Rampa, august 1934 (Anul 17, nr. 4963-4989)
1934-08-01 / nr. 4963
Indecenţă, obscenitate şi imoralitate Protectorii moralei de la Minis- rând toate obiectele prohibite. terul instrucţiei au scandalizat cu isprava lor imprudentă şi cu totul lipsită de diplomaţie, întreaga lume literară. Şi-au atras ranchiuna celor mai susceptibili şi iritabili indivizi. De aceia atâtea persiflări şi invective, dezlănţuite cu discretă furie dar cu o pasiune şi o ironie foarte puţin comode. D. Şerban Cioculescu comentând în „Vremea“ circulara ministerului prin care aplică indexul întregei noastre literaturi, găsea că e o competinţă a acestui minister să permită sau să interzică anumite cărţi şcolarilor. Numai că lista de scriitori afurisiţi nu trebuia publicată. Asta înseamnă o jignire. Să fi rămas secretă o circulară care nu privea decât pe directorii de şcoală. Dar la Ministerul instrucţiunii nu se spală în familie. Cămăşile murdare sunt transportate la gârlă şi clătite în faţa satului. S’au indignat scriitorii anatemizaţi dar, mai în glumă, mai în serios, s au supărat şi cei care n’au fost trecuţi în lista de index. Susceptibilitatea artistului e curioasă. Ii fac onoare şi plăcere elogiile, dar se consideră vexat când e omis de la privilegiile unei oprelişti. Toţi marii scriitori au fost persecutaţide autorităţi, excomunicaţi, arestaţi, daţi în judecată. E dovada vie a superiorităţii lor, recunoscută şi certificată de neînţelegerea contemporaneităţii. Incontestabil, comit o gravă confuzie. Pornografia nu corespunde cu talentul, iar printre cărţile interzise, câteva sunt de o calitate literară dubioasă. Stimulaţi la acest index de crima sumbră şi neverosimilă a trei elevi, ministerul a procedat după o probabilă chibzuială şi după o conştiinţă plină de responsabilităţi. Actul nuraştilor de pe strada Spiru Haret nu poate fi nici just, nici defectuos. Cel mult e inoperant. Sau chiar o gafă, un gest viabil. * Nu s’a rezolvat nimic. Şi dacă i-am abandonat pe scriitori, deplasându-ne în mediile şcolare, am observa consecinţa inexistentă a deciziei ministeriale. Lista de index a fost publicată la finele anului şcolar. Dincolo de împărţirea premiilor, se întinde o vacanţă de trei luni, când şcolarii sunt liberi de orice control. Refugiaţi în staţiuni balneare şi climaterice, departe de ochiul sever al pedagogiei, ei profită de emanciparea lor provizorie, savu-Fumează, poartă părul mare şi citesc cărţi indecente şi puse la index. Ministerul a difuzat o circulară de publicitate. Efectul e contrariu şi de unde aceste cărţi nepermise puteau fi trecute cu vederea, ele, dimpotrivă, au fost citite. Severii moralişti au avut bunăvoinţa să le atragă atenţia. E un simplu detaliu de psihologie, care propune individului să execute negativul, tentat la contravenţie. Din proprie iniţiativă, fetele de pension n’ar fi citit „Pentr’un petec de negreaţă“, o carte care într’adevăr nu se asociază la higiena sufletească a tinerelor elemente. Ca şi atâtea altele. Daca aceste cărţi ar fi citite cu inteligenţă şi cu un spirit capabil de discernământ, n’ar mai exista răul, pe care ministeriabilii vor să-l suprime. Dar lectura acestei literaturi consumă multă ignoranţă, rea credinţă şi promiscuitate. Recuzându-ne de la o mentalitate generală, îndrăznim totuşi să credem, să fim convinşi, că o carte care abuză în indecenţă, necăptuşind-o cu imponderabilă de viaţă, este, cu toate protestele, imorală. Cărţi construite mediocru, dar aglomerate