Revista Economică, 1923 (Anul 25, nr. 1-52)

1923-03-22 / nr. 12

130 REVISTA ECONOMICA desvoltare în viitor, precum şi o magazie mare figurează în bilanţ cu 750.000 Lei avanei o valoare reală de 3.000.000 Lei. Nu mai puţin adevărat este, că fabrica de ţigle şi cărămizi, cea mai rentabilă şi estinsă în valea Târnavelor care figurează cu cifra de 950.000 Lei, este astăzi preţuită la 3.500.000 Lei. In ce priveşte pasivele, spicuim următoa­rele date: Consiliul de administraţie îngrijindu-se ca să doteze fondurile de rezerve, corespunzător reputaţiei şi tradiţiilor, fondul general de rezervă s-a urcat la 1.500.000 Lei faţă de cei 974.000 din anul trecut. Fondul pentru amortizări la suma de Lei 500.000 faţă de 250.000 Lei din anul trecut Fondul de pensiune la suma de 275.000 Lei faţă de 230.000 Lei din anul trecut. Ca o nouă dovadă, că banca se bucură de încrederea publicului în măsură îndestulitoare este faptul, că depunerile, cari în anul 1920 au fost 4.018.000 Lei în anul 1921 au fost 9.340.000 Lei, în anul 1922 s’au urcat la 13.480.000 Lei. Bilanţul s’a încheiat cu un câştig de 679.856 Lei faţă de 359.120 din anul trecut. Dividenda a fost 420 000 Lei faţă de 240.000 Lei din anul trecut. Astfel cupoanele, cari­ în anul 1921 s’au plătit cu 35 Lei 50 bani, acum să plătesc aproape cu dublu, adecă 60 Lei. Pentru scopuri culturale adunarea generală a distribuit sume considerabile, ca şi în trecut. Astfel s’au votat 21.000 Lei. Cea mai frumoasă donaţie a fost 10.000 Lei pentru Orfelinat. Separat de aceasta, pentru editarea opurilor decedatului măestru Iacob Mureşan, s-a mai dat suma de 15.000 Lei. Ca încheiere accentuăm, că deşi nu e uşor a satisface azi tuturor necesităţilor culturale şi sociale din Blaj, cari au luat şi va trebui să fee o desvoltarea în viitor potrivit importanţei culturale, trecutului istoric şi situaţiei geografice şi economice favorabile a acestui centru româ­nesc, totuşi suntem siguri, că banca »Patria« cu astfel de conducători destoinici, va fi în rândul cel dintâiu la împlinirea datorinţei faţă de opera de refacere şi propăşire a oraşului, în care sa zămislit şi a înflorit. Vedeţi, că economia oamenilor deştepţi se întemeiază pe administrarea cuminte a averilor disponibile. Veţi chivernisi deci din averile voa­stre, cel puţin, ceasurile vieţei şi sănătatea voastră. ^ Nr. 12. - 22 Martie 1926 „Cartea Funduară“ (Cadastru). Pe tema aceasta s’au mai scris încă numeroase articole în diferite ziare cu scop de a salva din pre­­cara-i situaţie actuală această instituţie atât de popu­lară în toate păturile cetăţenilor, cari au avut prile­jul să se convingă despre neapărata ei necesitate. Toate acestea însă au fost­­ voci în pustiu, pentru că, în loc să se amelioreze situaţia, pe zi ce merge con­­tinuându-se sistemul, „Cartea Funduară“ nu va mai putea corespunde adevăratei ei chemări. Sunt multe împrejurările, cari au contribuit şi contribuie la accelerarea destrămării acestei instituţii, dintre cari abia una este — poate — îndreptăţită ca o urmare de vis major: lipsi de funcţionari versaţi. Zic numai „poate“, pentru că, cu puţină bunăvoinţă înţelegătoare s’ar putea delătura în scurtă vreme şi această predacă, anume întemeindu se cursuri unde, tineri practicanţi să fie instruiţi pe spesele Statului, timp de 3—4 luni, de cătră vechii, probaţi condu­cători de „Cărţi funduare“ cari pot da dovadă de eminenţă şi incontestabilă pregătire, şi că sunt pe deplin în d­ar cu spiritul acestei instituţiuni. Toate celealalte împrejurări se pot atribui exclusiv ignoranţei isvoriti din neînţelegerea restului instituţiu­­nei. Doar nu demult însuşi d-l ministru de justiţie a spus, că trebue să se convingă ori de este aceasta „necesară şi folositoare?“ Adecă, necesară pentru cetăţeni, şi folositoare pentru Fisc, ca apoi să se vadă rentează să­­ fie luate cheltuielile în bugetul Statului (?!) Că este necesară nu numai pentru cetăţeni, dar chiar pentru liniştea internă şi siguranţa Statului, sa poate convinge ori­cine într’o singură oră, când se dau informaţii la „Cartea funduară“. Va vedea atunci ori­cine, că nu se prea găseşte risipitor care să dee măcar o para chioară, până nu se convinge despre „starea Cărţii funduare“, şi va mai vedea pe îngrjoratul ori furiosul la întrare, ieşind calmat, du­­pă ce îi s’a spus, că dreptul lui nu sau mâncat câinii, fiind acela negru pe alb. Scriitorul acestor şire a împiedecat chiar o crimă cu ajutorul „Cărţii fun­duare“. Inchipuie­ şi acum ori­cine ce s’ar întâmpla când locuitorii unui sat, judeţ sau ţinut, cari dela părinţii şi moşii lor ştiau, că drepturile lor sunt păzite de însuşi puterea Statului — într’o bună zi s’ar trezi că acelea nu mai sunt sigure aşa cum sunt obi­cinuiţi să fie? Toate pretenţiile reale sau închipuite s’ar re­zolvi cu ajutorul pludjuluî, ciomagului, toporului etc. Ce ar fi atunci?! Oare n'ar urma bolşevismul?! Că pentru fisc cât e de folositoare, ne spun îndeajuns timbrele de milioane de Lei, cari se aplică pe actele „Cărţilor Funduare“, apoi taxele de înre­gistrare, de moşteniri, ale fondurilor „Cărţilor fundu­

Next