Ramuri, 1989 (Anul 26, nr. 1-11)

1989-01-01 / nr. 1

OMAGIU PREŞEDINTELUI Rolul forţelor de producţie în edificarea societăţii socialiste La fundamentarea­­concepţiei privind rolul hotă­­rîtor al dezvoltării forţelor de producţie în con­struirea societăţii socialiste, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ţine seama de stadiul actual de dezvoltare economico-socială a ţării noastre, precum şi de implicaţiile revoluţiei ştiinţifico-tehnice contemporane. Astfel, această teză generală este dezvoltată într-o manieră origi­nală şi transpusă în practică în raport de condi­ţiile concret-istorice existente în ţara noastră în etapa actuală, în strînsă legătură cu argumentarea obiectivelor şi sarcinilor trecerii României, într-o perspectivă apropiată, în rîndul ţărilor socialiste cu dezvoltare medie şi transformarea, pînă la sfîr­­şitul acestui secol, într-o ţară multilateral dezvol­tată. Pentru stadiul actual de dezvoltare a societăţii socialiste româneşti, dezvoltarea puternică a forţe­lor de producţie are o semnificaţie deosebită, în­­trucît, atît depăşirea stadiului de ţară în curs de dezvoltare şi trecerea României în rîndul ţărilor cu dezvoltare economică medie cît şi făurirea socie­tăţii socialiste multilaterală, ca treaptă superioară a noii orînduiri sociale, presupune o puternică dez­voltare a forţelor de producţie. „Obiectivul strate­gic stabilit de Congresul al XIII-lea al partidului privind trecerea României, pînă în 1990 la un nou stadiu de dezvoltare — cel de ţară socialistă mediu dezvoltată — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Expunerea la Şedinţa Comună a Plenarei C.C. al P.C.R., a organismelor democratice şi organiza­ţiilor de masă şi obşteşti din 28 noiembrie 1988 — are la bază puternica dezvoltare a forţelor de pro­ducţie, a industriei socialiste, a ştiinţei, învăţămîn­­tului şi culturii, dezvoltarea agriculturii şi înfăp­tuirea noi revoluţii agrare“. Concepţia partidului nostru privind rolul deter­minant al dezvoltării forţelor de producţie în con­struirea societăţii socialiste îşi găseşte expresia în obiectivele şi sarcinile privind făurirea unei eco­nomii moderne, înaintate şi de înaltă eficienţă, în care industria devine ramură conducătoare a eco­nomiei naţionale, iar agricultura ca ramură de bază cunoaşte o accentuată dezvoltare pe cale intensivă, înmbinîndu-se armonios cu celelalte ramuri. Pentru realizarea acestor obiective s-au făcut eforturi sus­ţinute prin alocarea, în perioada care a urmat după Congresul al IX-lea al partidului, a circa o treime din venitul naţional pentru fondul de acumulare, asigurîndu-se pe această bază un volum de investi­ţii de peste 3450 miliarde lei, fiecărui locuitor al ţării revenindu-i circa 160 mii lei. Ca ramură de bază a economiei naţionale, industria a beneficiat, cincinal de cincinal, de considerabile resurse fi­nanciare : în 1970, de exemplu, comparativ cu 1965 investiţiile alocate industriei creşteau de 1,6 ori, fiind în 1975 şi 1985, faţă de acelaşi an de refe­rinţă, de aproape 3 ori şi respectiv de peste 4,6 ori mai mari. Ca urmare, în ultimii 23 de ani, s-au construit aproape 2000 de întreprinderi, care se constituie în cele 180 de platforme industriale noi edificate în această perioadă. în aceste condiţii au fost puse în funcţiune noi capacităţi de producţie nu numai în industrie, dar şi în agricultură şi în celelalte ramuri ale economiei naţionale. Numai pe această bază a fost posibilă creşterea producţiei in­dustriale, în prezent, faţă de 1945, de peste 128 de ori. De asemenea, în aceeaşi perioadă producţia industrială a crescut de peste 1300 ori în industria chimică, de peste 500 ori în industria constructoare de maşini, de circa 120 ori producţia de oţel etc. Creşterea susţinută a producţiei industriale, dez­voltarea puternică a ramurilor de bază ale in­dustriei grele, construcţii de maşini, energetică, metalurgie şi chimie dau o imagine şi asupra dina­micii forţelor de producţie, deoarece în industria grea sunt produse componentele de bază ale forţelor materiale de producţie , mijloacele de producţie şi în special, mijloacele de muncă, adică maşini, instalaţii, utilaje, agregate etc. Semnificativ în acest sens este creşterea volumului fondurilor fixe care constituie forma social-economică de existenţă şi funcţionare a mijloacelor de muncă, în condiţiile proprietăţii socialiste. Astfel, în prezent fondurile fixe, în economia noastră naţională, se ridică la 3200 de miliarde lei, iar cele productive la circa 2500 miliarde lei. în acelaşi timp, avuţia naţională acumulată a ajuns la 5100 miliarde lei, venitul na­ţional a crescut faţă de 1945 de 36 ori, iar fondul de retribuire generală de circa 75 ori. Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Expunerea din 28 noiembrie 1988, „Merită subliniat faptul că 80 la sută din aceste creşteri s-au realizat după Congresul al IX-lea al partidului“. Dezvoltarea puternică a forţelor de producţie, ţinînd seama de implicaţiile actualei revoluţii teh­nice contemporane, a impus orientarea fermă în direcţia dezvoltării bazei materiale a activităţii de cercetare ştiinţifică, paralel cu sporirea potenţia­lului de cercetare proprie. Astfel, în anii construc­ţiei socialismului în ţara noastră au fost realizate puternice unităţi de cercetare în toate domeniile, în care lucrează peste 200 mii de oameni ai muncii, cu o înaltă pregătire ştiinţifică, tehnică şi profe­sională, în dezvoltarea forţelor de producţie, în etapa ac­tuală, un loc important îl ocupă lărgirea bazei pro­prii de materii prime şi a bazei energetice. „O atenţie deosebită — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — trebuie acordată dezvoltării mai pu­ternice a bazei de materii prime. Este necesar să fie intensificată activitatea geologică şi de valori­ficare a tuturor minereurilor şi substanţelor utile, chiar cu un conţinut mai sărac. în acest scop, se impune organizarea unor colective complexe, mul­­tidisciplinare, pentru elaborarea celor mai bune şi economice tehnologii de valorificare a substanţelor utile“. De asemenea, în asigurarea bazei de materii prime un loc important îl are recuperarea şi refo­­losirea materialelor, prin care, în multe domenii, trebuie să asigurăm 50 la sută, iar în unele chiar peste 50 la sută din necesarul de materii prime“. Lărgirea bazei de materii prime proprii de care depinde buna aprovizionare tehnico-materială a în­treprinderilor şi realizarea programelor de dezvol­tare generală a ţării trebuie să fie însoţită şi de reducerea consumurilor de materii prime şi mate­riale, de valorificarea superioară a tuturor resur­selor, de asigurarea condiţiilor de ordin tehnic şi tehnologic pentru obţinerea din fiecare unitate de materie primă şi resurse a unui volum tot mai mare de produse finite, de calitate superioară, cu o valoare economică ridicată şi la costuri cît mai scăzute. Forţele de producţie moderne presupun un con­sum sporit de energie, îndeosebi de energie elec­trică. De aceea, dezvoltarea forţelor de producţie în etapa actuală presupune şi asigurarea indepen­denţei energetice a ţării. In acest scop au fost adoptate programe prioritare pe baza cărora se ac­ţionează în direcţia creşterii mai puternice a pro­ducţiei de cărbune, de ţiţei şi gaze, folosirii în­tregului potenţial hidroenergetic, intensificării cer­cetării noilor surse de energie şi elaborării noilor tehnologii care să ducă la reducerea consumului de combustibil şi energie. „Va trebui — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — să asigurăm dez­voltarea puternică a bazei proprii de materii prime şi materiale şi, mai cu seamă, să asigurăm în în­tregime energia necesară desfăşurării în bune con­diţii a producţiei şi a consumului general. în această privinţă, este necesar să trecem încă din acest cincinal, de anul viitor, la utilizarea mai largă a surselor de energie neconvenţionale, astfel încît prin folosirea biogazului, a biomasei, a ener­giei solare şi a vîntului, a apelor termale şi a mi­­crohidrocentralelor, să se asigure în întregime ne­cesităţile fermelor zootehnice şi ale altor unităţi agricole, ale micii industrii, precum şi realizarea în cîţiva ani a independenţei energetice a tuturor localităţilor rurale, pentru a nu se mai apela la sistemul energetic naţional“. Procesul complex şi multilateral de dezvoltare a forţelor de producţie în condiţiile revoluţiei teh­­nico-ştiinţifice contemporane cuprinde atît dezvol­tarea şi modernizarea forţelor materiale de pro­ducţie, a mijloacelor de producţie, cît şi ridicarea nivelului de pregătire profesională şi politică a oa­menilor muncii. Tehnica modernă, folosirea mijloa­celor de muncă de înaltă tehnicitate presupun spe­cialişti cu temeinice cunoştinţe de specialitate şi deprinderi