Rampa, iunie 1935 (Anul 18, nr. 5214-5236)

1935-06-01 / nr. 5214

LILIAN GISH REDIVIVA! Cine nu-şi aduce aminte de Lilian Gish, suava vedetă, care a fost răsfăţata lumii în vremea filmului mut. După introducerea cinematografului sonor, Lilian Gish, care n’a fost niciodată o artistă de teatru, s’a retras din studio. Se credea că marea stea şi-a încheiat cariera- Dealtfel a­­ceasta a fost hotărîrea ei. Producătorii de filme din Hol­lywood n’au lăsat-o însă în pa­ce și în cele din urmă au izbutit să­ o facă să accepte un rol în­­tr’un film. E vorba de „Moartea civila’, o dramă intensă, în care Lilian Gish își face debutul ca ar­tistă vorbitoare­ Descoperită de marele regisor american Griffith, unul din pio­nierii Hollywoodului, i s’a dat un rol în ,,Intolerance”, „Orfelina” „Vijelia”, „Romola”, „Litera Sta­cojie” și altele au urmat, creiân­du-i faima mondială. Dar cel mai mare succes al „stelei” a fost „Sora Albă”, subiect care a fost apoi filmat din nou în epoca fil­mului sonor, cu Helen Hayes în rolul pe care îl creiase Lilian Gish. Faima pe care a câștigat-o Li­lian Gish în rolul „Sorei Albe" întrece orice închipuire. Nume­roase persoane, cari nici n’au vă­zut filmul, o cunosc pe Lilian Gish ca creatoarea rolului. Iată de ce reapariţia vedetei pe ecran va stârni senzaţie- „Moartea ci­vilă” este un film dramatic, în care Lilian Gish are prilejul să desfăşurare întreaga gama a ta­lentului ei. Filmul rulează actua­mente pe ecranul cinematogra­fului Select. NOUL FILM AL LUI FRANK BUCK Noul film al lui Frank Buck „Departe de civilizaţie”, care a­­trage actualmente la Capitol şi Roxy un public numeros, este desigur cel mai original film de junglă prezentat în actuala sta­giune pe ecranele noastre- Frank Buck a explorat de da­ta asta jungla malaeză, de unde s’a întors cu o­ pradă bogată zeci de animale sălbatice, captu­rate vii, pentru grădinile zoolo­gice din America — şi un film de senzaţionale peripeţii. Noul program al cinematogra­felor Capitol şi Roxy e comple­tat de o hilariantă comedie a­mericană în două acte şi un jur­nal Pathé- O NOUA PERECHE: DICK POWELL-IOSEPHINE HUT­CHINSON „O fată iubește”, amuzantul film american care rulează ac­tualmente la Trianon, lansează o nouă pereche, destinată să fie în curând, una din cele mai iubite ale ecranului american : Dick­ ­i Powell, simpaticul star cunoscut din numeroase producţii, şi Jo­­sephine Hutchinson, noua „des­coperire” a Hollywoodului, for­mează un cuplu admirabil. Acţiunea antrenantă bogată în situaţi neprevăzute, ţine încorda­tă atenţia publicului. „O fată iubeşte” este un spec­tacol agreabil, căruia publicul i-a făcut o frumoasă primire. Iată o chestiune care se dez­bate de mult timp în ziarele ame­ricane şi franceze: Edison sau Léon Gaumont? Pentru lămuri­rea acestei chestiuni, redăm mai jos două articole din­­ „Illustra­tion” și din „Tribuna” din New­ York din anul 1910. Iată, mai întâi, articolul din „Tribuna” asupra rezultatului cercetărilor lui Edison. UNDE SE AFLA EDISON IN DECEMBRIE 1910? In cursul ultimelor cincispre­zece ani, Edison a încercat de mai multe ori să-și realizeze pro­iectul său favorit, de mai multe ori el și-a întreupt studiile. Dar a reluat apoi cercetările. De cu­rând a declarat că nu întrevede succesul definitiv într’un viitor i­­mediat­Pentru a ajunge la rezultatul dorit, inventatorul trebue să re­zolve două probleme: să perfec­­ționeze fonograful astfel încât să poată reproduce fidel calită­ţile vocii şi ale muzicei şi să gă­­sească un dispozitiv care sâ asi­gure o colaborare intimă între fonograf şi cinematograf. UNDE ERA LEON GAUMONT LA