Ramuri, 1989 (Anul 26, nr. 1-11)

1989-01-01 / nr. 1

Angajamentul nostru fierbinte Aleasă sărbătoare în cugetul şi simţirea noastră, ziua de 26 ianuarie uneşte într-o imensă şi unanimă vibraţie colectivă sentimen­tele cele mai curate şi fierbinţi ale întregului popor faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, stră­lucitul conducător al partidului şi al ţării. Este o dată aniversară plină de semnificaţii ma­jore, avînd dimensiunea unui profund simbol pentru noua istorie socialistă a patriei. Sărbă­torim şi omagiem de fapt activitatea neobosită şi destinul unei personalităţi istorice excepţio­nale, care a marcat hotărîtor şi definitoriu des­tinele naţiunii române. România Socialistă de azi reprezintă expresia cea mai pregnantă şi tot­odată cea mai cuprinzătoare a acestui proces de transformare revoluţionară realizat la vaste pro­porţii — şi în întreaga lume imaginea ei este organic asociată cu aceea a conducătorului său. Această identificare dă măsura recunoaşterii celei mai depline a contribuţiei fundamentale a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, teoretic şi prac­tic, la făurirea noului chip al patriei. De aceea, în mod legitim, ca profundă argumentare a fap­telor, anii de cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu se află la conducerea partidului şi a statului este denumită, în semn de unanimă adeziune, epoca Nicolae Ceauşescu. O epocă de măreţe în­făptuiri în toate domeniile, o epocă fără prece­dent în îndelungata istorie a poporului nostru, prin amploarea şi caracterul mutaţiilor produse, rezultat direct al concepţiei promovate de Preşedintele ţării, al consecventei sale activităţi revoluţionare, puse în slujba realizării idealuri­lor socialismului, comunismului în ţara noastră , astfel ne apar, retrospectiv, anii de cînd în frun­tea partidului şi a patriei se află ctitorul Româ­niei contemporane. Sărbătorim în acest fel Omul şi Conducătorul care — alături de minunata sa tovarăşă de viaţă şi de muncă, eminentul om politic şi savant de reputaţie mondială, Elena Ceauşescu — şi-a legat în istorie numele de Con­gresul al IX-lea al partidului, începutul renaşte­rii naţionale a patriei noastre. Sentimentele noastre de dragoste şi deosebit respect pe care le purtăm, alături de întregul popor, Preşedintelui ţării, sunt un răspuns firesc faţă de marele şi rodnicul interes arătat în nu­meroase rînduri de conducătorul partidului şi statului nostru — Craiovei, acestui colţ de ţară. Noi, slujitorii teatrului românesc, nu vom uita niciodată că noul şi splendidul edificiu în care ne desfăşurăm activitatea aici, la Craiova, este o ctitorie a secretarului general al partidului, una din minunatele ctitorii care au făcut din municipiul doljan o puternică cetate a muncii, ştiinţei şi culturii. De aceea, am considerat ca o datorie de onoare să răspundem printr-o anga­jare deplină, conştientă şi profundă la ridicarea nivelului artistic şi revoluţionar al muncii noastre. Repertoriul nostru şi împlinirea lui prac­tică prin spectacole găzduite pe scena teatrului, pe platformele industriale şi în localităţile jude­ţului şi ale ţării, întreaga noastră activitate s-au constituit în răspunsuri de vie recunoştinţă pentru dosebitele condiţii de muncă şi afirmare profesională create. Opera de gîndire şi practică revoluţionară a tovarăşului Nicolae Ceauşescu­­— închinată idea­lului de bunăstare şi fericire a patriei, — a con­stituit pentru colectivul nostru un adevărat în­drumar de muncă, de viaţă şi de acţiune. Apre­cierile şi sarcinile reieşite din cuvîntările secre­tarului general al partidului ne-au angajat ple­nar în efortul de îmbogăţire şi promovare a pa­trimoniului naţional, de formare şi maturizare a gustului artistic, în efortul de întruchipare şi formare a omului nou, cu convingerile şi aspi­raţiile sale legate de noua devenire a patriei socialiste. Acum, în ceas ales de sărbătoare, noi, sluji­torii Teatrului Naţional din Craiova, alături de toţi oamenii muncii din întreaga ţară, adresăm conducătorului iubit un cald omagiu, sentimen­tele noastre de adîncă stimă şi recunoştinţă, precum şi urarea izvorîtă din adîncul inimilor