Rampa, martie 1942 (Anul 2, nr. 14-18)
1942-03-01 / nr. 14
Pilisi nisi Ian Sikáltál Un film de mere montare In care fast in turţii din Uschnapur — arată un contrast prăcut cu exterioarele vânătorilor de tigri ! LA JANA la rolul Maharamei de Eschnapur FKfTZ VON DONGEN frumosul Mali aradjah din Eschnapur mm \ KITTY JANTZEN ziarista europeană care-şi urmează soţul în India, unde este invitata Maharadjahului Monumentul indian In filmul regizorului Richard Eichberg, „Tigrul din Eschivapur“ acţiunea începe în junglă, este mutată în palatul somptuos al maharadjalei, locul de plecare al întregei reţele de pasiuni şi intrigi şi sfârşeşte în Europa, prin incendiul uriaş din teatrul în care — condusă de iubirea pentru Demidoff — Maharaneea, devenise Indira, dansatoarea hindusă. ■ MONUMENTUL INDIAN in ii ' Ne-am amuzat la „Biing-Bing Melody”, în ciuda unor confraţi prea severi şi în Ciudath perfecţiilor certe ale spectacolului. Am fi dorit desigur un mai accentuat ritm de farsă, adică lucrul cel mai greu de obţinut în materie de regie mai are, când numărul repetiţiilor prealabile fiu este considerabil. Am fi dorit şi uri ansamblu mai echilibrat, dar să nu şicanăm peste măsură compania Maximilian * Maican, tocmai în momentul în care realizează un progres cert faţă de spectacolele anterioare. Dacă ar fi să analizăm pricinile intaresul pe care mi l-a trezit spectacolul ar trebui probabil să ne oprim la muzicile vioaie ale d-lui N. Kifcuiescu, la contribuţiile muzicale iscălite Petrică Velea şi G. Boldeanu precum şi la atâtea agreabile surprize care începând cu Milică şi Petru Răspop şi încheind cu amuzantul Toni Milea au defilat prin faţa ochilor noştri surprinşi. Un spectacol, fie el cât de uşor, reprezintă o lume în care fiecare element are rostul lui în urmărirea unei aproape irealizabile sinteze. Este greu să nu fii nedrept prin omisiune. Este imposibil sa vorbeşti în spaţiul restrâns al cronicii despre toată lumea. In mod involuntar după ce ai înregistrat o impresie generală se cuvine să procedezi la o selecţie imitând pe cât posibil pe cea naturală. Actolul de revistă trebuie să iasă un relief utilizând la maximum spachide ciclul povestei, aducând din nou teatrul desfăşurării evenimentelor în India. Neschimbat rămâne decorul ca şi veşnica Indie. India, o juxtapunere de averi fabuloase şi de mizerii de necrezut, de idealism şi cruzime, de modernism şi trecut. India, om care oamenii se tem de fiare şi fiarele de oameni, în care locuitorii, fie ei suverani sau simpli muritori se lasă târâţi în prăpastie de pasiune, pentru că fiul de timp restrâns care i s’a acordat. Aceasta nu înseamnă că actorii care duc spectacolul in spate au în ceea ce-i priveşte sarcină mai uşoară. D. G. Groner bunăoară şi N. N. Matei în „Ring-Bing Melody” au reuşit să aibe umor timp de aproape trei ceasuri şi autorul german nu este singur responsabil de eveniment. Deasemenea Virginia Romanosky are un talent remarcabil nu numai de teatru aşa zis serios ci mai ales în revistă unde cunoaşte arta de a spune cupletul şi arta mai grea a mişcării în scenă şi a „prozei”. Francisca Cristian aduce un spectacol o frumuseţe sugestivă, iar Anca Balaban calităţi care îi deschid, în gen, frumoase perspective. Lenuţa Boldur a jucat şi a cântat cu graţie. Apariţia ei într’un rol de midinetă marchează foarte agreabil spectacolul şi, poate, decisiv cariera tinerei actriţe. Din ansamblul masculin în afară de cei suscitaţi pomenim pe d-nii N. Simionescu, Colea Răutu, Roland de lassy, I. Niculescu Brună, etc., etc. In concluzie spectacolul de la Alhambra este atât de uşor cât se cuvine pentru a place marelui public. El nu sacrifică insă prea mult gustului trivial și aduce din când în când isterfee de regie, surprize de interpretare, surprize de cântec pe care ochiul critic nu le poate neglija pentru Simplul moţiv că publicul te aplaudă şi le acceptă cu naiv entuziasm N. CHIL aceasta le este înrădăcinată în suflet, în care supranaturalul se îmbină la tot