Rampa, ianuarie 1935 (Anul 18, nr. 5092-5115)
1935-01-02 / nr. 5092
Paragiul COMEDIA nou! Program artistic ,, din Decembrie | PRINT TITO'TJ JOSEFINE JUCKER şi noile numere de senzaţionale atracţii împreună cu Jazzul Marcel Zaharia fac senzaţia celui mai interesant şi original local din Bucureşti Cinematograful în 1934 (Continuare din pagina I-a) cez, producţia de simplu amuzament, prin analogie cu teatrul bulevardier parizian, împotriva căruia luptă avangarda. Iată apoi, în afară de cele patru filme pomenite, câteva pe care ni le amintim în momentul când scrim acest bilanţ : „Reuinion in Vienna”, „Cele patru fiice ale doctorului March”, „Casa Rotschild”, „Mizerabilii”, „Trei şi una”, „Eskimo”, „Regina Cristina”, „S’a întâmplat într’o noapte”, „Aristocrata pentru o zi”, „Mascarada”, „Strada 42”, „Footlight Parade”, „Canalia”, „Sborul de noapte”, „Anna şi Elisabeth” şi poate încă alte trei sau patru care ne scapă. ■ » Nimic excepţional, desigur. Dar, în fiecare din aceste filme, se găsesc câteva firicele din filonul rar al cinematogragrafului pur.* Un capitol aparte îl formează arta desenelor animate şi colorate, al căror maestru necontestat este Walt Disney, creatorul lui Mikey Mouse. Cu excepţii rare, toate cartoanele lui Walt Disney, sunt capodopere demne de a intra într’o antologie a cinematografului. Imediat după genialul Disney, dacă au chiar alături de el, se situiază Max şi David Fleischer, cu a lor plină de sex-appeal Betty Boop şi cu al lor irezistibil Poopeye. Ub Iwerks şi ceilalţi desenatori, au rămas şi anul acesta cu mult în urma celor trei fruntaşi ai genului. * Trebue remarcat că, deşi René Clair constată şi în America o deficienţă egală celei din Europa, totuşi Hollywoodul îşi poate revendica majoritatea posturilor active ale bilanţului pe 1934. Cineaşti ca Walt Disney şi Max Fleischer, de pildă, nu-şi au nici măcar imitatori în Europa. Apoi, tot în studiourile americane s-a produs anul acesta un eveniment cu totul rar: apariţia unei noui şi adevărate personalităţi : Katharine Hepburn. Şi poate că 1935 ne va aduce de la Hollywood, de unde ne-au venit adeseori lucruri neaşteptate, şi surpriza unei avantgarde deschizătoare de noui drumuri. Să nu uităm ca la Hollywood mai e şi un Charlie Chaplin, care în aceşti ultimi ani de stagnare nu şi-a spus fieloc cuvântul... B. Cehan Directorul Hermann Roebeling şi problemele de repertoriu şi ansamblu ale Burgtheaterului (Continuare din pagina I-a) ales când sunt conduse de alţii suri. Urobkelinft nu vrea să fie statul de regie al Burgtheaterului şi na vrea ca înscenările sale să fie mai bune decât ale confraţilor săi. „Nu l-am înţeles niciodată, spune Röbbeling, pe fostul director al Operii de stat, care punea mult preţ pe spectacolele pe care le dirija el însuşi. Ambiţia mea cea mai mare, este ca toate spectacolele Burg- theaterului să fie la fel de grandioase. Acesta e rolul meu”. E greu să-şi facă cineva o idee completă despre rolul lui Hermann. Röbbeling la Burgtheater, fără a-i urmări activitatea, zi cu zi, oră cu oră. Misiunea sa începe de la lectura manuscriselor pe care apoi le prelucrează pentru scenă. Natural, de acord cu autorii — şi sfârşeşte cu supraveherea personală a celor mai neînsemnate rotiţe din vastul angrenaj al unei instituţii ca Burgtheater. Un lucru cu deosebire important, spune Röbbeling, este hîî •virPCuiM 9Q-i tratezi ’pe?actori. Trebue să descoperi punctul