Ramuri, 1969 (Anul 6, nr. 1-12)

1969-01-15 / nr. 1

dinamica industrială, paralaxele unor cifre Moment de sinteză şi de bi­lanţ, deschizînd, din proiectul său, noile dimensiuni şi cer­titudini ale înaintării noas­tre, clipa trecerii într-un an nou se constituie, pentru toţi lucrătorii pe tărîmul economiei, ca un colocviu plin de semnificaţii cu prezentul şi viitorul. Intre sarcinile pe care le-am îndeplinit cu succes în anul care s-a încheiat şi cele care ne stau în faţă în 1969 — anul hotărîtor al cincinalului — se interpune, deosebit de bogată, realitatea prezentu­lui, stimulatoare de noi şi puternice e­­nergii creatoare. Armonios structurată din punct de vedere geografic şi uman, România Socialistă ne întîmpină azi, la trecerea sa într-o nouă vîrstă istorică, cu armonia strălucirii ei economice, con­secinţă a marii opere de industrializare socialistă concepută de partid şi înfăp­tuită prin munca harnică a poporului. Cifrele, ca şi imaginile noi ale ţării, sunt, în acest sens, revelatoare. Ele proiec­tează spre anul 1969 lumina vie, puter­nică, a unor cuceriri de o deosebită în­semnătate — întruchipări ale Directivelor Congresului al IX-lea al P.C.R. — fun­daţii trainice ale edificiului socialist pe care-l desăvîrşim, într-o amplă desfă­şurare de forţe ale întregului nostru po­por. O cifră sintetică — 11,2 la sută — e elocventă pentru ritmul dezvoltării indus­triale a ţării în anul pe care l-am înche­iat. Ea reprezintă sporul producţiei in­dustriale dobîndite, în 1968, faţă de 1967, iar acest spor, conform statisticilor, de­păşeşte întreaga producţie industrială pe care o dădea economia noastră cu 18 ani în urmă. în prezent, industria României produce de 10 ori mai mult decît pro­ducea în 1950, ritmul creşterii sale situ­­îndu-se printre cele mai înalte din lume. Sînt cifre care vorbesc despre uriaşele posibilităţi, proprii socialismului, de e­­­dificare rapidă a unei economii dinami­ce, în plin avînt, factor motor al dez­voltării sociale, baza progresului pe toa­­­te planurile. Anexîndu-şi noi cote de re­lief — noi şi moderne uzine, fabrici şi­­combinate — înzestrate la nivelul de e­­xigenţă al tehnicii celei mai avansate, sporind şi diversificînd producţia, îmbu­nătăţind permanent calitatea, asimilînd­­şi fructificînd tot mai intens cuceririle­­ştiinţei, perfecţionîndu-şi mereu metodele­­de conducere şi planificare, realizînd un acord tot mai judicios, mai deplin, între formele organizatorice şi exigenţele vieţii, ale actualului stadiu de dezvoltare a eco­nomiei şi ale perspectivelor sale, industria noastră a izbutit — pe linia trasată de Congresul al IX-lea şi Conferinţa Na­ţională a P.C.R., de Plenarele C.C. care au urmat — să se afirme ca o prezenţă masivă nu numai în peisajul ţării, ci în însuşi fluxul diurn al vieţii noastre sociale, căreia îi serveşte ca centru motor şi ferment al noului. Pentru satisfacerea unui asemenea scop, pentru atingerea unor ritmuri înalte în toate compartimentele economiei, ale in­dustriei în speţă, statul nostru a făcut şi face eforturi uriaşe, care, conjugate cu munca plină de abnegaţie şi pasiune a oamenilor, rodesc din plin­ an de an. Am consemna, în această ordine de idei, înainte de toate, vastul program de in­vestiţii din bugetul de stat. In cei trei ani care s-au scurs din actualul cincinal, statul socialist a investit, pentru dezvol­tarea economiei, o sumă care o depă­şeşte pe cea cheltuită în deceniul 1950— 1960 : 155 miliarde lei. Intrînd în anul 1969 — anul hotărîtor al cincinalului — industria noastră, ca factor motor al economiei, al întregii vieţi­­sociale, cucereşte noi dimensiuni şi coor­donate. „Pentru construcţia socialismului, pentru desăvîrşirea socialismului, este ■necesar — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvântarea ţinută la Con­ferinţa organizaţiei de partid a munici­piului Bucureşti — să se creeze baza materială corespunzătoare, o industrie puternică, o agricultură avansată, o ştiinţă şi cultură înaintate... De aceea noi punem în centrul activităţii partidului făurirea unei puternice economii moderne, la ni­velul ţărilor celor mai avansate... Iată de ce este necesar să depunem eforturi susţinute pentru a asigura un ritm înalt de dezvoltare economiei, şi în primul rînd industriei noastre, un progres continuu al agriculturii noastre socialiste; numai pe această bază vom ajunge la desăvîrşi­­rea socialismului“. In acest sens, angaja­mentele pe care şi le asumă, în aceste zile, oamenii muncii din întreprinderi şi de pe ogoare se constituie într-o garanţie dintre cele mai ferme ale succeselor viitoare. O trecere în revistă a