Rampa, septembrie 1934 (Anul 17, nr. 4990-5015)
1934-09-01 / nr. 4990
Anul IT No. 4990 CEREŢI Duminică 2 Septembrie al 6-lea SUPLIMENT GRATUIT REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA ŞI ATELIERELE GRAFICE INTRAREA ZALOMIT No. 1 TELEFON No. 3-S1-S4 Salvaţi Balcicul! Pictorii şi scriitorii cari exaltă, de la războiu încoace, cu un implacabil entuziasm, frumuseţile magice şi inepuizabile ale Balticului, au trăit, în seara aceasta, momente penibile de desnădejde şi însingurare. Leagănul visului lor, cuibul mângâiat de atâtea elanuri şi melodii intime a devenit un spectru urâcios de care nu se mai poate apropia nici o sensibilitate, care nu mai poate întreţine nici o vibraţie sufletească. Balcicul era pur şi simplu de necunoscut. Făcându-se atâta propagandă farmecelor sale ineditie laudele au apărut, repede, ca o reclamă stereotipă şi consecinţele comerciale n’au întârziat să se arate. Vara aceasta, am asistat la o adevărată orgie a afluenţei publicului, venit în mulţimi compacte să admire ori cel mult, să verifice, să controleze ceea ce atâtea firi delicate au avut imprudenţa să împărtăşească altora. Dar, nu în privinţa aceasta, suntem înclinaţi să tânguim trasformarea refugiului nostru atât de drag. Fenomenul prin care trece Balcicul e fatal. Artiştii, poeţii au cucerit viziunile lor, şi-au trăit peisagiile acelea unice în lume, or, acum, trebuei să se resemneze şi să plece. Locul ridicat, din truda lor spirituală, trece, astăzi, în mod ineluctabil, pe mâinile indiscrete, barbare, uneori neînţelegătoare, ale vulgului. Autorităţile şi localnici văd cum le prosperă afacerile şi, în faţa acestei tentaţiuni, orice preocupare poetică, orice scrupul artistic se prăbuşeşte. Vraja Balcikcului urmează, deci, soarta oricărui bun de pe lume: din privilegiul câtorva răsfăţaţi devine o suprafaţă comună, frumuseţe devălmaşă. Ne preocupă, totuşi, un alt moment al schimbării acestui loc, de care trebuie să ne socotim despărţiţi, în intervalul lunilor de vară, când e sufocat de lume. Pornită din iniţiativa nu ştiu a cărui „estetician” adhoc, primăria din Balcic vrea cu tot dinadinsul să modernizeze uliţele binecuvântate atât de generos de Dumnezeu. Un ofiţer a propus să se... dinamiteze formidabilele dealuri de marnă încinse de strălucire, pentru ca perspectiva să fie mai degajată... Un inginer... tipometru vrea să se dărâme minunatele magazii de grâne, de pe malul mării făurite de florentini, acum 4 veacuri și în locul lor, să se croiască un bulevard gen „Promenade des Anglais”. Nu constituie, oare, aceste două singure galoane edilitare cel mai odios sacrilegiu adus Balcicului biblic, păstrat între mistere şi tihnă, de mii de ani? Bulevard, pentru cine ? Pentru popii cu anteriile răsucite şi cu cortelul subţioară, cari au început să vină tocmai de la Timişoara ? Pentru părinţi sărmani, amăgiţi că vor găsi aici o plajă confortabilă şi tonică? Pentru burghezi de toate miantele, cari „contemplă” Balcicul cu lorgnonul ! Credem că se distruge viaţa însă şi a Balcicului prin asemenea tendinţe civilizatorii. Actualul primar, deputatul George Fotino, este un intelectual de calitate. Nu se poate, aşadar ca fineţea spiritului său să nu vadă ridicolul propunerilor edilitare ce i se supun spre aprobare. „Salvaji Balcicul !”, nu este numai exclamaţia pretenţioasă a câtorva copii ai Balcicului, ci strigătul firesc al tuturor celor cari nu vor ca, peste noapte, „Coasta de