Ramuri, 1984 (Anul 21, nr. 1-12)

1984-01-15 / nr. 1

O personalitate de excepţie (Continuare din pag. 1) rural-artistică şi ştiinţifică a judeţului au apărut şi s-au dez­voltat numeroase obiective de cea mai mare importanţă : între­prinderea de tractoare şi maşini agricole, întreprinderea de uti­laj greu, întreprinderea de autoturisme de mic litraj „OLTCIT“ la Craiova ; fabrica de transformatoare mici Filiaşi ; întreprin­derea de celule electrice prefabricate şi întreprinderea de piese turnate din Băileşti ; întreprinderea „Textila“; întreprinderea „Biosinteza“ şi Fabrica de zahăr din Calafat ; Universitatea şi Teatrul Liric , institute şi staţiuni de cercetare şi proiectare pe profile dintre cele mai diverse. In paralel, au fost extinse ca­pacităţile unor unităţi şi a fost diversificată, în permanenţă, gama de produse. Aceste obiective, ca şi multe altele, probează convingător justeţea politicii partidului nostru de dezvoltare raţională, armonioasă, a tuturor judeţelor ţării, de introducere mai accelerată a noului în toate domeniile de activitate, pre­cum şi ampla mobilizare a marelui potenţial uman de care dis­punem la îndeplinirea exemplară a sarcinilor de plan şi a angajamentelor asumate în întrecerea socialistă, pentru trans­punerea în viaţă a obiectivelor stabilite de Congresul al XII-lea şi a hotărîrilor Conferinţei Naţionale din decembrie 1982, a indicaţiilor şi recomandărilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, date cu prilejul numeroaselor sale vizite de lucru efectuate la Craiova şi în Dolj. Putem spune, cu legitimă mîn­­drie şi aleasă recunoştinţă, că, din 1965, de cînd se află în fruntea partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a aflat pe aceste mereu mai înfloritoare meleaguri doljene la punerea pietrei de temelie sau la darea în funcţiune a tuturor marilor obiective ctitorite, prin grija sa, pe parcursul întregii perioade. Ne sînt, încă, proaspete în gînd şi inimă preţioasele sale apre­cieri şi recomandări date nouă, comuniştilor doljeni, oameni­lor muncii din judeţ, cu prilejul vizitei de lucru din toamna anului trecut în unităţi energetice din Craiova, vizită care a dat un nou imbold activităţii de valorificare superioară a re­surselor naturale, de identificare şi punere în exploatare a noi resurse, de a ne spori contribuţia la creşterea potenţialului energetic al ţării şi, prin aceasta, la asigurarea independenţei sale energetice. Acţionînd neabătut în spiritul analizei efectu­ate de secretarul general al partidului cu prilejul amintit, ţinînd necontenit seama de criticile aduse şi de indicaţiile date, comuniştii, oamenii muncii din Dolj şi-au intensificat efortu­rile, în toate domeniile şi sectoarele de activitate, pentru pu­nerea în valoare a noi resurse naturale, pentru reducerea con­sumurilor de materii prime şi materiale, pentru economisirea energiei electrice şi termice, pentru ridicarea la o nouă cali­tate a întregii activităţi. Putem aprecia că şi în Dolj, ca şi în toată ţara, planul economic pe 1983 a fost realizat la principa­lii indicatori. Astfel, valoarea producţiei marfă industriale s-a ridicat la peste 26 768 milioane lei, iar cea a producţiei agri­cole la peste 9 298 mii tone. Exportate pe toate meridianele şi paralele globului, produsele realizate la Craiova şi în Dolj s-au bucurat şi se bucură de o frumoasă apreciere din partea parte­nerilor străini, ele fiind tot mai mult solicitate în ţări cu o bo­gată tradiţie în domeniile respective. Să mai notăm, pentru a avea o idee despre amploarea activităţii judeţului nostru, că, anul trecut, volumul total al investiţiilor s-a ridicat la peste 6 858 milioane lei. Craiova şi Doljul au dat, în 1983, ţării im­portante cantităţi de ţiţei şi gaz metan, de motoare electrice şi transformatoare, de aparataj electric de înaltă tensiune şi maşini-unelte de prelucrat metale, de utilaje tehnologice pen­tru metalurgie şi pentru chimie, prelucrare ţiţei şi celuloză hîrtie, de tractoare şi locomotive electrice, Diesel electrice şi Diesel hidraulice pentru linii magistrale, de îngrăşăminte chi­mice şi panouri mari din beton armat, de mobilier din lemn, de ţesături, de confecţii textile şi din înlocuitori, de pîine, ule­iuri comestibile, zahăr, carne şi preparate din carne, lapte, produse lactate şi brînzeturi. Şi în acest an, al patrulea al actualului cincinal, an hotărîtor pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite de Congresul al XII-lea şi de Conferinţa Naţională, în faţa comuniştilor, a în­tregului popor român