Rampa, decembrie 1941 (Anul 1, nr. 2-5)

1941-12-07 / nr. 2

CUM SE FACE UN FILM ete JEAN GEORGESCU Register de film şi scenarist la Paris tfV, obiectul acestor rânduri este de a informa pe cititorii in­teresaţi — altfel decât o fac pu­blicaţiile de specialitate — cum : M • realizează tm film. In afară de oamenii de meserie puţine persoane au în această privinţă oarecari cunoştinţe. Me­­todele şi procedeele întrebuinţa­te de Casple producătoare din diferite ţări sunt diverse şi tot atât de complexe. . In general principalele operaţiuni ce le com­portă realizarea unui film se ba­­zează pe aceleaşi norme şi con­­diţ­iuni, iar ramificaţiile ce rezul­sunt multiple. Voi încerca să A­u cititorului o idee rezumativă asupra turnării unui film bazân­­du-mă atât pe experienţă perso­na­lă cât şi pe învăţăturile ce le-smn tras de la alţii. Este important mai înainte de trecare,­ pentru a face un film, de te găsi un bun subiect şi este fără îndoială, pentru producători sau regizori, problema cea mai difi­cilă de rezolvat. Deşi există foar­te mulţi auton, fie profesionişti, fie amatori, deşi sertarele birou­rilor de producţie sunt pline de 'cantităţi de scenarii ce continuă 'să sosească grămadă, la care se­­adaugă agtenţii specializaţi anu­me însărcinaţi pentru căutare de subiecte de film, totuşi alegerea­­unei istorii bune pentru ecran nu­­e mai puţin grea, pentru că acea­stă istorie treime să prezinte, în­­acdluş timp, un interes vizual si­­ngur precum şi o concepţie origi­­ni pară ţii pentru ca deasemenea, toa­te situaţiunile ei, să se poată tra­­­t­uce în . .acţiune. Odată ce alegerea subiectului a fost decisă, primul pas al pro­­ductorului este căutarea unui scenarist, lucru foarte delicat, ta­lentul şi gusturile scenaristului trebuind să se acorde cu caracte­rul ce trebue dat scenariului; în plus el trebue să fie şi versat în arta de a adapta un subiect pentru cinema. Productorul poa­te face apel şi la alţi scenarişti pentru a lucra la elaborarea a­­celuiaşi scenariu; unul va intro­duce poate situaţii noi, altul dia­logul şi un al treilea decupajul. Dar nu în felul acesta se obţin cele mai bune scenarii, căci este imposibil, când fiecare scenarist are o concepţie diferită, să se dea povestirii o adevărată unitate de stil. Lipsa de consistenţă, aspec­tul deslânat al unor filme, vine­­ră îndoială din faptul că scena­riul a trecut succesiv prin mâna mai multor autori. (Partea II-a a, articolului în Nr. viitor) Meşteşuguri la Hollywood Cele trei legi ale sărutului p­rintre numeroasele profesiuni ” exercitate în margin­ea acti­vităţii artistice la Hollywood e şi aceea de „expert în sărutări", în care cel mai de seamă specialist ,este d. Lyonel Morolies. Acest priceput maestru în ale să­rutărilor este angajat lă toate pa­sele importante de filme în Gi­d­idiourile cărora el predă vede­te­lor arta artelor , cum se dă un Sărut. Profesorul Marglies îşi împarte cr­iteria în trei capitole : 1) Sărutul internaţional, desti­nat pieţii europene; acest sărut se cuvine să fie dat cu multă căldură ; cât despre durată ea nu trebue să treacă de cinci mi­nute. 2) Sărutul american, pentru piaţa internă; el se dă cu o căl­dură sporită iar durata atinge şapte secunde. 