pasul cu realitatea. MONUMENTUL INDIAN este fără îndoială un film de atmosferă. Richard Eichberg, regizorul a fost ajutat în realizarea lui de bunăvoința Maharaneei din Udaipur Carp a îngăduit turnarea exterioarelor pe teritoriul ei. Actorii, în frunte cu La Jana, Gustav Diesl, Fritz von Dangen, Kitty Jantzen, Alexander Calling, Harts Stowe, Theo Lingen (câte celebrităţi laolaltă!) au reuşit să creeze tipuri, caractere bine definite. Ar putea fi sceptici car® să socotească că valoarea acestui de al doilea film nu se poate apropia de aceea a primului. Departe însă de a fi obosit de munca titanică pe care a depus-o, Richard Eichberg a sfârşit în apoteoză, introducând elementul „moarte“ ca unică salvatoare, ca singură soluţie pentru conflictul deslănţuit de pasiunile omeneşti. Monumentul Indian este un film grandios, zguduitor şi trebuie văzut. Cronica teatrală Aurel Ion Maican şi Puiu Maximilian prezintă „Bing Bing Melody“ comedie muzicală în trei acte NllS!lÉ(SIBfBBB(8IÍBBBBSBBBBBBBBBB®BBBBBaBBBBBI flMHMBNBMMBNBBMMNMBBMNMf ..........................“ " ietatea MSI« COAFOR DE ARTA specialist la vopsitul părului şi în ondulaţîuni permanente A. WINTERKORN Bd. Brătianu 24 — în pasaj. — Tel. 4.00.28 Îlll?aS8»fSSi»S1»«»a*«HBB»»»ÎBiiBaBB«a«»«M*S»BB [ metoda modernă, progresivă, uşoară, practică şi plăcută a ŞCOALEI DUPLOYEN asistaţi gratuit spre convingere STRADA CAROL no. 80 Et. IV — Telefon : 489.07 !HBBB»flflBBBBBflBB«BB |HflBBIBBBBBBBBBBBBftl. Ce rulează la: ARO: Tovarăşii de cUrucni cu Romald Celmann şi Gingers Rogers şi jurnal. SCALA: Vulturii Japoniei şi jurnal. TRIANON: Tigrul din Eschnapur şi jUrnail de război. REGAL: Laila şi jurnal nou de război. SELECT : Irene cu Ana Neagle şi jurnal O. W. C. — U. F. A. nr. 3. FEMINA: Dragoste de ţigancă. CAPITOL: Tosea cu Imperio Argentina şi jurnal. BUL, PALACE: Pe vecinta şi jurnal de război. ROXY: Angelica şi jurnal. FRANKLIN: Prima decepţie şi jurnal. ARPA: Vinerea neagră şi jurnal de război. BIZANTIN: Richard al II-ea şi trupă de revistă. NISSA: Submarinele atacă și jurnal de războiu. FORUM: Vagabonzii veseli și jurnal de război. Din studiouri CAMILLA HOHN, eleganta vedetă blondă, poartă bijuterii in valoare de un milion mărci, în noul, său film: ,,Aimée Ferrand“. Un singur colier cu briliante, montat de un mare bijutier din Amsterdam, valorează peste trei sute de mii de mărci. ZARAH LEANDER, şi-a exprimat dorinţa — printr’un interview dat unei reviste de specialate — de a juca intrun viitor film alături de soţul ei, un cunoscut redactor suedez. Se Aşteaptă, cu nerăbdare consecinţele acestei dorinţi! Va prefera îndrăgostitul soţ, ecranul in locui ziaristicei? Din punct de vedere financiar, schimbul rentează ? ERIK FREY, noul star al studiourilor „Ufa" este considerat bărbatul ideal al anului 1942. înalt, sportiv şi cu tră prea reuşeşte situri energice, Erik să fie un bărbat frumos. Despre aceasta se vor putea convinge spectatoarele ecranului în primul său film: „Fata fără nume“ (Fräulein) unde Erik Fray apare alături de nu mai puţin frumoasa lise Werner, vedetă atât de simpatii tic de publicul românesc. VIKTOR TAAL, este astăzi cel mai căutat ador în lumea vedetelor. Toate celebrităţile femenine îl vor partener. Zarah Leander l-a monopolizat pentru filmul său ,,Iubirea cea mare“ (Die grosse Liebe), iar Li Dagover îi dă replica în reuşita dramă sentimentală ,,Rătăcind spre fericire“. LUISE ULLRICH, protagonista marelui film ,,"Amelie, povestea unei vieţi", este in momentul de faţă cea mai populara vedeta din Berlin. Cu ocazia premierei acestui ultim film al său la ,,Vlă-Palast“ din capitala Keichului Luise Ulrich a fost frenetic aplaudată de public. Ea a fost nevoită să apară de nu mai puţin 43 de ori pe scenă în faţa unui select public de premieră berlineză. Filmul unui titan Opera Im Michelangelo Geniul lui Michelangelo Buonarotimi face onoare neamurilor latine, dar chiar Europii întregi. Opera sa nemuritoare îmbrăţişează toate domeniile artei. Filmul