stau, aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Mesajul de Anul Nou, sarcini de cea mai mare importanţă, a căror îndeplinire va permite, la sfîrşitul actualu­lui cincinal, trecerea României din rîndul ţărilor în curs de dezvoltare în rîndul acelora cu dezvoltare medie. Comuniştii, oamenii muncii din Dolj trebuie să realizeze o producţie marfă industrială cu 37,6 la sută mai mare decît în 1983, o producţie agricolă mai mare şi un volum de inves­tiţii superior cu 13,5 la sută anului trecut. Intre altele,­ va trebui să producem cu 5 la sută mai multe transformatoare electrice de 0,25 kW şi peste, cu 15,7 la sută mai multe ma­şini-unelte de prelucrat metale prin aşchiere şi alte procedee de desprindere a metalului, cu 66,6 la sută mai multe utilaje tehnologice pentru chimie, prelucrare ţiţei şi celuloză hîrtie, cu 53,8 la sută mai multe autoturisme, cu 3,7 la sută mai multe ţesături, cu 3,1 la sută mai multe confecţii textile şi din în­locuitori, cu 15,6 la sută mai multe uleiuri comestibile, cu 5,2 la sută mai multă pîine, importante cantităţi de alte pro­duse. Realizarea acestora va fi posibilă printr-o maximă mo­bilizare şi concentrare a tuturor energiilor materiale şi umane de care dispunem, printr-o mai hotărîtă aplicare a noului în toate sectoarele de activitate, prin valorificarea superioară a materiilor prime, materialelor şi energiei, printr-o nouă cali­tate a producţiei şi a muncii. Alături de întregul nostru popor, oamenii muncii din Dolj îşi vor intensifica eforturile pentru aplicarea hotărîrilor de partid şi a legilor ţării, a programelor adoptate de forumurile democraţiei socialiste, pentru a spori contribuţia judeţului nostru la dezvoltarea complexă, multila­terală a scumpei noastre patrii, Republica Socialistă România. Omagiindu-l pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, poporul român omagiază, de fapt, o personalitate de excepţie a lumii contem­porane. OMAGIU PREŞEDINTELUI ŢĂRII Concepţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu despre implicarea ştiinţei şi tehnologiei în dezvoltarea social-economică a patriei noastre In concepţia secretarului general al partidului, preşedintele repu­blicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, despre problemele fundamentale ale construcţiei socialiste în ţara noastră ce remarcă, în mod­­ deose­bit, o atentă şi permanentă grijă pentru dezvoltarea cercetării ştiin­ţifice şi tehnologice, premiză esen­ţială pentru continua perfecţionare şi modernizare a proceselor de pro­ducţie, pentru creşterea rolului ştiinţei în toate domeniile de ac­tivitate din patria noastră. Secreta­rul general al partidului a intuit, cu profunzime şi partinică respon­sabilitate, faptul că între învăţă­­mînt-cercetare-proiectare şi pro­ducţie trebuie să existe o legătură indisolubilă, dinamică, ea consti­­tuindu-se într-un fundament solid pe care se clădeşte învăţămîntul modern românesc, cu precădere cel de profil tehnic, agricol şi econo­mic, dar, evident, şi cu alte profile. Desigur, aria integrării în concep­ţia secretarului general al partidu­lui este de largă cuprindere, ea circumscriindu-se întregului sistem de instruire şi de educare a tutu­ror membrilor societăţii româneşti contemporane. Cercetarea ştiinţi­fică românească se bazează pe te­meinice tradiţii ; la edificarea ei stau eforturile unor generaţii de oameni de ştiinţă români patrioţi care au contribuit, în condiţiile grele, neprielnice dezvoltării ştiin­ţei şi tehnicii în regimul bur­­ghezo-moşieresc, la îmbogăţirea patrimoniului naţional de valori ştiinţifice, la creşterea prestigiului ştiinţei şi culturii româneşti peste hotare. Secretarul general al parti­dului sublinia într-una din magis­tralele sale cuvîntări referitoare la cercetarea ştiinţifică românească : „Oamenii de ştiinţă din ţara noas­tră sînt continuatorii unor vechi şi bogate tradiţii de gîndire şi crea­ţie ştiinţifică, ai unei valoroase moşteniri lăsate de iluştrii înain­taşi care au adus o contribuţie re­marcabilă la îmbogăţirea tezauru­lui ştiinţei naţionale, inclusiv a ce­lei universale. Aceste tradiţii con­stituie, fără îndoială, un motiv de mîndrie patriotică, dar, totodată, şi o obligaţie morală pentru oamenii de ştiinţă de azi, de a spori, prin activitatea lor, rolul ştiinţei în viaţa societăţii noastre, de a îm­bogăţi prin realizări de înaltă va­loare şi prestigiu patrimoniul ştiinţific naţional şi universal“. Intr-adevăr, secretarul general al partidului a cerut oamenilor de ştiinţă, cercetării ştiinţifice româ­neşti să se implice mai profund, cu mai mult curaj, în