Argint” să devină o caricatură şi o batjocură. M. GRINDEA Varietăţi Lupta împotriva alcoolului O măsură justă şi demnă de imitat a luat prefectul de Sena. Citiţi această dispoziţie: „Suprimarea temporară sau definitivă a alocaţiei de şomaj trebue să fie pronunţată de Comisia locală împotriva celor care sunt găsiţi în stare de ebrietate manifestă sau sunt semnalaţi ca frecventând în mod obişnuit debitele de băuturi sau întrebuinţează pentru a cumpăra alcool ajutoarele pe care le primesc”. Iată o suggestie bună pentru guvernul nostru. Dacă trebue neapărat să fie concediaţi un număr de funcţionari pentru realizarea economiei de 800 milioane, atunci să fie concediaţi cei care cad în păcatele pe care le vizează prefectul Senei. Nu spunem asta în glumă. In Rusia, lucrătorii care au obiceiul să se îmbete sunt concediaţi, pilotul de avion care se prezintă în stare de ebrietate să-şi ia aparatul în primire, e împuşcat, iar pe toate străzile haut parteurele denunţă alcoolul ca duşman al omului, pe care-l degradează... Lupta împotriva alcoolului a înregistrat cea mai mare victorie când Congresul american a votat legea lui Vollsteadt. Senatorul Vollsteadt şi-a câştigat prin acel act, pentru totdeauna, dreptul la recunoştinea umanităţii. Astăzi prohibiţia nu mai există în America. „Mai curând decât se crede” a spus Wollsteadt când s-a ridicat prohibiţia „Statele Unite vor simţi consecinţele funeste ale acestui act dictat de interese meschine”. Să nu se spună că prohibit constitue un atentat la libertatea cetăţenească. Alcoolismul este o chestiune de igienă publică şi trebue combătut de stat, prin orice măsuri, întocmai cum se combate tuberculoza şi alte flagele. Un grup de cetăţeni se plânge că pe strada Zece Mese, pavajul n’a fost schimbat de cincisprezece ani. Desigur că acum strada depinde de comisia monumentelor istorice. In definitiv, trebuie să recunoaştem generozitatea edililor care oferă cetăţenilor acelei străzi climatul şi atmosfera vremurilor de fericire dinainte de război. Operele complete ale Iui Francois Villon Editura „Horizons de France“ anunţă publicarea operelor complete ale lui Francois Villon, sub îngrijirea profesorului A. Jeannoy, de la Sorbona. Aceiaşi editură anunţă o nouă colecţie: Le livre et l’estampe. Primul volum cuprinde Romanele şi povestirile lui Voltaire, cu 42 gravuri, printre care un portret al lui Voltaire, de Moreau Le Jeune. Sovata Istoria cunoaşte câteva mari localităţi: Mărăşti, Mărăşeşti, Alba Iulia sau Sarmisegetuza. Acuma s’a introdus Sovata. Despre această staţiune balneară se vorbeşte cu importanţă şi la abstract. De pildă România Nouă scrie: „Partidul nu a avut de suferit de pe urma Sovatei“. Cum poţi să suferi de pe urma Sovatei. Cel mult când suferi te duci la Sovata. Specialitatea acestei localităţi erau bolile de femei. Azi, oamenii politici vin aici să rezolv marile probleme. Și istoria înregistrează: Gib, Sovata, Eforie, Zecemese Director, SCARLAT FRODA „Furtuna“ lui Shakespeare la Viena Noul director al teatrului Kammerspiele din Viena, Eric Ziegel va inaugura stagiunea cu o înscenare a „Furtunii“ lui Shakespeare. înscenarea va fi realizată chiar de directorul Erich Ziegel. La Viena se întemeiază un Unzen al O inițiativă importantă Omului Se comunică de la Viena, că e vorba să se întemeieze, pe lângă cele douăsprezece muzee de stat existente, un al treisprezecilea şi cu deosebire important: Muzeul Omului. Lucrările