pe care cineastul Carturial La consacrat acestui geniu universal, a făcut deja turul ecranelor Europei şi s’a bucurat de o excepţională primire. Frumuseţea armonioasă a operii Sale, ca şi utilizarea tuturor posibilităţilor cinematografice, au făcut din acest film o adevărată espedoperă care este demnă de tema aleastă. Iniţiativa luată de Tobis-Degete de a edita mai multe fragmente din acest film în format redus şi de a pune astfel la dispoziţia marelui public, bande reproducând pasagiile cele mai importante din acest film este excepţional de însemnată. Se va putea astfel liniştit stând acasă, să studiezi după dispoziţie, detaliile magnificei opere a lui Michelangelo. Chiar un profan va avea plăceri văzând acest film, n® mai vorbind despre artifici care vor putea găsi în acest filaj preţioase inspiraţii din care pot lua numeroase învăţăminte. Asemenea filme au rolul foarte însemnat: ele sunt tot atât de preţioase, ca şi reproducerea Simfoniei lui Beethoven un alt mare titan. iB&BBBaBBBBsaasBBfl»aBimfî'M§sia;»n8BBaBBB Rareori o distribuţie atât de aleasă a fost încadrată într’o ae ’ tează doţiune dramatică ridicată până la proporţiile uriaşe ale grandoarei şi vastităţii epopeice. In fruntea ansamblului care interpretează filmul „Amelie“, se află mai înainte de toate, inegalabila Luise Ullrich, socotită astăzi drept cea mai reprezentativă vedetă a studiourilor germane pentru rolurile de dramă. Are această actriţă înzestrată cu variate şi infinite posibilităţi de expresie, o manieră strict personală de a reda cele mai adânci nuanţe psihice, cele mai sbuciumate stări sufleteşti, cu o simplitate atât de masivă şi pregnantă, încât emoţionează până la lacrimi. In acest film, Luise Ullrich, aduce toată gama sa de posibilităţi artistice, reuşind să compună una din cele mai isbutite creaţii din întreaga sa carieră. In curând la „Scala** „AMELIE“, povestea unei vieţi Dealtfel subiectul însuşi gravide, un cap la altul în jurul lui 2 Ainelie, alias Luise Ullrich. E propriu zis un imn închinat femei, şi mai ales mamei, privită în apoteoza splendoarei sale universale. Amnelie este cândva, prin 1914, o simplă femeie, căreia soţul şi copiii i-au plecat pe front. Copiii se reîntorc mai târziu, dar soţul, rănit de schijei© obuzelor, se stinge pe patul unui spital, sub privirile resemnate ale aceleia care l-a aşteptat cu dragoste şi credinţă. După aceea, anii trec repede. _ 1941... Amelie, are 70 de ani. Trăeşte în mijlocul amintirilor şi al regăsirilor din prezent. Dar iată că momentul cel mare soseşte , momentul pentru care Amelie şi-a impus voinţa de a trăi: fiul ei cel mare, pleacă la Berlin, căpitan în marea armată germană. De acolo paşii lui vor porni în cadenţa marşului desrobitor al crucii, şi dreptăţii universale. Annelie îl petrece cu sufletul, cu gândul şi cu ruga. Dealtfel, la expoziţia bienală de artă de la Veneţia, renumita actriţă germană, a fost premiată pentru creaţia ei din filmul „Annelie“. Alături de dânsa mai apare admirabilul Werner Krauss, apreciat ca unul dintre cei mai buni interpreţi ai rolurilor de compoziţie, precum şi Carl Ludwig Diehl, cunoscut din o serie întreagă de filme remarcabile ale producţiei germane. Această admirabilă trinitate artistică, complectându-se reciproc până în cele mai infinitezimale nuanţe de exprimare, dă filmului „Amelie“ un relief mult mai adâncit pe panta esteticului şi a emoţiei sincere. Regizorul acestei benzi, Josef von Baky, care are la activul său o mulţime de producţii superioare, a atins punctul cel mai înalt al fanteziei şi ingeniozităţii cinematografice cu „Amelie“. După reluarea filmului în Germania regizorul Iosef von Baky a primit mii de scrisori de felicitare din partea spectatorilor şi a diferitelor personalităţi de vază din lumea artistică, pentru măestria cu care a pus în scenă o asemenea grandioasă ff^Uzare, LOUISE ULLHICH DEŢINE UN rol IMPORTANT ÎN MARELE FILM „POVESTEA UNEI VIEŢI” (AMELIE) m’g&BBHBiiBBBSBBBEBBflBRHSaa&HaattaBBaaflSB* i