rezolvarea unor probleme de mare importanţă pen­tru progresul cunoaşterii umane, pentru creşterea calităţii produc­ţiei, pentru realizarea de noi in­stalaţii de înaltă tehnicitate, de noi materiale, pentru valorificarea, cu indici superiori, a unor surse ne­convenţionale de energie. Tovară­şul Nicolae Ceauşescu a ridicat la rang de imperativ major al cerce­tării ştiinţifice româneşti moderne posibilitatea pe care o are inteli­genţa românească de a produce cel puţin tot atîtea valori de mare utilitate pentru economia şi cultura naţională ca şi cea de peste hotare. Secretarul general al partidului a sădit, a cultivat şi a stimulat în­crederea în conştiinţa cercetători­lor români că ei pot face ca patria noastră să nu mai importe inteli­genţă străină, că gîndirea şi crea­ţia autohtonă pot propulsa ştiinţa, tehnica şi tehnologia spre culmi spre care, în trecut, nu se putea aspira, că este posibilă o reală in­dependenţă intelectuală şi de crea­ţie tehnico-ştiinţifică în România acestor ani. Intr-adevăr, şi în acest domeniu concepţia secretarului ge­neral al partidului a înlăturat, în mod argumentat, cu înţelepciune şi hotărîre, unele prejudecăţi dato­rită cărora activitatea proprie de cercetare ştiinţifică nu era apre­ciată la justa ei valoare, fiind con­siderată ca necompetitivă în raport cu alte pîrghii ale progresului eco­­nomico-social şi cu activitatea teh­nico-ştiinţifică din străinătate. In acelaşi sens, consecvent susţinător al promovării efortului naţional în toate domeniile, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fundamentat, de ase­menea, necesitatea concentrării mijloacelor materiale şi a potenţia­lului nostru tehnico-ştiinţific, în special spre obiectivele de care de­pinde generarea şi dezvoltarea de soluţii proprii pentru problemele economiei şi societăţii. Secretarul general al partidului1 a arătat cît de greşită este părerea potrivit că­reia importul de utilaje, maşini, procese tehnologice şi licenţe ne-ar scuti de cercetare, subliniind că o asemenea atitudine faţă de ştiinţă poate avea consecinţe grave, că ea determină rămînerea în urmă pe întregul tărîm al progresului, că ea frînează dezvoltarea economică şi socială a ţării, duce la de­pendenţa de străinătate. Un me­rit deosebit revine secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi în ceea ce priveşte stabilirea unui raport op­tim între cercetarea fundamentală şi cea aplicativă, între cercetarea prezentă şi cea de perspectivă. In acest sens, o idee călăuzitoare a programelor-directivă adoptate de cel de-al XII-lea Congres al parti­dului este aceea că „cercetarea trebuie orientată să meargă cu un pas înaintea practicii, să soluţio­neze mai rapid nu numai proble­mele legate de înfăptuirea concretă a planului economic curent, ci să abordeze şi probleme noi, de per­spectivă, pentru a oferi, printr-o rezervă corespunzătoare de soluţii, baza întocmirii viitoarelor planuri de dezvoltare economico-socială a patriei“ [1]. Secretarul general al partidului a fundamentat, într-o magistrală sinteză, la Congresul al XII-lea al partidului, funcţia esenţială a ştiinţei şi tehnologiei pentru în­treaga dezvoltare social-economică a patriei în viitorii ani : „...Orien­tarea de bază a programului-direc­­tivă o constituie afirmarea revolu­ţiei tehnico-ştiinţifice în toate do­meniile de activitate, creşterea ro­lului ştiinţei în modernizarea eco­nomiei naţionale, a întregii vieţi sociale, în conducerea societăţii, legarea tot mai strînsă a cercetării de producţie, accentuarea contri­buţiei tehnico-ştiinţifice româneşti la progresul multilateral şi dinamic al ţării noastre, la îmbogăţirea te­zaurului cunoaşterii universale, astfel în­cît deceniul următor să devină, cu adevărat, deceniul ştiin­ţei, tehnicii, calităţii şi eficienţei“. Şi în activitatea de cercetare ştiinţifică din Universitatea din Craiova, ctitorie a secretarului ge­neral al partidului, ideile sale de o inestimabilă valoare şi forţă mo­bilizatoare se află la temelia tutu­ror eforturilor pe care cadrele di­dactice şi studenţii le depun per­manent, cu competenţă şi entu­ziasm, pentru a obţine rezultate de prestigiu pe planul cercetării fun­damentale şi aplicative şi pentru a contribui şi în acest fel la perma­nentul progres al patriei noastre. România socialistă, prof. univ. dr. ing. Silviu Puşcaşu rectorul Universităţii din Craiova [11 „Personalităţi ale ştiinţelor na­turii şi tehnicii“, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982.­ Pictură de N. Tonitza RAMURI nr. 1 (235) • 15 ianuarie 1984 , pagina 2

Next