel Unul care deasemenea nu a venea la noi acasă pe str. Ştir­înconjurat de la început cu a­­bey Vodă,­­în uniformă, cu cern­fecţiune şi care mi-a dat mul­­tironul şi diagonala albe date __­_________ A­re sfaturi din cele mai utile, a cu cretă. Frumuseţea unifor­mâneşti. Am găsit aci o socie- fost Alexandru Djuvara, un mej pe mine m’a impresionat tare plăcută şi foarte ospita- mare artist şi incontestabil nu­ grozav şi de câte ori ne vizita lieră. __ _ nul din cei mai străluciţi din eu examinam detaliile îm­bră oratorii noştri, cuminţei şi el îmi dădea ei. Deasemenea datorez multe multă răbdare toate explica­sfaturi utile,­­în privinţa tacti-­ţiile. In special centura albă, _ _______ „I___ cei parlamentare, lui Ferechi­ era obiectul admiraţiei mele, director la Casa Centrală a de, care avea o practică paria- gj îmi desena cai la tablă, şi Cooperaţiei. Despre „Coope- j mentară fără precedent, şi ca­ angajam lungi discuţii asupra raţiei, trata şi teza mea de re­cu via lui inteligenţă şi pă- vieţii acestor patrupede. trundere, cunoştea psichologia adunărilor mai bine ca om­ doctorat. La Casa Centrală a Coope­raţiei, am stat patru ani, până la 1907, după Răscoală când am intrat în politica militantă. Politica m’a pasionat încă de o­ MARII ORATORI Când aţi vorbit prima pa­cai'o. Cu Vintila Brătianu am lu­crat în strânsă colaborare, a­­ră cu Regele Carol I ? _______ ___­_______ proape zilnica, şi aveam o ma­i — Mama era intimă ca re­foarte tânăr şi pot să spun că fi­e afecţiune pentru el, care­lina Elisabeta şi Regele, apro­­apcă din copilărie urmăream­­ contrariu aparenţelor lui as- dia în mod deosebit pe tata, cu nesaţiu desbaterile paria-­ipre ,era în raporturile intime Nu voi uita niciodată atitudi­­mentare din gazete, asistând un sentimental, un om de o ex- nea bătrânului Rege la moar­­chiar la foarte multe din ele. tremă delicateţă şi un prieten rea tatălui meu, care a murit Ca subdirector al Cooperaţiei,­ neîntrecut, fără să lase avere. De altfel am umblat în toată ţara, vns-! Era greu până îţi acorda în toate împrejurările, Regele pectând Băncile populare şi­­în prietenia şi stima, dar odată Carol a ajutat pe ai mei, fiinţând obştii de arendare. Şi ce ţi le acorda, puteai conta? Când pentru prima oară, am tot în acea epocă am fost pen-;pe el, în toate­­împrejurările a prestat jurământul ca minis­____ __tra prima dată în Ardeal pen-, bune și rele, până la mor­­tru, Regele a spus în faţa în­tregului Cabinet : — „Pe Duca il cunosc încă de când. era copil. Când el s’a născut, eu domneam de cinci­sprezece ani in ţara aceasta . Coincidenţă curioasă: mie — Da, urmăream cu pasiune mi-a fost dat ca ministru al Cui desbaterile de pe vremea când telor să pecetluesc la Argeș, eram încă student. Am luat mormântul bătrânului Rege. A parte la desbaterile Parlamén­ fost o scenă impresionanta pe titrul englez și lucru ciudat, care am descris o în memoriile chiar ale celui spaniol.­­ mele, cu deamănuntul. Pot spune că am auzit pe­ cei mai mulți dintre oratorii de seamă ai ultimelor decenii. Am auzit pe Waldeck Rous­seau, Jaurés, pe Viviani, Briand, ca să nu vorbesc Poincaré, Barihou și celelalte dl — Am auzit că sunteți un pasionat bibliofil ?