Rampa, septembrie 1936 (Anul 19, nr. 5590-5614)
1936-09-02 / nr. 5590
Anul 19 — Mod 3590 DEDACŢIA, ADMINISTRAŢII . Şi ATELIERELE GRAFICE STR. BREZOIANU, 51 TEI, 161.24 ABONAMENT# * Trei lani — — — — Lei 380 Şase luni — — — — Lei 580 Un an — — — — — Lei 1089 In străinătate şi pentru Institution! preţul dublu (jjriiînmrfli Publicitatea în Administraţia ziarului RAMPA Str. Brezoianu, 51 Tel. 3.61.24 Critica lia vacantă Un critic de la o revistă săptămânală, declarase cu prilejul „Săptămânii cărţii”, că apar prea multe cărţi şi că cercetarea lor urmează să aibă loc în vacanţă. Astăzi suntem în prima zi de Septembrie, şi odată cu ivirea acestei luni de toamnă şi vacanţa a luat sfârşit. Totuşi, în August şi Iulie„ n’am întâlnit abundenţa de cronici literare, pe care un critic copleşit şi emoţionat, a prevestit-o. Vraful variat de cărţi, dat la iveală de edituri, pentru luna Mai, când „ziua”, ,,săptămâna” şi „luna” cărţii se lăfăieşte cerşind un pic de atenţie din partea cetitorului, n’a fost cercetat, comentat şi analizat, aproape de nici unul din critericii noştri, în lunile de vacanţă. D. Şerban Ciocuiescu, care a introduis la ,,Revista Fundaţiilor Regale” cele două rubrici: ..Aspecte epice contemporane’* şi „Aspecte lirice contemporane”, în care volumele de poezii şi romane erau disecate cu măestrie şi multă înţelegere totodată, le-a abandonat tocmai în timpul vacanţei. ..Revista Fundaţiilor Regale” n’a suferit de pe, urma acestui fapt, deoarece criticul, dedublat de istoricul literar documentat, a făcut să apară în locul obișnuitelor cronici literare două vaste studii de istore literară. O privire retrospectivă asupra operei lui Duiliu Zamfirescu, având pretext Corespondența lui Zamfirescu către Maiorescu, publicată în paginile acestei reviste de d. Emanoil Bucuta, şi un istoric a poeziei lui Caragiale. Căci Şerban Cioculescu, care pregăteşte continuarea ediţiei definitive a lui Caragiale, începută de Paul Zarifopol e astăzi cel mai deplin cunoscător a lui I. L. Caragiale. Şi probabil că recenta cercetare e în legătură cu volumul din ediţia definitivă, care urmează să apară în acest an Dealtfel, d. Ciocuiescu — tot în „Fundaţiile Regale’ — a publicat acum un an, două vaste cercetări privitoare la „Detractorii lui Caragiale”. Fără să mai insistăm asupra ..Corespondenţei dintre I. L- Caragiale şi Paul Zarifopol”, publicată în ,«Revista Fundaţiilor Regale” şi comentată de criticul marelui dramaturg, corespondenţa reunită apoi în volum. Şi iată cum d. Şerban Ciocuiescu n’a activat în critica literară de actualitate, în această vară. D. C. Călinescu, în schimb, a stat la postul foiletonului literar întreaga lună a lui Iulie — mai ciorăvăindu-se cu d- Ion Biberi — și numai luna August a fost abandonată. O serie de trei fragmente din a sa ,«Istorie a literaturii române”, un curs de pregătire a evacuat trei cronici literare din „Adevărul literar şi artistic”. Ultimul număr al Revistei „Fundaţiilor Regale” ne aduce deasemenea doi scriitori, cari vor lua loc în noua istorie a literaturii romăne a criticului Călinescu. Sihleanu şi Depărăteanu au fost scoşi de sub uitare şi cetitorul face cunoştinţă cu contemporanii lui Eminescu, de astă dată prezentaţi obiectiv. Criticul de la „Vremea”, d. Pompiliu Constantinescu, a lansat alarmant, ideia „Asociaţiei criticilor literari”. Nedevenind fapt enunţarea sa, a crezut necesar să arunce în timpul verii şi al vacanţei, o privire fugitivă asupra operelor, pe cari le recenzia. Ultimul număr al revistei în care d. Constantiiescu recenziază cărţile, se prezintă un fel de pretext de „cronică literară”. O reproducere