şi cugetelor noastre, de ani mulţi şi buni şi ace­eaşi neasemuită putere de muncă, întru împlini­rea destinului luminos al poporului român, spre binele patriei noastre. LA MULŢI ANI ! Emil Boroghină directorul Teatrului Naţional Craiova mare, animată de elanurile construcţiei paşnice şi de năzuinţa mersului ascendent, spre noi cul­mi de civilizaţie şi progres. Epoca Nicolae Ceauşescu a însemnat pentru mine şi pentru o întreagă generaţie de scriitori produşi şi afir­maţi în această strălucită perioadă istorică cli­matul fertil în care am trăit şi am scris sorbind din izvorul niciodată secat al culturii populare, din înţelepciunea milenară a unei naţii munci­toare şi talentate, paşnică şi hărăzită unui măreţ viitor. Trăind şi visînd într-o asemenea at­mosferă revoluţionară de descătuşare a tuturor valorilor, de preţuire a creativităţii, sub toate formele sale, era firesc pentru noi scriitorii să translăm acest demers din sfera vieţii economice şi sociale în cărţile noastre, să încercăm ca aces­tea să devină expresia majoră a unui mod de gîndire nou, aşa cum ne cere de altfel Secreta­rul general al partidului, să devină adevărate oglinzi ale luptei pentru crearea omului nou, pregătit şi cult, înzestrat cu un umanism supe­rior, luptător activ pentru edificarea celei mai drepte societăţi din lume : societatea comunistă. Datoriile mele faţă de idealul uman propus de măreaţa Epocă Ceauşescu sunt mari şi consider, cu deplină sinceritate, că nu am scris încă acea carte care să răspundă întrutotul înaltelor co­mandamente sociale pe care sîntem chemaţi să le slujim, că nu mi-am realizat pe deplin dato­riile pe care le am faţă de partid şi popor, că scrisul meu nu a devenit încă o fierbinte măr­turie de credinţă faţă de grandoarea unor ani pe care destinul mi i-a hărăzit. Chiar această recunoaştere îmi dă puterea şi dezlegarea să lupt pînă la capăt pentru a înălţa o carte pe măsura oamenilor în mijlocul cărora respir şi pe care îi iubesc cu o dragoste fără prihană. Mihai Duţescu Dimensiunea umanist revoluţionară a artei Strălucita aniversare a îndelungatei activităţi revoluţionare şi a zilei de naştere a secretarului general al Partidului Comunist Român şi pre­şedinte al Republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se constituie, pentru noi oamenii de artă, ca de altfel pentru toţi locuitorii scumpei noastre patrii, într-un fericit prilej de a aduce un profund omagiu conducătorului nostru iubit, proeminentei sale personalităţi de revoluţionar şi patriot înflăcărat, militant de frunte al miş­cării comuniste şi muncitoreşti, neobosit luptă­tor pentru cauza libertăţii şi independenţei poporului, pentru progres social, colaborare şi pace în lume. Sunt nenumărate prilejurile cu care preşedintele ţării şi secretarul general al partidului s-a adresat creatorilor de valori spi­rituale precum şi purtătorilor acestora. Artele sunt, în concepţia conducătorului nostru mult stimat şi iubit, minunate pîrghii de politică românească, de activitate politico-ideologică şi cultural-educativă în procesul formării omului nou, în lărgirea orizontului său spiritual. Edu­caţia prin artă ocupă un domeniu larg în preo­cupările ce au în vedere desăvîrşirea omului nou în spiritul eticii şi echităţii socialiste. Mo­delatori de conştiinţe, membrii Filarmonicii „Oltenia“ au devenit de-a lungul anilor, prin dăruire şi efort intelectual, participanţi activi la difuzarea marilor valori patriotice, etice şi estetice, regăsind la îndemnul adresat de secre­tarul general al partidului de a merge la izvoa­rele vii ale realităţii calea cea mai propice pen­tru continua perfecţionare a măiestriei artistice. Colectivul Filarmonicii „Oltenia“ şi-a dimen­sionat planul de activitate pe anul 1989 în lu­mina sarcinilor şi orientărilor formulate de con­ducătorul partidului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în magistrala Expunere la şedinţa comună a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a organismelor democratice şi organizaţiilor de masă şi obşteşti. Am acţionat şi vom acţiona pentru promovarea unui repertoriu valoros, de înaltă ţinută artis­tică, un repertoriu