Rampa, aprilie 1944 (Anul 4, nr. 121-122)

1944-04-02 / nr. 121

ANUL IV.­­ NR. 121 PAGINI 20 LP! DOM­NIC­A 2 APRILIE 1944 TEATRALA si CINEMATOGRAFICA director: GEORGE GREGORIAN Redacţia şi Administraţia ABONAMENTE: STR. ACADEMIEI 17, Et. 3 300 lei instituţii Telefon 4.36.76 1000 lei particulari MU« juni aumci SENZAŢIONALE AMĂNUNTE, IN JURUL PREMIEREI! DE VINERI 7 APRILIE, DE LA TEATRUL MUNICIPAL. — UN SUBIECT PUN DE DRAMATISM !... ym vneri 7 Aprilie, va avea loc pe scena teatrului Mu- W nicipal, — unde am putut vedea în această sta­giune un repertoriu select — o nouă premieră de înaltă ţinută artistică. Este vorba de piesa lui Ibsen, „RAŢA SĂLBATECĂ”, care deţine un subiect plin de dramatism, piesă care a fost reprezentată în urmă cu ani, atât pe prima noastră scenă, în regia maestrului Paul Gusti, cu un deosebit succes, cât şi pe scenele particulare. D. Val Mugur, care deţine şi direcţia de scenă, a tra­dus această piesă, prezentând-o într-o distribuţie de mari posibilităţi. — oameni burghezi, cărora tot ce este sensibilitate le e străin —, moar­tea Helin­­gei rămâne un mister. Doar doctorul Reling şi pastorul Molving, care locuieşte şi el în aceeaş casă cu Halpmar, sunt singurii care au în­ţeles destinul familiei Edkal. In rolul comerciantului Werle, va apare d. George Sion, iar în acel al fiului său Gregers, d. Tom­a Dimi­­triu, de la Teatrul Naţional, care va realiza, se pare cea mai mare crea­ţie a carierei sale. COSTACHE ANTONIU Tragedia familiei Edkal! lui­ bătrânul Edizal, un pasionat vâ-P­ltimil act ne înfăţişează o petrecere, organizată într'ium cadru de sărbă­toare de bătrânul comerciant, Werle, cai ocazia înapoierii fiului său care a stat mai mulţi ani la conducerea nmei fabrici din munţi. nator Gregers se instalează într’una­­­in camerele locuinţei vechiului său prieten, şi totul s’ar fi petrecut în linişte, dacă Gregers n’ar angaja o discuţie de idei cu doctorul Reling, vecin de casă cu Halpmar — doctor care e legat de Gregers de o veche prietenie de ani de zile, legată şi de un schimb de idei mari generoase, cari constituiesc, de fapt,­ însuşi miezul pieselor lui Ibsen. Doctorul bănuie, fără să aibe do­vezi propriu zise, că Helwige n’ar fi fata lui Halpmar, ci a tatălui lui Gregers, cu care Sina a avut o le­gătură amoroasă, fapt real, dar pe care Gregers îl ignoră, înţelegând să treacă peste orice numai ca să triumfe adevărul, doctorul îl instigă pe Gregers să aibe o discuţie cu Halpmar.­ ­ La această petrecere, Gre­­gers îl invită şi pe prietenul său din prima tinereţe Halpmar, care şi-a ales meseria de fo­tograf. Dar acţiunea acestei piese începe deabia în actul al doi­lea a cărui acţiune se petrece acasă la Halpmar. O ceartă între tată şi fiu d­ e neaşteptate, Gregers are o violentă discuţie cu tatăl său, din cauza unei afaceri de pă­duri, afacere în care a fost rărit şi bunicul lui Gregers, ofiţer, care e nevoit, din această pricină să-şi dea demisia din armată. Nu s-a ştiut ni­ciodată dacă bătrânul Werle a fost rău intenţionat sau nu ; totuşi, Gre­gers, bănuindu-l de necinste, după această discuţie, se refugiază la prie­tenul său Halpmar. Halpmar este căsătorit cu Sina, cu care cere o fată de 14 ani, Helwiga, — fată nespus de sensibilă — care în­grijeşte cu multă dragoste şi nes­pusă atenţie de un boboc de raţă sălbatică, care e preocuparea vitregei case: a fete-a tatalui şi a bunicii­" Raţa sălbatică moare ! Gregers care împărtăşeşte în totul ideile doctorului, provoacă într-ade­­văr