a unei poezii din volumul doamnei Claudia Milian, o comentare asupra femeilor,poete şi un bobârnac din galopul cercetării, poetului Gelu Nauru. Criticul ziarului nostru, d. Mihail Sebastian plecând în vacantă, va relua foiletonul său de fiecare joi, odată cu poposirea toamnei. Pentru ca vacanta să fie complect lipsită de condeiul său critic, d. M. Sebastian n’a dăruit nici „Revistei Fundaţiilor Regale”, obişnuitul studiu critic, privitor la operele literare apărute in cursul primăverii, ci un subtil studiu în care discută lipsa literaturii dramatice. Dacă n’am avut în vacanţă cronicari literari, propriu zişi, în schimb, criticii aceştia literari — oficialii — au lucrat — bănuim — neobosiţi, clădind studii, cari vor aparea. dacă nu în toamnă, în orice caz în primăvară adică de „Săptămâna cărţii”. Numai să nu aibă şi aceste cărţi soarta operelor publicate anul acesta, în săptămâna festivă, să nu fie şi ele date uitării de confraţii întru critică, în lunile, din vacanţa anului viitor. S. PODOLEANU Indiscreţii & Cancanuri întrebare Simpaticul Granar dela Alhambra-Excelsior, în cursul unei repetiţii care săptămâna aceasta au luat un tempo mai febril, având în vedere apropiata scadentă a deschiderii stagiunii, după ce şi în trecut cupletul — care în treacăt spus, va fi o lovitură — s’a retras să fumeze o ţigară. Imediat, noii angajați ai companiei de sub conducerea d-lor Vlădoianu și Constantinescu, s’au strâns în jurul excelentului comic, rugândul să le spue una din celebrele anecdote gronerești. Iată ce le-a spus: Un negustor a fost chemat în fața comisiei financiare de impunere. — Care este câștigul net pe care l-ai realizat în 1934? — Pă 34? Dar în 1934 am pierdut 130.000 lei. I— In 1935 ce beneficii ai avut? — In 1935? Vai de mine dar în 1935 am pierdut 97.639 lei. — Pe 1936 cum stai? — Prost, foarte prost. Până acum pierd peste 60.000 lei. — După câte spui pierzi într’una, de ce nu închizi prăvălia? •— Și din ce să trăesc atunci? BETTY BOOP Director: SCARLAT FRODA Actualitatea clasicilor In excelentul hebdomadar francez „Marianne, Jean de Ligueres publică un articol privitor la literaturii zilelor pe cari le trăim, o revenire spre lucrările clasicilor lucizi în timpuri de haos disperat. Aceste opere cărora le aparţine „vita aeterna” aduc gândirea p°n derată, profundă şi către clasici se îndreaptă atât generaţiile de scriitori ce caută nmu numai un efemer succes pecuniar, ci unul de durată printr’o adevărată contribuţie spirituală necesară lumii de oricând, dar şi cititorilor în căutare de soluţie pentru probleme actuale. Prin definiţie clasicii sunt actuali în permanenţă şi daca totuşi Jean de Ligueres scrie despre o „actualitate’’ aceasta trebue înţeles în sensul că trecem printr’o epocă anticipată cu preciziune surprinzătoare în operile Io11, ceace explică citirea şi recitirea acestora azi mai mult decât alteori . ■ In copilăria mea există o prejudecată, aceea că clasicii erau desigur, persoane respectabile dar îngrozitor de plicticoase. Referitor la aceşti clasici m’am gândit deunăzi aflând de procesul comercial al unei colecţii de clasici ca aceia a „Pleiadei”. Azi succesul unei cărţi e ceva nemaiauzit, foarte rar şi totuşi conform cifrelor, unul din succesele anului literar, îl constitue Montainge din colecţia amintită — editat de neînlocuibilul Albert Thebaudet. Asemenea se vând, Pascal, Bal,zic- Cu siguranţă — timpurile aşapre dau oamenilor simţul şi nevoia de ceva reuşit, de ceva mare. Caracteristica lui Montaigne — de pildă este de a răspunde exact ei răspundea situaţiei prezente lui. Inchipuiţi-vi-1 pe Montainge, le „seigneur de Montaigne — cat°lic fervent în secolul al XVI-lea, în tinpul luptelor civile dintre hughenoţi şi catolici Montaigne înseamnă un mare geniu dar şi un castel de invidiat. Hughenoţii sunt în curtea castelului lui şi cer să fie reaprovizionaţi. Iată-l pe Montaigne părăsind pana şi turnul izolat — redevenit pe seigneur de Montaigne care va parlamenta cu soldăţoii, va trebui să fie hotărât, simplu, tolerant şi incoruptibil. Din înaltul cerului firresc îl supraveghează înţelepţii greci şi ai Romei. El ne-a povestit în admirabilul capitol al „Phisionomiei” cum simpla francheţă a figurei, prin mimica simplicităţii şi a sincerităţii; şi apoi inamicul plecat, castelul şi oamenii salvaţi, seigneul de Montaigne redevenea Montaigne şi-l regăsea pe Epaminondas. Poziţia lui Montaigne nu-i oare de o extraordinară actualitate? Trăim într’o lume sfâşiată de extremişti; majoritatea stă la mijloc — poziţie mult ironizabilă, dar care a f°st de totdeauna aceia a înţelepţilor. Esseurile montaigniene sunt un ghid practic pentru a ne descurca într’o umanitate înebunită. Ele conţin judecăţi directoare, sfaturi utile. Evenimentele contimportanei ni-l arată pe Montaigne nu ca sceptic, ci ca un supravieţuitor. Sau Balzac? Un om care în mai puţin de 20 de ani a redat un tablou atât de complect al societăţii, încât a sărit până în zilele noastre, răpit de elanul geniului său. S’a observat că unele personagii au fost realizate după moartea sa, de persoane vii — ministrul Marsay — Morny — de ca şi când forţa lui creatoare l-ar fi aruncat în plină viaţă. , Şi azi Balzac este un ghid. Marea lui idee că lumea este mânată de bani, de nevoia de bani sau de acela de a cheltui bani, şi pentru a face această descoperire el n’a aşteptat pe Marx ci prea adeseori pe proprii creditori. Tot el ne mai învaţă că un caracter omenesc nu poate fi despărţit din cadrul său social pentru a fi analizat şi că pasiunile, cele mai nebune şi mai individualizate, ating prin câte ceva starea civilă. Este atât de actual încât ţi-ai închipui că lumea nu s’a mai schimbat dela 1840, sau dacă în aparența ei — cel puțin legile care o c°ii duc. Se spune de Balzac: un exagerat Se credea în acele îndepărtate timpuri că nimic nu va mai turbina pacea oamenilor — s’a văzut ce a urmat — ce se întâmplă încă. ■ Vérite, en deca des Pyrénées, erreur en dela — nu-i o judecată prudentă şi oficială motivată de războiul civil din Spania? Nu e, faimosul dicton al lui Pascal. Diviziunile, relativismul epocii noastre răspunde judecăţii lui Pascal, ceea ce denotă că şi Pascal trăia vremuri grele, sbuciumate, în cari deosebirea ideilor au trena opoziţiei oamenilor. Explicaţia acestei actualităţi a clasicilor este revenirea timpurilor agitate. Ei cunoscuseră o umanitate dificilă tulburată. Şi aceste sdruncinări, primejdii şi aspiraţiuni au reapărut. Clasicii erau oameni cari răspundeau marilor chestiuni eterne (Ce sunt strâns legate micile fapte cotidiene) aşa cum puteau — urmând luminile timpului, cu toată luciditatea şi forţa lor. Şi fiindcă marile probleme în Tricoşătoare se pun în prezentul nostru, cititorul se îndreaptă instinctiv spre marile răspunsuri din scrierile „bătrânilor maeștrii ai eternității". NTH* «o««»««,2 Lei Ce se pregăteşte la postul de radiodifuziune Bucureşti pentru noua stagiune Sfârşit de vacanţă, se reiau ocupaţiunile/ febrile deschideri de stagiune. Foarte sceptic mă îndrept spre societatea de radiodifuziune« unde aş dori să aflu intenţiuiule conducătorilor în ceea ce priveşte noul program, inovaţiuni technice, în general la ce se poate aştepta auditoriul pentru stagiunea 1956—1937. • Preocuparea