Rampa, august 1934 (Anul 17, nr. 4963-4989)

1934-08-01 / nr. 4963

Indecenţă, obscenitate şi imoralitate Protectorii moralei de la Minis- rând toate obiectele prohibite. terul instrucţiei au scandalizat cu isprava lor imprudentă şi cu totul lipsită de diplomaţie, întreaga lume literară. Şi-au atras ranchiuna celor mai susceptibili şi iritabili indivizi. De aceia atâtea persiflări şi invecti­ve, dezlănţuite cu discretă furie dar cu o pasiune şi o ironie foarte puţin comode. D. Şerban Cioculescu comen­tând în „Vremea“ circulara mi­nisterului prin care aplică inde­xul întregei noastre literaturi, gă­sea că e o competinţă a acestui minister să permită sau să inter­zică anumite cărţi şcolarilor. Nu­mai că lista de scriitori afurisiţi nu trebuia publicată. Asta înseam­nă o jignire. Să fi rămas secretă o circulară care nu privea decât pe directorii de şcoală. Dar la Ministerul instrucţiunii nu se spală în familie. Cămăşile murdare sunt transportate la gâr­lă şi clătite în faţa satului. S’au indignat scriitorii anatemi­zaţi dar, mai în glumă, mai în se­rios, s au supărat şi cei care n’au fost trecuţi în lista de index. Sus­ceptibilitatea artistului e curioa­să. Ii fac onoare şi plăcere elogii­le, dar se consideră vexat când e omis de la privilegiile unei opre­lişti. Toţi marii scriitori au fost per­secutaţi­­de autorităţi, excomuni­caţi, arestaţi, daţi în judecată. E dovada vie a superiorităţii lor, recunoscută şi certificată de neînţelegerea contemporaneităţii­. Incontestabil, comit o gravă con­fuzie. Pornografia nu corespunde cu talentul, iar printre cărţile interzi­se, câteva sunt de­ o calitate lite­rară dubioasă. Stimulaţi la acest index de cri­ma sumbră şi neverosimilă a trei elevi, ministerul a procedat după o probabilă chibzuială şi după o conştiinţă plină de responsabili­tăţi. Actul nuraştilor de pe strada Spiru Haret nu poate fi nici just, nici defectuos. Cel mult e inope­rant. Sau chiar o gafă, un gest via­bil.­­ * Nu s’a rezolvat nimic. Şi dacă i-am abandonat pe scriitori, de­­plasându-ne în mediile şcolare, am observa consecinţa inexisten­tă a deciziei ministeriale. Lista de index a fost publicată la­ finele anului şcolar. Dincolo de împărţirea premiilor, se întinde o vacanţă de trei luni, când şcolarii sunt liberi de orice control. Refugiaţi în staţiuni balneare şi climaterice, departe de ochiul se­ver al pedagogiei, ei profită de e­­manciparea lor provizorie, savu-Fumează, poartă părul mare şi citesc cărţi indecente şi puse la index. Ministerul a difuzat o circula­ră de publicitate. Efectul e contra­riu şi de unde aceste cărţi neper­­mise puteau fi trecute cu vederea, ele, dimpotrivă, au fost citite. Se­verii moralişti au avut bunăvoin­ţa să le atragă atenţia. E un simplu detaliu de psiholo­gie, care propune individului să execute negativul, tentat la con­travenţie. Din proprie iniţiativă, fetele de pension n’ar fi citit „Pentr’un pe­tec de negreaţă“, o carte care în­­tr’adevăr nu se asociază la higie­na sufletească a tinerelor elemen­te. Ca şi atâtea altele. Daca aceste cărţi ar fi citite cu inteligenţă şi cu un spirit capabil de discernământ, n’ar mai exista răul, pe care ministeriabilii vor să-l suprime. Dar lectura acestei literaturi consumă multă ignoranţă, rea cre­dinţă şi promiscuitate. Recuzându-ne de la o mentalita­te generală, îndrăznim totuşi să credem, să fim convinşi, că o car­te care abuză în indecenţă, necăp­­tuşind-o cu imponderabilă de viaţă, este, cu toate protestele, i­­morală. Cărţi construite mediocru, dar aglomerate