vulnerabil al fiecăruia — numai aşa se poate obţine maximum de randament de la fiecare. ANSAMBLUL BURGTHEATERULUI In ce priveşte actorii Burgtheaterului, multora din ei le expiră acum contractele, care erau încheiate pe termene scurte. Aproape toate aceste contracte vor fi prelungite. Nu ştie însă dacă Paul Hartmann va mai fi disponibil pentru Burghteater. Nu e un secret pentru nimeni, faptul că acest actor tinde să se stabilească definitiv la Berlin, unde îl atrag propuneri foarte ispititoare. Directorul Röbbeling se şi gândeşte de altfel s’o scoată la capăt fără Hartmann, care tot a depăşit vârsta amorezilor. Röbbeling îi va găsi un succesor. „E o prostie să se creadă că au dispărut amorezii. Amorezul e nemuritor, ca şi tinereţea. Va trebui numai să căutăm cu atenţie”. Dar Burgtheaterului nu-i lipseşte numai Romeo, ci şi Julietta. Röbbeling recunoaşte că această lipsă trebue remediată cât mai curând. Poate că se gândeşte la Paula Wessely, când spune : „In acest punct va trebui să fim mai puţin zgârciţi !” MANEVRELE BERLINULUI Dificultăţile de a menţine şi completa ansamblul, se datoresc manevrelor Berlinului, care nu cruţă nici un sacrificiu, pentru a răpi nu numai Operei, ci şi Burgtheaterului, cele mai valoroase elemente. E o chestiune de prestigiu, pentru regimul naţionalist-socialist, astfel încât banii nu joacă nici un rol. Pentru ca să acopere cu numele său reprezentativ sistemul teatral naţional-socialist, Werner Krauss a fost cumpărat cu o vilă în Tiergarten, cu un automobil şi cu o primă anuală de 5000 mărci, în afară de salariul său contractual. Mai mult încă , Krauss a obţinut, în sfârşit, şi ca soţia sa Maria Bard să fie angajată la Teatrul de stat. Şi cu toate acestea, Werner Krauss nu se gândeşte să rupă relaţiile sale cu Burgtheater, pe scena căruia va juca şi anul acesta în două sau trei piese. »VZBHANNTWeiN La răceli, junghiuri, gripă, întrebuinţaţi numai originalul „Diana”Franzbranntwein, care serveşte cu succes întreaga omenire, de peste 40 ani. Refuzaţi surogatele OFERIM NUMAI CUMPĂRĂTORILOR PARFUMERIEI „SFT. GHEORGHE’ GRATIS la o cumpărătură de 100 lei un flacon de Parfum RAVEL, pentru Sf. Sărbători, cel mai frumos cadou „Surpriza Germandre” cu un flacon mare Parfum „Jacky” gratis. La cele mai eftine surse noua Parfumerie „Sf. Gheorghe”, str. Colţei 5 şi Drogheria „Sft. Gheorghe” colţ cu str. Bărăţiei 1. Anul plastic Continuare din pagina Iatrescu nu reprezintă nici concepţia, nici atitudinea, nici nivelul actual al picturii noastre. D-sa a fost depăşit de mersul vremii. Pentru marea frescă a Ateneului — monument naţional reprezentativ al desvoltǎrii plastice actuale — trebuia instituit un concurs la care se partreipe toate forţele vii care cinstesc actualmente pictura noastră. O lucrare de asemenea importanţă nu trebue acordată unui artist pe baza trecutului său. Un monument naţional trebue să fie un stimulent de creaţie pentru top — tineri şi bătrâni — şi de aceea lucrarea nu trebuia să fie acordată decât prin concurs. Sistemul nenorocit al nepotismului şi al preferinţelor personale, — practicat de prea îndelungă vreme de oficialitatea noastră şi cu rezultate atât de nefaste — trebue să inceteze. Lucrări mari, de importanţii deosebită, se anunţă şi pentru anul care vine. In arhitectură, se plănueşte ridicarea unui palatal Căilor Ferate. Bineînţeles, lucrarea s’a acordat tot fără concurs. In acest palat al Căilor Ferate se