de căpetenie a organizatorilor programelor de emisiune a fost de la început, aceea de a împăca necesităţile de informare şi instruire cu acelea foarte legitime de amuzament. Nimeni nu deschide aparatul de radio ca să fie educat toată lumea pentru a se distra şi ţinând seama de aceste considerente, societatea de radio a pus în discuţia comitetului de programe problema organizării emisiunilor pentru diferitele categorii de auditori. Muzica şi cuvântul sunt dozate melodic alcătuind un program variat. Tabloul analitic al activităţii vaste a societăţii de radio îl precedăm pentru mai complecta înţelegere a realizărilor acestei instituţii de un mic istoric. Primul emiţător pe unde — în 1928 — era de 400 waţi — dificultăţile întâmplinate cu colaboratorii şi publicul care nu sezisa covârşitoarea importanţă a acestui instrument de cultură au fost cu greu înfrânte prin luptă, perseverenţa de o zi la zi a enermcului conducător al instituţiei, a actualului director general George Munteanu Cu creşterea numărului abonaţilor s’au înfiinţat mai întâi postul de 20 kw. dela Băneasa unde au început să colaboreze tot ce are mai select arta şi cultura românească — în toate domeniile de activitate iar de curând a intrat in funcţiune marele post de la Bod — radio România de 150 kw. care răspândeşte în cele mai îndepărtate ţări glasul autorizat al României Odată cu programul technic au evoluat şi programele ajungânduse chiar la dublarea emisiunilor, cele 2 staţiuni emiţând programe separatu. Având în vedere activitatea intensă care se desfăşoară în serviciile:Societăţii din a căror colaborare se elaborează programul, îmi propun să examinez succint, mai întâi, programul vorbit într’un articol următor programul muzical şi foarte pe curând voi putea informa cititorii de noul program pe anul în curs Programul vorbit cuprinde trei mari domenii: 1) literar; 2) radiournal; 5) teatru radiofonic. Programul literar suportă diferite rubrici ca de pildă: Universitatea-radio unde marile personalităţi ale culturii noastre desvoltă zilnic subiecte atingând deopotrivă probleme economice, politice, sociale, artistice, literare, sau filosofie, istorie, ştiinţe exacte şi cu rent. Prelegerile nu au nimic dect în ele şi se asemuesc cu cele universitare doar prin claritatea expunerii, actualitate şi bogăţia informaţiunii O atenţie, deosebită se dă programelor pentru săteni, emise Duminică prin care se dau îndrumări agricole şi în general, se difuzează cunoştinţe folositoare. Există şi o gazetă a sătenilor în care se rezumă faptele de seamă ale săptămânii. Ora satului este foarte ascultată, societatea primeşte numeroase scrisori de la sătenii cari cer sfaturi, iar uneori scriu chiar scurtte monografi asupra satelor lor. Deasemeni copiii şi şcolarii au emisiunile lor speciale aranjate cu concursul şcolilor şi străjerilor din toată ţara. In sfârşit ora religioasă, duminicală care se deschide în fiecare săptămână în sunetul clopotelor altei biserici din ţară; predica şi cronica vieţii religioase se complectează această emisiune. Radi°Jurnalul este azi organizat ca un mare, cotidian şi a devenit primă sursă de informaţiuni a s ţării, începând cu Buletinul presei care rezumă şi completează la ora 7 dimineaţa, după avizul persoanelor competente, evenimentele zilnice apărute în cotidianele româneşti, urmat de Calendarul comemorativ, evocator de evenimente şi figuri reprezentative ale trecutului nostru istoric, cultural şi artistic şi de carnetul zilei redactat de unul din marii noştri scriitori (d. Tudor Arghezi) în care se comentează mai pe larg problema importantă a