pregătitoare au şi început şi continuă sub conducerea profesorului doctor Michel, directorul Muzeului de istorie naturală. Ideea acestui nou muzeu a pornit de la expoziţiile consacrate anul trecut de Muzeul de istorie naturală treoriei eredităţii. A fost luată ca exemplu dinastia valsului familiar Strauss căreia i s’a aplicat—legea—lui Eregor Mendel. Alte expoziţii asemănătoare, „Indienii din ţara focului”, „Părul şi coafurile” pot fi, deasemeni, considerate ca etape ale marei realizări de astăzi. Materialul va fi adunat de la diferite muzee. DECLARAŢIILE UNUI VÂNT VIENEZ Un savant vienez, care face parte din grupul de organizatori ai noului institut, a făcut următoarele interesante declara ţii: . „Nu există încă în nici un stat o expoziție permanentă ca aceasta. In cadrul muzeului de Istorie Naturală se va creia o secţie specială consacrată igienei raselor, teoriilor eredităţii şi eugenicei. Se înţelege că ştiinţa nu are nimic comun cu acele pseudo-teorii rasiste predicate în Germania nazistă. Materialul pe care-l vom expune va interesa, bineînţeles în primul rând, pe antropologi şi etnografi. Treime stabilit însă că această expoziţie are o mare importantă practică, prin faptul că va pune la îndemâna cercetătorilor un bogat material în legătură cu igiena publică. Medicii, igieneştii chiar şi economiştii, vor avea ocazia să studieze interesante fenomene şi să le analizeze. Atât cercurile ştiinţifice cât şi marele public sunt deci îndreptăţite să aştepte cu interes întemeierea acestui institut, care va lua fiinţă în ciuda situaţiei financiare nefavorabile de astăzi”. 7 Dacă e adevărat că ţinta supremă a cercetărilor umane rămâne omul, atunci, fără îndoială, iniţiativa de la Viena este de o importanţă în adevăr covârşitoare. SA Id. Hoardet regretă absenţa autorilor noni O convorbire cu marele autor dramatic francez Eduard Bourdet, autorul comediei „Sexul slab“ şi care contează actualmente între cei mai de seamă scriitori francezi, a acordat o interesantă convorbire unui confrate parisian. Chestiunea adusă în discuţie a fost situaţia actuală a teatrului şi mai ales lipsa complectă de autori noui la teatrele parisiene. — Sunt foarte surprins , mărturisit Eduard Bourdet de faptul că nu apar deloc autori noui. Toate teatrele parisiene anunţă lucrări semnate numai de autori consacraţi. Totuşi la Paris numărul teatrelor n’a scăzut şi pe cât ştim directorii de teatre citesc toate piesele ce se prezintă. Teatrele au nevoe de piese şi dacă s’ar prezintă una care să merite să fie jucată, directorii ar monta-o cu entusiasm. Afară de aceasta mai sunt şi câteva teatre de avantgardă care joacă piese de încercare. Aceste teatre sunt urmărite de critică. Dacă aceste grupări de avantgardă ar descoperi ceva de valoare, teatrele permanente s’ar grăbi să le joace cu entusiasm. Cred că e o mare lipsă de talente noui. In calitatea mea de critic teatral primesc foarte multe manuscrise. Din păcate nici una din aceste piese nu merită să fie jucate. Nu e nevoie să ataci probleme de actualitate pentru a scrie piese noi. Originalitatea constă mai mult în felul în care e tratat subiectul. Toate aceste încercări sunt lipsite de originalitate şi de invenţie. Poate că or fi undeva, talente ascunse dar până acum nu au eşit la iveală. CRIZA TEATRALA Eduard Bourdet mărturiseşte apoi că situaţia actuală nu e deloc favorabilă teatrului. — Streinii loviţi de criză n’au mai venit la Paris atât de