Rampa, septembrie 1934 (Anul 17, nr. 4990-5015)

1934-09-01 / nr. 4990

Anul IT No. 4990 CEREŢI Duminică 2 Septembrie al 6-lea SUPLIMENT GRATUIT REDACŢIA, ADMINI­STR­AŢI­A ŞI ATELIERELE GRAFICE INTRAREA ZALOMIT No. 1 TELEFON No. 3-S1-S4 Salvaţi Balcicul! Pictorii şi scriitorii cari exal­tă, de la războiu încoace, cu un implacabil entuziasm, fru­museţile magice şi inepuizabi­le ale Balt­icului, au trăit, în seara aceasta, momente peni­bile de desnădejde şi însingu­rare. Leagănul visului lor, cui­bul mângâiat de atâtea elanuri şi melodii intime a devenit un spectru urâcios de care nu se mai poate apropia nici o sen­sibilitate, care nu mai poate în­treţine nici o vibraţie sufletea­scă. Balcicul era pur şi simplu de necunoscut. Făcându-se atâta propagandă farmecelor sale i­­neditie laudele au apărut, repe­de, ca o reclamă stereotipă şi consecinţele comerciale n’au întârziat să se arate. Vara a­­ceasta, am asistat la o adevă­­rată orgie a afluenţei publicu­lui, venit în mulţimi compacte să admire ori cel mult, să ve­rifice, să controleze ceea ce a­­tâtea firi delicate au avut i­m­­prudenţa să împărtăşească al­tora. Dar, nu în privinţa aceasta, suntem înclinaţi să tânguim trasformarea refugiului nostru atât de drag. Fenomenul prin care trece Balcicul e fatal. Ar­tiştii, poeţii au cucerit viziuni­le lor, şi-au trăit peisagiile a­­celea unice în lume, or, acum, trebuei să se resemneze şi să plece. Locul ridicat, din truda lor spirituală, trece, astăzi, în mod ineluctabil, pe mâinile in­discrete, barbare, uneori neîn­ţelegătoare, ale vulgului. Auto­rităţile şi localnici văd cum le prosperă afacerile şi, în faţa acestei tentaţiuni, orice preo­cupare poetică, orice scrupul artistic se prăbuşeşte. Vraja Balcikcului urmează, deci, soarta oricărui bun de pe lume: din privilegiul câtorva răsfăţaţi devine o suprafaţă co­mună, frumuseţe devălmaşă. Ne preocupă, totuşi, un alt­ moment al schimbării acestui loc, de care trebuie să ne soco­tim despărţiţi, în intervalul lu­nilor de vară, când e sufocat de lume. Pornită din iniţiativa nu ştiu a cărui „estetician” ad­­hoc, primăria din­ Balcic vrea cu tot dinadinsul să moderni­zeze uliţele binecuvântate atât de generos de Dumnezeu. Un ofiţer a propus să se... dinami­teze formidabilele dealuri de marnă încinse de strălucire, pentru ca perspectiva să fie mai degajată... Un inginer... ti­pometru vrea să se dărâme minunatele magazii de grâne, de pe malul mării făurite de florentini, acum 4 veacuri și în locul lor, să se croiască un bu­levard gen „Promenade des An­glais”. Nu constituie, oare, aceste două singure galoane edilitare cel mai odios sacrilegiu adus Balcicului biblic, păstrat între mistere şi tihnă, de mii de ani? Bulevard, pentru cine ? Pentru popii cu anteriile răsucite şi cu cortelul subţioară, cari au început să vină tocmai de la Ti­mişoara ? Pentru părinţi săr­mani, amăgiţi că vor găsi aici o plajă confortabilă şi tonică? Pentru burghezi de toate mian­tele, cari „contemplă” Balcicul cu lorgnonul ! Credem că se distruge viaţa însă şi a Balcicului prin ase­menea tendinţe civilizatorii. Actualul primar, deputatul George Fotino, este un inte­lectual de calitate. Nu se poa­te, aşa­dar ca fineţea spiritului său să nu vadă ridicolul propu­nerilor edilitare ce i se supun spre aprobare. „Salvaji Balci­cul !”, nu este numai exclama­ţia pretenţioasă a câtorva copii ai Balcicului, ci strigătul firesc al tuturor celor cari nu vor ca, peste noapte, „Coasta de Ar­gint” să devină o caricatură şi o batjocură.