vor face câteva fresce. Deasemeni, în noua clădire a Universităţii, de pe Bulevardul Elisabeta, va fi loc pentru compoziţii de frescă şi panouri decorative. „ Cel puţin pentru aceste lucrări, greşeala din trecut nu trebue să se mai repete. Opinia publică, asociaţiile profesionale au datoria să reclame cu energie instituirea unui concurs pentru acordarea acestor lucrări. Şi oficialitatea trebue să înţeleagă că cel mai bun mijloc de a da un stimulent picturii noastre e instituirea unui concurs, prin care să fie aleasă macheta cea mai bună, cea mai reprezentativă pentru nivelul actual al*.plastip«i -R^astre — O frescă, într’un monument public, trebue să fie o operă reprezentativă, expresia puterii de creaţie a unei epoci. Pentru că o asemenea lucrare durează mai mult decât un simplu tablou şi are un ecou mult mai vast. In Florenţa Renaşterii, atât de bogată în artişti, lucrările de artă cele mai importante erau acordate prin concurs. Şi e de ajuns să amintim întrecerea dintre Leonardo da Vinci şi Michel Angelo Bonnadotti, pentru comemorarea victoriei florentine de la Anghiani, pentru a dovedi virtuţile stimulente şi toată valoarea unui con curs. 1 I ■ 1 * Anul acesta s’au împlinit patru decenii dela deschiderea primului Salon Oficial de pictură. Tribulaţiile acestei instituţii sunt caracteristice pentru evoluţia vieţii plastice româneşti şi un istoric al Salonului Oficial ar putea prezenta o adevărată frescă vie a desvoltării plasticei noastre studiind diferitele faze prin care a trecut această iniţiativă oficială, precum şi ecoul sau reacţiunile pe care le-a produs, de la cel dintâi. Salon revoluţionar al artiştilor independenţi, instalat peste drum de Ateneu deasupra unei cârciumi, cu stindard roşu la fereastră şi până la intenţiile negative ale d-lui N. Iorga, pe vremea când era preşedintele Consiliului de miniştri. S-au perindat, prin aceste Saloane oficiale, dealungul celor patru decenii, tot ceea ce pictura românească a avut mai bun şi mai reprezentativ. Au debutat aci tineri sfioşi, cari au urcat apoi, încet, treptele gloriei, în timp ce funigeii albi le apăreau pe la tâmple. Au expus diletanţi, pentru cari înscrierea în lista expozanţilor apărea ca o consacrare. A fost criticat, înjurat, ponegrit, boicotat Salonul Oficial. Bar a persistat, pentru că, cu toate insuficientele oficialităţii, corespundea unei nevoi, împlinea o lipsă. Cele patru decenii sunt justificarea existenţii sale. Anul acesta, expoziţii numeroase, poate mai multe ca oricând, au solicitat atenţia spectatorului. Maeştri consacraţi ca F. Sirato, Marius Bunescu, N. Tonitza, Iser, Teodorescu Sion au expus lucrări de valoare occidentală, realizând un înalt nivel estetic. Cei tineri au dovedit că lucrează cu acelaş avânt, cu aceeaşi energie, cu acelaş dor de artă. A însemna aci numele tuturor acelora cari, prin operile lor, ne-au produs emoţii de artă, e greu şi inutil. Ei au alcătuit atmosfera de prosperitate in care s’a desfăşurat producţia plastică din anul ce s’a scurs. Iar pentru anul care vine, mărturia celui trecut justifică un larg optimism. Ionel Jianu RAMPA ampa Sport „Rampa“ a câştigat concursul de pronosticuri Succesul ziarului nostru patru acumulând 219 puncte. Locurile 5, 6 şi 7 sunt ocupate în ordine de Adevărul, Vestea şi Dimineaţa, la care fiinţează ca cronicar hipic d-l M. Cunea. Locul opt a revenit Sportului Zilnic, a cărui rubrică de hipism este semnată de d-l C Murgăşeanu. Simpaticul secretar al F. R. B.