Rampa, martie 1944 (Anul 4, nr. 117-118)
1944-03-05 / nr. 117
ANUL IV. M. 117 D S PAGINI 20 LEI DUMINICA 5 MARTIE 1944 MOTT TRADITIE SECULARA DIRECTOR: GEORGE GREGORIAN NUMI Redacţia şi Administraţia STR. ACADEMIEI 17 ET. 3 TEL. 4.36.76 ABONAMENTE: 3000 lei Institutii 1000 lai particulari PESTE TOT VINURI - ŞAMPANIE Tot operele clasicilor noştri IN ATENŢIA SOC. SCRIITORILOR de D. CIUREZU A rticolul nostru de săptămâna trecută în legătură cu procentele ce trebuesc aplicate operelor clasice, intrate în domeniul public şi dreptul de editare al lor, a avut darul să suscite unele preocupări. Cei care sau sesizat, mai întâi, de dreptatea cauzei, au fost o parte din scriitori şi mulţi intelectuali de rasă, ce formează de obiceiu cortegiul generos al cetitorilor. Este normal îmi spunea unul din ei, ca opera acestor mari înaintaşi să intre într un regim de supraveghere şi protecţie. Ministerul Culturii şi Soc. Scriitorilor sunt datori să nu lase la bunul plac aceste monumente ale spiritualităţii noastre naţionale, aşa după cum o comisie a monumentelor istorice, are grije de un trecut glorios, om care îl fereşte de uzură şi distrugere. Am văzut cărţi în care operile erau amputate şi adăugite Am văzut ediţii, în care abia de mai recunoşti stilul autorului. De exemplu Creangă, tipărit de unele edituri bucureştene, este pur şi simplu masacrat. Nimic din ceea ce constitue caracteristica limbii moldoveneşti şi izul acela arhaic al provinciei atât de scump lui Creanga. Totul a fost refăcut de ignoranţa zeţarului şi corectorului. Am văzut piese de teatru care sub pretext că sunt adaptate timpurilor, au fost împănate cu spirite deochiate şi vulgare, şi pe care teatrul Naţional a găsit de cuviinţă să le reprezinte. Pentru toate aceste crime, furtişaguri şi însuşiri, editorii şi autorii de ocazie, realizează câştiguri serioase. N’ar fi oare mai bine ca toate aceste opere să fie supravegheate de o comisie, care sa dea aprobarea pentru tipar şi din venitul lor să se formeze un fond comun pentru glorificarea numelui şi memoriei scriitorilor ? Sunt atâtea lucruri de făcut! S’ar putea realiza atâtea opere folositoare culturii şi spiritului, din aceste fonduri care, azi, se adaogă la ferma sau blockul domnului Cutare Cutărescu, editor de cărţi şi negustor de opere clasice. Să dau un exemplu. O mare editură quasi-naţională, a editat în ultimul timp o parte din opera lui Eminescu. Ştiţi cât a încasat epigonul care l-a comentat ? Rotunda sumă de un milion. Asta acum cinci ani. Vă daţi seama ce disproporţie este între cele câteva sute de lei pe care-i cerşea modest Eminescu şi cecul de un milion pe care-l vâra orgolios în port-feuille, ilustrul necunoscut? Gândiţi-vă la Creangă, pe care o mare editură l-a luat sângeros în arendă. Cărţi mari, miei, ilustrate, legate, roşii, albastre, verzi; o întreagă industrie în jurul scrisului aceluia ce a fost nepotul lui David Creangă din Pipirig, de a cărui bojdeucă nu ştiu de se mai îngrijeşte cineva azi. Ce-ar fi dacă din aceste mari beneficii s’ar defalca o cât de mică parte, pentru cultul lui Creangă ? Am dori ca Societatea Scriitorilor să se frece la ochi şi să ia în mână această problemă. Să reglementeze prin dispoziţiuni precise dreptul de editare al operelor clasice şi controlul textelor. In ceea ce priveşte veniturile şi întrebuinţarea lor, Soc. Scriitorilor, va întocmi un program detailat, supus aprobării adunării generale. Numai aşa numita Societate va putea exercita un rol activ şi folositor reprezentând un factor important în structura organizată a literilor române. Altfel va rămâne o societate somnolentă, ca până acum, cu mâna întinsă pe la autorităţi şi cu o activitate... nulă. im Emi, L mm SI HI. Mini as MW MM „MMI“ D. Sică Alexandrescu, neobositul animator al teatrului „Comoedia“ ne-a confirmat faptul că drăgălaşa și talentata artistă Tanti Cocea, maestrul R. Bulfinsky ,şi Gh. Demetru, au perfectat angajamentele lor cu teatrul din pasaj pentru stagiunea în curs. Sunt primele angajamente pe care noua companie de sub conducerea d-lui Sică Alexandrescu le încheie. [Sâmbătă seara premieră la Teatrul „Maria Filotti“ „Domnişoara Nastasia“ _________de George Mihail Zamfirosm ln stradă Sărindar, No..., trăia duhovnic al suferinţei: cetatea cum scăpătat, având drept aver încă, în preajma unei căsătorii) torul ei Nastasia, fiica lui Ion Sorcov sătoria cu Luca, un tânăr delic cat sub grija quasi-părintească a Suflete curate strânse laolalt propriu zisă, în faţa cărora se z a simplităţii comune muritorilor . Căci Luca, prin braţele şi suf ştită, modestă dar comodă, o goţii mai puţin harnici, sau mai m lovise, necruţătoare şi pe Ion S Luca îşi câştiga viaţa curat, omul ideal: o soţie pe măsura cu afla tot în casa unde învăţase caia, fiica lui Ion