cifrelor de plan ale celui de-al 4-lea an al cincinalului ne edifică asupra anvergurii directivelor şi producţiei propuse. Este vorba, îna­inte de toate, de stabilirea unor indici mobilizatori, în concordanţă cu capacitatea şi exigenţele economiei noastre. Prevede­rile planului indică, în acest sens, men­ţinerea unui ritm ridicat de creştere a producţiei industriale — 10,8 la sută pes­te realizările anului trecut — cifră care stabileşte doar ritmul mediu, deoarece pentru o serie de sectoare, cum sunt ener­gia electrică, construcţia de maşini, in­dustria materialelor de construcţie, indus­tria uşoară, planul de stat pe 1969 pre­vede ritmuri şi mai înalte. Se asigură în continuare — aşa cum se observă din această succintă enumerare — primordia­litatea industriei producătoare de mijloace de producţie, ca bază a industrializării socialiste a ţării. Asemenea tuturor judeţelor ţării, Dol­jul — judeţ cu o slabă dezvoltare indus­trială în trecut — a cunoscut în ultimele I cincinal — anul IV TIMP CONTEMPORAN în dialogul cu lumea şi timpul două decenii o înflorire vertiginoasă, rit­mul său de dezvoltare atingînd parametrii superiori mediei pe ţară. Concludent este, în acest sens, faptul că, în anul 1968, faţă de ritmul general al ţării, ritmul de dezvolta­re al judeţului Dolj a fost de 21,3 la sută, iar în anul 1969, ca urmare a consecven­ţei politicii partidului nostru — politică ştiinţifică, îndreptată spre întreţinerea u­­nei dinamici ascendente şi armonioase a dezvoltării multilaterale a tuturor jude­ţelor ţării — judeţul Dolj va înregistra, în raport cu ritmul mediu pe ţară (11 la sută), un ritm de 27,1 la sută. Planul economiei naţionale pe anul 1969 conţine o serie de menţiuni speciale, a căror lectură atestă necesitatea, deo­sebit de importantă pentru toate sectoa­rele, a sporirii producţiei şi productivi­tăţii muncii, a unei mai bune utilizări a resurselor economice şi umane de care dispune ţara noastră. Scopul acestor prevederi — declarat nu o dată în docu­mentele de partid — este edificarea unei economii cu structură modernă, capabilă să asigure creşterea continuă a venitului naţional — unică şi bogată sursă pentru acumulări şi fondul de consum. Trebuie menţionată, în acest sens, atenţia sporită acordată resurselor energetice, creşterea într-un ritm susţinut a industriei meta­lurgice, continua dezvoltare a industriei construcţiilor de maşini (a cărei produc­ţie va trebui să crească cu peste 13 la sută faţă de 1968), sporirea producţiei in­dustriei chimice, gospodărirea raţională a patrimoniului forestier, creşterea produc­ţiei industriei materialelor de construc­ţii, a bunurilor de consum ş.a.m.d. Sarcinile celui de-al 4-lea an al cin­cinalului, noile opere care-şi aşteaptă în­truchiparea, au, aşadar, ca punct de ple­care, alături de munca harnică şi en­tuziastă a întregului nostru popor, un u­­riaş efort material din partea statului socialist, avînd ca stîlpi de susţinere vas­tul program de investiţii din bugetul sta­tului. Astfel, din totalul cheltuielilor bu­getare pe 1969, alocaţiile pentru finan­ţarea economiei naţionale însumează peste 66 la sută. Numai pentru industrie, aceste alocaţii, laolaltă cu resursele proprii, se ridică la 44,5 miliarde lei, sumă desti­nată,­­în primul rînd, investiţiilor. Civilizaţia industrială românească îşi lărgeşte mereu orizonturile. Vom asista, în anul acesta, la premiera industrială a nu mai puţin de 770 de capacităţi şi obiective importante. Darea la timp în funcţiune a obiectivelor, orientarea fondu­rilor spre capacităţile principale, scăde­rea ponderii construcţiilor, în folosul a­­chiziţionării de utilaje şi instalaţii etc. — sînt tot atîtea căi prin care eforturile statului îşi vor vădi, traduse în viaţă, eficienţa. Entuziasmul cu care toţi oa­menii muncii au răspuns sarcinilor celui de-al 4-lea an al cincinalului, chemările la întrecere şi angajamentele însufleţite care le-au însoţit, profilează un an bogat în succese, adăugind noi străluciri de prestigiu dinamismului economic româ­nesc, construcţiei noastre socialiste. Ing. MIHAI STÎNGU directorul Uzinei ,7 Noiembrie4* Craiova Vf România, 1969, noi resurse creatoare 2 4 ALBUM ELECTROPUTERE 1949 : ia fiinţă uzina. 839 de sala­riaţi. 1950 : primele investiţii; primele motoare electrice mici. 1955—1960 : separatoare, electrocare, locomotive de mină, tramvaie, transformatoare de forţă pen­tru piaţa internă şi export (15 ţări) 1960—1968 : locomotive Diesel-elec­­trice de 2100 C.P. şi locomoti­ve electrice de 5100 kW. 1969 : două decenii de la înfiinţare: 4 fabrici. 7000 de salariaţi. Fotografiile : Ft. ROSOGA

Next