ACEIAŞI EPOCA Iată articolul din Illlustration care este un raport asupra unei şedinţe la Academia de Ştiinţe din Paris: Datele fundamentale ale pro­blemei» pe care „Tribuna” le con­sideră greu de rezolvat sunt trei. Léon Gaumont trebuia deci să realizeze: 1. Sincronismul absolut al cine­matografului, 2. înregistrarea suntelor la o distanță suficientă petnru a se Rampa PE ECRANELE NOASTRE Cine a inventat cinematograful sonor? putea înregistra în acelaş timpi că imaginile. Cântăreţul gesti­­si imaginile fără ca fonograful cula, acompaniând propria sa să se găseacă în câmpul obiecti­­voce. Cele două aparate trebuia vuluî. 3. Amplificarea sunetului- Sincronismul era relativ uşor de obţinut. Dar când e vorba de aparate separate de o mare distanţă, sin­cronismul e irealizabil. Necesitatea de a se plasa fono­graful reproducător lângă ecran, în timp ce aparatul de proiecţie e la o mare distanţă, complică solidarizarea motoarelor. Pe de altă parte, la reproducere fono­graful trebue să conserve o vi­teză egală ca la înregistrare. Trebuia deci să se facă ca miş­carea cinematografului să de­pindă de acea a fonografului. Printr’un sistem special de co­nexiune, Léon Gaumont a izbu­tit să dea celor două motoare care pun în mişcare fonograful şi aparatul de proiecţie o viteză riguros egală şi e suficient să te declanşeze electric pentru a le da plecarea simultană. înregistrarea fonografică la distanţă era mai dificilă decât realizarea sincronismului­ Până acum, sunetele unei or­chestre se înregistrau la distan­ţă de câţiva metri, dar nu se pu­tea obţine o bună înregistrare a vocii decât la o distanţă de cel mult cincisprezece centimetri. Din cauza imposibilităţii înre­gistrării sunetului la distanţă re­zulta obligaţia de a se plasa fo­nograful între cinematograf şi subiectul de fotografiat, ceea ce era identic cu imposibilitatea de a se obține rezultatul căutat. Léon Gaumont rezolvase în­că din 1903 problema sincronis­mului. El dădu acuma problemei o altă întorsătură. Inregistră întâi vocea și pe ur să fie apoi puse în mișcare si­multan pentru a reproduce sce­na cântată. Gaumont izbuti să realizeze astfel o anumită concordanță, dar sistemul era extrem de deli­cat. După ce s’a încercat diferite metode, după ce s’au construit fonografe din mică deoarece me­talul dădea un sunet detestabil, s’a izbuti să se realizeze ampli­ficarea sunetului prin camere de rezonanţe întâi, prin aerul com­primat, apoi­ Léon Gaumont a perfecţionat diversele procedee, dar a prefe­rat să păstreze secret sistemul său, depunând un plic închis la Academia de Ştiinţe. Rezultatul obţinut este cu totul remarcabil. După comunicarea făcută la Academie de fostul profesor al lui Gaumont, Carpentier, s’a vă­zut pe un ecran imaginea profe­sorului d. Arseval­ Peste câteva clipe, ilustrul academician cedă locul unui cocoş care lansă un cucuricu triumfător. Aceste foto­grafii vorbitoare dădea o senza­ţie de viaţă prodigioasă, care va deveni completă în ziua în care îşi va adăuga culoarea. Dacă nu i se poate refuza lui Edison gloria de a fi inventat fo­nograful şi kinetoscopul, embrio­nul cinematografului, avem to­tuşi dreptul să considerăm cine­matograful vorbitor ca o operă franceză. Primele proiecţiuni ci­­nematografice au fost realizate de fraţii Lumiere şi, după 10 ani Léon Gaumont ne-a dat sincro­nismul cinematografului și al fonografului pe care Edison îl caută de cincisprezece ani. Dick Powell Louis dlasnier a transpus pe ecran piesa lu­­i Marcel Pagnol „Topaze“ Marcel Pagnol, celebrul scrii­tor francez, îşi datorează reputa­ţia mondială amuzantei piese de teatru „Topaze”, în care descrie cu un realism necruţător moravu­rile timpurilor noastre. Piesa a fost reprezentată pe toa­te scenele lumii cu un mare suc­ces, ceea ce a determinat filmarea ei. Regisorul Louis Gasnier a trans­pus pe ecran piesa cu: Louis Jou­vet, Pauley, Edwige Feuillere, Simone Heliard, Marcel Valle şi alţii. Louis Jouvet, care a creiat pe scenă personagiul lui Topaze, în­carnează şi pe ecran pe faimosul erou al lui Pangei. Topaze, pre­cum se ştie, este un modest pro­fesor, care în urma unor împre­jurări fatale, ajunge omul de pa­ie al unui consilier comunal. Pau­ley interpretează pe­­acesta din urmă- întrebuinţând numele prea cinstitului profesor Topaze, des­chide o agenţie de comerţ şi în­tre altele, furnizează primăriei măturătoarele automobile ,,sistem Topaze”, după ce a asigurat vo­tarea unui important credit pen­tru aceste vehicule. Afacerea ves­pasienei pe care o instalează în faţa „Berăriei Elveţiene” şi care apoi este mutată în urma demer­sului — desigur nu dezinteresat— al „inginiului’’ Topaze, este cla­sică. Vespasiana face ocolul sec­torului şi aduce venituri impor­tante consilierului comunal- „Ves­pasiana cu roate” va rămâne veş­nic pentru a ilustra traficul de influenţă şi­­ afacerile politicia­­nilor. Topaze, atras în cursă de fru­moasa Suzy, amanta consilierului comunal, nu mai are energia de a reacţiona. Sub privirile fascinen­te ale ispititoarei Suzy semnează totul şi spre mirarea bietului das­căl, în loc să primească pedeap­sa pentru manoperile sale, pri­meşte Palmele Academiei din partea Ministerului Instrucţiunii, răsplata pe care în zadar o aş­teptase zece ani de muncă cinsti­tă şi devotată. Dar Topaze nu es­te un prost, el îşi dă seama că viaţa este altfel decât şi-o închi­puise şi după câteva luni de prac­tică alături de consilier, îşi între­ce patronul, pune stăpânire pe a­­genţie şi pe amanta acestuia. Filmul este admirabil realizat de Louis Gasnier. Talentul lui Jouvet, comicul irezistibl al gra­sului Pauley, un tip de consilier comunal caracteristic se complec­tează admirabil cu frumuseţea Edwigei Feuillere, care interpre­tează pe eleganta Suzy, prietena consilierului și protectoarea lui Topaze. Cei cari au văzut piesa vor re­vedea cu deosebită plăcere pe e­­cran eroul lui Marcel Pagnol, cu atât mai mult cu cât Jouvet este oratorul personagiului. Savoarea pe care o are Topaze, în limba franceză, cu interpreţi francezi, e inegalabilă şi intraductibilă. Cei cari, n’au văzut piesa, îşi vor cor­ pleot golul din minte, căci „To­paze”, personagiul clasic al zile­lor noastre, trebuie să fie cunos­cut de oricine. Marcel Pagnol Normandie“ 99 I. C­ Bernard a realizat pe bordul noului transatlantic „Nor­mandie” un film documentar a­­supra acestei creaţii uriaşe a technicei franceze. Premiera acestui film a avut loc chiar în sala de cinemato­graf a vaporului, în prezenţa pre­şedintelui Lebrun. RAMPA Din culisele studiourilor SÂNI GOI Valul de pudoare (care nu mai e, de­ altfel, un val, ci o adevă­rată inundaţie) a modificat stilul filmelor de music-hall la Holly­wood­ Cenzorii veghează şi pro­ducătorii consideră că e inutil să mai turneze tablouri care vor fi apoi tăiate. S’a sfârşit cu voile-ul transparent, cu dantelele negre şi efectele îndrăzneţe. Nu e oare momentul să se ceară domnişoa­relor bine făcute, dar foarte ipo­crite, să-şi arate sânii de care ar trebui să fie mândre? Pentru versiunea franceză a filmului „Folis-Bergère”, Mauri­ce Chevalier Şi Marcel Achard trebuiră să explice că parizienii nu înţeleg music-hall-ul fără sâni goi­... dar nici una din frumoasele chorus-girl nu acceptă să