mulţi ca ani trecuţi. Pe de altă parte ceeace face succesul unei piese e piesa vorbită. Anul acesta lumea când s’a întâlnit n’a mai discutat altceva de cât Afacerea Stavisky. Din această pricină nu s’a mai putut crea o părere favorabilă cu tarei sau cutărei piese. — Critica în sine nu e suficientă? — Aciuatioeare GxntCol jul poate influenţa prea mult pentru că publicul e neîncrezător. Foarte mulţi critici vin la teatru cu idei preconcepute pe când spectatorii vin la teatru fără nici o prejudecată. FILMUL In ce priveşte filmul a conţinut Eduard Bourdet, cred că ficţiunea e mult mai necesară decât la teatru. Lipsa de adevăr psichologic devine tot mai jenantă în film. Eu prefer teatrul pentru că în teatru poţi să-ţi menţii libertatea de gândire şi să fii mult mai independent. Pentru mine o piesă satirică se prezintă mai întâi, sub forma unei idei, a unei teme generale. Pentru a ilustra această temă aleg personagii representative din mediul pe care vreau să-l descriu apoi le las să trăiască fără să mă mai ocup de piesă. In decursul piesei nu mai urmăresc demonstraţia şi nu mă interesează decât adevărul psichologic. La sfârşit concluzia se impune de la sine dacă piesa e reușită. Eduard Bourdet Cum se desfășoară spectacolele dela Salzburg Richard Strauss va fi boicotat In Austria? Spectacolele de anul acesta de la Salzburg au decurs într’o atmosferă, foarte încordată. Când s’a aflat a doua zi după asasinarea cancelarului Doi fus că Richard Strauss, din cauză de boală, nu va mai veni să dirijeze spectacolul de deschidere cu Fidelio, toată lumea muzicală austriacă a fost indignată. A circulat chiar svonul că opera din Viena va Îndepărta din repertoriul ei toate operile lui Richard Strauss. Când, autorul Cavalerului rozelor a aflat apoi că spectacolul ce urma să se dea cu opera lui. Femeia fără umbră, va fi înlocuit cu Don Juan de Mozart. Strauss s-a răsgândit şi a venit să asiste la reprezentaţia operei sale Elektra, operă cântată cu artişti excepţionali, a fost frenetic aplaudată. Un critic muzical vienez cu mare autoritate: Paul Stefan a atacat totuși cu mare violentă pe Richard Strauss într’un articol din „Die Stunde“. * • Richard Strauss urma sa mai dirijeze și un concert simfonic Beethoven. N’a apărut însă la pupitru și a fost înlocuit cu Felix Weingartner chemat telegrafic de la’ Vichy. In program a figurat uvertura mont. Simfonia a 5-a şi concertul pentru piano şi orchestra în mi major interpretat de pianistul francez Cassadesus. Mai e de menţionat succesul imens obţinut de Soprana Lotte Lehmann in rolul Leonorei din Fidelio de Beethoven. BRUNO WALTER La un concert Mozart Bruno Walter a reputat un dublu succes atât ca dirrijor cât şi ca interpret de piano. A cântat concertul în re minor pentru piano. TOSCANINI Sunt aşteptate cu mare nerăbdare cele trei concerte pe care le va dirija Toscanini. Celebrul dirijor italian a înscris în programul ultimului său concert şi câteva bucăţi de muzică franceză: Prelude de l’apres midi d’un Faune de Debussy şi La Reine Male de Berlioz. ey- Richard Strauss .3 tei TEATRUL CARABUŞ In fiecare seară „La mai mare“ revistă în 2 acte $i 32 tablouri de d-nii N. Kirsescu, P. Andreescu și Dinu Botescu In oraşele germane, viaţa e tristă şi săracă Dresda, după ora 9 seara, pare un orăşel de provincie Ziaristul francez Jean Variot, care a fost de curând în Germania, îşi publică în ,,Le Jour”, impresiile. Extragem un interesant