­­ M. GRINDEA V­arietăţi Lupta împotriva alcoolului O măsură justă şi demnă de imitat a luat prefectul de Sena. Citiţi această dispoziţie: „Suprimarea temporară sau definitivă a alocaţiei de şomaj trebue să fie pronunţată de Co­misia locală împotriva celor ca­re sunt găsiţi în stare de ebrie­tate manifestă sau sunt semna­laţi ca frecventând în mod o­­bişnuit debitele de băuturi sau întrebuinţează pentru a cumpă­ra alcool ajutoarele pe care le primesc”. Iată o suggestie bună pentru guvernul nostru. Dacă trebue neapărat să fie concediaţi un număr de funcţionari pentru realizarea economiei de 800 mi­lioane, atunci să fie concediaţi cei care cad în păcatele pe care le vizează prefectul Senei. Nu spunem asta în glumă. In Rusia, lucrătorii care au obiceiul să se îmbete sunt con­cediaţi, pilotul de avion care se prezintă în stare de ebrietate să-şi ia aparatul în primire, e îm­puşcat, iar pe toate străzile haut parteurele denunţă alcoolul ca duşman al omului, pe care-l de­gradează... Lupta împotriva alcoolului a înregistrat cea mai mare victo­rie când Congresul american a votat legea lui Vollsteadt. Se­na­torul Vollsteadt şi-a câştigat prin acel act, pentru totdeauna, dreptul la recunoşti­n­ea umani­tăţii. Astăzi prohibiţia nu mai e­­xi­stă în America. „Mai curând decât se crede” a spus Wollsteadt când s-a ridi­cat prohibiţia „Statele­ Unite vor simţi consecinţele funeste ale acestui act dictat de intere­­­se meschine”. Să nu se spună că prohibit constitue un atentat la libertat­­ea cetăţenească. Alcoolismul este o chestiune de igienă pu­­blică şi trebue combătut de stat, prin orice măsuri, întocmai cum se combate tuberculoza şi alte flagele. Un grup de cetăţeni se plânge că pe strada Zece Mese, pavajul n’a fost schimbat de cincisprezece ani. Desigur că acum strada depinde de comisia monumentelor istorice. In definitiv, trebuie să recunoaş­tem generozitatea edililor care o­­feră cetăţenilor acelei străzi cli­matul şi atmosfera vremurilor de fericire dinainte de război. Operele complete ale Iui Francois Villon Editura „Horizons de France“ anunţă publicarea operelor com­plete ale lui Francois Villon, sub îngrijirea profesorului A. Jea­­nnoy, de la Sorbona. Aceiaşi editură anunţă o nouă colecţie: Le livre et l’estampe. Pri­mul volum cuprinde Romanele şi povestirile lui Voltaire, cu 42 gra­vuri, printre care un portret al lui Voltaire, de Moreau Le Jeune. Sovata Istoria cunoaşte câteva mari lo­calităţi: Mărăşti, Mărăşeşti, Alba Iulia sau Sarmisegetuza. Acuma s’a introdus Sovata. Des­pre această staţiune balneară se vorbeşte cu importanţă şi la ab­stract. De pildă România­ Nouă scrie: „Partidul nu a avut de suferit de pe urma Sovatei“. Cum poţi să suferi de pe urma Sovatei. Cel mult când suferi te duci la Sovata. Specialitatea acestei localităţi e­rau bolile de femei. Azi, oamenii politici vin aici să rezolv marile probleme. Și istoria înregistrează: Gib, So­vata, Eforie, Zecemese Director, SCARLAT FRODA „Furtuna“ lui Shakes­peare la Viena Noul director al teatrului Kamme­r­­spiele din Viena, Eric Ziegel va inau­gura­ stagiunea cu o înscenare a „Fur­tunii“ lui Shakespeare.