Ramuri, 1985 (Anul 22, nr. 1-12)

1985-09-15 / nr. 9

A.I.T. — trei iniţiale sub a căror emiblemă în ţara noastră, ca de altfel în întreaga lume s-au desfăşurat şi se desfăşoară o gamă bogată de manifestări menite să pună în valoare contribuţia pe care tineretul contemporan o aduce la edificarea unui climat de linişte şi pace, pentru dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane. Anul internaţional al tineretului , an în care, fericită coincidenţă,s-au desfăşurat şi lucrările Forumului tineretului din România, ţară care şi-a adus o contribuţie de seamă la proclamareade către Organizaţia Naţiunilor Unite a anului 1985 ca an al unirii tineretului din întreaga lume pentru apărarea dreptului la viaţă, la libertate şi pace — este un fericit prilej de acţiune pentru tineretul de pretutindeni de a-şi afirma cu tărie •dorinţa de linişte planetară, de înţelegere deplină între popoarele şi statele lumii. „Tânăra generaţie din România socialistă — se afirmă în Programul tineretului nostru — care a participat în mod activ la pregătirea şi marcarea corespunzătoare a Anului Internaţional al Tineretului sub deviza „Participare-Dezvoltare-Pace“, va acţiona şi în viitor pentru întărirea colaborării cu tineretul din întreaga lume, pentru afirmarea idealurilor de pace, prietenie şi progres social. Vor fi larg promovate, în continuare, iniţiativele Republicii Socialiste România, ale preşedintelui Nicolae Ceauşescu, referitoare la îmbunătăţirea condiţiei economice, sociale şi culturale a tineretului contemporan, la sporirea participării sale în societate, prin luarea în considerare a ideilor, propunerilor şi experienţelor valoroase, determinate de procesul de pregătire şi marcare a Anului Internaţional al Tineretului“. Acest program de acţiune în favoarea unei lumi a înţelegerii şi dreptăţii vine în continuarea amplelor acţiuni ale tineretului nostru desfăşurate sub deviza „Tineretul României doreşte pacea“ şi s-a materializat după aceea în ample manifestări care au exprimat şi exprimă voinţa fermă a tinerei generaţii din patria noastră de a trăi într-o lume fără războaie, fără ameninţări şi confruntări. „Faceţi în aşa fel, dragi tineri români şi de pretutindeni — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cadrul Forumului tineretului desfăşurat în primăvara acestui an , incri să asiguraţi pentru generaţia voastră şi pentru generaţiile viitoare o lume fără arme şi războaie, a păcii şi prieteniei, a frăţiei tuturor oamenilor de pe planeta noastră“. Intr-adevăr, în anul „Participării, Dezvoltării şi Păcii“, tânăra generaţie de la Dunăre şi Carpaţi se prezintă cu un palmares de o anvergură inegalabilă. Tineretul nostru şi-a adus o contribuţie impresionantă la ridicarea marilor ctitorii ce definesc „Epoca Ceauşescu“. Ei au fost prezenţi peste tot, fără să precupeţească nici un efort, acolo unde s-au construit Transfăgărăşanul, Canalul Dunăre — Marea Neagră, metroul, centrul civic al Bucureştiului şi al zecilor de oraşe din ţară, marile sisteme de irigaţii ce brăzdează cîmpiile României, hidrocentralele şi marile cetăţi industriale. Este un tineret perfect conştient de nobila misiune ce-i revine în edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, un tineret demn de „Epoca Ceauşescu“, epocă fără egal în îndelungata istorie a poporului nostru. In epopeea de astăzi a României Socialiste, tineretul deţine unul dintre cele mai importante roluri. AURELIAN DINULESCU : Cintecul pădurii ESEU MUZICAL m M ** A ■ ■ 1 mm I Cil III C O împrejurare fericită a făcut să mă aflu la Timișoara în seara premierei concertante a „Orestiei III“. Această ultimă „Orestie“ mi-a permis să arunc o privire asupra întregului ciclu, încercând să-l prind intr-un ansamblu, atît cit se poate fără ajutorul scenei. Prin însăşi intenţia autorului, acest lucru nu este posibil, căci „Orestiile“ sunt, înainte de orice, teatru ; imaginea fundamentală este scenică, gestuală, aşa încît imaginaţia noastră are a completa mult, chiar dacă muzica este plenară în expresia ei. Există o gradaţie atentă între muzica deplină şi vorbirea pură şi Stroe înţelege să folosească întreaga scară. .„Orestiile“ doresc să fie un teatru „sărac“, folosesc adică mijloace restrânse. Este aici şi o necesitate contemporană de economie, avînd în vedere marile dificultăţi materiale în punerea în scenă a unei opere ; din rând în când,, în vremurile noastre, se reia ideea de teatru muzical itinerant, al cărui iniţiator a fost în secolul XX (dacă nu mă înşel) Stravinski cu a sa „Histoire du soldat“. Orice restrîngere reclamă virtuozitatea sporită a compozitorului; ea s-a văzut în cazul lui Stravinski și se vede acum și la Stroe. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Revistă lunară editată de Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al judeţului Dolj 0 15 septembrie 1985 0 16 pagini 0 5 lei TRIBUNA IDEILOR Noi dimensiuni ale democrației ■ ■ ■ c mnaliSrfîn tr beri ■ ■ Perioada inaugurată de Congresul al IX-lea al P.C.R. — caracterizată prin realizări fără precedent în istoria multimilenară a României, prin realizarea deplinei egalităţi şi libertăţi sociale a tuturor oamenilor muncii, a aspiraţiilor de independenţă naţională şi progres multilateral ale poporului român — este inseparabil legată de activitatea revoluţionară prodigioasă, de aportul hotărâtor al secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la elaborarea şi soluţionarea creatoare, originală a problemelor fundamentale ale construcţiei socialiste şi comuniste în ţara noastră, a problemelor cardinale ale vieţii internaţionale contemporane. Experienţa istorică demonstrează că lupta pentru socialism şi democraţie a constituit, de la începuturile mişcării muncitoreşti, unul din principiile sale fundamentale, că socialismul şi democraţia în sensul cel mai larg — economică, politică, socială, culturală — sunt de nedespărţit. Sub conducerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, în contextul general strategic al construcţiei socialiste multilateral dezvoltate în ţara noastră a fost creat un sistem democratic unic in felul său, original şi unitar care are în centrul său autoconducerea şi autogestiunea muncitorească, prin care oamenii muncii, atît direct cit şi prin reprezentare, participă la conducerea societăţii, hotărăsc asupra destinelor ţării. Aşezat pe baze teoretice novatoare, ţinînd, în acelaşi timp seama de generalizarea experienţei revoluţiei şi construcţiei socialiste, sistemul instituţional al democraţiei muncitoreşti, revoluţionare, creat în ţara noastră, îmbină formele statale cu noile forme şi organisme de conducere democratică, democraţia reprezentativă cu democraţia directă, conducerea unitară — pe baza planului naţional unic al dezvoltării economico-sociale — cu formele autoconducerii muncitoreşti la toate nivelele, în toate domeniile activităţii sociale. Pornind de la necesitatea perfecţionării permanente a ansamblului relaţiilor politice, economice şi cele cultural-ştiinţifice ale sistemului social global, evoluţia sistemului democraţiei noastre socialiste se realizează atît prin crearea unor instituţii, organizaţii şi organisme noi cît şi prin apariţia unor funcţii, sarcini noi în cadrul celor existente, îmbogăţindu-se conţinutul şi diversificîndu-se formele de desfăşurare a activităţii în concordanţă cu nivelul forţelor de producţie şi cerinţele progresului social, ale umanismului socialist. în acest sens, în Raportul la Conferinţa Naţională din decembrie 1982, tovarăşul secretar general sublinia: „am creat un sistem de organisme larg democratice de la unităţile de bază economicosociale pînă la organele cu caracter naţional. Avem consiliile de conducere, adunările generale ale oamenilor muncii, congresele şi diferitele consilii naţionale pe plan central, care asigură un vast cadru democratic de participare a maselor, a poporului la conducerea societăţii, care au dat unoi dimensiuni democratice edificării socialiste a patriei noastre“. Asigurând efectiv un larg sistem de drepturi şi libertăţi fundamentale, democraţia noastră socialistă se adînceşte şi perfecţionează, pe de o parte, în cadrul unui proces complex, caracteristic etapei pe care o parcurge societatea noastră — împletirea tot mai organică a activităţii de partid, de stat şi obşteşti — P.C.R. îndeplinind rolul de conducător în sistemul democratic, de centru prof. dr. Tiberiu Nicola (Continuare în pag. 2) Istoriografia românească (şi, desigur, cea de peste hotare) se află acum în faţa celui mai masiv corpus de documente privind istoria contemporană a României, serial care, alături de monografiile şi sintezele din ultimii ani, este apt să înfăţişeze o frescă cuprinzătoare a unor momente cheie. Cele patru volume, cuprinse în titlul 23 August 1844 — Documente1, vin să ofere un material bogat şi esenţial pentru înţelegerea istoriei româneşti, ele avînd, mai ales, avantajul de a ne introduce în intimitatea reacţiilor imediate ca şi a premiselor politice, diplomatice, militare care au stat la baza unor acte istorice de căpetenie în viaţa poporului nostru : Revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă şi participarea României la zdrobirea celui de-al III-lea Reich. Volumele 3 şi 4, care ne preocupă în această cronică, reflectă — după cum precizează autorii ediţiei — evenimentele petrecute în România în perioada august 1944— august 1945. Marea majoritate a materialelor provin din arhivele interne şi din presă. Multe sunt originare din arhive străine, în special americane şi engleze, altele au fost Anatol Vieru Cristian Popișteanu (Continuare în pag. 13) (Continuare în pag. 10) SSD. R. Popescu - 50 9 Semnalizări de Șerban Cioculescu Bl Cronica literară de Marin Sorescu : „A introduce sălciile plîngătoare în categorii" Ifi Realitatea literară , semnează Gabriel Chifu, Ion Pecie, George Popescu, Constantin Barbu 88 Un mare prozator latino-american : Manuel Mujica Lainez (fragment din romanul „Bomarzo") ■ Poezii de Anghel Dumbrăveanu S3 Eseu de Ion Cristoiu : „Camil Petrescu - erosul ca relaţie de putere" ■ Romulus Diaconescu. „Destine enigmatice" @ Meridiane - un eseu de acad. A. Bălăci ■ Noile rubrici ale revistei : Invitatul nostru, Oltenia necunoscută, Filatelica ■ Sport , A.S. Monaco - artă și manieră.