pasagiu, referitor la aspectul şi viaţa marilor oraşe germane sub regimul hitlerist. Cu toată criza care bântue actualmente în germania aspectul exterior al oraşelor a rămas acelaş. Deşi lipsa de mijloace financiare e vădită, oraşele sunt admirabil întreţinute. Curăţenia oraşelor are ceva paradoxal. Agenţii de poliţie sunt bine îmbrăcaţi şi poartă mânuşi. Măturătorii de stradă din Germania sunt cei mai eleganţi din lume. Un spectator obişnuit să vadă lucrurile îşi poate da seama numai seara că treburile nu mai merg cum mergeau înainte de război. , Oraşul Munich şi-a păstrat fizionomia lui specială. Pe străzile din centru se vede aceiaşi mare afluenţă de public. Oraşul Dresda e mort după ora opt seara. Acelaş aspect îl regăsim la Hanovra, la Colonia, la Karlsruhe, şi în toate oraşele mari. Berlinul a rămas singurul oraş animat. E drept că populaţia depăşeşte cifra de cinci milioane de locuitori Numai la Berlin poţi avea impresia că populaţia se distrea ză. Totuşi întrebând pe un mare restaurator din Berlin asupra mersului afacerilor, am primit următorul răspuns: — Situaţia nu se îmbunătăţeşte deloc. Altă dată vinul era foarte cerut. Cum e foarte scump lumea nu mai bea deloc şi consumă bere. Dacă n’ar mai fi câţiva streini am fi siliţi să închidem. — Mai vin încă străini în Germania. Tot aveţi noroc ! — Vin, dar foarte pufipit.Statul face o reducere de 65 la sută asupra, tarifelor de căi ferate cu condiţia ca vizitatorul să stea măcar o săptămână în Germania. In șapte zile nu—lasă—prea multe parale. — In ce proporţie au scăzut vizitatorii străini ? — In proporţie de două treimi. E cert că e criză în toate cen treie mari din Europa. Berăriile din Dresda sunt goale după ora 9 seara. Orașul nu mai are aspect de capitală ci de mic orășel de provincie. TEATRELE Teatrele de asemeni trec printr’o criză și nu numai acum pe timpul verei ci și în plină stagiune. Cinematografele de asemeni se resimt de criză. Localurile luxoase din Berlin sunt pe jumătate goale. Continuare în pagina ii-« Aspectul noapte cu zorilor de vară, după o ploaie e grandios. întreaga natură în zorile cari mijesc, din depărtări zâmbește în plin ciripit de pă-«ărele, așteptând fericită răsăritul soarelui, care se va rostogoli din depărtări, încălzind aerul răcoros după ploaia din noaptea care dispare treptat, navigând spre alte ţărmuri îndepărtate. Plouă.. Din cerul cufundat in beznă — care s'a apropiat mult de pământ, atingând aproape turlele Palatului Administrativ şi atârnând greoiu şi plin de mister, s'a pornit un tril de picături lente, ca gâzele ce roiesc în nopţi de vară în jurul becurilor, căzând în urmă arse pe asfalt. Noaptea e în agonie.. Picăturile minuscule la început, s’au transformat într’o ploaie repede de vară, căzând şuvoaie pe asfaltul lucios şi negru, iar clăbucii de apă se saltă şi pornesc să duruie din ce în ce mai grăbite, ca o darabană bătută de diavoli în întunecimea iadului. Printre nourii cari cern mana cerească, se resfiră palide licăriri, vestind că zorile bat la poarta nopţii întunecoase. In acest decor, regizat de atotputernicul din imensitatea cerului, se estompează ca un titan fantomatic, măreţul Palat Administrativ. Intr’o cascadă de sunete şi clinchete, ca surâsul unor copilaşi încă neştiutori, s’a pornit ceasul din Înălţimea lui, să resfire până în depărtări — imnul înălţător al Horei Unirei. Ecoul ultimelor silabe de bronz mai pluteşte încă în aerul de potop ceresc, şi, ca