Revista Fundaţiilor Regale, iulie-septembrie 1939 (Anul 6, nr. 7-9)

1939-07-01 / nr. 7

INSULA LUI EUTHANASIUS 109 arhitectonică, ritual, iconografie, etc.). Intuit de un creator, un anumit simbol intervine într-o operă de artă şi o organizează cu o coherenţă a lui proprie, cu o « logică » absconsă, fără ca poetul să-şi dea totdeauna seama de sensul, proporţiile sau valenţele acestui simbol. Fiecare mare creator redescoperă anumite simboluri, fără să ştie de ele. Este nevoie, totuşi, de un act iniţial de intuiţie, asupra căruia nu e locul să ne oprim acum. Fără îndoială că asemenea simboluri centrale sunt « revelate », ele coboară dintr’o zonă extra - raţională, pe care o putem sau nu numi « inconştient » (căci se înţeleg foarte multe prin acest cuvânt). Fapt este că adâncind şi luminând simbolul central al unei opere de artă, facilităm « înţe­legerea » şi desfătarea ei, realizând condiţiile optime unei desă­vârşite contemplaţii estetice. (Contemplaţia estetică, de altfel, n’a exclus niciodată, în timpurile bune ale filosofiei, cercetarea meta­fizicei implicate în opera de artă. Căci nu există operă de artă care să nu fie solidară cu un « principiu », oricare ar fi el.) Cunoscând vocaţia filosofică a lui Eminescu şi descendenţa sa romantică, suntem îndrituiţi să acordăm simbolului şi meta­fizicei un rol important în explicaţia operei sale poetice. Este mai puţin interesant de aflat dacă el « ştia » sau « voia » să creeze folo­sind anumite simboluri. Fapt este că aceste simboluri, ca în opera oricărui mare creator, se dovedesc a fi ecumenice, deci valabile metafiziceşte, şi în jurul lor nici o hermeneutică nu e excesivă. In privinţa originii acestor simboluri, nici analizele onirice, nici apele amniotice nu ne ajută prea mult. Căci dacă visul prezintă atâtea analogii cu mitul, nu putem deduce o relaţie cauzală între ele. Putem afirma, cel mult, că mitul ca şi visul sunt natură extra­­raţională, care se impune spiritului uman cu tăria unei « revelaţii ». De altfel, mitul derivă totdeauna dintr’un sistem de simboluri foarte coherent ; el este, cu un cuvânt cam apăsat, o « dramatizare » a simbolului... MIRCEA ELIADE

Next