de obscen, aşa cum sunt în realitate cele mai multe, se condamnă prin perversitate nelegitimată şi lipsă de acurateţe. O carte diabolică şi o carte imorală nu sunt tot una. Când indecenţa are un suport estetic şi incită la meditaţie, o reflecţie, ca s perfect morală. Când însă pornografia nejustificată predomină şi provoacă viziuni insalubre fără un prealabil fort de gândire, care să dea incursiunii în rău un caracter de experienţă, cartea nu rezistă nici unui argument. E mediocră şi trebuie evitată. Să se termine cu cărţile decoltate şi nostime, care turmentează de plăceri clandestine pe domnişoarele de la Notre Dame şi alte pensioane cu firmă înregistrată Prostituţia ca aspect social ne interesează dar obscenităţile de şantan ne desgustă. Sunt sigur că scriitorii care acuză şi zeflemisesc circulara buclucaşe, nu se gândesc să apere cărţiledespre care am vorbit. N’ar avea nici un motiv. In afară de faptul dacă nu sunt înşişi autorii. Protestul lor se adresează unei inabilităţi prea puţin diplomatică şi amabilă. Şi atunci subscrim. Al. Robot ! Sub razele toride ale amiezii, simpatica Lizica repetă.. „Repetă“ e un fel de a vorbi, pentru că de fapt, stăpână pe rol, ea cântă cum va cânta seara la spectacol.. Spre deosebire de microfon, unde se cântă în fața unui auditoriu invizibil la Cărăbuş, cântecul e ascultat şi savurat de ansamblu, sufleuri maşinişti Şi., scaune goale.. In atare caz, romanţa sau tangoul ar putea fi „date peste cap“.. Dar asta nu se admite de vreme ce d. Kiriţescu dirijează repetiţia.. Aşa încât, vrând inevrănd, Lizica Petrescu trebue s depună foc şi temperament (de care, slavă Domnului, nu se vaită deloc) şi să cânte, pe nepusă masă cuvinte de „doi şi de amor“, cui vrea sau nu s-o asculte-Iat-o, pe d-ra Lizica Petrescu, la o astfel de repetiţie, prinsă de obiectivul fotografic.. Cu 2 deaune ridicate şi cu mâna pe inimă, în semn de jurământ, ea cântă: „E pentru D-ta.. Citeşte-o numai sta Scrisoarea de amor Ce ţi-o aduce în sbor In bileţelul roz Ce ţi-1 trimete ea. Iubita-ţi scrie aşa... Te rog nu mă uita... Scrisoarea asta D-nă Ţi-o trimete el Te adoră şi îţi Jură Să-ţi fie fidel (sic) ^ Un gând îndepărtat _ u 1 In plicul colorat Ţi-aduc in tolba mea E pentru D-ta... Când cântă ,Te adoră şi-ţi jură — să-ţi fie fidel. — Lizica Petrescu ridică 2 degete, pe cari le desface discret, însemnând In acelaşi timp... că-i va pune coarne... Deocamdată, la repeteție, cântecul e ascultat într’o Joje, de Maud Mary, căreia Lizica se adresează... Dar în seara spectacolului, în persoana cui îşi va alege victima?... Scena s a terminat.. Urmează alta... Numere speciale consacrate aniversării răsIspisaSus Cotidienele şi periodicele au consacrat numere speciale cu bogat conţinut aniversării războiului. Intenţia a fost excelentă , de a sluji cauza păcii, reamintind ororile măcelului. Dar, pe lângă aceste orori, s’au reamintit şi împrejurările în care a izbucnit măcelul. Şi, evident, s’a folosit, pentru aceasta, arhiva oficială. S’au publicat proclamaţiile de mobilizare ale diferitelor guverne. Dacă proclamaţiile foştilor inamici nu sunt luate în consideraţie, în schimb sunt cu atenţie citite proclamaţiile aliaţilor. Citiţi proclamaţia guvernului francez. Nu e nevoe să se redacteze alta, pentru o eventuală nouă mobilizare. Aşa cum şi-a făcut efectul în 1914, şi-l va face şi astăzi. Citiţi discursul lordului Asquith, rostit în Camera engleză. E tot atât de convingător, astăzi, când