-ului şi iniţiatorul acestui concurs a fost urmărit de un ghinion imposibil. Totuşi nu-i cu mult în urma leaderilor. A totalizat 198 puncte. Iată aspectul final al clasamentului : Primul concurs de pronosti-t tarea confratelui „Gazeta Sporcuri şi-a trăit Duminecă ului- turilor”, a cărui rubrică de trap la etapă. A fost o etapă în este semnată de d-1 G. Papaperipeţii din care ziarul nostru gheorghe. Deşi urmărită de un a eşit finalmente victorios gra- ghinion fantastic a terminat radie succesului înregistrat de Haiduc în ultima alergare a zilei. Până la alergarea câştigată de Haiduc, ziarul „Universul” era învingător sigur. Avea doar un avans de an punct şi indicase în premiul Jidanca pe Jar — element ce stătea pe o splendidă victorie repurtată acum o săptămână. Neşansa simpaticului cronicar hipic al „Universului”, d-l Eugen Dumitrescu, a fost cât se poate de mare şi în această cursă. Iar a plecat prost, pierzând teren preţios, ceea ce nu l-aîmpiedecat totuşi de a termina al treilea. În condiţiuni normale, Haiduc ar fi avut mult de furca cu Iar, pe care totuşi credem că l’ar fi învins. Frumos a terminat în concurs şi Turful Român, a cărui rubrică este girată de d-l av. Al. Doniei. Terminând cu finish, după cum s’ar spune în limbaj hipic, s’a clasat al treilea cu un total de 229 puncte. Excelentă a fost şi comport. Rampa 23? 2. Universul 235 3 Turnul Român 229 4. Gazeta Sporturilor 219 5. Adevărul 214 6. Vestea 210 7. Dimineaţa 202 8. Sportul Zilnic 198 9. A. B. C. 198 10. Gazeta 183 11. Ţara Noastră 161 12. Lupta 156 Hipi şi Cursele de azi de la Floreasca - Favoriţii noştri " Anul 1935 debutează pentru alergările de trup cu o reuniune al cărei program, impecabil întocmit, prezintă numeroase puncte de atracţie. Mai ales premiul Sfântul Vasile, alergare după record, se poate spune — şi cu drept cuvânt — că este una din cele mai reușite alergări ale sezonului. PR. AURORET, 1500 mt. Clipa a mişcat ceva în ultima vreme. Carol a pregătit-o cu răbdare. Faptul, că alergarea este un handicap neface să-i acordăm toată încrederea noastră. Leopard este calul de bătut. Se pune întrebarea dacă pensionarul sari Billy a clacat Duminică, iar Jreţ nu-i cal pentru V. Andreevsky. Indicăm: Draga, Jreţ. PR. ARGENTIERE, 1600 mt. Vecerniţa a mers mulţumitor Duminică în reprizele premiului Harvest Lou. A terminat în ambele probe disputate frumos. Cea ce ne face să-i acordăm încrederea noastră* Dorit şi Centurion Molodoi II sunt caii de bătut. PR. ANUL NOU. 2000 mi. Pai estefavoritul nostru. Deşi mizerabil vrohdus. Duminecă, a reuşit să facă figură onorabilă, terminând cu trei galopuri — cu puţin în urma lui Szélvész. Ca fraţilor B. şi J. Marcu se împacă să câștige, firul iepei Iască are dc . 1 .1. n. . _ _______•J-i-j.. 1... XT 1___... .. cu terenul moale. Elixir are o șansă PR. SFANTUL VASILE, 1600 ml f Rai ,a mers cum nu se poate mai bine în handicapul adjudecat, Duminică, de Broasca. Și-a ameliorat cu această ocazie recordul carierei, făcând dovada unei forme excelente. Sarcina-i nu este uşoară. Are mai întâi de învins pe Superlot, care nu trebuie condamnat pe baza ultimei eşiri. Apoi, dintre caii din frunte, Dorita Mea, Pai, Iaz şi Bacşiş nu sunt cantităţi neglijabile. Forma de care a făcut dovadă ne obligă să-l instalăm favorit. Outsider: Dora Stroeva. Fiica Craiovei nu trebuie condamnată pentru slaba performanţă