de obscen, aşa cum sunt în realitate cele mai multe, se condamnă prin perversitate ne­legitimată şi lipsă de acurateţe. O carte diabolică şi o carte i­­morală nu sunt tot una. Când indecenţa are un suport estetic şi incită la meditaţie, o reflecţie, ca s perfect morală. Când însă pornografia ne­justifi­cată predomină şi provoacă vi­ziuni insalubre fără un prealabil fort de gândire, care să dea in­cursiunii în rău un caracter de experienţă, cartea nu rezistă nici unui argument. E mediocră şi tre­buie evitată. Să se termine cu cărţile decol­tate şi nostime, care turmentează de plăceri clandestine pe domni­şoarele de la Notre Dame şi alte pensioane cu firmă înregistrată Prostituţia ca aspect social ne interesează dar obscenităţile de şantan ne desgustă. Sunt sigur că scriitorii care a­­cuză şi zeflemisesc circulara bu­clucaşe, nu se gândesc să apere cărţile­­despre care am vorbit. N’ar avea nici un motiv. In afară de faptul dacă nu sunt înşişi au­torii. Protestul lor se adresează unei inabilităţi prea puţin diplo­matică şi amabilă. Şi atunci subscrim. Al. Robot ! Sub razele toride ale amiezii, simpa­tica Lizica repetă.. „Repetă“ e un fel de a vorbi, pentru că de fapt, stăpână pe rol, ea cântă cum va cânta seara la spectacol.. Spre deosebire de micro­fon, unde se cântă în fața unui audito­riu invizibil­ la Cărăbuş, cântecul e ascultat şi savurat de ansamblu, su­­fleuri maşinişti Şi., scaune goale.. In atare caz, romanţa sau tangoul ar pu­tea fi „date peste cap“.. Dar asta nu se admite­ de vreme ce d. Kiriţescu di­rijează repetiţia.. Aşa încât, vrând ine­­vrănd, Lizica Petrescu trebue s­­ de­pună foc şi temperament (de care, sla­vă Domnului, nu se vaită deloc) şi să cânte, pe nepusă masă cuvinte de­ „doi şi de amor“, cui vrea sau nu s-o ascul­te-Iat-o, pe d-ra Lizica Petrescu, la o astfel de repetiţie, prinsă de obiecti­vul fotografic.. Cu 2 deaune ridicate şi cu mâna pe inimă, în semn de jură­mânt, ea cântă: „E pentru D-ta.. Citeşte-o numai sta Scrisoarea de amor Ce ţi-o aduce­ în sbor In bileţelul roz Ce ţi-1 trimete ea. Iubita-ţi scrie aşa... Te rog nu mă uita... Scrisoarea asta D-nă Ţi-o trimete el Te adoră şi îţi Jură Să-ţi fie fidel (sic) ^ Un gând îndepărtat _­ u­ 1 In plicul colorat Ţi-aduc in tolba mea E pentru D-ta... Când cântă­ ,Te adoră şi-ţi jură — să-ţi fie fidel. —­ Lizica Petrescu ridică 2 degete, pe cari le desface discret, în­semnând In acelaşi timp... că-i va pu­ne coarne... Deocamdată, la repeteție, cântecul e ascultat într’o Joje, de Maud Mary, că­reia Lizica se adresează... Dar în seara spectacolului, în persoana cui îşi va alege victima?­... Scena s a terminat.. Urmează alta... Numere speciale con­­sacrate aniversării răsIspisaSus Cotidienele şi periodicele au consacrat numere speciale cu bo­gat conţinut aniversării războiu­lui. Intenţia a fost excelentă , de a sluji cauza păcii, reamintind o­­rorile măcelului. Dar, pe lângă aceste orori, s’au reamintit şi îm­prejurările în care a izbucnit mă­celul. Şi, evident, s’a folosit, pen­tru aceasta, arhiva oficială. S’au publicat proclamaţiile de mobili­zare ale diferitelor guverne. Dacă proclamaţiile foştilor inamici nu sunt luate în consideraţie, în schimb sunt cu atenţi­e citite pro­clamaţiile aliaţilor. Citiţi proclamaţia guvernului francez. Nu e nevoe să se redac­teze alta, pentru o eventuală nouă mobilizare. Aşa cum şi-a făcut e­­fectul în­ 1914, şi-l va face şi as­tăzi. Citiţi discursul lordului As­quith, rostit în Camera engleză. E tot atât de convingător, astăzi, când răsfoeşti