care să vină în întîmpinarea cerinţelor unui public divers şi, îndeosebi, a tineretului. în cadrul concertelor noastre îşi vor găsi locul lucrări de consistenţă muzicală precum Simfonietta nr. 11 „Perspective“ de M. Andricu, Simfonia a Vll-a „Energia“ de W. G. Berger, Simfonia a XVI-a „Triumful păcii“ de D. Cuclin, Burlescu pentru orchestră de M. Jora, suita „Tablouri simfonice Mihai Viteazul“ de T. Olah, Adagio pentru orchestră simfonică de I. Perlea ; lucrări vocal-simfonice de înaltă factură emoţională ca „Soare al păcii“ de Mihai Moldovan, „Ţară nouă, ţară dragă“ de R. Paladi, „Cîntec de speranţă“ de D. Popovici ; piese simfonice din repertoriul consacrat : „Dans ţărănesc“ de C. Dumitrescu, Simfonia I, Suita a IlI-a „Săteasca“ de G. Enescu, Uvertura „Ştefan cel Mare“ de Iacob Mureşianu, Două schiţe simfonice de Th. Rogalski, Preludiu şi fugă de C. Silvestri. Vom promova cu priori­tate cîntecul patriotic, revoluţionar, piese corale inspirate din trecutul de luptă al partidului şi poporului, lucrări muzicale ce oglindesc actua­litatea socialistă a ţării, munca făuritorilor de istorie nouă a patriei. în acest sens, amintim lucrările : „Trăiască România şi toţi ai ţării fii“ de G. Grigoriu, „Un partid avem şi-o ţară" de R. Paladi, „Congresul comuniştilor români“ de C. Arvinte, „Partidul, Ceauşescu, România“ de M. Constantin. Din literatura muzicală universală am ales pentru anul 1989 lucrări valoroase din punct de vedere estetic, lucrări de un conţinut uma­nist, cu puternice valenţe educative : Simfoniile III, V, IX de Beethoven, Simfoniile I și III de Brahms, suita „Spărgătorul de nuci“ de Ceai­­kovski, „Ucenicul vrăjitor“ de P. Dukas, Simfo­nia de C. Franck, oratoriul „Anotimpurile“ de J. Haydn, Simfonia a X-a de G. Mahler, „Carmi­na burana“ de C. Orff, Simfonia a IX-a de F. Schubert, „Petruska“ de I. Stravinski, Pre­ludiile la actele I şi III ale operei „Lohengrin“ de R. Wagner. Corul filarmonicii îşi va spori zestrea repertorială cu noi lucrări semnate de membrii Cenaclului compozitorilor din Craiova, îşi va relua o serie de titluri intrate de curînd în repertoriu : „Odă conducătorului“ de C. Un­­gureanu, „Sub mari portaluri de lumină“ de Gh. Stănescu, „Stea de dor“ de Al. Racu, „Onor co­mandantului suprem“ de Gh. Fabian, „Imn de slavă partidului“ de R. Rizescu ş.a.. Sunt cîteva din preocupările noastre în acest an, preocupări ce se vor desfăşura în spiritul indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pri­vind activitatea cultural-educativă în cadrul marelui festival naţional „Cîntarea României“. Trebuie să subliniem faptul că niciodată mai mult ca acum arta românească nu a fost mai autentică, mai revoluţionară, mai plină de sen­suri ca în acest timp revoluţionar, slujind idea­lurile marelui umanism al unui popor ce îşi zideşte cu demnitate destinul socialist şi comu­nist. La ceas de scumpă sărbătoare, alături de toţi slujitorii culturii, exprimăm încă odată gîn­­durile noastre de profundă recunoştinţă, de neţărmurită dragoste şi respect faţă de marele conducător care este un autentic călăuzitor al poporului nostru spre culmile civilizaţiei socia­liste şi comuniste. Modest Cichirdan Directorul Filarmonicii „Oltenia“ OMAGIU PREŞEDINTELUI Climatul fertil al devenirii începindu-mi practic activitatea de scriitor şi ziarist în anul 1965, an în care a avut loc isto­ricul forum al comuniştilor români , Congresul al IX-lea al partidului, mi-am legat efectiv des­tinul artistic, întreaga mea viaţă de adevărata revoluţie economico-socială şi culturală anunţată atunci în cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Deschidere ideatică asupra construc­ţiei socialiste, asupra istoriei şi culturii, cuvîn­tarea rostită acum 24 de ani de conducătorul partidului a însemnat o piatră de hotar în viaţa partidului şi naţiunii noastre, ideile generoase exprimate atunci fiind, în anii care le-au urmat, acoperite cu fapte de glorie, care au dat nea­mului românesc o nouă strălucire şi au deschis căile unui viitor neasemuit. Iată cum, Congresul al IX-lea al partidului s-a constituit , prin alegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în