răsfoeşti albumul atrocităţilor războiului mondial, când ştii ,deci ce i-a urmat, ca şi atunci, când nimeni nu ştia încă ce consecinţe groaznice va avea. Din nici una din proclamaţiile adresate popoarelor la izbucnirea războiului nu se poate afla pentru ce anume motiv precis a fost chemat sub arme cetăţeanul. Ori, asta trebuia să se facă astăzi. Să se dezvăluie in fine, dupl omaRHmpHMEHaiEBa Lizici,extenuată de,, căldură, s’a retrat la umbră, încălzit şi eu, de cântecu ei insinuant, mă refugiez alături de ea. Legănaţi de o melodie a talentatului Dendrino, care dirijează nonşalant şifonat şi el de căldură, şi începem o mică discuţie. — Aveţi multe roluri în viitoarea revistă? — Vreo cinci: „Poşta aeriană“ (în care cântă cupletul descris mai sus al scrisorii), „Roza dragostei“ Tango20 ani, adevărat, complet şi teribil. Nu documentele publice. Ci documentele secrete. Să i se fi spus cetăţeanului ce se ascunde în dosul cuvintelor patrie, onoae, dreptate, libertate şi a altora tot atât de frumoase, în numele cărora va fi chemat şi mâine să lupte. Aşa cum au apărut, numerele consacrate războiului sunt inutile. La Rocque Cercurile fasciste şi fascizante din Franţa încearcă lansarea unui eventual Führer” . La Rocque. E actualmente şeful „Crucilor de foe”, organizaţie în genul S. A.ului hitlerist — minus, deocamdată, rasismul. La Rocque nu se prezintă opiniei publice decât cu un singur titlu : colonel în rezervă. Mai mult nu se ştie despre acest ilustru şef. Fiindcă nu e taimic de ştiut. Dar unde nu e, se poate inventa. Aici intră în joc imaginaţia şi literatura. Pentru a-i creia lui La Roque o aureolă, „Crucile de foc” încep să-şi cumpere admiratori şi propagandişti printre scriitori. Unul dintre primii cumpăraţi este Henry Malherbe. Şi prima sa mănturie de loialitate către şef ? este volunul apărut recent, la îl Pion: „La Rocque’’ din care, eviul „Jar’ (după romanului, Rebreanu), cu o melodie de o frumoasă^aspiraţie a lui Dendrino, şi 2 iul de pene şi Şampania — Aveţi vreun partener la unul din aceste robii?.. — Din fericire, nici unul. Sunt stuia dear umeri.. . ' y — Ce toalete purtaţi în viitoarea rivistă? — Multe!, Firește câte roluri, atâtea toalete■■ Și-mi place, în special, toaleta din ta doni „Roza dragostei“, în d'C pert un ri-'um de trandafiri... pi pielea goală lucrat dintr’u fel de p’osa cu trandafiri... a. m. d. Rămâne să vii să-l vezi.. — Vă place să apăreţi goală? — îmi plăcea înainte. Acum, numai îmi place. Totuşi, în viitoarea revistă, trebue să apar, îmi voia călca pe inimă, pentru artă.. . Cine vă alege costumele?'. — Singură le combin, am croiții,reasa mea care-mi lucrează exclusiv. Pentru finalul ciclului 1-ja'V „Evantaiul de pene“, am comandat, la Paris un eventai din pefte de strop, caremi-a sosit în S zile cu avionul. , — Care Scenă vă place mai mult în viitoarea premieră? — „Poșta aeriană". _ Vă plac toate cuvintele romantedent, reese că nu mai există decât o singură salvare pentru Franţa : La Rocque, Heil, La Rocquelor şi tangourilor pe cari le cântaţi?. Mă refer fireşte şi la revistele din trecut, ■' 1, c 1 — Ar fi să1 mint, afirmând acest lucru.Din schimb sunt unele cari îmi plac mult, cum sunt bunăoară cuvintele din „Roza dragostei”: „Trandafir, Trandafir, Răsărit din iubiri Ce’nfloresc într’o seară Trandafiri ce amintesc * Celor ce se iubesc ! Că şi dragostea zboară Azi voi înfloriţi , Mâine vă ofiliţi etc. etc. Dece nu încercaţi să vă compuneţi pată singură versurile?