zilei. Jurnalul continuă a-şi complecta conioanele, cu buletinul politic şi social, economic şi financiar, literar şi artistic, sportiv alcătuind un conglomerat de curiozităţi Şi noutăţi de pretutindeni Am uitat şi desigur că mă veţi ierta, mult doritul buletin mete urologic care pe lângă ora exactă şi timpul probabil mai anunţă: cota apelor Dunării şi Bursa Se dă o importanţă specială transmisiunilor reportaj şi înregistrărilor evenimentelor de seamă Asupra radio-jurnalului voi mai reveni însă mai târziu și trec la al treilea capitol al programului vorbit. Teatrul radiofonic; la început se rezuma la difuzarea spectacolelor Teatrului National sau în montarea în studio a unor piese obişnuite. Cu timpul au început adaptările ţinându-se seamă de elementul esenţial al teatrului radiofonic — decoruri sonore. Piesa de radio se adresează numai auzului. Toate elementele vizuale dispărând ele trebuiesc înlocuite prin cele sonore. Procesul a fost extrem de dificil, nu existau autori de oi®se radiofonice Pentru stimulare s’au instituit concursuri cu premii şi s’au prezentat în faţa microfonului adaptări, schiţe sonorizate, traduceri şi prelucrări destul de reuşite ŞÎ cari alcătuise un repertoriu în continuă rafinare in acelaş timp marii noştri scriitori, autori de teatru, înţelegând importanţa radiofoniei au compus piese originale pentru microfon. Menţionăm astfel, contribuţiile de Ior L. Rebreanu, Mihail Sorbu, I. Valjan, Tudor Muşatescu, Victor Eftimiu, etc. Se studiază actualmente montarea radiofonică a pieselor din marele repertoriu clasic — un Hamlet radiofonic, un Apus de Soare îmbinându-se repertoriul străin cu cel autohton. Un nou gen de teatru radiofonic îl constituie așa numitele „montaje” cari sunt evident, piese de teatru, în cari scenele nedifuzabile sunt rezumate şi angrenate de cele esenţiale difuzabile — printr-o ţesătură de elemente sonore. ■ Dar, crearea de noi piese radiofonice rămâne totuşi o preocupare deosebit de importantă şi în curând se va institui un nou concurs dându-se candidaţilor ample indicaţii asupra tehnicei teatrului radiofonic aşa cum e realizat aiurea. încheind acest prim articol privitor la postul de radio, ţin să mulţumesc amabilului director general, d.lui Inginer George Munteanu pentru bogatul material documentar pe care mi le-a pus la dispoziţie,. E. A Poliţistul american şi fiul lui Leo N. Tolstoi G. G. Şişkin, cunoscutul regizor de teatru, povesteşte o întâmplare care merită să fie cunoscută. Intr’o zi Şişkin trecea cu automobilul prin statul Connecticut împreună cu defunctul Ilia Lvovici Tolstoi Era în amurg. Tolstoi se grăbia să ajungă la ferma sa din apropierea satului Ciuraev, sat rusesc fondat de scriitorul Grebenşcikov şi botezat după romanul său: ,,Fratii Ciuraev!” Automobilul sbura cu 60 km. pe oră. Intr’un foc întâlnesc un poliţist pe motocicletă care i-a oprit în drum. Ilia Tolstoi care se afla la volan a oprit maşina. „Numele dv.” a întrebat poliţistul. „Contele Ilia Tolstoi”. Poliţistul făcu ochii mari şi fixă scurt pe vinovat „Sunteţi rudă cu scriitorul Tolstoi?”, a întrebat poliţistul. „Sunt fiul lui!” „Altă dată să mergeţi mai încet cu automobilul” adaose poliţistul punând la loc carnetul cu chitanţele de amendă Nu ştim câţi poliţişti americani cunosc numele lui Leo Tolstoi. Miercuri 2 Septembrie 1936 Gradina Teatralul Isbanda In fiecare seară formidabilul succes Umbra Galbenă înscenare de I. Sternberg cu Sidy Tital Actualitafi cinematografice La Vie parisi ene la Aro- Robert Siodmak semnează acest film inspirat de opera bufă a lui Mejlhac şi Halevy. Ajutat de scenariştii Karl Noll şi