această discuţie — punct culmi­nant, de intens dramatism al piesei — convins fiind că Halpmar, după aflarea adevărului, va ierta şi-şi va continua căsnicia pe noui temeiuri. Dar Halpmar, înainte de a fi un idealist, ca Gregers şi doctorul, este om, căruia marea suferinţă ce i-o stârneşte aflarea adevărului, nu-i poate rămâne străină, ci sfâşiat de durere, de gândul că Sina a trăit cu el atâţia ani în minciună, părăseşte casa şi se omoară. Helwige, care îşi idolatriza tatăl, în care vedea întruchipate toate idea­lurile ei, nu poate supravieţui acestei pierderi neaşteptate, se omoară şi ea. Odată cu Helwige — destin ciudat! — moare şi faţa sălbatecă, simbolul acestei piese, căci ea întruchipa toată sensibilitatea Helwigei, care îşi re­­vărsa toată dragostea sa asupra a­­cestei păsări, aşa cum şi se revăr­sase şi asupra tatălui ei. Dar nu nu­­mai atât: în faţa sălbatică se mate­­­rializa toată bogăţia de suflet a a­­cestei copiliţe, cu o inimă şi o minte mai mare decât pentru vârsta ei. Pentru toţi martorii acestei drame. ..ÎV-* TELLY BARBU Telly Barbu... o fată de 14 ani în Fotograful Halpmar, va fi in­terpretat de d. Aurel Rogalsky. Rolul soţiei acestuia, va fi jucat de d-na Athena Marco­pol, pe care n'am mai întâlni­­t-o de mul­t în programele tea­trului Municipal. Rolul Helwigei, o fată de 14 ani, va fi interpretat de d-na Telly Barbu, care reapare pe scenă după o lipsă îndelun­gată. Este un rol plin de nuanțe, de o mare bogăție de sentimen- !Continuare în pag. 6) r­wvwww yTTTTTTTyTVOTo­ ura de EMIL RIEGL­ER DINU Ultima săptămână muzicală a răsu­nat sub egida Vienei. Bagheta ei fer­mecată a deţinut-o dr. K. Böhm, di­rectorul Operei de Stat din Viena, l-a dirijat ansamblul — cântăreţi, orche­stră regizor şi decorator — în două reprezentaţii cu opera buffă „Cosi fam tutte“ de Mozart, repurtând un succes de calitate şi omogenitate ne­întrecută în gingăşia dantelăriei mo­­zar­tiene, Böhm avea instalat în faţă în spaţiul fotoliilor de orchestră al Teatrului Naţional o pianină mică şi joasă de u­nde conducea recitativul — lucru ce se făcea pe vremea lui Mo­zart cu clavecinul. In cea mai bună dispoziţie, tânărul dirijor era neobosit la indicarea nuanţelor. Trecea cu vervă de la recitativ la arie şi apoi, cu ansamblul orchestrei la părţile operei cu duet, cvartet, cvintet şi sextet vocal. Precizia mirărilor n’a fost rigidă ci în slujba celei mai mlă­­dioase interpretări în autentic stil mo­zartian de veche tradiţie vieneză. Cu aceste reprezentaţii Böhm se clasează în fruntea dirijorilor germani contim­porani. Orchestra aceleiaşi opere de stat din Viena, condusă de directorul ei, a apărut Marţi seara şi în concert Sin­fonie la Atheneu. A executat Uvertura din „Figaro” şi sinfonia „Haffner­’ de Mozart (cu solo de clarinet magistral executat de către d-l prof. L. Wlach, şi sinfonia 5-a de Schubert. Şi în sfâr­­şit Duminecă dimineaţa d-l dr. Böhm de astă-dată cu Filarmonica româ­nească — uimitor de sclipitoare în uvertura din „Fidelio” (Leonore 3) de Beethoven — și-a încheiat săptămâna ca oaspe al nostru tot Ul Athénéul care l-a sărbătorit furtunos atât după Sinfonia 8-a de Schubert (netermi­nată) cât și după a 7-a de Beetho­ven. O săptămână de muzică vieneză clasică! Muzică de acum 150 şi de acum 120 de ani! Când teroarea batea în plin la Paris în accentele marsilie­­zei, la Viena epoca perucei continua. Se reprezentau operele geniale ale lui Mozart! Robespierre murea pe eșafod în 1794. La Viena se relua „Cosi