fruntea partidului — într-un mo­ment crucial al edificării noii societăţi al înţe­legerii istoriei, al repunerii culturii în drepturile sale fireşti. Epoca Nicolae Ceauşescu este astfel şi o generoasă definiţie pentru istoria socialistă a patriei, imaginea unei societăţi în plină afir­ Tapiserie de EUSTAŢIU GREGORIAN RAMURI nr. 1 (295) ianuarie 1989 % Sem­n de ianuarie A devenit un fapt tradiţional să vorbim în ianuarie despre împliniri. Să ne raportăm la ceea ce avem mai bun şi mai frumos în noi. Să privim, cu ochii înfăptuitorilor, spre ceea ce ur­mează să facem. Iar bilanţul — să ne dea temeiul şi tăria unui nou angajament faţă de ceilalţi. Dacă e să ne uităm în urmă, vom zări, fără îndoială, că drumul străbătut are o rodnicie pe care timpul — parcă mereu mai tînăr — a con­firmat-o şi o reconfirmă. Iar cînd spun acest lucru mă gîndesc mai întîi la faptele unei ge­neraţii de care eu însumi mă simt legat prin vîrstă şi aspiraţii, la o generaţie care şi-a găsit reperele tinereţii şi ale maturităţii creatoare în timpul despre care vorbim, timpul prezentului continuu ce a urmat Congresului al IX-lea al partidului. Mă gîndesc, apoi, la un oraş în care cultura şi artele înfloresc sub bunele auspicii ale istoriei noastre noi, numită „Epoca Nicolae Ceauşescu“, oraşul Craiova — astăzi adevărată citadelă a muncii, vieţii şi creaţiei, asemenea multor municipii ale ţării. Semnele noului şi ale împlinirii nu sunt numai în noi, ele există la tot pasul în sfera vieţii materiale şi spiri­tuale aici, în oraşul de pe Jiu, unde gîndurile noastre caută locul fierbinte al adevărului, cin­stei şi omeniei de care orice operă literară viabilă este animată. Şi nu trebuie să uităm că în tot ce facem e necesar să bată o inimă cu adevărat vie, pe care numai trăirea plenară a prezentului şi a marilor sale înfăptuiri o poate propulsa. In cei peste douăzeci de ani, de cînd în frun­tea partidului nostru se află tovarăşul Nicolae Ceauşescu, rodnicia şi-a găsit fericită expresie şi în litera cărţilor noastre, în care putem regăsi idealurile şi preocupările, munca şi împlinirile celor ce acum şi aici făuresc, pe deplin con­ştienţi de cauza lor nobilă, viitorul fericit al patriei. Vremea fertilă a devenirii are întotdea­una cîte ceva din seninul celei mai curate luni a anului — ianuarie —, prima din calendar şi din inimile noastre. Florea Miu DRAGOSTE DE ŢARĂ De ţară mi-a fost dor totdeauna. La ea m-am gîndit tot mereu, l-am visat chipul, steaua, ţărîna . Am ştiut că e sufletul meu. Am ştiut în taină ca orice bărbat. Privind înapoi am plîns, am căzut. M-am prăbuşit adînc şi m-am înălţat Zburînd din rău cum aş zbura din trecut. Odată, fiind ca visul de tînăr, Sub geamul mirării din copilărie Lumina mi-a ţîşnit din frunte, din umăr Peste ţărîna ei paşnică, vie. Şi orice vîrstă a fost o împlinire Orice bărbăţie — faptă uşoară. Prin tinereţea noastră, de iubire Ard şi plopii ca imnuri în seară. Eu însumi pe inima timpului scris Visez fericit leganindu-mă crinii Şi zbor din mine de-a pururi aprins Şi-i beau cu fruntea apele luminii SENTIMENT Dacă mi-ar tăia cineva braţele vederea şi drumul viselor, dacă mi-ar zdrobi stelele sub călcîi, ucis de-aş fi cu glonţ, cu pămînt, de cele patru zări deodată sfîşiat, oricum ţi-aş vorbi cu păsările te-aş auzi cu cerul, te-aş săruta cu frunzele şi cu iarba şi te-aş lumina cu lumina şi stelele dorului meu, patrie ! POEMUL DE LA GLEZNA ŢÂRII Lasă-mă ţară să cad din cuvînt însetat de frumos şi de razele tale, Flori desculţe trec prin acela ce sînt Să împodobească un munte, o vale Lasă-mă ţară prin vremea ce-o fluturi Sub soare şi lună şi stele de jar, în genunchi voi mai pune săruturi Pe pietre durute şi vii de hotar Scriu şi braţul în urmă rămîne, Legănat de cuvinte, prins de visare, Gîndul la stîni se preface în cine, Ochiul pe cer într-o blîndă mirare Scriu şi trăiesc milioane de vieţi în crîngul inimii mă culc pe lumini, Cu şerpi voi trage în loc de săgeţi în cel care-ar vrea adînc să suspini Şi lasă-mă ţară ca pe bunul Mihai Să adorm la o margine deasă, Pămîntul acesta pentru mine e rai Veşnicia aceasta pentru mine e casă Constantin Oprîcu 3

Next