E. Pressburger, Siodmak a compus un film amuzant, interpretat cu mult haz de excelentul comedian Max Dearly. Conchia Montenegro n’are rol, ea umple ecranul ecranul cu ingenuitatea şi frumuseţea ei, care nu sunt însă expoatate. Muzica lui Jacques Offenbach acompaniază acţiunea Muzica lui Jacques Offenbach acompaniază acţiunea. Lily Pons Dintre vedetele femenine ale scenei lirice care au debutat pe ecran, puţine au izbutit să cucerească popularitatea unui iepura de pildă. Gryce Moore a sedus publicul abea anul trecut, după ce primele ei încercări în cinematograf, de acum trei ani, n’au avut succesul scontat. A fost, desigur, greşit înţeleasă de producători. Producătorii ei de azi, îi înţeleg mai bine posibilităţile şi ştiu cum să le utilizeze. O altă mare cântăreaţă de operă care şi-a făcut debutul pe ecran, este Lily Pons. Lily e tânără şi franţuzoaică. A debutat însă la Hollywood şi americanii se felicită, acum, că au adus-o în patria lor. Primul ei film este o revelaţie: revelaţia unei voci şi a unei persoamjităţi carre merită eforturile de a o aduce peste ocean In viitoarea stagiune vom avea şi n°i prilejul s’o vedem şi s’o auzim pe noua stea a ecranului muzical. Femei, Câini $1 soldaţi la Capitol şi Roxy, este cel mai complet film de Propagandă pentru razboiu realizat de nemţi O apologie adevăraţilor patrioţi germani, care „n’au capitulat încă în faţa aliaţilor’’ cum se pronunţă însuşi Hans Albers într’o scenă, şi care aşteaptă momentul când vor putea să-şi servească din nou patria pe câmpul de luptă. Filmul se termină cu victoria trupelor germane asupra celor bolșevice. Un avertisment? C. HENRY Hans Albers la ajanul celui de al 4-lea festival al teatrului sovietic 500 de invitaţi sosiţi din 30 de ţări diferite — aproape îndoitul numărului de anul trecut — vor asista la 1 Septembrie la cel de-al 4-lea festival al teatrului sovietic. Festivalul va avea loc la Moscova unde a şi sosit d. Weintraub criticul muzical al revistei ,,Muzical Digest” (Statele Unite). Un grup de americani condus de Herbert Klein este în drum spre U. R. S .. Se aşteaptă sosirea lui Brooks Atkinson — principalul critic teatral al New York Times-ului şi a lui C. Smith, publicist american. Acesta va expune, în ziua de 6 Septembrie, prin radio impresiile asupra festivalului auditorilor europeni şi americani. Franţa va fi reprezentată prin d. Gabriel Baissy, directorul teatrului „Athénée” şi prim redactor al revistei Comedia, d. Emile Vuillermoz, critic teatral al Temps-ului, d. Jouve, artist, d. Ralf de Marre, preşedintele arhivelor internaţionale ale Dansului şi alţii Eminentul critic teatral Huntley Carter va reprezenta Anglia. Din Cehoslovacia va veni un grup de, 60 persoane, condus de eminenţii artişti Waskowetz, Wericz şi Lom, directorul teatrului Naţional din Prusia Gösta Beckman, cunoscutul artist suedez. Djemal Rechid, compozitorul Adnan şi Wodjin Kiazin — directorul adjunct al conservatorului din Ankara sunt deasemeni aşteptaţt. In sfârşit se anunţă venirea de numeroase grupuri de artişti şioameni d© teatru români, greci şi bulgari. Un teatru national pentru kalunci MOSCOVA. Calmucii n’au avut până acum un teatru al lor. De aceea s’a hotărît ca din anul acesta să se construiască un teatru national, calmuc, la Elist, capitala calmucilor. In acest scop s’a si format o trupă de teatru compusă din 46 actori dintre cei mai buni studenţi ai conservatorului calmuc. Pe de ală parte comisariatul culturii poporului a înfiinţat un premiu pentru cea mai bună pi©să scrisă cu subiect naţional. Prima reprezentaţie va avea loc la 1 Noembrie 1937. Clădirea va costa 12 milioane lei.