­­ înscenarea va fi realizată chiar de directorul Erich Ziegel. La Viena se întemeiază un Unzen al O inițiativă importantă Omului Se comunică de la Viena, că e vorba să se întemeieze, pe lângă cele douăsprezece muzee de stat existente, un al treispreze­­cilea şi cu deosebire important: Muzeul Omului. Lucrările pregătitoare au şi început şi continuă sub condu­cerea profesorului doctor Mic­hel, directorul Muzeului de is­torie naturală. Ideea acestui nou muzeu a pornit de la expoziţiile consacra­te anul trecut de Muzeul de is­torie naturală treoriei eredită­ţii. A fost luată ca exemplu di­nastia valsului familiar Strauss căreia i s’a aplicat—legea—lui Eregor Mendel. Alte expoziţii asemănătoare, „Indienii din ţa­ra focului”, „Părul şi coafurile” pot fi, deasemeni, considerate ca etape ale marei realizări de astăzi.­­ Materialul va fi adunat de la diferite muzee. DECLARAŢIILE UNUI VÂNT VIENEZ Un savant vienez, care face parte din grupul de organizato­ri ai noului institut, a făcut ur­­mătoarele interesante declara­­ ţii:­­ .­­ „Nu există încă în nici un stat o expoziție permanentă ca aceasta. In cadrul muzeului de Istorie Naturală se va creia o secţie specială consacrată igie­nei raselor, teoriilor eredităţii şi eugenicei. Se înţelege că ştiin­ţa nu are nimic comun cu acele p­seudo-teorii rasiste predicate în Germania nazistă. Materialul pe care-l vom ex­pune va interesa, bineînţeles în primul rând, pe antropologi şi etnografi. Treime stabilit însă că această expoziţie are o mare importantă practică, prin faptul că va pune la îndemâna cerce­tătorilor un bogat material în legătură cu igiena publică. Medicii, igieneştii chiar şi economiştii, vor avea ocazia să studieze interesante fenomene şi să le analizeze. Atât cercurile ştiin­ţifice cât şi marele public sunt deci în­dreptăţite să aştepte cu interes întemeierea acestui institut, care va lua fiinţă în ciuda si­tuaţiei financiare nefavorabile de astăzi”. 7 Dacă e adevărat că ţinta su­­premă a cercetărilor umane ră­mâne­­ omul, atunci, fără în­doială, iniţiativa de la Viena e­ste de o importanţă în adevăr covârşitoare. SA­ Id. Hoardet regretă absenţa autorilor noni O convorbire cu marele autor dramatic francez Eduard Bourdet, autorul come­diei „Sexul slab“ şi care contează actualmente între cei mai de sea­mă scriitori francezi, a acordat o interesantă convorbire unui con­frate parisian. Chestiunea adusă în discuţie a fost situaţia actua­lă a teatrului şi mai ales lipsa com­plectă de autori noui la teatrele parisiene. — Sunt foarte surprins , mărtu­risit Eduard Bourdet de faptul că nu apar deloc autori noui. Toate teatrele parisiene anunţă lucrări semnate numai de autori consa­craţi. Totuşi la Paris numărul teatre­lor n’a scăzut şi pe cât ştim direc­torii de teatre citesc toate piesele ce se prezintă. Teatrele au nevoe de piese şi dacă s’ar prezintă una care să merite să fie jucată, di­rectorii ar monta-o cu entusiasm. Afară de aceasta mai sunt şi câteva teatre de avantgardă care joacă piese de încercare. Aceste teatre sunt urmărite de critică. Dacă aceste grupări de a­­vantgardă ar descoperi ceva de valoare, teatrele permanente s’ar grăbi să le joace cu entusiasm. Cred că e o mare lipsă de talente noui. In calitatea mea de critic tea­tral primesc foarte multe manus­crise. Din păcate nici una din a­­ceste piese nu merită să fie ju­cate. Nu e nevoie să ataci probleme de actualitate pentru a scrie pie­se noi. Originalitatea constă mai mult în felul în care e tratat su­biectul. Toate aceste încercări sunt lip­site de originalitate şi de invenţie. Poate că or fi undeva, talente ascunse dar până acum nu au eşit la iveală. CRIZA TEATRALA Eduard Bourdet mărturiseşte a­­poi că situaţia actuală nu e deloc favorabilă teatrului. — Streinii loviţi de criză n’au mai venit la Paris atât de