apară fără soutien. Darryl Zanuck în­suşi (producătorul!) nu obţinu ni­mic de la ele- Atunci el angaja modele de pictori, dar era greu să fie învăţate să danseze, astfel aceste fete nu pot fi văzute decât în culise, alături de dansatoarele decent îmbrăcate. „PASUL GÂNDACULUI” înainte de a atinge perfecţia pe care am remarcat-o în „Di­vorţul vesel”, celebrul dansator Fred Astaire a muncit mult şi a urmat un curs zilnic­ In timpul unui exerciţiu Fred observă un gândac în coltul ca­merei. O figură antrenându-1 spre acest colt, Fred văzu că ar fi fost silit să calce gânda­cul şi spre a evita acest lucru făcu un salt brusc alături. Se crezu că e un pas nou şi asis­tenta îl aplaudă. Fred Astaire boteză această figură coregrafică „pasul gânda­cului”. CURIOZITĂŢI... CHINEZE Pentru a turna un film asupra Chinei, regisorul Robert Florey şi asistenţii săi plecară la Peking. Dar aci se găsi în faţa unor difi­cultăţi insurmontabile. Fotogra­fierea străzilor era interzisă- o autorizaţie pe cale diplomatică cerea mult timp. Operatorii au luat hotărîrea să se servească de aparate mici, discrete. In timp ce operatorii filmau, Florey se ocupa de poliţie, care se pare că descoperise trucul- A fost arestat de două ori. Ceea ce l-a uimit însă, a fost fuga bătrâ­nilor chinezi din faţa aparatului. Ei spuneau că cine îşi lasă por­tretul pe pământ nu va duce o viaţă fericită pe lumea cealaltă. FLORIDA ŞI CALIFORNIA Se ştie că autorităţile din Hol­lywood dornice să-şi mărească veniturile intenţionează să pună noui impozite şi taxe pe cinema­tograf. Proteste vehemente au făcut să se abandoneze pentru câtva timp acest proiect. Dar, trebue să existe o primejdie, căci s’a aflat că Joe Schenck a făcut o plimbare în Florida un­de a cumpărat un teren de 500.000 de dolari. Se spune că pe acest teren vor fi construite studiourile companiei Uunted Ar­tists. Decadenta Hollywoodului, ce film fantastic. | Maurice Chevalier tiilu­r ■MNNiiMi Charles Boyer Tatăl lui Robert Lyneu s’a sinucis din cauza mizeriei Zilele trecute­­s’a sinucis la Paris, aruncându-se de la al cinci­lea etaj, pictorul Robert Lyneu, un artist apreciat care expus la salonul independenţilor o serie de pânze frumoase. Pictorul Lyneu era tatăl mi­cului actor Robert Lyneu, pe care îl cunoaştem din „Roşcova­nul”. Micul Lynen a mai jucat şi în alte filme. Pictorul Lyneu l-a ales de multe ori ca model pentru tablou­rile sale pe fiul său. Se crede că motivul acestei drame este mizeria. BOU DARUL, CARE PLACE ÎNTOT-­­ DEAUNA... Nu căutaţi . . . Oferiţi-i parfumurile Bourjois, şi EA va fi încântată. MO A' PARTUM SOIR DE PARIS PP.MNISMPS DE PARIS Veţi putea astfel face an cadou dis­tins, la preţul de... Lei 60 — 400* PARFUM® Creatorul fardurilor pastel, al parfumurilor fa on Parfum şi ” Soir de Paris Cel mai actual volum die călătorie e­ste ARISI i­ nunii Titan Romano Cu numeroase clişee şi planşe pe hârtie velină 75 LEI ne DQDcnonc onnaann notioc n na c: n n r. űtiana Charles Laughton va fi ,Cyrano de Bergerac“ ’ Charles Laughton va turna la Londra „Cyrano de Bergerac după piesa lui Edmond Rostand­ Scenariul va fi scris de Lajos Biro și Arthur Wimperis. Rolul Roxanei va fi interpre­tat de Penelope Dudley Ward. Un film chinez la Paris La Paris va fi prezentat în curând un film chinez. Presa aș­teaptă cu nerăbdare acest eve­niment care va revela Europei industria cinematografică chi­neză. bmmbbhbbmmbhbbbwhbbbbmhki A apărut Arhanghelul cu aripi de ceară (viaţa de flacără şi moartea de zăpadă a prinţului Operetei) Roman de Victor Eftimiu Citiţi azi Pasionantul roman istoric FEMEI... CĂLÂI... i­s 53 w . Romanul celei mai formidabile răsturnări din secolul al 20-lea. In colecţia de 12 LEI (260 pagini) . ROMANELE CAPTIVANTE ti La chioşcari, la librari, în gări Hollywoodul a răpit o altă stea de pe Broadway Hollywoodul, molochul nesătul al cinematografiei mondiale, în­ghite toate­­celebrităţile Broad­­wayului. Capitala filmului, în iu­reşul ei vijelios, nu are timp pentru a creia vedete. Ele sunt luate gata formate de pe scenele de operetă, revistă şi comedie muzicală. Hollywoodul este spai­ma Broadwayului. Monstrul nu îşi poate piotoli niciodată pofta, îşi întinde tentaculele până la New-York şi îndată ce o artistă e sărbătorită de public, o ră­peşte-Aşa s-a întâmplat şi cu Ann Sothern, cea mai nouă senzaţie a comediei muzicale americane. Ann Sothern fusese de mult la Hollywood, dar pe atunci nefiind DANCING BAR t oseaua isseleff M GINA WERNER în ultimele romanțe spaniole JEAN MOSCOPOL apreciatul diseur TOBY cântăreţ de jazz ELLY ROMAN Orchestra compozitorului încă cunoscută, nu i s’a dat nici uri rol. A debutat pe Broadway ca simplă coristă. Florenz Zieg­­field, regretatul om de teatru, a avut-o în trupa sa. De-atunci a început să se ridice și când a de­­venit idolul Broadway-ului, Hol­lywoodul a pus­ stăpânire pe dân­sa­.. ■ I Povestea ascensiunei­­ blondei Ann Sothern nu se deosebeşte cu nimic de celelalte fabule tradiţi­onale ale Hollywoodului. Când s’a proectat realizarea filmului „Let’s Fall in Love“, nu s’a putut găsi în tot Hollywoodul o artistă potrivită pentru rolul dificil al „Sigridei Lund“, eroina filmului. Prin urmare, ochii au fost în­dreptaţi spre Broadway. Caracteristicele rolului erau ca­tegorice : fata trebuia să fie fru­moasă, blondă şi seducătoare ; trebuia să ştie să cânte şi — ceea ce era foarte important — trebuia să vorbească engleza cu un accent suedez convingător. In mintea regisorului ce desenă chi­pul unei tinere vedete blonde pe care o admirase într’o piesă de teatru, la „Music Box“ din New­­York. Telefoanele intrară în ac­ţiune pe linia Hollywood — New­port şi în cele din urmă Ann Sothern primi o telegramă care îi confirmă definitiv angajamen­tul. Când se afla că Ann Sothern este de origină suedeză, contrac­tul fu semnat fără a se mai face alte formalităţi. „Let’s Fall in Love“ este pri­mul film al Annei Sothern. Su­biectul prezintă o oarecare ase­mănare cu propria viaţă a artis­tei. Este vorba de un producător de filme, care cutreeră America în căutarea unei artiste care vor­beşte cu accent suedez. După cum se vede, acţiunea ce petrece în mediul fascinant al studiourilor Distribuţia cuprinde o pleiadă de artişti excelenţi. Ann Sothern este secondată de Edmund Lowe, de Miriam Jorda, Gregory Ra­­toff şi de fascinanta Tala Birell, vedeta de origine românească. Compania americană Fox va fuziona cu compania engleză Gaumont British? Intre directorii firmei Fox şi fraţii Ostrer au loc tratative pen­tru cesiunea acţiunilor Gaumont­ British pe care le posedă fraţii Osterer­ Aceştia au cerut la început ze­ce milioane de dolari, dar astăzi sunt dispuşi să cedeze acţiunile lor pentru şapte milioane jumă­tate. Fox îşi menţine însă oferta­ de 5 milioane. Compania Fox po­sedă până acum 49 la sută , din totalul­­acţiunilor Gaumont-Bri­­tish şi preşedintele ei, Sidney R. Kent, face parte din consiliul de administraţie al marei firme bri­­ta­nice. Cercurile engleze și americane sunt viu preocupate de o eventu­ală fuziune între Fox și Gaumont British. , , i U , a „Dimineaţa roşie“ cu Steffi Duna Stefii Duna, vedeta „Cucara­­chei”, apare pentru prima oară într’un film de lung metraj, în „Dimineaţa roşie”.

Next