3) Sărutul extrem - orientat : acesta cere o expresie de virgini­tate şi seninătate; el e o simpla atingere a buzelor, care nu trece de două secunde. ISI Ik girls“-urilor ftj unt aproape douăzeci de ani *»* de când Mack Sehner, faimo­sul producător de comedii din vremea filmelor mute, a angajat pentru studioul său, țipete co­riste și fete diin balet, rămase fără angajament. Erau așa numi­tele „bathing girls" — „fetele care fac baie", sau mai bine zis pietele­­în costum de baie", , Mack Sennet alegea pe cele tr­ei frumoase. Blonde, brune, tr­scate, svelte, durdulii, făceau pa­rte din trupa lui. Multe mari Vedete ale ecranului au început pi­pera la Hollywood ’s­h­at­­­te . Veni filmul sonor. Comediile cu fructe în costum de baie" dispă­­r*i ră. In schimb ‘își făcură apari­ția pe ecran, fetele de balet de pe 3r­oadway. „Rio’t&ita" cu ansam­blul de „girlslui Florenz Ziegfeld făcu sen^^L Eddie Can­tor, celebrul comic^African, cm* gajă ansamblul lui Ziegfeld pen­tru marele său film colorat „Whoopee!". Acest film a fost realizat de Samuel Goldwyn în colaborare cu Florenz Siegfeld. Puțin, după aceia Siegfeld mu­ri și ansamblul său se disolvă. Samuel Goldwyn, care obținuse un succes formidabil cu „Who­opee !“ decise să continue produc­ția filmelor-revistă, dar îi tre­buia un ansamblu de ,,girls"... Or­ganiză un concurs de fotogenie gigantic, în toate Statele Ameri­­cei, la care luară parte câteva mii de fete. Candidatele erau se­lecţionate în fiecare capitală de stat în­­ urma unor probe foto­grafice şi producţiuni, pe scenă. Apoi Sampel Goldwyn închine un­­mare teatru, din New York unde toate fetele alese evoluară din nou pe scenă, de data aceasta în faţa microfoanelor, reflectoa­relor şi obiectivelor cinemato­grafice. Probele ţinură mai multe săp­tămâni. Mii de metrii de film fură întrebuinţate pentru aceste probe. După ce au fost developa­te şi copiate, filmul a fost proiec­tat la Hollywood şi capă­tară contracte. Şi de atunci, iată-le pe dispre­ţuitele fete de balet, element trainic de succese pentru filmele care le adoptă. „Girls"-urile au triumfat.­­ leander Celebra vedetă Zarah Leander, întrebată de ziarişti, şi-a măr­turisit părerile în ceea ce priveşte bărbaţii.­­ In prim­ul terrel, Zarah a prefu­at că, nu prea agreaz­ă pe „băeţîi inimoşi'' : — Spiritul, farmecul personal,­­inteligenţa sunt atracţiile princi­pale ale unui bărbat. Aceste calităţi morale contează mai mult de­cât armonia lefii sa­l­ă corpului unui bărbat. Dar Marlene Dietrich are o părere excelentă despre bărbaţi, ceea ce se constată­­din următoarele cuvinte : — Aş d­a mult să fi fost născută bărbat. După părerea mea, băr­batul are un spirit m­ai limpede, mai complet decât al femeii. Şi nu văd., la noi femeile, nimic care ar contrabalansa superioritatea masculină. C­APITOL Soţul meu flirtează fl n sfârşit un film amuzant- Mult ■ haz, replici vioaie şi şlagăre ami roman te fac din /.Soţul m­eu flir­tează", o reuşita comedie muzi­cala. . a ţip. Acţiunea svâcneşte cu un puls 'trepidant, condusă de spiritul di­namic al 3«: Busby Berkely, reci!:­, zatorul netăgăduitului succes, ,,Co­pii' în luptă 'cu viaţa".. 1 1 Departe de a fi un simplu pre­text ca la celelalte comedii muzi­.'câîte, . subiectul prezintă o intrigă Bine-ţesută care dă prilejul lui hot Tone să ne dovedească b­unăodată permanenţa talentului său. Alături de Franch­ot Tone, Ann Sothern, atrăgătoare şi spirituală, silueteaza cu Mult’ humor, rolul unei soţii Cuprinsă de gelozie. Un cuvânt bun adăugăm pen­tru interpretarea lui Ruth Hussey. IBBRI la HBH Haflam­insb­HBafl HBUHB a'n HBB HieialBH­HB DIN LUMEA ULMULUI DAYREUTH este titlul marelui *J film de sub regia lui Wolfgang Sietleneiher. V­IRGILIO