albumul atrocităţi­lor războiului mondial, când ştii ,deci ce i-a urmat, ca şi atunci, când nimeni nu ştia încă ce con­secinţe groaznice va avea. Din nici una din proclamaţiile adresate popoarelor la izbucnirea războiului nu se poate afla pen­tru ce anume motiv precis a fost chemat sub arme cetăţeanul. Ori, asta trebuia să se facă as­tăzi. Să se dezvăl­uie in­ fine, dupl­ om­aRHm­pHMEHaiEBa Lizici,­­extenuată de,, căldură, s’a re­trat la umbră, încălzit ş­i eu, de cân­­tecu ei insinuant, mă refugiez ală­turi de ea. Legănaţi de o melodie a talentatului Dendrino, care dirijează nonşalant­­ şifonat şi el de căldură, şi începem o mică discuţie. — Aveţi multe roluri în viitoarea re­vistă? — Vreo cinci: „Poşta aeriană“ (în care cântă cupletul descris mai sus al scrisorii), „Roza dragostei“ Tango­20 ani, adevăr­at, complet şi teri­bil. Nu documentele publice. Ci documentele secrete. Să i se fi spus cetăţeanului ce se ascunde în dosul cuvintelor patrie, onoa­­e, dreptate, libertate şi a altora tot atât de frumoase, în numele cărora va fi chemat şi mâine să lupte. Aşa cum au apărut, numerele consacrate războiului sunt inu­tile. La Rocque Cercurile fasciste şi fascizante din Franţa încearcă lansarea unui eventual Führer” . La Rocque. E actualmente şeful „Crucilor de foe”, organizaţie în genul S. A.­­ului hitlerist — minus, deocamda­tă, rasismul. La Rocque nu se prezintă opi­niei publice decât cu un singur titlu : colonel în rezervă. Mai mult nu se ştie despre a­­cest ilustru şef. Fiindcă nu e tai­mic de ştiut. Dar unde nu e, se poate inventa. Aici intră în joc imaginaţia şi literatura. Pentru a-i creia lui La Roque o aureolă, „Crucile de foc” încep să-şi cum­pere admiratori şi propagandişti printre scriitori. Unul dintre primii cumpăraţi este Henry Malherbe. Şi prima sa mănturie de loialitate către şef ?­­ este volu­nul apărut recent, la îl Pion: „La Rocque’’ din care, evi­ul „Jar’ (după romanului­, Rebreanu), cu o melodie de o frumoasă^aspiraţie a lui Dendrino, şi 2 iul de pene şi Şampania — Aveţi vre­un partener la unul­ din aceste rob­ii?.. — Din fericire­, nici­ unul. Sunt s­­tuia de­­­ar umeri.. . ' y — Ce toalete purtaţi în viitoarea ri­­vistă? — Multe!, Firește câte roluri, atâtea toalete■■ Și-mi place, în special, toale­ta din ta doni „Roza dragostei“, în d­'C pert un ri-'um de trandafiri... pi pielea goală lucrat dintr’u fel de p’osa cu trandafiri..­­. a. m. d. Ră­mâne să vii să-l vezi.. — Vă place să apăreţi goală? — îmi plăcea înainte. Acum, numai îmi place. Totuşi, în viitoarea revistă, trebue să apar, îmi voia călca pe ini­mă,­ pentru artă­.. . Cine vă alege costumele?'. — Singură le combin, am­ croiții­­,­reasa mea care-mi lucrează exclusiv. Pentru finalul ciclu­lui 1-ja'V „Evanta­iul de pene“, am­ comandat, la Paris un eventai din pefte de strop, care­­mi-a sosit în­ S zile cu­ avionul. , — Care Scenă vă place mai mult în viitoarea premieră? — „Poșta aeriană". _ Vă plac toate cuvintele romante­dent, reese că nu mai există de­cât o singură salvare pentru Franţa : La Rocque, Heil, La Rocque­­­lor şi tangourilor pe cari le cântaţi?. Mă refer fireşte şi la revistele din tre­cut, ■' 1, c 1 — Ar fi să1 mint, afirmând acest lu­cru.D­in schimb sunt unele cari îmi plac mult, cum sunt bunăoară cuvinte­le din „Roza dragostei”: „Trandafir, Trandafir, Răsărit din iubiri Ce’nfloresc într’o seară Trandafiri ce amintesc * Celor ce se iubesc ! Că şi dragostea zboară Azi voi înfloriţi , Mâine vă ofiliţi etc. etc. Dece nu încercaţi să vă compuneţi pată singură versurile?