mulţi ca ani trecuţi. Pe de altă parte ceeace face succesul unei piese e piesa vorbită. Anul acesta lumea când s’a în­tâlnit n’a mai discutat altceva de cât Afacerea Stavisky. Din această pricină nu s’a mai putut crea o părere favorabilă cu tarei sau cutărei piese. — Critica în sine nu e sufici­entă? — Aciuatioeare Gxn­tCol jul poate influenţa prea mult pentru că publicul e neîncrezător. Foarte mulţi critici vin la teatru cu idei preconcepute pe când spectatorii vin la teatru fără nici o prejude­cată. FILMUL In ce priveşte filmul a conţi­nut Eduard Bourdet, cred că fic­ţiunea e mult mai necesară decât la teatru. Lipsa de adevăr psichologic de­vine tot mai jenantă în film. Eu prefer teatrul pentru că în teatru poţi să-ţi menţii libertatea de gândire şi să fii mult mai in­dependent. Pentru mine o piesă satirică se prezintă mai întâi, sub forma unei idei, a unei teme generale. Pentru a ilustra această temă a­­leg personagii representative din mediul pe care vreau să-l descriu apoi le las să trăiască fără să mă mai ocup de piesă. In decursul piesei nu mai urmăresc demon­straţia şi nu mă interesează de­cât adevărul psichologic. La sfâr­şit concluzia se impune de la sine dacă piesa e reușită. Eduard Bourdet Cum se desfășoară spectacolele dela Salzburg Richard Strauss va fi boicotat In Austria? Spectacolele de anul acesta de la Salzburg au decurs într’o atmosferă, foarte încordată. Când s’a aflat a doua zi după asasinarea­ cancelarului Doi fus că Richard Strauss, din cauză de boală, nu va mai veni să dirijeze spectacolul de deschidere cu Fidelio, toată lumea muzicală austriacă a­ fost indignată. A circulat chiar svonul că opera din Viena va Îndepărta din re­pertoriul ei toate operile lui Richard Strauss. Când, autorul Cavalerului rozelor a aflat apoi că spectacolul ce urma să se dea cu opera lui. Femeia fără um­bră, va fi înlocuit cu Don Juan de Mozart. Strauss s-a răsgândit şi a ve­nit să asiste la­ reprezentaţia operei sale Elektra, operă cântată cu artişti excepţionali, a fost frenetic aplau­dată. Un critic muzical vienez cu mare au­toritate: Paul Stefan a atacat totuși cu mare violentă pe Richard Strauss într’un articol din „Die Stunde“. * • Richard Strauss urma sa mai dirije­­ze și un concert simfonic Beethoven. N’a apărut însă la pupitru și a fost înlocuit cu Felix Weingartner chemat telegrafic de la’ Vichy. In program a figurat uvertura mont. Simfonia a 5-a şi concertul pentru piano şi orchestra în mi major inter­pretat de pianistul francez Cassade­­sus. Mai e de menţionat succesul imens obţinut de Soprana Lotte Lehmann in rolul Leonorei din Fidelio de Beetho­ven. BRUNO WALTER La un concert Mozart Bruno Walter a reputat un dublu succes atât ca dir­rijor cât şi ca interpret de piano. A cântat concertul în re minor pen­tru piano. TOSCANINI Sunt aşteptate cu mare nerăbdare cele trei concerte pe care le va dirija Toscanini. Celebrul dirijor italian a înscris în programul ultimului său concert şi câteva bucăţi de muzică franceză: Prelude de l’apres midi d’un Faune de Debussy şi La Reine Male de Berlioz. ey- Richard Strauss ­ .3 tei TEATRUL CARABUŞ In fiecare seară „La mai mare“ revistă în 2 acte $i 32 tablouri de d-nii N. Kirsescu, P. Andreescu și Dinu Botescu In oraşele germane, viaţa e tristă şi săracă Dresda, după ora 9 seara, pare un orăşel de provincie Ziaristul francez Jean Variot, care a fost de curând în Germa­nia, îşi publică în ,,Le Jour”, impresiile. Extragem un interesant pasa­giu, referitor la