Rampa, martie 1942 (Anul 2, nr. 14-18)

1942-03-01 / nr. 14

Pilisi nisi Ian Sikáltál Un film de mere montare In care fast in turţii din Usch­na­pur — arată un contrast prăcut cu exterioarele vânătorilor de tigri ! LA JANA la rolul Maharamei de Eschnapu­r FKfTZ VON DONGEN frumosul Mali aradjah din Eschnapur mm \ KITTY JANTZEN ziarista europeană care-şi urmea­ză soţul în India, unde este in­vitata Maharadjahului Monumentu­l indian In filmul regizorului Richard Eichberg, „Tigrul din Eschivapur“ acţiunea începe în junglă, este mutată în palatul somptuos al maharadjalei, locul de plecare al întregei reţele de pasiuni şi intri­gi şi sfârşeşte în Europa, prin incendiul uriaş din teatrul în care — condusă de iubirea pen­tru Demidoff — Maharaneea, de­venise Indira, dansatoarea hin­dusă. ■ MONUMENTUL INDIAN in­ ii ' Ne-am amuzat la „Biing-Bing Melody”, în ciuda unor confraţi prea severi şi în Ciuda­­th perfec­ţiilor certe ale spectacolului. Am fi dorit desigur un mai accentuat ritm de farsă, adică lucrul cel mai greu de obţinut în materie de re­gie mai are, când numărul repeti­ţiilor prealabile fiu este conside­rabil. Am fi dorit şi uri ansamblu mai echilibrat,­­ dar să nu şica­năm peste măsură compania Ma­ximilian * Maican, tocmai în mo­mentul în care realizează un pro­gres cert faţă de spectacolele an­terioare. Dacă ar fi să analizăm pricinile intaresul pe care mi l-a trezit spectacolul ar trebui probabil să ne oprim la muzicile vioaie ale d-lui N. Kifcuiescu, la contribu­ţiile muzicale iscălite Petrică Ve­­lea şi G. Boldeanu precum şi la atâtea agreabile surprize care în­cepând cu Milică şi Petru Răspop şi încheind cu amuzantul Toni Mi­­lea au defilat prin faţa ochilor noştri surprinşi. Un spectacol, fie el cât de uşor, reprezintă o lume în care fiecare element are rostul lui în urmări­rea unei aproape irealizabile sin­teze. Este greu să nu fii nedrept prin omisiune. Este imposibil sa vorbeşti în spaţiul restrâns al cro­nicii despre toată lumea. In mod involuntar după ce ai înregistrat o impresie generală se cuvine să procedezi la o selecţie imitând pe cât posibil pe cea naturală. Acto­­lul de revistă trebuie să iasă un relief utilizând la maximum spa­­chide ciclul povestei, aducând din nou tea­trul desfăşurării eveni­mentelor în India. Neschimbat rămâne decorul ca şi veşnica Indie. India, o juxta­punere de averi fabuloase şi de mizerii de necrezut, de idealism şi cruzime, de modernism şi tre­cut. India, om care oamenii se tem de fiare şi fiarele de oameni, în care locuitorii, fie ei suverani sau simpli muritori se lasă târâţi în prăpastie de pasiune,­­ pentru că fiul de timp restrâns care i s’a acordat. Aceasta nu înseamnă că actorii care duc spectacolul in spate au în ceea ce-i priveşte sarcină mai uşoară. D. G. Groner bunăoară şi N. N. Matei în „Ring-Bing Melody” au reuşit să aibe umor timp de aproape trei ceasuri şi autorul german nu este singur responsabil de eveniment. Deasemenea Virgi­ni­­a Romanosky are un talent remarcabil nu numai de teatru aşa zis serios ci mai ales în revistă unde cunoaşte arta de a spune cu­pletul şi arta mai grea a mişcării în scenă şi a „prozei”. Francisca Cristian aduce un spectacol o fru­museţe sugestivă, iar Anca Bala­­ban calităţi care îi deschid, în gen, frumoase perspective. Lenu­ţa Boldur a jucat şi a cân­tat cu graţie. Apariţia ei într’un rol de midinetă marchează foarte agreabil specta­colul şi, poate, de­cisiv cariera tinerei actriţe. Din ansamblul mascu­lin în afa­ră de cei suscitaţi pomenim pe d-nii N. Simionescu, Colea Răutu, Roland de lassy, I. Niculescu Bru­nă, etc., etc. In concluzie spectacolul de la Al­hambra este atât de uşor cât se cuvine pentru a pla­ce marelui pu­blic. El nu sacrifică insă prea mu­lt gustului trivial și aduce din când în când i­sterfee de regie, surprize de interpretare, surprize de cântec pe care ochiul critic nu le poate neglija pentru Simplul moţiv­ că pu­blicul te aplaudă şi le acceptă cu naiv entuziasm N. CHIL aceasta le este înrădăcinată în suflet, în care supranaturalul se îmbină la tot