­­— Talentul meu,, poetic nu-mi per ţie să merg decât până la mici modi M, şi. chiar acestea îmi sunt inter­zis de autori,­­.Vă resimţiţi de căldură, la repe­­ r?„. .. raT' nu mai pot/... Abia aştept să fh^miiţinit­.plajă la strand sau „Lydo“.. loviti pe] desbrăcate, căci nu-mi pla­­iurhea să mă vadă prea de a­­ şrţaîjp.. V. : AȘa­dar? ț ' *- Așa har., la revedere și să-mi dai ie o plezd... F. O. Fosiati Foto-Reportaj-Rampa Cu Lizica Petrescu la o repetifie... VARIETATI finaluri^țEvanta- Lizica Petrescu repeta, Dendrino, pe scenaj, se min­aneaSi ascultând m V?­­ At '' k. * A lii 17 : No. 4963 RED­AC­ȚIA, ADM1NISTR­AT­IA Sl ATELIERELE GRAFICE INTRAREA ZALOMIT Noi 1 telefon a,eia4. Oiiiiiiiiiiiin abonamente Trai luni ...» V......................Lai 300 Sasa luni .i. ...... . Lai 500 Un an...............................................Lai 1000 In străinătate dublu pultimul PUBLICITATEA: RUDOLF MOSSE & A. Bulev. Brătianu 22 Telefon 2.40.07 *00*' Ts^-X ^jSOMV^r Director, SCARLAT FRODA Richard Strauss îşi retrage „Femeea tăcută“ de la Opera din Dresda Premiera ultimei sale opere nu va mai avea loc in Germania ci la Viena. Un act de protest Împotriva intolerantei din patria sa « Gestul acesta al lui Richard Strauss trebue considerat ca un protest împotriva atmosferei im naţional-socialişti vieţii artisti­ce. Viitoarea stagiune a operei posibile croiale în Germania de de stat din Viena va avea d­eosebită strălucire prin faptul­ că directorul Clemens Krauss a izbutit să obţină prioritatea reprezentării nouei opere a lui Richard Strauss „Femeea tăcu­tă” cu libret de Stephan Zweig. Premiera urma să aibă loc la Dresda. Dar, intre timp, s-a produs atacul unui ziar naţio­­nal-socialist împotriva lui Ri­chard Strauss, pe motiv că li­­bretistul său, Stephan Zwieig, nu e arian. Marele­ compozitor, deşi ocupă importante funcţii oficiale în forurile artistice ale Reichului al treilea, s-a hotă­rât totuşi să retragă lucrarea sa de la Opera­ din Dresda. Pa­sul acesta nu trebue să fi fost deloc uşor pentru Strauss, căci, până acum, premierele tuturor operelor sale au avut loc la Dresda. Ultima sa operă „Ara­bella” şi-a avut premiera tot la Dresda, deşi, principala inter­pretă, Viorica Ursuleac, şi diri­jorul, Clemens Krauss, erau a­­duşi de la Viena. In c­e priveşte opera, textul ei este­ o prelucrare a comediei „Femea tăcută” de Ben Jonson, un contemporan al lui Shakes­peare, din opera căruia Step­piesă, J„Volpone” reprezentată la Burgtheater. Zweig a montat acţiunea „Fe­meei tăcute” în secolul al 18-lea în epoca în care Händel se gă­sea în Anglia. In centrul ac­ţiunii se găseşte un bărbat care nu poate suferi nici un fel de gomot. O femiee frumoasă îl vindecă de această manie. Ro­lul e scris pentru u­n bas şi a­­tât Strauss cât şi Zweig s’au gândit la Richard Mayr, cele­brul bas al Operei din Viena. Opera are puţine personagii şi un cor redus, care reprezintă o trupă de operă. Această trupă cântă câteva scene dintr’o ope­ră de Haendel. Richard Strauss a compus „Femeea tăcută’ ca operă co­mică, într’un stil asemănător „Nunţii lui Figaro” dar, totoda­tă, amintind de opera bufă ita­liană. Opera conţine numeroa­se arii, duete, terz­ete şi un sex­tet, care sunt legate între ele parte prin dialog, patrie prin re­citanive. E una din puţinile opere ale lui Richard Strauss — dacă nu singura — care va putea fi mon­tată cu mai multă uşurinţă pe ban Zweig a mai prelucrat o orice scenă de operă Richard Strauss Paul Gerald­y a scris nouă comedie Cunoscutul autor