aspectul şi via­ţa marilor oraşe germane sub regimul hitlerist. Cu toată criza care bântue actualmente în germania aspec­tul exterior al oraşelor a ră­mas acelaş. Deşi lipsa de mij­loace financiare e vădită, ora­şele sunt admirabil întreţinute. Curăţenia oraşelor are ceva pa­radoxal. Agenţii de poliţie sunt bine îmbrăcaţi şi poartă mânu­şi. Măturătorii de stradă din Germania sunt cei mai elegan­ţi d­in lume. Un spectator obişnuit să va­dă lucrurile îşi poate da seama numai seara că treburile nu mai merg cum mergeau înain­te de război. , Oraşul Munich şi-a păstrat fi­zionomia lui specială. Pe stră­zile din centru se vede aceiaşi mare afluenţă de public. Ora­şul Dresda e mort după ora opt seara. Acelaş aspect îl re­găsim la Hanovra, la Colonia, la Karlsruhe, şi în toate oraşe­le mari. Berlinul a rămas singurul oraş animat. E drept că popula­ţia depăşeşte cifra de cinci mi­lioane de locuitori Numai la Berlin poţi avea im­presia că populaţia se distrea­ ză.­­ Totuşi întrebând pe un mare restaurator din Berlin asupra mersului afacerilor, am primit următorul răspuns: — Situaţia nu se îmbunătă­ţeşte deloc. Altă dată vinul era foarte cerut. Cum e foarte scump lumea nu mai bea deloc şi consumă bere. Dacă n’ar mai fi câţiva strei­ni am­ fi siliţi să închidem. — Mai vin încă străini în Ger­mania. Tot aveţi noroc ! — Vin, dar foarte pufipit.Sta­tul face o reducere de 65 la su­tă asupra, tarifelor de căi ferate cu condiţia ca vizitatorul să stea măcar o săptămână în Ger­mani­a. In șapte zile nu—lasă—prea multe parale. — In ce proporţie au scăzut vizitatorii străini ? — In proporţie de două trei­mi. E cert că e criză în toate cen treie mari din Europa. Berăriile din Dresda sunt goale după ora 9 seara. Orașul nu mai are aspect de capitală ci de mic orășel de provincie. TEATRELE Teatrele de asemeni trec prin­tr’o criză și nu numai acum pe timpul verei ci și în plină sta­giune. Cinematografele de a­­semeni se resimt de criză. Lo­calurile luxoase din Berlin sunt pe jumătate goale. Continuare în pagina ii-« Aspectul noapte cu zorilor de vară, după o ploaie e grandios. întrea­ga natură în zorile cari mijesc, din de­părtări zâmbește în plin ciripit de pă-«ărele, așteptând fericită răsăritul soa­relui, care se va rostogoli din depăr­tări, încălzind aerul răcoros după ploa­ia din noaptea care dispare treptat, na­vigând spre alte ţărmuri îndepărtate. Plouă.. Din cerul cufundat in beznă — care s'a apropiat mult de pământ, atingând aproape turlele Palatului Administra­tiv şi atârnând greoiu şi plin de mis­ter, s'a pornit un tril de picături len­te, ca gâzele ce roiesc în nopţi de vară în jurul becurilor, căzând în urmă ar­­se pe asfalt. Noaptea e în agonie.. Picăturile minuscule la început, s’au transformat într’o ploaie repede de va­ră, căzând şuvoaie pe asfaltul lucios şi negru, iar clăbucii de apă se saltă şi pornesc să duruie din ce în ce mai grăbite, ca o darabană bătută de dia­voli în întunecimea iadului. Printre nourii cari cern mana ce­rească, se resfiră palide licăriri, ves­tind că zorile bat la poarta nopţii în­­tunecoase. In acest decor, regizat de a­tot­puter­nicul din imensitatea cerului, se es­tompează ca­ un titan fantomatic, mă­reţul Palat Administrativ. Intr’o casca­dă de sunete şi clinchete, ca surâsul unor copilaşi încă neştiutori, s’a por­nit ceasul din Înălţimea lui, să resfi­re până în depărtări — imnul înălţă­tor al Horei Unirei. Ecoul ultimelor si­labe de bronz mai pluteşte încă în ae­rul de potop ceresc, şi, ca