pasul cu realitatea. MONUMENTUL INDIAN este fără îndoială un film de atmos­feră. Richard Eichberg, regizorul a fost ajutat în realizarea lui de bunăvoința Maharaneei din Udai­pur Carp a îngăduit turnarea ex­terioarelor pe teritoriul ei. Actorii, în frunte cu La Jana, Gustav Diesl, Fritz von Dangen, Kitty Jantzen, Alexander Calling, Harts Stowe, Theo Lingen (câte celebrităţi la­o­laltă!) au reuşit să creeze tipuri, caractere­ bine definite. Ar putea fi sceptici car® să so­cotească că valoarea acestui de al doilea film nu se poate apropia de aceea a primului. Departe însă de a fi obosit de munca tita­nică pe care a depus-o, Richard Eichberg a sfârşit în apoteoză, introducând elementul „moarte“ ca unică salvatoare, ca singură soluţie pentru conflictul deslăn­­ţuit de pasiunile omeneşti. Monumentul Indian este un film grandios, zguduitor şi tre­buie văzut. Cronica teatrală Aurel Ion Maican şi Puiu Maximilian prezintă „Bing Bing Melody“ comedie muzicală în trei acte NllS!lÉ(SIBfBBB(8IÍBBBBSBBBBBBBBBB®BBBBBaBBBBBI flMHMBNBMMBNBBMMNMBBMNMf ..........................“ " ietatea MSI« COAFOR DE ARTA specialist la vopsitul părului şi în ondulaţîuni permanente A. WINTERKORN Bd. Brătianu 24 — în pasaj. — Tel. 4.00.28 Îlll?aS8»fSSi»S1»«»a*«HBB»»»ÎBiiBaBB«a«»«M*S»BB [ metoda modernă, progresivă, uşoară, practică şi plăcută a ŞCOALEI DUPLOYEN asistaţi gratuit spre convingere STRADA CAROL no. 80 Et. IV — Telefon : 4­89.07 !HBBB»flflBBBBBflBB«BB |HflBBIBBBBBBBBBBBBftl. Ce rulează la: ARO: Tovarăşii de cUrucni cu Romald Celmann şi Gingers Rogers şi jurnal. SCALA: Vulturii Japoniei şi jurnal. TRIANON: Tigrul din Eschnapur şi jUrnail de război. REGAL: Laila şi jurnal nou de război­. SELECT : Irene cu Ana Neagle şi jurnal O. W. C. — U. F. A. nr. 3. FEMINA: Dragoste de ţigancă. CAPITOL: Tosea cu Imperio Ar­gentina şi jurnal. BUL, PALACE: Pe veci­n­ta şi jurnal de război. ROXY: Angelica şi jurnal. FRANKLIN: Prima decepţie şi jur­nal. ARPA: Vinerea neagră şi jurnal de război­. BIZANTIN: Richard al II-ea şi trupă de revistă. NISSA: Submarinele atacă și jur­nal de războiu. FORUM: Vagabonzii veseli și jur­nal de război. Din studiouri CAMILLA HOHN, eleganta vedetă blondă, poartă bijuterii in valoare de un milion mărci, în noul, său film: ,,Aimée Fer­rand“. U­n singur colier cu bri­liante, montat de un mare bijutier din Amsterdam, valorează peste trei sute de mii de mărci. ZARAH LEANDER, şi-a exprimat dorinţa — printr’un interview dat unei reviste de specialate — de a juca intrun vii­tor film alături de soţul ei, un cu­noscut redactor s­uedez. Se Aşteaptă, cu nerăbdare consecinţele acestei dorinţi! Va prefera îndrăgostitul soţ, ecranul in locui ziaristicei? Din punct de vedere financiar, schimbul rentează ? ERIK FREY, noul star al studiourilor „Ufa" este considerat bărbatul ideal al anului 1942. înalt, sportiv şi cu tră­­­ prea reuşeşte situri energice, Erik să fie un bărbat frumos. Despre a­­ceasta se vor putea convinge spec­tatoarele ecranului în primul său film: „Fata fără nume“ (Fräulein) unde Erik Fray apare alături de nu mai puţin frumoasa lise Wer­ner, vedetă atât de simpatii tic de publicul românesc. VIKTOR TAAL, este astăzi cel mai căutat ador în lumea vedetelor. Toate celebri­tăţile femenine îl vor partener. Zarah Leander l-a monopolizat pentru filmul său ,,Iubirea cea mare“ (Die grosse Liebe), iar Li­ Dagover îi dă replica în reuşita dramă sentimentală ,,Rătăcind spre fericire“. LUISE ULLRICH, protagonista marelui film ,,"Am­­­elie, povestea unei vieţi", este in momentul de faţă cea mai popu­lara vedeta din Berlin. Cu ocazia premierei acestui ultim film al său la ,,Vlă-Palast“ din capitala K­ei­­chului Luise Ulrich a fost frene­tic aplaudată de public. Ea a fost nevoită să apară de nu mai puţin 43 de ori pe scenă în faţa unui select public de premieră berlineză. Filmul unui titan Opera Im Michelangelo Geniul lui Michelangelo Buona­roti­­mi face onoare nea­murilor latine, dar chiar Europii întregi. Opera sa nemuritoare îm­brăţişează toate domeniile artei. Filmul pe care