Sorcova. CU un suflet blajin, mare, cu adevărat nul Ion Sorcovă, un fost curelar, de o fată cuminte, tânără şi mai mult care ar fi curmat grijile pentru viia trebuia să-şi serbeze în curând căat şi muncitor nevoie mare crestată lui Năstasiei, de dragostea paternă şi dragostea grea, transparent isbânda muncii şi harnici, asupra grijilor şi nevoilor. lotul său îşi clădise o situaţie lrispodărie ideală râvnită de năpăstuiuri loviţi de soarta vitregă, care-l orcova. Cinstit, liniştit şi mergea către ultinătăţii şi hărniciei lui, soţie care se vnstea şi munca: domnişoara Nasta- VULPASIN Dar oamenii cinstiţi, neavând nicio armă în faţa vieţii, cinstea fiind o calitate defensivă, nu o armă, sunt cel mai greu loviţi de răutăţile semenilor. In cartierul în care îşi duceau viaţa liniştită Nastasia, Ion Sorcova şi Luca, trăia un om hain, tăios la suflet care privea viaţa mai mult pe sub sprâncene, o adevărată vulpe după cum îl trăda chiar numele de Vulpaşin. Acesta se îndrăgostise de Nastasia din poftă şi invidie, din răutate şi bucurie ascunsă, gândind parte la bucuria personală, parte la răul pe care i-l cauza lui Luca. Domnişoara Nastasia, mândria mahalaiei, a tatălui şi a viitorului ei soţ, îl refuză, însă. De atunci gândurile lui Vulpaşin nu se mai îndreptau decât înspre răsbunare : o răsbunare crudă, egoistă, teribilă. Egoismul şi puterea urii sale închegată brusc la refuzul Nastasiei, au crescut cât muntele, căutându-şi prilejul ca un taur turbat scăpat într’o câmpie pe care se aventurează rar călătorul. DRAMA Intr’o seară, când prilejul căutat de Vulpaşin se ivi, când Luca plin de speranţe şi de iluzii îşi împărţea bucuria cu gândurile sale, Vulpaşin se ivi, singur, ameninţător, hain, Luca a căzut ucis de mâna care voia să-i răpească bucuria zilelor lui viitoare, spre a-i lăsa viaţa. Dar nul păşim râmase în mâini cu viaţa lui Luca, fără să fi putut avea nici dragostea Nastasiei, dar nici ura lui Luca. Totul fusese spontan, crud, ca şi sufletul lui. Când a aflat Nastasia de moartea lui Luca s’a năruit sufletește. Totul într'adevăr totul era pierdut. Afară de o scânteie, o singură lumină care-i juca înaintea ochilor: răzbunarea. RĂSBUNAREA Din faptele culese până acum n’am putut afla mai mult decât atât. Nastasia, fiica lui Ion Sorcova, şi-a închinat gândurile unui singur scop: să-l lovească pe Vulpaşin, cu aceiaşi lovitură care o scoborîse pe ea la nivelul urii, a uneuri naturale, efervescente, un clocot care avea să se piardă, să se piardă... către un scop pe care-l întrezărea undeva, la orizont... CONCLUZIILE Aprins de focul povestirii care poate fi controlată ca autentică, ori W. Strejeard când doriți la teatrul Sărindar, uitasem să spunem lucrurile pe nume : că, Ion Sorcova este maestrul V. Maximilian; că domnişoara Nastasia este Eliza Petrăchescu; că Luca este N. Neacşu; iar Vulpaşin, N. Sireleanu. Pentru a vă arăta aceste amănunte esenţiale, a trebuit să oprim povestirea la punctul ei culminant şi — la faţa amănuntelor excepţionale cari urmează — depunem condeiul invitându-vă la faţa... locului dramei „DOMNIŞOARA NASTASIA" opera regretatului Gemy Zamfirescu. Mahalaua, admirabil sugerată de decorurile d-lui Traian Comnescu,se va ajuta mai mult decât transcrierea noastră prozaică. Teatrul d-nei Maria Filotti are cinstea să găzduiască nu numai una din piesele autohtone dintre cele mai bune, dar şi un mănunchi de actori excepţionali cari vor sublinia definitiv valoarea dramei „Domnişoara Nastasia”. D. V. Maximilian are prilejul neasemuit de a se complace într’o creaţie neaşteptat de puternică, antrenând râsul şi plânsul, bucuria şi durerea, printr’un joc variat. D-na Eliza Petrăchescu, interpretă ideală a personajelor autohtone, reuşeşte un joc impresionant, degajat, de o simplitate sguduitoare, care redă simplu şi mare poezia autenticităţii unei Nastasii autentice. D. Sireteanu în rolul variat şi întunecat al lui Vulpaşin se remarcă printr’un contrast verosimil cu restul personajelor, în timp ce d. Neacşu, în nota personajului său Luca, îşi îmbină veridic sufletul în armonia de simplitate şi bunătate, realizate pe scenă de d. V. Maximilian şi de d-na Eliza Petrăchescu. Remarcăm în restul distribuţiei pe: Cella Marion, Raluca Zamfirescu, Titu Vedea, G. Manu, Tr. Dănescu Gh. Constantinescu, Velculescu şi Traian Vărăşteanu. REPORTER V. MAXIMILIAN I Vu MmMBm Eliza PetrădMiai Când şi cum se va face turneul cu „Romanţa“ Vineri la ora 10 seara porneşte în turneu „Romanţa“. Sâmbătă şi Duminică se va juca la Brăila şi Galaţi, apoi întrucât d-na Tantzi Cocea mai are nevoie de repaos, turneul va fi întrerupt până la 20 Martie când se va continua în toate oraşele anunţate. Deci turneul se face cu toate decorurile de la premieră şi cu d-na Tantzi Cocea în fruntea distribuției. -