din grupa adjudecată de Colina. Terenul moale nu i-a convenit câtuşi de puţin. Indicăm: RAI, Superlot, Dornea Mea, Pai, Jaz, Bacşiş. PR. AMUNDSEN, 1600 mt. Deşi Draga nu-i calul ideal pentru grupă, totuşi faptul că la plină formă, ne face să-i acordăm creditul nostru, cu atât mai mult Cu cât dintre principalii săi adver doilea, răpus rezistenţa lui Naplopo şi a iepei Turtucaia. PR. AMURGULUI, 2000 mt. Inel, Isabela şi treţ sunt caii cursei. Hârtia nu indică nici o preferinţă. Ultimul, dacă acceptă acest start este favoritul nostru. In lipsa sa, vom merge cu Inel care a marcat Duminecă o frumoasă revenire la forma din trecut. Coconaş este outsiderul cursei Pensionarul lui Berman dacă ar merge corect ar putea încurca multe socoteli. Balcaniada de la Atena ia sfârşit astăzi, cu două matchuri deopotrivă de hotărîtoare. Clasamentul, destul de încâlcit, poate suferi încă multe modificări, ou wvuvm *11 TI na reprezentanţilor noştri. GRECIA—BULGARIA tich de o importantă ci prin locul şi fonna pe endefin grecii1, aspiranţi serios la titlul de campioni balcanici. Până anul acesta bulgarii au fost mai buni. Nu este exclus să o dovedească din nou.e hârtie însă, grecii au şansă. Astăzi la Atena România-Iugoslavia Şi Grecia-Bulgaria afară de greu pentru formaţiunea noastră, prin prisma ultimelor comportări. E adevărat însă ca nici iugoslavii nu au strălucit până laura. Actualmente are fizionomia Se pare că echipa noastră va următoarea | fi din nou remaniată, căpătând Grecia 2 1 1 0 4:3 3 următoarea alcătuire : România 2 1 1 0 5:4 3 | Zombory (Sepci) Iugoslavia 2 1 0 1 5:5 2 ] Suditulescu, Albus Bulgaria 2 0 0 2 5:00 | Robe, Juhasz, Demetrovici ; Dintre aceşti patru pârtiei- Bindea, Covaci, Ciolac (Sonpanfi, primii trei pot aspira la ny Niculescu), Bodola şi Docinstea de a deveni campioni , bay, balcanici. Totul este în funcţie . Asupra rezultatului nu ne face comportarea lor facem iluzii prea mari. Totuși, Desigur că România sd Gre- . îndrăznim să credem în victoria par oarecum mai favorizate având avantagiul unui punct asupra Iugoslaviei. Handicapul I Match de o importantă capiacesta însă nu este hotărîtor, tală prin locul şi forma pe caputând fi remontat, oarecum,re o deţin grecii aspiranţi secu facilitate. Prima partidă va fi... ROMANIA-IUGOSLAVIA devenită partidă de deschidere, în loc de match vedetă. Matchul se anunță din cale Astăzi debutează al nosticuri primului clasat iar 1500 lei celui de Victoria asupra Bulgariei Lângă difuzoarele care retransmiteau fazele partidei România- Bulgaria, disputată la Atena în cadrul Balcaniadei, mii şi mii de oameni — mai mult sau mai puţini pasionaţi după sportul balonului rotund — au renunţat la tabieturile obişnuite în favoarea retransmisiei pe care o făcea postul român de radiodifuziune. Zugrumaţi de emoţie, cu sufletul la gură, toţi numai urechi, se căzneau să înţeleagă babilonismul explicaţiilor bâlbâite ale crainicului de la Atena, care — în proastă dispoziţie, se vede — vorbea ca ele pe altă lume. De bine de rău, lăsând la o parte orice urmă de exigenţă, oamenii aceştia — mulţi neavând nimic comun cu foot-ballul — au terminat prin a înţelege că „ai noştri” au învins, cu un scor de 3—2. Printre sublinierile crainicului cari accentuau asupra agresivităţei bulgarilor şi printre cele câteva accente de mirare asupra pasivităţei teamului nostru, au înţeles că această victorie trebuie să fie de mare preţ. Şi s’au