­­— Intr’adevăr citesc foarte mult şi sunt la curent cu tot ce ilustraţiuni ale tribunei fran­­se scrie privitor la viaţa reală. ceze. Iar în Anglia pe Balfour, Asquit, pe bătrânul Chamber­­lain şi chiar într'o scurtă alo­cuţiune pe Lloyd George. — Pe care l’aţi admirat mai mult ? Preferinţele mele merg In special citesc cu pasiune me­moriile. Citesc mai puţin roma­ne, căci viaţa reală mi se pare infinit mai interesantă şi cred că nu poate fi întrecută de fan­tezia scriitorului, oricât de bo­gată ar fi ea, spre Waldeck Rousseau care — Aveţi o bogată colecţie de ca orator parlamentar era în­tr’adevăr neîntrecut. Era lip­sit de toate artificiile obişnui­te oratoriei, dar avea prestan­ţă la tribună, conciziune lapi­dară şi o puritate de formă şi limbă care făceau din cuvân­tările lui, adevărate cape d’o­­pere. Acest om rece prin pu­terea dialecticei şi splendoa­rea formei, domina Parlamen­tul francez,­­într’o măsură pe care n’am văzut’o atinsă de nici unul din ceilalţi mari o­­ratori, capabili totuşi să stâr­nească mai mult entuziasm de cât dânsul. Era ceva ce eşea din comun, o oratorie sui-ge­­neris, şi după mine, cel puţin, plină de un straniu, dar neîn­trerupt farmec, tablouri ? Ce pictori preferaţi? — Pe Luchian, Pe Costin Petrescu, şi în, alt gen pe To­­nitza. — Dar în muzică ? — In privinţa asta am gus­turi foarte ecclectice. Prefer Beethoven, Bach, Wagner, Ber­lioz, Debussy. ...De la 1914, evenimentele care au dominat cariera mea­ politică, îndrăznesc a o spune, sunt destul de cunoscute ca să nu prezinte nici un interes, re­petarea lor. Aceasta este convorbirea pe care am avut-o cu I. G. Duca Sunt în această bune coinci­dențe cari te fac să crezi în ceea ce oameni au numit în nevolni­ca lor necunoştinţă fatalitate. I G. Ducu mi a povestit frag­mente din viaţa sa într’un tren rapid ,pe distanţa Sinaia-Bucu­reşti, drim­ care azi i-a fost fa­tal şi pe care l’a străbătut ulti­ma oară mort Sinaia — draga lui Sinaie, nu i-a purtat pârla la urmă norm . TITU MAIORESCU ORATORUL REGELE CAROL I PREFERINȚE , Ioan Massoff " Anul literar Cont. din pag. l-a devie o autoritate, atâta timp cât Henri şi Europa, Africa­­ şi Asia corectitudinea d-sale profesională! d-lui Demostene Botez („In cău­­îşi vi păstra vigoarea s tarea mea*'). Dacă forţa unei lucrări se află Aşa trăieşte şi moare un an. sau­­în scandalul pe care îl provoacă, peiAntea e numai o iluzie. Cele atunci .'Emînescu din punct­­ de 305 de zie sunt încărcate de feno­­vedere, psihanalitic“ a d-lui dr. mene. Vlad este, nu mai încape îndoia- In 1933 s au întâmplat şi lu­­lă, o curte cu însuşiri, cruri extraordinare . Catastrofe Şi totuşi fără să ne scandali­ de cale ferată, cutremure de pă­­zări, nu respectăm punctul de ve-­­ mânt, revoluţii şi schimbări de ve­­dere, fi­e el şi psihanalitic al d-lui gim. dr. Vlad. Paradox cultivă d. Streitman în ,,Mi se pare că“. Cartea de cunoaştere prin voiaj e şi ea prezentă în 1933. Lumea a fost împărţită astfel : America d-lui Petre Comarnescu (vezi „Homo Americanul“), O­­rientul d-lui­ Crin­ Petrescu (,Jia­­pid —Constantinopol — Bioram"), Londra d-lu‘ Ioan Massoff (vezi Londra 193X­), Germania (hitle­­riată), d-lui Petre Pandrea, Italia d-lui Tudor Vianu („Imagini­sta- Al. Robot Misiunea mea sr a mărginit însă la enumerarea cărţilor, talentelor şi originalităţilor. Ar mai fi trebuit să pomenesc cele câteva reviste. Sunt însă ace­leaşi din fiecare an, chiar când titlul lor e altuL 1934 ne aşteaptă cu alte eveni­mente, cu alte surprize şi cu alte evoluţii1. Şi s’ar putea să evadăm ca in­divizi din Caragiale şi ca scriitori de semănătorism.

Next