dramatic Paul Geraldy a scris o com­edie modernă intitulată: Do mi sol do și care se va juca la teatrul Michodiere. Comedia, deși trilul o indică nu e muzicală. Paul Geraldy ** Miercuri 1 August 1934 3 Lei CEREȚI odată cu numărul de Duminică 5 August cor. Suplimentul fr r­ai t­u i­i al ziarului „R­AMP­A“ M­A­D­O IV­A Tangou original al compo­zitorului inedit AI. Bréma Actualitatea în reportaj Martinga la o nouă metodă originală de pierdut bani la curse Omul trebuie să-şi încerce no­rocul! Iată cea mai simplă filozo­fie a vieţii. La drept vorbind, ne găsim mai de­grabă în faţa unei superstiţii, decât în faţa unei filo­zofii. O supertiţie a cărei valabi­litate nu va expira niciodată şi a cărei simplicitate constit­ue ine­puizabilul izvor de optimism al omenirei. Norocul! Cine nu gândeşte la acest nu ştiu ce care e marele di­rijor al omenirei? Cine nu crede în el? Ar mai putea dăinui lumea, fără superstiţia aceasta care rezu­mă toată desfăşurarea misterioasă a vieţii? Mai cu seamă pe timpurile aces­tea de criză, norocul a rămnas sin­gura instituţie serioasă, pe care se mai bizue lumea. De aceea jocuri­le hazardului cunosc astăzi o a­­fluenţă extraordinară de nădejdi şi de... consideraţii. Iar dintre toa­te, incontestabil că loteria Statu­lui, jocurile de cărţi şi cursele de cai, sunt vedetele de mare popu­laritate ale hazardului. Dacă înţeleg însă încrederea cu care cumperi lozul de loterie, sau optimismul cu care începi partida de poker, mi-e imposibil însă să-i înţeleg pe aceia care vin la curse cu gândul de a câştiga. Câştig la curse! Cunosc persoa­ne care au câştigat la loterie. (Fu nu). Pe altele le-am văzut, surâ­zătoare, în filmele de reclamă ale corecturilor. Nu mi-a fost dat însă să întâlnesc până acum pe cineva care să-mi declare (şi să fie şi ne­­mincinos): — Câtig la curse! Şi cu toate acestea, lumea se duce. Şi ca şi cum n’ar fi fost sufi­cient sistemul de joc al Pariului Mutual, — existent dela înfinţa­­rea curselor de cai, — s’au mai descoperit în ultimul timp noul mijloace de a... pierde banii... E­­venturile, Pariul Austriac şi Mar­­tingalele. Despre Pariul Austriac am mai vorbit cândva. In reportajul de aţă vom vorbi despre Martingale. Domneşte, într’adevăr, o furie a Martingalelor. După voga cuvin­telor încrucişate iată, acum, voga Martingalelor. Adevărate şarade pe care cetăţeanul se strădueşte să le deslege cu preţul a 50 lei şi a unui stoc întreg de emoţii, de decepţii şi de regrete. Ce e o martingală? Un fel de Ca­să de Depuneri a norocului. 50 lei. Iată capitalul d-tale. Şi joci cu el, după cum ţi-e pofta inimei. Pe doi cai. Pe patru cai. Sau pe câţi cai vrei, 7, 8, 9, 10... Bineînţeles că un număr mai mare de cai, implică o doză mai mare de riscuri, dar şi perspectivele de câştig devin mai interesante. Pleci cu 50 lei. După prima cursă, — dacă ai câştigat, şi se întâmplă şi asta câteodată!— capitalul a crescut şi „merge“ mai departe pe şansa calului următor de pe martingala. Cum s’ar spune, capitalul creşte, creşte, dar e blo­cat. Te pomeneşti astfel, plecând cu 50 lei, şi ajungând la un capital de 1000 lei. Ai fi, fireşte, încân­tat, să-ţi vezi banii în buzunar. Din nenorocire însă, Martingala nu s’a terminat. Ai mai jucat un cal. Şi atunci, volens-nolens, capi­talul merge mai departe. Un sin­gur cal. Unul singur. Dar care nu vine şi îţi „închide“ tot jocul. S’a dus dracului Martingala! Pentru un singur cal! Cine m’a pus, nene, să-l joc şi pe ăsta! Şi tocmai ultimul! Altădată,­­Martingala se „în­chide“ dela început, adică nu ese calul din prima cursă pe care ai jucat-o. Şi vă puteţi închipui cum devine cazul cu necazul, eşindu-ţi apoi toţi ceilalţi cai de pe martin­gală! Din nou, celebra exclamaţie­­ a pariorului. — Cine m’a pus, nene, să-l joc şi pe ăsta? Jocul e atractiv. Şi te prinde mereu în minciuna lui. Mai „faci” o martingală. La urma urmelor, are şi pariorul o consolare: pentru tichetele a 10 martingale pierdu­te, primeşte o... martingală gra­tuită.