simţit mulţumiţi şi fericiţi la gândul că „românul” a răpus din nou pe „bulgar”. Peste aceste considerente însă şi peste ignoranţa — cu nimic vi- difuziune acordă o însemnătate aatât de mare disputelor României din cadrul Balcaniadei, se detaşează la mentalismul comportărei „unsprezecelui“ nostru. Din minutul 38 când Ciolac a marcat al treilea goal, pentru noi, stabilind scorul la 3-0, teamul nostru a dispărut din luptă. Cu excepţia intervenţiilor fericite, des repetate, ale lui Albu, Suditulescu şi Juhasz, despre rest nu se mai vorbea deloc. Sau mai corect spus se pomenea despre gafele lor, despre schimbările de posturi încercate, despre bătaia lui Bindea — eliminat din joc — despre rănirea lui Ciolac şi... despre furioasa reacţie a bulgarilor, concretizată într’un joc brutal nesancţionat de arbitrul conducător, grecul Asprogheratos. In asemenea condiţiuni, ce ne-a mai rămas nouă de adăugat. Garnitura noastră e în afară de orice condiţie. E o epavă care se menţine numai cu multă greutat . In ambele dispute jucate a deziluzionat complect, după ce a luat un start fericit. Dealungul parcursului însă, jucătorii noştri au acoperit cu o greutate din ce în ce mai accen •tuată terenul, sufocându-se spre sfârşit, pentru ca ultimile minute să-i arate masaţi la poarta noastră, anchilozaţi de istovirea lor fizică şi temători de dezastru care poate urma. Cum se vede gloria, noastră au replată îndeosebi de performante trecutei Balcaniade, are mult de suferit acum. Luptăm din răsputeri ca sa păstrăm un match nul cu grecii sau un minim avantaj de un punct aseupra Bulgariei. Şi toate acestea pentru plăci ■ rea de a avea un selecţioneur n nie, care la toate ocaziunile se bate cu pumnii în piept rostind sacramentala formulă: „îmi asumî răspunderea“. Cum însă, numai d-sa ştie!?! Bucur Bmeanu Din Perlele transmisiunii radiofonice de Dominica Reproducem câteva perle din cele câteva duzini care au făcut delicte celor ce au ascultat la radio, traxis misiunea de pomină a domnului Virgil Economu. „învălmăşeala la poarta Românii. Dermonsky salvează”. „D. Luchide, secretarul Federaţiii de Box“. „Covaci driblează, merge câţiva pii cu mingea şi marchează. Exact, a marcat Ciolac“. „Ciolac dă lui Covaci, acesta desciide pe Bindea, Suditulescu degajează ’. „Dobay centrează... (Pauză). Au mir cat bulgarii“. „Bulgarii fac gât“. „Nu vorbi, boule!" „Se pare că Bulgaria domină. A este și realitatea". -« i »■ femeia şi moda Sfântul Vasile şi comoara din Orlea lu ţara Haţegului acolo unde cel turbat în salt pe banul alb. Carpaţii au semeţe piscuri rete- Pare-se că acel pod duce pe bib zate, iar şesul îl fae ’n vâlcelei pământ la comoara împăratului cleştarul izvoarelor; în ţinutul a-l încununat cu frunză, iar calul for cela în care oamenii sapă hrube a bat păzeşte zi şi noapte intrării’. Dar odată în an, în noaptea Statului Vasile, calul adoarme, apoi se abat, şi atunci e slobodă ca pe sub porfile de fier. Şi acolo în comoara Oltei sunt minuniţii cum n’a mai văzut ochiu pământean, şi din toate poţi lua cât îţi zice inima. Dar ciudată e firea omului, e ial muritorul care a intrat odată l1 comoară, n’a mai ieşit cu min ei întreagă. In noaptea Sf. Vasile tăietoul de capete, se deschia şi pentru noi porţile unui an nou şi cu toţii nădăjduim să aflăm în cuprinsi lui comoara sunătoare, piatra inţelepciunilor, sau cel puţin — cămaşa fericirii. Cei cu mintea rătăcită preţ 11 a cunoaşte mai din ’nainte câ i va fi datul noului an, dar băt finii, ştiutori într’ale vieţii spin, după cum ţi-a fi munca, ţi-a fi ti procopseala! Spor la muncă dară, tuturor, de cârtiţă ca să zmulgă din măruntaele pământului .