Fan Tutte“. Istoricul operei ? împăratul Iosif al II-a — mort în­ 1790 — o inspirase şi o comandase. Fiul Măriei Theresia vizitase mar­ginile imperiului său. La Braşov luase contact cu realitatea românească prin audienţa acordată lui Ienăchiţă Vacă­­rescu. La Trieste cunoscuse lumea dalmatină şi pe negustorii albanezi. Aci a găsit anecdota care a inspirat libretul, scris de abatele La Ponte —« la porunca împăratului — pentru Idő­zárt „Cosi Fan Tutte“ ! adică „Toate fac aşa”­ constitue o şarjă din epoca galantă a Sigisbeilor împotriva virtuţii femenine în viaţa sentimentală. E vorba nu de două femei căsătorite , ar fi fost prea imoral. Eroinele sânt lo­godnicele a doi tineri prieteni chemaţi sub drapel, pe front. La instigaţia unui bătrân- curtean (trecut prin c­ur şi dârmon în aventuri), logodnicii îşi pun la încercare iubitele care le jura­seră credinţă la despărţire. Se pri­mează şi se îmbracă în doi tineri ne­gustori albanezi. Albanezii după repe­tate arii de dragoste continuate apoi în duet şi cvartet, conving pe demoa­zele cu complicitatea cameristei, tra­vestită în notar, să smulgă semnătu­rile pe acte de căsătorie. Farsa se di pe faţă Spire ruşinea logodnicelor, totuş repede se iartă . Oare nu „Toate fac aşa“ ? Un pătrar de veac mai târziu tot opera lui Mozart domina la Viena. A­­genţii diplomatici acreditaţi la Bucu­reşti, admirau graţia şi cunoştinţele de artă ale domniţei Ralu, fiica lui Vodă Caragea. Erau invitaţi la seratele muzicale ce se dădeau la palat. Cavalerul de Gentz, împuternicitul lui Metternich la Bucureşti pare sa fi şoptit ceva despre posibilitatea unui turneu, de operă vieneză la Bucureşti. Pe atunci se cânta la Bucureşti marsilieza grecească pe cuvintele poe­tului Riga. Se pornise lupta de desrobire a ra­chet Eliadé care va culmina cu moar­tea lui Byron la Missolanghi in 1824 Se alege deci la curtea domnească din Bucureşti, afiliată mişcării ete­­riste din repertoriul lui Mozart o operă care să aducă aminte de istoria greciei antice Era nevoie de o operă tragică. Aceasta fu „Idomeneo, re di Creta’’ subiect grecesc pe placul ete­­riștilor. Celălalt subiect fu ales din repertoriul german „Flautul ferme­cat”. In toamna anului 1818 trupa de operă vieneză a lui Gheorghy, datorită propagandei condusă de von Gentz — sosea la Bucureşti. Repetiţiile mergeau strună şi dom­niţa Ralu se bucura de sosirea premie­rei, dar nu a fost pentru cine s’a pre­gătit Vodă Caragea a trebuit să fugă în acelaş an cu familia sa. Alexan­dru Vodă Şuţu a fost acela care a patronat în „Teatrul de la Cişmeaua roşie­“ aceste două opere de Mozart. De la început deci — acum 135 de ■ ■BBMBBBIBIBCaBBI a fost amânată Ea va avea loc Miercuri 5 Apr­­i­e. — Care sunt inter­preţii piesei lui Sardou ! Premiera piesei lui Victorien Sardou „FEDORA”, ca­re a fost transpusă în româneşte de d. Dean. Theodorescu, anunţată pentru sfârşitul lunei Martie şi apoi la data de 2 Aprilie, a su­ferit o nouă amânare. D. Soare Z. Soare, care deţine regia acestei piese , a amânat premiera sp­re a putea pune la punct această lucrare de înaltă ţinută literară, care va vedea lumina rampei Miercuri 5 Apri­lie, pe scena Studioului. „FEDORA”, se va bucura de o selectă distribuţie în frunte cu d-male Marioara Zimniceanu, care va interpreta pe Fedora, Marieta Sadova, Kitty Gheor­­ghiu şi d-ni­i: G. Demetru, Nicu Dumitriu, I. Anastasiad, C. Pă­­traşcu, I. Holban, C. Morţun, G. Niculescu, N. Moţoc­ rentiera „FEDORE!* (Continuare în cag. 61

Next