o replică, grav dar bine dispus, ceasul aruncă în aer trei lovituri rare şi la interva­le egale, anunţând intrarea în scenă a zorilor. După ce minutarele in goana lor, fă­ră odihnă, au mai parcurs o jumătate de cadran din ceasul vag luminat al palatului, ploaia a încetat aproape brusc, speriată de claritatea zorilor, cari au început să se ivească la ho­tarul umedei nopţi. Domnitorul Ştefan cel Mare se saltă parcă mai bine pe calul său, care ne­astâmpărat îşi joacă frâul în buestru, cu­ un picior săltat de pe soclu-i masiv, în miezul palatului. Tunurile negre, cu imensele lor roţi,­­ străjuesc pala­tul şi domnitorul, cu ţevile ridicate in aer, în­spre un duşman invizibil, aş­teptând numai comanda de­ tun!.. foci.. Aerul din jurul palatului e străbătut de plânsetul micilor păsărele, ce-şi au cuibul In Înaltele turle, lunecând me­reu pe luciul metalic şi neputând ate­riza, fâlfâind cu micile aripioare, cari nu le pot fi de folos. O ridicătură imensă a unei^nurile de piatră, e pregătită şi clădită într’un cub, spre a şterge definitiv urma ce se mai zăreşte ca o cicatrice, a fostei Case de Economii, ce eclipsa nu de mult măreţul edificiu. In coltul străzii Palat, două femei îşi bălăcesc picioarele in apa strânsă de pe urma ploii, spre a ajunge curate la hală. In curtea şcoalei Trei Erarchi, Gh. Asachi se odihneşte îngândurat, pe comodu-i fotoliu, străpungând cu pri­virea depărtările. Din iarba proaspăt cosită, ce stă că­zută în curtea bisericii, pătrunde un miros plăcut, ce-ţi gâdilă nările, fă­­cându te să uiţi pentru moment reali­tatea, creiăndu-te în mijlocul câmpu­lui — îngenunchiat sub coasă. Ca’ o bijuterie, apare măiastră şi cocheta bi­serică, in zorile aproape luminoase. Dinspre strada Costache Negri, vine o căruţă trasă de un căluţ sburdalnic, care nechează săltând vechiculul, pe asfaltul bombat. In poarta Copului 4 Armată, senti­nela cu arma la picior, se pierde cu gândul pană hăt ia maxi depărtări, gândindu-se la ţarina lui, care a ră­mas aşa­­.(pari**, şi, va mai trece încă ’oată vara, t­ina [’o poată îngriji din nou lii-a-vis. amu ie ceasuri ale Mitro­poliei. indică 4 fără 10 minute. Pe turtele ce se înalţ.'! în aer şi în copacii Împrejmuitori, un stol de ciori au po­posit şi bineînţeles... ’j croncănesc. înainte se reliefează un şir lung de firme şi placarde atârnate steag dea­­lungul străzii, pe caxi citim din mers: ...Clasa IV... tragerea.. de Stat., cum­păraţi.. norocoase., aci.. 13.0­47.000.. se vând... câştiguri... Este aleia norocului. Cu’n loz cum­părat în această fericită arteră a la­şilor poţi, spera că vei deveni., milio­nar.. cu gândul.. . In faţa soneriei dela farmacia Pol­iak, o bătrână cu’n copilaş de mână, ezită de-a suna, adresându-se ca o scuză copilului, care plânge: — Ci’s eu vinovată — m’a scos din casă­, dacă n’a luat doftoria!.. Primele raze ale soarelui îşi res­trâng suliţile lor, în apa bazinului din Piaţa Cuza-Vodă. Apa­ murdară, a de­venit multicoloră, trecând prin toate culor’ile curcubeului, în care două broaşte ţestoase se plimbă lent, la su­prafaţa căreia plutesc coji de seminţe, aruncate de gură cască din timpul zi­lei. O broască mai curioasă, a scos lun­gu-i gât din carapacea ei, şi priveşte fix, cu minusculii ochi, la împletitura de peşti cimentaţi, care-şi cască gurile lor seci, de unde ar trebui să ţâşnească focuri de ape, spre a da pieţii ansam- I. Podeanu 9 ------- ----- - -------------—^ „România pitorească“ Iaşii în zorii zilei Dimineaţa pe ploaie

Next