Renaşterea Bănăţeană, noiembrie 2009 (Anul 21, nr. 6027-6051)
2009-11-25 / nr. 6047
2 Renașterea bănățeană Actualitate marți, 24 noiembrie 2009 în multe comune timișene Partea leului rămâne la centru Utilizat pe scară largă la noi (dar, s-o recunoaștem, și mai peste tot în Europa), modelul de dezvoltare social-economică "întâi centrul, apoi ceilalți” își găsește o largă aplicare și la baza "lanțului trofic" administrativ - adică în comune, unde satul în care-și are sediul primăria este, de obicei, preferatul lucrărilor de investiții - atâtea câte sunt - din teritoriul arondat. Până la un punct, situația este firească, cu rare excepții, localitatea desemnată să fie centrul administrativ al comunei este satul cel mai populat al respectivului cartel rural, nu o dată în acest loc concentrându-se chiar jumătatea din întreaga populație arondată. Chiar și într-o asemenea situație, însă, ignorarea sistematică a satelor periferice produce comunității locale costuri pe termen lung, precum depopularea așezărilor-satelit sau alimentarea unei stări de conflict latente (iar nu o dată, chiar fățișe) dintre locuitori. Mediul rural din județul Timiș nu face excepție - deși, aici, în parte datorită "bunei moșteniri" (satul bănățean a fost dintotdeauna mai bine aliniat la sistemul de valori urbane), iar în parte datorită unui oarecare avans al lucrărilor de modernizare rurală derulate în ultimele două decenii, progresul pare să fi pătruns ceva mai adânc în aceste așezări-satelit. Satu Mic o fi mic, dar primăria-l face voinic La Victor Vlad Delamarina, "raportul de forțe" dintre cele șase sau șapte localități componente (spunem "șase sau șapte", pentru că satul Pini este, de fapt, format din două ulițe răzlețite de vatra centrului comunal) nu avantajează de fel satul în care-și are sediul primăria: din cele 1.039 de gospodării ale comunei, Satu Mic (numele autohton al localității V.V. Delamarina) deține, cu tot cu "colonia" Pini, doar 166, în vreme ce satul Visag, mai izolat, are 202, iar așezarea Pietroasa Mare numără 266 plus o mănăstire. Cu toate acestea, "partea leului" revine satului-reședință, și nu doar pentru că "așa merge treaba": oamenii locului s-au obișnuit de generații să se tragă spre centru, unde se construiesc case mai arătoase (foto 1), investitorii și turiștii poposesc mai frecvent (deci e rost de un loc de muncă sau de-o vânzare mai bună la micul birt sătesc), iar când "căruța cu fonduri publice" își rupe osia în comună, acolo se varsă primii bani pentru o rețea de apă, o canalizare, un dispensar... Totuși, administrația locală nu și-a permis să neglijeze celelalte sate (la urma urmei, generatoare de voturi), astfel că apă curentă s-a introdus în toate localitățile, iar pentru Herendești și Pietroasa s-au întocmit proiectele de introducere a canalizării (în urma centrului, dar mai bine mai târziu decât niciodată). Un semnal pozitiv, din perspectiva locuitorilor celorlalte sate aparținătoare, este faptul că "strategia de dezvoltare locală" (adoptată pentru intervalul 2007 - 2013), care până acum a fost în linii mari respectată, este ceva mai generoasă cu periferia, propunând mai multe obiective menite să egalizeze condițiile de trai. Drumul național nu trece prin Răchita O situație oarecum similară se întâlnește în comuna Dumbrava. Aici, cel mai populat sat este Răchita (cu peste 1.250 de locuitori), în vreme ce în satul-reședință trăiesc "doar" 1.100 de cetățeni care au însă nu doar avantajul primăriei, ci și pe cel al drumului național, care se trece pe lângă gard. Judecând după investițiile în infrastructura locală, s-ar putea spune că, și aici, centrul și-a făcut partea: în reședința de comună, lucrările la canalizare au demarat la începutul lunii octombrie, grație unei finanțări europene de 12 milioane de euro, cu care vor fi realizați 8,7 kilometri liniari de rețea - în vreme ce pentru satul "de peste calea ferată" (Răchita - foto 2 - se află la o distanță de numai un kilometru de primărie), în acest moment abia s-a depus un proiect integrat de investiție în apă-canal și asfaltare de străzi secundare, pe programul guvernamental Fondul pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, iar la Bucovăț (sat de numai 450 de locuitori) tocmai s-a finalizat introducerea rețelei de apă curentă. "Comunitățile locale se află arareori în situația de a-și putea stabili ele însele prioritățile, așa că investițiile se fac acolo unde există obiectivul pentru care se primesc fonduri", ne explică primarul Ioan Ihász "secretul prioritizărilor", asigurându-ne că nimeni nu dorește, la nivel local, să ignore nevoile vreunui sat component, și că important este ca, mai devreme sau mai târziu, toate localitățile să beneficieze de aceleași condiții. Că nu avem de-a face doar cu un discurs frumos, o dovedește, cel puțin la Dumbrava, faptul că atât unitățile școlare (foto 3 - Școala Bucovăț), cât și căminele culturale din toate cele trei sate componente au fost reabilitate cu aceeași măsură, una exemplară. La Găvojdia, investițiile merg până unde ține asfaltul . O altă comună timișeană, o altă problematică, Găvojdia, așezare prin care, ca și prin satul aparținător Jena, trece ditamai drumul european (foto 4), el însuși aflat în lucrări de reabilitare. Aici, demografia este net în favoarea centrului, care numără 1.519 locuitori, aproape jumătate din totalul populației comunei. Pentru a ajunge de la primărie la cel mai mic sat arondat, Sălbăgel (343 locuitori), trebuie să străbați aproximativ șapte kilometri - însă, ne previne viceprimarul Ioan Zgriba, numai primii doi sunt, la această dată, asfaltați, "în aceeași stare se prezintă și legătura rutieră cu comuna vecină Știuca, explicația fiind de căutat în alocarea de fonduri către cele două autorități locale", ne pune în temă edilul, adăugând că, în ceea ce privește înzestrarea cu rețele de apă-canal, decalajele dintre sate s-au estompat: rețeaua de apă există în toate cele patru localități componente (mai puțin la Sălbăgel, unde acum se execută forajele), în vreme ce canalizarea este aproape finalizată la Găvojdia, iar la Lugojel și Jena, lucrările vor demara la primăvară. Tot atunci se va rezolva, în cele două sate arondate, și problema asfaltării străzilor interioare (foto 5 - stradă din Lugojel) - însă nu pentru că cineva ține morțiș să lase întotdeauna aceste sate pe ultimul plan, ci "pentru că așa este gospodărește, întâi să faci canalizarea, apoi să tragi asfalt, când nu mai ai nimic de spart”. Și, adăugăm noi, când "pușculița bugetară" are ceva înăuntru. LAURENȚIU NISTORESCU