cineastul Cart­urial La consacrat acestui geniu universal, a făcut deja turul e­­cranelor Europei şi s’a bucurat de o excepţională primire. Frumuse­ţea armonioasă a operii Sale, ca şi utilizarea tuturor posibilităţi­lor cinematografice, au făcut din acest film o adevărată esped­o­­peră care este demnă de tema a­­leastă. Iniţiativa luată de Tobis-Degete de a edita mai multe fragmente din acest film în format redus şi de a pune astfel la dispoziţia ma­relui public, bande reproducând pasagiile cele mai importante din acest film este excepţional de în­semnată. Se va putea astfel li­niştit stând acasă, să studiezi după dispoziţie, detaliile magni­ficei opere a lui Michelangelo. Chiar un profan va avea plăceri văzând acest film, n® mai vorbind despre artifici care vor putea găsi în acest filaj preţioase inspi­raţii din care pot lua numeroase învăţăminte. Asemenea filme au rolul foarte însemnat: ele sunt tot a­­tât de preţioase, ca şi reproduce­rea Simfoniei lui Beethoven un alt mare titan. iB&BBBaBBBBsaasBBfl»aBimfî'M§sia;»n8BBaBBB Rareori o distribuţie atât de­­ aleasă a fost încadrată într’o ae­ ’ tează do­ţiune dramatică ridicată până la proporţiile uriaşe ale grandoarei şi vastităţii epopeice. In fruntea ansam­blului care in­terpretează filmul „Am­elie“, se află mai înainte de toate, inegala­bila Luise Ullrich, socotită astăzi drept cea mai reprezentativă ve­detă a studiourilor germane pen­tru rolurile de dramă. Are această actriţă înzestrată cu variate şi infinite posibilităţi de expresie, o manieră strict per­sonală de a reda cele mai adânci nuanţe psihice, cele mai sbuciu­­mate stări sufleteşti, cu o simpli­tate atât de masivă şi pregnantă, încât emoţionează până la lacrimi. In acest film, Luise Ullrich, a­­duce toată gama sa de posibili­tăţi artistice, reuşind să compună una din cele mai isbutite creaţii din întreaga sa carieră. In curând la „Scala** „AM­ELIE“, povestea unei vieţi Dealtfel subiectul însuşi gravi­­de, un cap la altul în ju­rul lui 2 Ainelie, alias Luise Ul­lrich. E propriu zis un imn închinat femei, şi mai ales mamei, privită în apoteoza splendoarei sale u­­niversale. Amnelie este cândva, prin 1914, o simplă femeie, căreia soţul şi copiii i-au plecat pe front. Copiii se reîntorc mai târziu, dar soţul, rănit de schijei© obuzelor, se stin­­ge pe patul unui spital, sub pri­virile resemnate ale aceleia care l-a aşteptat cu dragoste şi cre­dinţă. După aceea, anii trec repede. _ 1941... Am­elie, are 70 de ani. Trăeşte în mijlocul amintirilor şi al regăsirilor din prezent. Dar iată că momentul cel mare so­seşte , momentul pentru care Am­­elie şi-a impus voinţa de a trăi: fiul ei cel mare, pleacă la Berlin, căpitan în marea armată germană. De acolo paşii lui vor porni în ca­denţa marşului desrobitor al cru­cii, şi dreptăţii universale. Annelie îl petrece cu sufletul, cu gândul şi cu ruga. Dealtfel, la expoziţia bienală de artă de la Veneţia, renumita actri­ţă germană, a fost premiată pen­tru creaţia ei din filmul „Anne­lie“. Alături de dânsa mai apare ad­mirabilul Werner Krauss, apre­ciat ca unul dintre cei mai buni interpreţi ai rolurilor de compo­ziţie, precum şi Carl Ludwig Diehl, cunoscut din o serie în­treagă de filme remarcabile ale producţiei germane. Această admirabilă trinitate ar­tistică, complectându-se reciproc până în cele mai infinitezimale nuanţe de exprimare, dă filmului „Am­elie“ un relief mult mai a­­dâncit pe panta esteticului şi a e­­moţiei sincere. Regizorul acestei benzi, Josef von Baky, care are la activul său o mulţime de producţii su­perioare, a atins punctul cel mai înalt al fanteziei şi ingeniozităţii cinematografice cu „Am­elie“. După reluarea filmului în Ger­mania regizorul Iosef von Baky a primit mii de scrisori de felici­tare din partea spectatorilor şi a diferitelor personalităţi de vază din lumea artistică, pentru măe­­stria cu care a pus în scenă o a­­semenea grandioasă ff^Uzare, LOUISE ULLHICH DEŢINE UN rol IMPORTANT ÎN MARELE FILM „POVESTEA UN­EI VIEŢI” (AM­ELIE) m’g&BBHBiiBBBSBBBEBBflBRHSaa&HaattaBBaaflSB* i

Next