­­ Şi, Slavă Domnului, de Martin­gale pierdute nu duce lipsă! Jack Berarhi ■ Andre Antoine despre as­pectele situaţiei critice în care se găseşte astăzi teatrul UN INTERVIEW CU CELE Un confrate parisian s’a adresat lui Andre Antoine, creatorul tea­trului liber, cerându-i să expună punctul său de ved­ere asupra si­tuaţiei critice prin care trece tea­trul. — Teatrul social — pe care m’am străduit atâta ca să-l intro­duc în Franța, nu mai are public, pentru că tineretul de azi prefe­ră să vadă cum se bate mingea cu piciorul, în loc să asculte o o­­peră de valoare. Publicul de azi nu vrea să facă cel mai mic efort... la teatru. De alt­fel cam întotdeauna a fost aşa Francois de Curei abia spre sfâr­şitul viieţei sale a înregistrat suc­cese de ordiin material. Am făcut lux când am jucat piesele sale. — Totuşi directorii de azi re­prezintă piese uşoare şi tot se ruinează ! — Nu voi înceta de a spune că cel mai inteligent dintre direc­tori e acela care îşi consumă cât mai încet fondurile de cari dis­pune montând­ cât mai multe pie­se bune. Ca să fii director, trebue să fii îndrăgostit de arta drama­tică. Aşi fi putut să câştig o ave­re dacă rămâneam la teatrul meu din­ Bulevard die Strassburg. In ultimii doi ani cât am stat acolo, puteam să joc orice, căci făceam săli pline. Azi situaţia teatrului nu se mai potriveşte cu cea de atunci. Tea­trul e grav rcnit de cinematograf. Filmul cuprinde opera, opera comică, balet, feerie şi reviste. A­­fară de aceasta filmele se­­proec­­tează în săli vaste şi aerisite, nu ca teatrele noastre pline de pă­duchi. In plus intri şi ieşi cândl vrei. -i- Dar arta dramatică. —- E reprezentată prin Come­dia Franceză şi Odeonul.: Aceste­­două teatre­, joacă repertoriul cla­sic ,şi dacă nimeresc o piesă bună BRUL OM DE TEATRU ca ,,La Fran­cerie n aceea o joaca și pe Alte piese pe cari teatrele le o­­feră publicului sunt revistele. Sunt vreme pierdută pentru toa­tă lumea. Cei cari sunt îndrăgos­tiţi de teatru se îndepărtează pen­tru că nu mai găsesc satisfacţia pe care o caută. * — Totuşi opereta are publi­cul ei! — Da. Dar opereta e altceva. — Totuși avem câțiva autori ! — Da. Paul Raynal e un mare temperament. Jacques Déval mă interesează mult, și Pagnol în a­­ceiași măsură. Nu vorbesc de Sa­cha Guitry care e o floar­e rară, crescută pe pavajul Parisului. — Actorii buni sunt numeroși? — Da, răspunse Antoine. S’ar putea lesne alcătui o trupă mare în care să nu existe vedete, ro­lurile cele mai neînsemnate fiind jucate de actori talentaţi1. In par­te, reuşisem aceasta la teatrul Antoine ? Muzica în fabrici O fabrică din Anglia a introdus sis­temul de a distra cu muzica’ pe lucră­tori in timpul lucrului. E vorba de o fabrică de biciclete ca­re a instalat în atelierele sale­ fono­grafe cu amplificatoare de zece waţi în aşa fel încât toti lucrătorii pot auzi undele melodioase. Direcţia fabricei anunţă că rezulta­tele sunt bune şi muzica a­ îmbunătă­ţit calitatea luesului. Faptul evident nu e imposibil, dar ne întrebăm dacă lucrătorii nu vor fi tentaţi să asculte şi să nu mai lucreze deloc.

Next