practice, pentru a utiliza cu eficienţă economică sporită aparatul de producţie extrem de complex şi ramificat. Pentru a asigura pregătirea şi formarea profesio­nală, precum şi pentru perfecţionarea pregătirii de specialitate în ţara noastră, o atenţie deosebită se acordă dezvoltării şi modernizării învăţămîntului şi cuprinderii în diferite forme de reciclare a tu­turor oamenilor muncii. Din iniţiativa secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, învăţămîntul, integrat organic cu cercetarea ştiin­ţifică şi producţia asigură cadrele necesare econo­miei noastre naţionale, în special, pentru sectoarele prioritare din etapa actuală. Astfel, în cincinalul 1986—1990 se va asigura formarea profesională a unui număr de aproape 2 milioane persoane. De asemenea, programele de perfecţionare a pregă­tirii profesionale, în acest cincinal, vor cuprinde anual circa 3 milioane persoane. Subliniind rolul asigurării cu forţă de muncă de înaltă calificare pentru înfăptuirea obiectivelor şi sarcinilor dez­voltării economico-sociale a ţării noastre, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la Conferinţa Naţională a partidului din decembrie 1987, arăta : „Tot ceea ce trebuie să realizăm presupune oameni cu o înaltă calificare, capabili nu numai să mînuiască tehnica, dar şi să o perfecţioneze continuu, să aibă rolul hotărîtor în ridicarea calităţii şi nivelului tehnic al producţiei, în dezvoltarea generală a patriei. Vom putea realiza, în astfel de condiţii, programele de dezvoltare socialistă a ţării, numai şi numai cu clasa muncitoare, cu ţărănimea, cu intelectualita­tea, cu oameni ai muncii în general, cu înalte cu­noştinţe profesionale şi tehnice, cu înalt spirit re­voluţionar, care să acţioneze în toate împrejurările, de pe poziţia cea mai înaintată în producţie, în ştiinţă, în viaţă — ca adevăraţi revoluţionari!“, în concepţia secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, dezvoltarea în ritm susţinut a forţelor de producţie asigură condiţiile pentru creşterea în ritm înalt a produsului social şi a venitului naţional, pentru ridicarea nivelului de viaţă al poporului, pentru progresul ştiinţei, învăţămîntului şi culturii, pentru un grad superior de civilizaţie al întregii societăţi. De aceea, în ca­drul obiectivelor şi sarcinilor privind dezvoltarea economico-socială a patriei noastre, progresul for­ţelor de producţie ocupă un loc central, iar prin modul în care este concepută dezvoltarea forţelor de producţie în patria noastră, P.C.R., secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, aduc o importantă contribuţie la îmbogăţirea teoriei şi practicii construcţiei socialiste. Prof. univ. dr. Constantin Bărbăcioru PARTIDUL în sinea ta Să se petreacă totul Să veghezi adevărul Pentru tine Şi pentru lumina ta Interioară Să mergi Pină-n pînzele albe Cu gîndurile tale Despre El Şi descoperindu-l Să-l aduci oamenilor întru iluminare Intru linişte şi pace înţelegîndu-l Că le aparţine precum aerul Pe care îl respiră Precum focul La care se încălzesc Precum apa Pe care bînd-o îşi dovedesc Cum că le-a fost sete Şi ce sete poate fi mai de preţ Decît setea de adevăr loan Vergu Dumitrescu 2 Profund omagiu conducătorului iubit (Urmare din pag. 1) a aspiraţiilor clasei muncitoare, a fericirii şi bună­stării poporului, a întăririi libertăţii, suveranităţii şi independenţei naţionale. Prodigioasa activitate politică desfăşurată de preşedintele României se concretizează în impre­sionantele realizări ale construcţiei societăţii socia­liste multilateral dezvoltate. în acelaşi timp, este un adevăr general istoric, recunoscut unanim, că întreaga dezvoltare politică, economică şi social­­culturală de după cel de-al IX-lea Congres al partidului, măreţele succese pe care naţiunea noastră le-a obţinut în această perioadă sunt legate nemijlocit, trainic şi pentru totdeauna de numele secretarului general al partidului. Prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu la cîrma partidului şi a ţării se asociază indisolubil cu o nouă concepţie asupra căilor, mijloacelor şi meto­delor de edificare a socialismului în România, im­­punîndu-se atît ca un conducător politic înţelept cît şi ca un mare gînditor şi strateg contemporan. Studierea atentă, riguroasă, cu neobosită energie, a realităţilor naţionale şi aplicarea creatoare a adevărurilor generale ale socialismului ştiinţific la