o replică, grav dar bine dispus, ceasul aruncă în aer trei lovituri rare şi la intervale egale, anunţând intrarea în scenă a zorilor. După ce minutarele in goana lor, fără odihnă, au mai parcurs o jumătate de cadran din ceasul vag luminat al palatului, ploaia a încetat aproape brusc, speriată de claritatea zorilor, cari au început să se ivească la hotarul umedei nopţi. Domnitorul Ştefan cel Mare se saltă parcă mai bine pe calul său, care neastâmpărat îşi joacă frâul în buestru, cu un picior săltat de pe soclu-i masiv, în miezul palatului. Tunurile negre, cu imensele lor roţi, străjuesc palatul şi domnitorul, cu ţevile ridicate in aer, înspre un duşman invizibil, aşteptând numai comanda de tun!.. foci.. Aerul din jurul palatului e străbătut de plânsetul micilor păsărele, ce-şi au cuibul In Înaltele turle, lunecând mereu pe luciul metalic şi neputând ateriza, fâlfâind cu micile aripioare, cari nu le pot fi de folos. O ridicătură imensă a unei^nurile de piatră, e pregătită şi clădită într’un cub, spre a şterge definitiv urma ce se mai zăreşte ca o cicatrice, a fostei Case de Economii, ce eclipsa nu de mult măreţul edificiu. In coltul străzii Palat, două femei îşi bălăcesc picioarele in apa strânsă de pe urma ploii, spre a ajunge curate la hală. In curtea şcoalei Trei Erarchi, Gh. Asachi se odihneşte îngândurat, pe comodu-i fotoliu, străpungând cu privirea depărtările. Din iarba proaspăt cosită, ce stă căzută în curtea bisericii, pătrunde un miros plăcut, ce-ţi gâdilă nările, făcându te să uiţi pentru moment realitatea, creiăndu-te în mijlocul câmpului — îngenunchiat sub coasă. Ca’ o bijuterie, apare măiastră şi cocheta biserică, in zorile aproape luminoase. Dinspre strada Costache Negri, vine o căruţă trasă de un căluţ sburdalnic, care nechează săltând vechiculul, pe asfaltul bombat. In poarta Copului 4 Armată, sentinela cu arma la picior, se pierde cu gândul pană hăt ia maxi depărtări, gândindu-se la ţarina lui, care a rămas aşa.(pari**, şi, va mai trece încă ’oată vara, tina [’o poată îngriji din nou lii-a-vis. amu ie ceasuri ale Mitropoliei. indică 4 fără 10 minute. Pe turtele ce se înalţ.'! în aer şi în copacii Împrejmuitori, un stol de ciori au poposit şi bineînţeles... ’j croncănesc. înainte se reliefează un şir lung de firme şi placarde atârnate steag dealungul străzii, pe caxi citim din mers: ...Clasa IV... tragerea.. de Stat., cumpăraţi.. norocoase., aci.. 13.047.000.. se vând... câştiguri... Este aleia norocului. Cu’n loz cumpărat în această fericită arteră a laşilor poţi, spera că vei deveni., milionar.. cu gândul.. . In faţa soneriei dela farmacia Poliak, o bătrână cu’n copilaş de mână, ezită de-a suna, adresându-se ca o scuză copilului, care plânge: — Ci’s eu vinovată — m’a scos din casă, dacă n’a luat doftoria!.. Primele raze ale soarelui îşi restrâng suliţile lor, în apa bazinului din Piaţa Cuza-Vodă. Apa murdară, a devenit multicoloră, trecând prin toate culor’ile curcubeului, în care două broaşte ţestoase se plimbă lent, la suprafaţa căreia plutesc coji de seminţe, aruncate de gură cască din timpul zilei. O broască mai curioasă, a scos lungu-i gât din carapacea ei, şi priveşte fix, cu minusculii ochi, la împletitura de peşti cimentaţi, care-şi cască gurile lor seci, de unde ar trebui să ţâşnească focuri de ape, spre a da pieţii ansam- I. Podeanu 9 ------- ----- - -------------—^ „România pitorească“ Iaşii în zorii zilei Dimineaţa pe ploaie