— întunecata bogăţie a cărbunelui, — se mai toarce încă povestea unei comori. Orlea ridică vârf semeţ, încovoiat peste grumaz de ape, iar doilea concurs de pro- sus pe stâncă albeşte ’n soare şi lună dinte de zid vechi. Spune povestea că jos, la poalele stâncii, ascunse de vâltoarea apelor, sunt ţile , se află comoara. Ale ! Lucrul e de toată crezarea, căci Prima reuniune a anului 1935 va servi şi de debut pentru al douilea porţile de fier ale idei în care concurs cu premii instituit de Asociaţia Proprietarilor de cai trăpaşi, dej sub preşidenţia d-lui I. Matak. I adee câte.O fată purtatăde dor Reamintim că durata acestui con pe acest pisc der unde ochiul parcurs este de trei luni şi că se va înprinde toată valea Streiului până la Mureş şi tot ţinutul Haţegucheia la 31 Martie. Totdeodată reamin ce parte dintr’un antrenament în tim că pentru acest concurs se vor Tm ]U| până la Grădiște, află pe lân’-i"'* f----* "—J*~ P&fR iot 5500 lei dintre caxi -MOO lei’ gă zidul năruit premurul căruia a‘ ţ creşte rosmarinul, ciudaţi bani de argint. Bani cu slovă de Carte bătută pe tei, şi pe care ba se arcueşte un pod nou, ba se vede un chip falnic de împărat cu o cunună de frunze. Ba uneori, lucru cu totul înfricoşat, şi de rea prevestire, se desluşeşte lămurit un NELA STROESCU Femeia şi arta Sunt întrebări în complexul existenţei omeneşti cărora oricât ai câta sa le dărui deslegarea rămân fără de răspuns. In cartea de la San Michele am întâlnit o pagină care venea să se alăture unei constatări ce mă frământa de mult în absurditatea ei logică. Este o observaţie care in întregul unui roman atât de bogat, atât de vast se pierdea şi totuşi se afirma ca un adevăr crud peste cari oricât ai dori nu poţi trece. Femeile constată Axei Munthe n’au talent creator. Că există femei scriitoare, pictore, artiste muzicante este adevărat, genii însă a căror creaţie să atingă culmile artei n’avem. Dela Sapho poetesa şi până la noi nici o femeie n'a trecut peste mijlociu, nici un nume n’a venit să se alăture ei. Şi în literatură sunt nume, dacă trecem însă în domeniul plastic realizările dealungul veacurilor sunt mai dureroase în bilanțul lor. Acolo unde bărbatul a creat dintru început, femeia n’a dort nimic, sau aproape nimic. In domeniul muzical constatarea i s I te mai curioasă, nu numai că feme’ nu sunt creatoare dar ceeace este m n ciudat cu toată sensibilitatea ce-ar f i trebuit să facă din ele admirabile m i •zicante ele n'au ajuns niciodată la o adevărată virtuositate ,ca ,executoae şi interpretatoare ale muzicei. Femeile înţeleg arta, nu numai pri judecată, ele c o cuprind sufleteşte cu un al şaselea simţ ce se degajă instinctiv din fiinţa lor, şi totuşi... In tot ceea ce au încercat să realizeze mai teres în ultima vreme pe tărâmuri şi ştiinţei femeile au răuşit prin voinici de-a parveni alături de bărbat. Voinţa şi puterea de muncă le scoborît în fabrici şi le-a ridicat p ” aripile pasărei de oţel peste înaltul văzduhului. In artă însă unde muma şi voinţa nu sunt decât accesoriile ţinut dar ce vine dintr’o lume ce mi s'a realizat încă. Spun nu s’a realizat , încă pentrucă nu o pot concepe ciuntită în viitorul care o luminează întreagă. ^ 1 SILVIA GRUIA