— Talentul meu,, poetic nu-mi per ţie să merg decât până la mici modi M, şi. chiar acestea îmi sunt interzis de autori,.Vă resimţiţi de căldură, la repe r?„. .. raT' nu mai pot/... Abia aştept să fh^miiţinit.plajă la strand sau „Lydo“.. loviti pe] desbrăcate, căci nu-mi plaiurhea să mă vadă prea de a şrţaîjp.. V. : AȘadar? ț ' *- Așa har., la revedere și să-mi dai ie o plezd... F. O. Fosiati Foto-Reportaj-Rampa Cu Lizica Petrescu la o repetifie... VARIETATI finaluri^țEvanta- Lizica Petrescu repeta, Dendrino, pe scenaj, se minaneaSi ascultând m V? At '' k. * A lii 17 : No. 4963 REDACȚIA, ADM1NISTRATIA Sl ATELIERELE GRAFICE INTRAREA ZALOMIT Noi 1 telefon a,eia4. Oiiiiiiiiiiiin abonamente Trai luni ...» V......................Lai 300 Sasa luni .i. ...... . Lai 500 Un an...............................................Lai 1000 In străinătate dublu pultimul PUBLICITATEA: RUDOLF MOSSE & A. Bulev. Brătianu 22 Telefon 2.40.07 *00*' Ts^-X ^jSOMV^r Director, SCARLAT FRODA Richard Strauss îşi retrage „Femeea tăcută“ de la Opera din Dresda Premiera ultimei sale opere nu va mai avea loc in Germania ci la Viena. Un act de protest Împotriva intolerantei din patria sa « Gestul acesta al lui Richard Strauss trebue considerat ca un protest împotriva atmosferei im naţional-socialişti vieţii artistice. Viitoarea stagiune a operei posibile croiale în Germania de de stat din Viena va avea deosebită strălucire prin faptul că directorul Clemens Krauss a izbutit să obţină prioritatea reprezentării nouei opere a lui Richard Strauss „Femeea tăcută” cu libret de Stephan Zweig. Premiera urma să aibă loc la Dresda. Dar, intre timp, s-a produs atacul unui ziar naţional-socialist împotriva lui Richard Strauss, pe motiv că libretistul său, Stephan Zwieig, nu e arian. Marele compozitor, deşi ocupă importante funcţii oficiale în forurile artistice ale Reichului al treilea, s-a hotărât totuşi să retragă lucrarea sa de la Opera din Dresda. Pasul acesta nu trebue să fi fost deloc uşor pentru Strauss, căci, până acum, premierele tuturor operelor sale au avut loc la Dresda. Ultima sa operă „Arabella” şi-a avut premiera tot la Dresda, deşi, principala interpretă, Viorica Ursuleac, şi dirijorul, Clemens Krauss, erau aduşi de la Viena. In ce priveşte opera, textul ei este o prelucrare a comediei „Femea tăcută” de Ben Jonson, un contemporan al lui Shakespeare, din opera căruia Steppiesă, J„Volpone” reprezentată la Burgtheater. Zweig a montat acţiunea „Femeei tăcute” în secolul al 18-lea în epoca în care Händel se găsea în Anglia. In centrul acţiunii se găseşte un bărbat care nu poate suferi nici un fel de gomot. O femiee frumoasă îl vindecă de această manie. Rolul e scris pentru un bas şi atât Strauss cât şi Zweig s’au gândit la Richard Mayr, celebrul bas al Operei din Viena. Opera are puţine personagii şi un cor redus, care reprezintă o trupă de operă. Această trupă cântă câteva scene dintr’o operă de Haendel. Richard Strauss a compus „Femeea tăcută’ ca operă comică, într’un stil asemănător „Nunţii lui Figaro” dar, totodată, amintind de opera bufă italiană. Opera conţine numeroase arii, duete, terzete şi un sextet, care sunt legate între ele parte prin dialog, patrie prin recitanive. E una din puţinile opere ale lui Richard Strauss — dacă nu singura — care va putea fi montată cu mai multă uşurinţă pe ban Zweig a mai prelucrat o orice scenă de operă Richard Strauss Paul Geraldy a scris nouă comedie Cunoscutul autor dramatic