condiţile concrete şi la particularităţile specifice din România au condiţionat decisiv ritmurile înalte de dezvoltare în societatea noastră, asigură soluţionarea tuturor problemelor ce privesc pro­gresul rapid al vieţii economico-sociale a ţării. Numeroasele studii profunde, erudite de politolo­gie şi filosofie, de sociologie şi etică, de economie politică şi istorie cuprinse în opera tovarăşului Nicolae Ceauşescu se confirmă în fapte, fiindcă proiectele îndrăzneţe elaborate, începînd din anul 1985, au devenit realităţi, s-au transformat în cer­titudini care au intrat în inima şi conştiinţa poporului nostru. Conţinutul, tezele, ideile şi orientările vastei opere teoretice a secretarului general al partidu­lui constituie programul de muncă şi de luptă al întregii noastre naţiuni, adîncesc unitatea socia­listă, moral-politică a poporului, înarmează co­muniştii români, activul de partid şi de stat, pe toţi cetăţenii patriei cu concepţia ştiinţifică a P.C.R. privind transformarea revoluţionară a so­cietăţii. Aportul secretarului general al partidului la îmbogăţirea filosofiei clasei muncitoare cu noi teze şi concepte de mare actualitate şi de largă perspectivă este marcat de contribuţii teoretice de mare valoare şi actualitate ce sunt completate, firesc, cu preocupări practice, stăruitoare pentru perfecţionarea continuă a relaţiilor de producţie şi sociale : dezvoltarea şi modernizarea economiei na­ţionale , îmbogăţirea organizării şi conducerii so­cietăţii, adîncirea continuă a democraţiei munci­toreşti, revoluţionare : înflorirea ştiinţei, învăţămîn­­tului, artei şi culturii ; creşterea bunăstării mate­riale şi spirituale a întregului popor; făurirea omului nou, constructor conştient al socialismului şi comunismului. De concepţia şi activitatea preşedintelui Româ­niei sunt nemijlocit legate contribuţiile la elucida­rea conţinutului şi caracterizarea etapelor şi a stadiului de edificare a socialismului în ţara noas­tră. Astfel, din iniţiativa şi sub conducerea per­manentă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu s-au ela­borat programele dezvoltării la scara întregii so­cietăţi şi pe principalele domenii de activitate, programe pătrunse de spirit revoluţionar şi ştiin­ţific, ce materializează strategia clarvăzătoare şi originală de edificare a societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate şi de înaintare a României spre comunism. Demersul teoretic consecvent, întreprins de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în întreagă această perioadă, constituie răspunsul necesar dat impera­tivelor dezvoltării, nevoii acute de gîndire realistă, lucidă şi cutezătoare. Partidul, întreaga naţiune au în monumentala operă politică, ştiinţifică şi ideologică a tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu un izvor viu, nesecat de gîn­dire şi acţiune, de însufleţitor patriotism, un mo­bilizator program de muncă pentru dezvoltarea socialistă multilaterală a României şi înaintarea ei spre comunism. In acest ianuarie sărbătoresc 1989, pe care îl ani­versăm sub semnul apropiatului Congres al XIV-lea al partidului, poporul nostru muncitor, întreaga naţiune socialistă are în faţă un glorios drum de cutezătoare împliniri, genial conturat şi fundamentat de conducătorul iubit de partid şi de stat, cel care orientează destinul luminos al Româ­niei socialiste spre noi culmi de civilizaţie şi pro­gres. La acest ceas sărbătoresc, cu prilejul ani­versării îndelungatei activităţi revoluţionare şi a zilei de naştere, întregul popor, ţara întreagă îi urează din adîncul inimii, multă sănătate şi putere de muncă, ani mulţi şi fericiţi la condu­cerea destinului neamului nostru întru continua prosperitate şi înflorire a României socialiste şi afirmării ei libere între naţiunile lumii. BRAV CTITOR DE NOU Vis de rod sub zăpezi, în ghenar Şi buchete de visuri şi flori, în al ţării de-o limbă hotar, în zi mîndră sub tustrele culori. Se adună în iureş ovaţii Spre al ţării Erou cel mai drag, Străbate urarea prin spaţii, Fierbinte-i mătasea din steag. E ghidul de veghe şi fapta de faur Prinos pentru Omul, iubit Preşedinte, Eroic exemplu în Evul de Aur Pe calea cea dreaptă — înainte ! Cirmaci de destin, brav ctitor de nou, La ceasul solar de iubire, de dor, Omagiu fierbinte, viteaz, brav Erou Ţi-aduce al ţării popor ! Nicolae Rotaru RAMURI nr. 1 (295) •2­ ianuarie 1989

Next