Realitatea Ilustrată, 1929 (Anul 3, nr. 28-52)
1929-07-06 / nr. 28
REALITATEA ILUSTRATA. D. Popescu şi d. lonescu PE DOMNUL Cască-Gură îl cunoaşteţi şi d-voastră. L-aţi întâlnit oriunde şi oricând, placid şi filozof, urmărind aspectele vieţii şi martor la evenimentele cam din când în când o punctează, gata să formuleze o părere de care, în definitiv, lumea se poate dispensa, dar uitând să dea şi o mână de ajutor, — mai necesară, poate, decât rodul inteligenţei lui V. Dască-Gură se mai numeşte şi Popescu şi Ionescu. Uneori îl chiamă chiar Georgescu, Dumitrescu şi altfel tot în eseu, dar variaţiile de nume nu au nici o însemnătate. Exemplarul este acelaş. S’a poticnit, de exemplu, un cal şi circulaţia este paralizată. S'a strâns lumea în preajma trăsurii, a dobitocului şi a birjarului, contemplând spectacolul, făcând comentarii asupra asfaltului care lunecă, asupra situației politice, asupra împrumutului. V. Popescu s'a întâlnit cu d. lonescu. — Rund dimineața. Eu mă duc la slujbă, dar d-ta? M’am oprit un moment aici. Stau de un sfert de ceas, și mă uit la nenorocitul ăsta de cal. Cum o să tragă, nene, dacă e prăpădit? Măgarul de birjar nu-i dă să mănânce, desigur, decât la trei zile odată. Criză? Bine 'nţeles. Mă uit la cal şi-mi aduc aminte de carnea de cal pe care am mâncat-o când eram în război. Mă uit la lumea asta care cască gura. De ce-o fi stând, nenişorule, în loc de parcă-i panoramă? Şi vezi d-ta, d-le lonescu, nu pune nimeni mâna să ridice calul. I s’a prins piciorul în curele. Dacă i l-ar desface cineva, dobitocul s'ar scula singur. — Ţară neisprăvită, d-le Popescu. —• De cască-gură, d-le lonescu. — Fără iniţiativă, d-le Popescu. La un colţ de stradă s'au luat doi inşi de gât. Unul arde altuia o palmă, iar acesta il pocneşte pe rival cu un pumn. Lumea s'a adunat, comentează, se împarte în două tabere. — Pardon d-le lonescu măgarul ăsta e de vină. L'a călcat pe ăstălalt pe picior și nici nu s'a scuzat. — Să am iertare, d-le Popescu, îl cunosc din vedere și știu că-i de familie. Dobitocul d-tale e vinovat. Dacă are nervi, să intre la Obreja. — Dar unde e politia, nenișorule? Hai de politie... Și uită-te cum privește lumea ca la urs și nu sare unul să-i despartă. — Țară neisprăvită, d-le lonescu. — De cască-gură, d-le Popescu. Vagonul a sărit de pe linie. Dacă pasagerii s’ar da jos, vatmanul ar putea efectua mai uşor operaţia de readucere custei Setebeului între sine. Şi dacă două-trei persoane ar binevoi să pună un moment umărul, operaţia s-ar face în câteva minute. Dar pasagerii nu se urnesc. Comentează şi se scandalizează. — Asta e circulaţie? Setebeul îşi bate joc de public. Să vezi în străinătate, d-le Popescu. — Aveţi dreptate, d-le lonescu. Mi-aduc aminte că la Berlin.... — Dă-i dracului de nemţi, d-le Popescu. Am fost şi eu la Berlin şi-am avut conflict cu un sergent de stradă. — Ce zici, însă, d-le lonescu, de lumea asta care cască gura şi nu se gândeşte să dea o mână de ajutor vatmanului? — Ţară neisprăvită, d-le Popescu. — De cască-gură, d-le Ionescu. ION PAS Cea mai tânără înnotătoare Mania recordurilor a trecut din rândurile maturilor, la cei tineri şi în consecinţă, n’a mai surprins deciziunea tinerei Jeanne Brutton, care a luat hotărîrea de a trece Canalul Mânecei înnoi, la 8 August, când împlineşte vârsta de 12 ani. Antrenamentul şi performanţele stabilite de ea până astăzi, dau speranţa că încercarea va isbuti pe deplin şi s'au angajat de pe acum pariuri uriaşe, pentru şi contra acestei încercări temerare. Ilustraţia noastră, reprezintă pe tânăra înnotătoare,eşind din apă, după un antrenament obositor. ura fotografică de GH. ŞERBAN 6 Iulie 1929 Răsboiul viitorului Nu mai este un lucru nesocotit pentru nimeni, că războiul viitorului, va fi cel al gazelor şi al aerului. Faptul că s’au găsit gaze mai distructive decât teribila yperită, şi puternicele escadre aeriene americane, engleze, ruseşti şi italiene, nu mai sunt un secret pentru nimeni şi războiul viitorului va fi cea mai grozavă deslănţuire mecanică şi în acest sens se fac manevrele actuale ale armatei americane. Fotografia noastră reprezintă un grup de soldaţi americani, aruncându-se la pământ, la apariţia unui avion. Spărgătorii literaţi IN TIMPUL vacanţelor de vară din anul trecut, răufăcătorii au pătruns prin efracţie în locuinţa unui autor dramatic. Câteva zile după spargere, autorul nostru a primit un pachet însoţit de următoarea scrisoare: ,,Alăturat vă remiterii manuscrisul ultimei dv. piese, pe care l-am luat cu noi zilele trecute. Neîntrebuințarea manuscrisului nu înseamnă cătuş de puţin o critică și nu trebuie să vă descurajeze deloc..."