Paul Geraldy a scris o comedie modernă intitulată: Do mi sol do și care se va juca la teatrul Michodiere. Comedia, deși trilul o indică nu e muzicală. Paul Geraldy ** Miercuri 1 August 1934 3 Lei CEREȚI odată cu numărul de Duminică 5 August cor. Suplimentul fr rai tu ii al ziarului „RAMPA“ MADO IVA Tangou original al compozitorului inedit AI. Bréma Actualitatea în reportaj Martinga la o nouă metodă originală de pierdut bani la curse Omul trebuie să-şi încerce norocul! Iată cea mai simplă filozofie a vieţii. La drept vorbind, ne găsim mai degrabă în faţa unei superstiţii, decât în faţa unei filozofii. O supertiţie a cărei valabilitate nu va expira niciodată şi a cărei simplicitate constitue inepuizabilul izvor de optimism al omenirei. Norocul! Cine nu gândeşte la acest nu ştiu ce care e marele dirijor al omenirei? Cine nu crede în el? Ar mai putea dăinui lumea, fără superstiţia aceasta care rezumă toată desfăşurarea misterioasă a vieţii? Mai cu seamă pe timpurile acestea de criză, norocul a rămnas singura instituţie serioasă, pe care se mai bizue lumea. De aceea jocurile hazardului cunosc astăzi o afluenţă extraordinară de nădejdi şi de... consideraţii. Iar dintre toate, incontestabil că loteria Statului, jocurile de cărţi şi cursele de cai, sunt vedetele de mare popularitate ale hazardului. Dacă înţeleg însă încrederea cu care cumperi lozul de loterie, sau optimismul cu care începi partida de poker, mi-e imposibil însă să-i înţeleg pe aceia care vin la curse cu gândul de a câştiga. Câştig la curse! Cunosc persoane care au câştigat la loterie. (Fu nu). Pe altele le-am văzut, surâzătoare, în filmele de reclamă ale corecturilor. Nu mi-a fost dat însă să întâlnesc până acum pe cineva care să-mi declare (şi să fie şi nemincinos): — Câtig la curse! Şi cu toate acestea, lumea se duce. Şi ca şi cum n’ar fi fost suficient sistemul de joc al Pariului Mutual, — existent dela înfinţarea curselor de cai, — s’au mai descoperit în ultimul timp noul mijloace de a... pierde banii... Eventurile, Pariul Austriac şi Martingalele. Despre Pariul Austriac am mai vorbit cândva. In reportajul de aţă vom vorbi despre Martingale. Domneşte, într’adevăr, o furie a Martingalelor. După voga cuvintelor încrucişate iată, acum, voga Martingalelor. Adevărate şarade pe care cetăţeanul se strădueşte să le deslege cu preţul a 50 lei şi a unui stoc întreg de emoţii, de decepţii şi de regrete. Ce e o martingală? Un fel de Casă de Depuneri a norocului. 50 lei. Iată capitalul d-tale. Şi joci cu el, după cum ţi-e pofta inimei. Pe doi cai. Pe patru cai. Sau pe câţi cai vrei, 7, 8, 9, 10... Bineînţeles că un număr mai mare de cai, implică o doză mai mare de riscuri, dar şi perspectivele de câştig devin mai interesante. Pleci cu 50 lei. După prima cursă, — dacă ai câştigat, şi se întâmplă şi asta câteodată!— capitalul a crescut şi „merge“ mai departe pe şansa calului următor de pe martingala. Cum s’ar spune, capitalul creşte, creşte, dar e blocat. Te pomeneşti astfel, plecând cu 50 lei, şi ajungând la un capital de 1000 lei. Ai fi, fireşte, încântat, să-ţi vezi banii în buzunar. Din nenorocire însă, Martingala nu s’a terminat. Ai mai jucat un cal. Şi atunci, volens-nolens, capitalul merge mai departe. Un singur cal. Unul singur. Dar care nu vine şi îţi „închide“ tot jocul. S’a dus dracului Martingala! Pentru un singur cal! Cine m’a pus, nene, să-l joc şi pe ăsta! Şi tocmai ultimul! Altădată,Martingala se „închide“ dela început, adică