Ramuri, 1997 (Anul 34, nr. 9-12)

1997-09-01 / nr. 9

Eugen Uricaru: Minuni şi şmecherii, Ştefan Aug. Doinaş: Un filosof al disperării, Adrian Marino: Subliteratura, Gabriel Dimisianu: Cum ar fi evoluat Seba­stia­ni, Adrian Popescu: Infinitul în local, Monica Spiridon: Genurile proxime şi diferenţa artistică,­­­n poem de W. D. Snodgrass, Octavian Paler: Despre barbari, cu melancolie, Poeme de Gheorghe Grigurcu O editură şi cărţile sale: Poezia la Cartea Românească (paginile 10-11) Ce se întîmplă cînd nu se întîmplă nimic Vara, vremea vacanţelor, este un sezon mort şi pentru manifestările culturale. Nu se întîmplă mai nimic. în edituri, în redacţii, este dificil să găseşti persoana pe care o cauţi. Dacă îţi propui proiecte culturale importante în această perioadă, eşti naiv să crezi că le poţi înfăptui. Vara nu au loc întîlniri literare, colocvii, festivaluri de poezie, lansări de carte, decernări de premii şi celelalte, şi celelalte. Singura modalitate prin care literatura există acum este chiar cartea. Rămas singur, cu sine însuşi, fiecare caută să ajungă la ceilalţi într-un mod care contează cu adevărat, prin lecturi. Iar oferta editurilor noastre în acest moment este extrem de largă şi de tentantă. Nu mă gîndesc doar la editurile prestigioase Humanitas, Univers, Polirom, care publică texte consacrate, din patrimoniul universal. Ci am în vedere literatura română vie, care tocmai se face. In acest domeniu, situaţia mi se pare deosebit de încurajatoare. Şi ţin să exemplific cu cîteva titluri recente. Editura revistei „Apostrof’ (instituţie de cultură care, în cîţiva ani, a izbutit să impună, iată, două dimensiuni: „Apostrof’ însoamna. /v irvxri iv Ui -j—l-1 V _ '' ' ” * ” ( editură...) îl readuce în centrul atenţiei cititorilor fOMâi pe Nor­man Manea, căruia îi publică două volume: "Octombrie, ora opt" şi "Despre clovni: dictatorul şi artistul". Este o realitate succesul internaţional excepţional al scriitorului român stabilit actualmente în Statele Unite. Scrutător, pasionant, scrisul său este exemplar pentru noi, este o oglindă în care se cuvine să ne privim, căci vom avea multe de învăţat. Un alt scriitor român care a trecut strălucit pragul limbii este poetul optzecist de odinioară, marele dramaturg de astăzi, jucat pe diverse scene din lume, Matei Vişniec. Cele două volume masive de teatru apărute la Cartea Românească sunt o probă convingătoare despre valoarea şi noutatea operei sale. După cum, tot la Cartea Românească, au fost tipărite, în seria "Poeţii oraşului Bucureşti", volume ale unor poeţi de o surprinzătoare forţă lirică, de o neobişnuită putere de inovaţie. Trebuie să citez aici, măcar, "Porcec" de Ioan Es. Pop şi "Ioana care rupe poeme" de Traian T. Coşovei. Sau, tot la capitolul poezie: "Pisicile din Torcello", cel mai recent volum semnat de Adrian Popescu şi publicat de o altă editură generoasă cu iteratura contemporană de valoare, Albatros. Toate aceste cărţi, fiecare altfel, sunt rezumate memorabile ale timpului nostru şi ne dau un sentiment de încredere privind viitorul (şi poate destinul) literaturii române. Cînd apar cărţi ca acestea şi nu au ecoul cuvenit, de vină sunt cumva autorii, sau de vină sunt timpurile, sau de vină sunt cititorii? între atîtea miopii, nu ne mai miră încă una. Dar măcar noi, redactorii revistelor literare (care avem datoria să fim­i primii văzători ai lor), să"le" semnalăm existența, chiar dacă mai toţi în jur nu pot, nu vor sau nu ştiu să vadă. Gabriel CHIFU P.S. De remarcat, în această vară, este poate de remarcat şi recenta hotărîre a Ministerului Culturii de a sprijini toate revistele de cultură ale ţării (nu pentru unii ciumă..., ca pînă acum!...). Astfel, „Ramuri” revine la forma tradiţională: 16 pagini lunar. „Judecata de apoi” - Frescă pe faţada de vest a mănăstirii Voroneţ

Next