RIENTO deține rolul principal din ,,O fantomă la Castel" film comic realizat după scenariul lui Vittorio Metz. Alături de Virgi­lio Riento mai joacă Silvana Iachino, Gugliemo Barnabo, Nanna Martinez și Ro­­malo Costa. H­EIN­RICH GEORGE joacă, rolul * * principal în, noul film al lui Carl Froehlich, scris după o nu­velă ale Sudermann, ,,Nunta la Baerenhof". In acest Ulm, Hein­rich George întruchipează un mo­șier din Pomerania, baronul von Hanckel, care se căsătorește cu o fată tânără de 18 ani, Roswitha von Krakow, spre a-i da însă curând iarăşi libertatea pentru un bărbat mai tânăr. D­E CURÂND s-a început la Xan­ten turnarea filmului UFA, „Intre cer şi pământ", după nu­vela lui Otto Ludwig. Catedrala Viktor formează centrul acţiunii; pe acoperişul acesteia se petrec diferite scene ale filmului, care descrie viaţa constructorului cate­dralei. iNTR’UN NOU FILM cultural ceh,­­ terminat recent la Fraga, se re­dau cu ajutorul unui amplificator, sunetele care nu pot fi înregistrate de urechea omului, de pildă bătăi­le inimii, diferite sgomote produse de mici insecte sau plante. R­ECENT a avut loc, la Berlin , premiera filmului Casei Itala „Mamă" cu Benjamino Gigli, ma­rea tragediană italiană Emma Gra­matica și tânăra artistă germană Carola Hoelin în rolurile titulare. Filmul se bucură de un mare suc­ces la publicul berlinez. C­ONFORM UNEI STATISTICI publicată de Camera elveţia­nă a filmelor asupra peliculelor rulate în anul 1941, importul de filme al Elveţiei a scăzut în anul­ 1940. Intre literanţii de filme, Sta­ tele Unite ocupă în 1940, ca şi în anii precedenţi, primul loc, al doi­lea însă revine Germaniei, în timp ce în 1939 Franţa ocupa al doilea loc. Urmeaza Italia şi Ma­rea Britan­ie. „­OINA”, „DACIA" şi „AXA" sunt nouile cinematografe ro­mâneşti ce au fost puse in func­ţiune la Odessa. Ele rulează filme româneşti, jur­nale de front ONC şi UFA precum şi o seamă de filme documentare, care stârnesc interesul şi curio­zitatea în rândurile populaţiei ci­vile. II I DE SĂRBĂTOARE, titlul ori­­­­ginal fiind „Giorno di Festa" e n­oul film în lucru al­ casei-Atlas- El poartă girul regiei lui Roberto de Ribbon. Interpreţii principali sunt Maria Mercader, Massino Se­­rato, Enrico­­dori, Elli , Parvo , şi Arturo Bragaglia.. I 1.N CREDIT de 50 milioane pen­­tru finanţarea nouei produc­ţii franceze de filme. Filmul fran­cez suferă actualmente şi din cauza faptului că numeroși actori și regizori de seamă lucrează în Statele Unite sau sunt activi în domeniul teatrului și al radio­foniei. il n film, în care s’a făcut multă risipă de humor şi care cu toată trudia Estrelitei Castro, n’a­­reuşit să se ridice deasupra nive­lului comun. Desăvârşită cântăreaţă, Estre­­lita Castro, un film însă, joacă stângaci, nedecisă, dibuind calea spre realizare. Roberto Rey, în rolul unui im­presar teatral, se vădeşte, inegal, nefiresc. Ne lasă totuşi să între­vedem că ar putea da mai mult decât ne-a arătat în ,d­ragoste de A­RO de ţigancă ţigancă"., - ■*— Miguel Liguero creiază ,a cesta-i cuvântul —, tipul călău­zei meridionale, neglijent în ati­tudini., dar intreprid­­ şi isteţ în acţiune. E figura cea mai reuşită a filmului. Regia a impus interpreţilor rit­mul unei acţiuni prea repezi, ades brutale, cu repetiri de situaţii ce sfârşesc a obosi pe spectator. Ce ne-a rămas după spectacol au fost pregnantele melodii lan­sate de Ectrelita Castro... HBflBaaiiiflBflsnBaaaBa II ARO: Dragoste de ţigancă. BULEVARD: Până Luni. Ultima întâlnire. Luni: Un vals de odi­nioară. CAPITOL: Soţul meu flirtează FEMINA: înalta trădare. REGAL: Până Luni Păcatul. Luni: Dreptul la Dragoste. ROXY: Calea Triumfului. TRIANON: Magia Junglei. SCALA: Istoria se repetă. In pro­­gramul viitor: Cântărețul ne­bun. i S­CALA Istoria se repetă Axat pe un subiect interesant şi de o deosebită originalitate, susţinut de o acţiune bine înche­ga­tă. „Istoria se repetă“, ar fi putut conta printre cele mai bu­ne filme ale stagiunii dacă... (ve­deţi totdeauna intervine acest „dacă” buclucaş, pentru a strica o seamă de socoteli şi pentru că noi cronicarii să putem găsi nod în papură), dacă... zic, în această peliculă — care, trebue să recu­noaştem, are scene de o savoare şi de un umor cert — actorii n'ar juca prea şarjat, „pe larg“, abu­zând de anumite situaţiuni co­mice şi extrăgând din ele, până la refuz toate posibilităţile de expresiune. ‘ Atât Warner Baxter în rolul unui amuzant antreprenor de lu­crări, cât şi Loretta Young, în rolul unei soţii rângâiate şi ca­pricioase — actori de netăgădui­tă valoare — forţaţi de regie, îşi scad mult din efectele jocului lor, prin şarja lipsită de elastici­tate ce li se impune în roluri. Cesar Romero într’un rol șters încearcă a-1 depăși fără a putea isbuti, insă. Această sforțare se întrevede, nefăcând altceva decât să accen-* tueze mai mult lipsurile. Ultimul gând părăsind sala de spectacol a fost că acest film s’ar fi reprezentat cu mai mult succes dacă regisorul ar fi strâns mai mult „cheia“. MIHAI ANDRIESCU SELECT: Fantome. O scenă diri „Nozze di Sangue“ film premiat la expoziţia inter­­naţională cinematografică din Veneţia i 100 A­M­p­â" HA OASfl Şi totuşi, Maican revine la Iaşi Teatrul Naţional din Cetatea Moldovei, care în ultimul timp a fost zguduit cam... simţitor prin tentativa d-lui A. I. Maican de a abandona proaspătul post de prim-director de scenă, trăieşte acum clipe de destindere, dato­rite tot regisorului A. I. Maican,, care a anunţat că vine la Iaşi pentru a-şi îndeplini misiunea în­credinţată. Desigur că binecunoscutul re­gizor e prea sigur de succesul nouii sale realizări revuistice: „Parada victoriei“, încât îşi per­mite „luxul“ să acorde şi teatru­lui ieşan un mic... sacrificiu. In orice caz, ieșenii îi sunt re­cunoscători de pe acum, pentru piesele ce le va pregăti Naţiona­lului din Iaşi.­O premieră pre­gătită de cunos­cutul regizor ita­lian, Fernando Dicruciatti D. Fernando Dicruciatti, cunos­cutul regizor şi emisar al teatru­lui italian la noi, a montat la Naţionalul ieşan piesa lui D’An­nunzio , „Fata lui Jorio“, la rea­lizarea căreia a avut concursul preţios al unui mănunchi de ac­tori ieşeni, format din: Aurel Ghiţescu, Tudor Călin, Gică Po­­povici, Angela Luncescu. Decoru­rile­ le semnează ca de obiceiu, maestrul Th. Kiriacoff. Alături de premierele acestei stagiuni: „Momente" de I. L. Ca­­ragiale „Cuibul Coţofenelor‘‘ A*. W. de Kotzebue,, „femeia îndă­rătnică“ de W. Shakespeare şi „Micul Lord“ de Branett, „Fata lui Jolio" e menită urui succes frumos şi binemeritat. Teatru­ ieşan, tu doliu Zilele acestea, Naţionalul ieşan a fost îndoliat, prin pierderea unuia din vechii săi slujitori, ar­tistul I. C. Damira. Defunctul, care era de mai mult timp pensionar, păstra totuşi legă­turi strânse cu teatrul, pe care-l îndrăgise şi căruia i-a închinat talentul său. Cu I. C. Damira s'a dus încă unul din vechea falangă a artiști­lor moldoveni. ^ Cusma Dam­îssi

Next