nu ese calul din prima cursă pe care ai jucat-o. Şi vă puteţi închipui cum devine cazul cu necazul, eşindu-ţi apoi toţi ceilalţi cai de pe martingală! Din nou, celebra exclamaţie a pariorului. — Cine m’a pus, nene, să-l joc şi pe ăsta? Jocul e atractiv. Şi te prinde mereu în minciuna lui. Mai „faci” o martingală. La urma urmelor, are şi pariorul o consolare: pentru tichetele a 10 martingale pierdute, primeşte o... martingală gratuită. Şi, Slavă Domnului, de Martingale pierdute nu duce lipsă! Jack Berarhi ■ Andre Antoine despre aspectele situaţiei critice în care se găseşte astăzi teatrul UN INTERVIEW CU CELE Un confrate parisian s’a adresat lui Andre Antoine, creatorul teatrului liber, cerându-i să expună punctul său de vedere asupra situaţiei critice prin care trece teatrul. — Teatrul social — pe care m’am străduit atâta ca să-l introduc în Franța, nu mai are public, pentru că tineretul de azi preferă să vadă cum se bate mingea cu piciorul, în loc să asculte o operă de valoare. Publicul de azi nu vrea să facă cel mai mic efort... la teatru. De altfel cam întotdeauna a fost aşa Francois de Curei abia spre sfârşitul viieţei sale a înregistrat succese de ordiin material. Am făcut lux când am jucat piesele sale. — Totuşi directorii de azi reprezintă piese uşoare şi tot se ruinează ! — Nu voi înceta de a spune că cel mai inteligent dintre directori e acela care îşi consumă cât mai încet fondurile de cari dispune montând cât mai multe piese bune. Ca să fii director, trebue să fii îndrăgostit de arta dramatică. Aşi fi putut să câştig o avere dacă rămâneam la teatrul meu din Bulevard die Strassburg. In ultimii doi ani cât am stat acolo, puteam să joc orice, căci făceam săli pline. Azi situaţia teatrului nu se mai potriveşte cu cea de atunci. Teatrul e grav rcnit de cinematograf. Filmul cuprinde opera, opera comică, balet, feerie şi reviste. Afară de aceasta filmele seproectează în săli vaste şi aerisite, nu ca teatrele noastre pline de păduchi. In plus intri şi ieşi cândl vrei. -i- Dar arta dramatică. —- E reprezentată prin Comedia Franceză şi Odeonul.: Acestedouă teatre, joacă repertoriul clasic ,şi dacă nimeresc o piesă bună BRUL OM DE TEATRU ca ,,La Francerie n aceea o joaca și pe Alte piese pe cari teatrele le oferă publicului sunt revistele. Sunt vreme pierdută pentru toată lumea. Cei cari sunt îndrăgostiţi de teatru se îndepărtează pentru că nu mai găsesc satisfacţia pe care o caută. * — Totuşi opereta are publicul ei! — Da. Dar opereta e altceva. — Totuși avem câțiva autori ! — Da. Paul Raynal e un mare temperament. Jacques Déval mă interesează mult, și Pagnol în aceiași măsură. Nu vorbesc de Sacha Guitry care e o floare rară, crescută pe pavajul Parisului. — Actorii buni sunt numeroși? — Da, răspunse Antoine. S’ar putea lesne alcătui o trupă mare în care să nu existe vedete, rolurile cele mai neînsemnate fiind jucate de actori talentaţi1. In parte, reuşisem aceasta la teatrul Antoine ? Muzica în fabrici O fabrică din Anglia a introdus sistemul de a distra cu muzica’ pe lucrători in timpul lucrului. E vorba de o fabrică de biciclete care a instalat în atelierele sale fonografe cu amplificatoare de zece waţi în aşa fel încât toti lucrătorii pot auzi undele melodioase. Direcţia fabricei anunţă că rezultatele sunt bune şi muzica a îmbunătăţit calitatea luesului. Faptul evident nu e imposibil, dar ne întrebăm dacă lucrătorii nu vor fi tentaţi să asculte şi să nu mai lucreze deloc.