Revista Muzeelor și Monumentelor, 1975 (Anul 12, nr. 1-4)

1975 / nr. 1

legea ocrotirii patrimoniului cultural național al republicii socialiste românia Patrimoniul cultural național al Republicii Socialiste România se constituie din marile vestigii ale istoriei și civi­lizațiilor făurite de-a lungul mileniilor pe teritoriul României, din creațiile literar-artistice, științifice și tehnice a căror valoare a fost consacrată de-a lungul timpului, precum și din valorile aparținând tezaurului cultural universal existente pe teritoriul țării noastre. Patrimoniul cultural național se îmbogățește și se com­pletează permanent cu noi bunuri literar-artistice, științifice, tehnice de valoare deosebită, care se creează și se vor crea în viitor, în societatea socialistă și comunistă. Bunurile din patrimoniul cultural național aparțin — prin valoarea și semnificația lor social-culturală — întregului popor și de aceea societatea socialistă ia toate măsurile necesare pentru ocrotirea și conservarea lor, evitarea înstrăi­ CAPITOLUL I PATRIMONIUL CULTU­RAL NAȚIONAL Art. 1 în înțelesul prezentei legi, bunurile cu valoare deosebită, istorică, artistică sau documentară care reprezintă mărturii importante privind dezvoltarea istorică a poporului român și a omenirii în general sau evoluția mediului na­tural, inclusiv cele din aceste categorii alcătuite din metale prețioase sau conținînd metale prețioase și pietre prețioase, constituie patrimoniul cultural național al Republicii Socia­liste România și se bucură de protecția statului, a întregii societăți. Art. 2. — Patrimoniul cultural național cuprinde : a) bunuri cu valoare artistică deosebită , obiectele sau monumentele de arhitectură și artă plastică, decorativă și aplicată, străvechi, antice, medievale sau moderne care sînt opere reprezentative ale unor mari personalități creatoare consacrate, române sau străine, sau care, fiind creație ano­nimă, prin nivelul lor artistic, prin trăsăturile caracteristice și prin raritatea lor sînt în cel mai înalt grad reprezentative pentru cultura și arta națională și universală, inclusiv pentru creația populară ; b) bunuri cu valoare istorică și documentară deosebită : monumente istorice sau arheologice, obiecte și documente cu caracter de izvor probatoriu sau memorial pentru istoria dezvoltării societății, manuscrise, cărți bibliofile sau alte bunuri cu caracter de unicat sau de mare raritate, reprezen­tative pentru anumite epoci, instituții, evenimente sau per­sonalități istorice importante, naționale și universale , măr­turii valoroase ale istoriei științei și tehnicii, mijloace de schimb monetare sau premonetare, rare sau cu mare valoare artistică, rarități filatelice. c) bunuri cu valoare științifică de document al naturii de importanță deosebită : piese din natură dispărute sau foarte rare — care nu se mai păstrează decît în colecțiile de specia­litate — monumente ale naturii, fosile și trofee rare, ende­­misme și tipuri conservate sau naturalizate. Art. 3. — Patrimoniul cultural național al Republicii Socialiste România aparține, prin valoarea sa cultural-so­­cială, poporului, face parte din avuția societății socialiste. Art. 4. — Statul asigură cunoașterea, evidența centra­lizată și păstrarea, în deplină securitate a tuturor bunurilor din patrimoniul cultural național, ținînd seama de importanța deosebită a acestor bunuri pentru istoria și cultura națională și universală, de necesitatea ocrotirii, dezvoltării și valorifi­cării științifice și cultural-educative a acestora în folosul întregului popor, nării sau deteriorării acestora, pentru păstrarea, apărarea și folosirea lor în interesul întregii națiuni. Ocrotirea pa­trimoniului cultural național este o necesitate imperioasă a progresului spiritual al țării, constituie parte componentă a întregii activități de înflorire a civilizației socialiste și comuniste în România. Ținînd seama de importanța patrimoniului cultural național în cadrul avuției materiale și spirituale a societății noastre, precum și în activitatea generală de lărgire a orizon­tului de cunoaștere și de formare a conștiinței socialiste a poporului, identificarea, evidența, păstrarea, conservarea, valorificarea științifică și punerea în circuit public a tuturor bunurilor care alcătuiesc patrimoniul cultural național se reglementează în mod unitar, pe tot cuprinsul țării. în acest scop, Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege . Art. 5. — Constituirea, ocrotirea, cercetarea și punerea în circuit public a patrimoniului cultural național constituie o îndatorire patriotică a tuturor membrilor societății — ex­presie a conștiinței noi, socialiste a oamenilor muncii, ai relațiilor noi statornicite în societatea noastră. Patrimoniul cultural național se dezvoltă prin noi des­coperiri ale vestigiilor istorice sau monumentelor naturii, prin noi creații artistice, științifice și tehnice, pe măsură ce valoarea deosebită a acestora este consacrată de societate, precum și prin dobîndirea cu orice titlu a altor valori de importanță deosebită. Societatea stimulează și recompensează pe cei care con­tribuie la constituirea și dezvoltarea patrimoniului cultural național, prin premii, distincții, aducerea numelui donato­rului la cunoștința publicului, precum și prin alte forme. Art. 6. — Toate bunurile care fac parte din patrimoniul cultural național se înscriu în evidența centralizată de stat și sînt supuse regimului de păstrare, conservare, valori­ficare științifică și punere în circuit public stabilit prin prevederile prezentei legi. Art. 7. — Toți deținătorii de bunuri culturale din cate­goriile prevăzute la art. 1 și 2 din prezenta lege — organizații obștești, culte religioase sau persoane fizice — au obligația să le declare în termen de 60 zile de la intrarea în vigoare a legii sau, după caz, de 15 zile de la dobîndire, în vederea înscrierii lor în evidența centralizată de stat. Aprecierea importanței bunurilor culturale în vederea încadrării lor în patrimoniul cultural național și înscrierii în evidența centralizată de stat se face de către organele competente, potrivit prevederilor prezentei legi. Organizațiile socialiste de stat vor depune, în termenele prevăzute la alineatul 1, extrase din inventarele lor referi­toare la aceste bunuri. Art. 8. — Ministerul de Interne, cu sprijinul celorlalte organe centrale de stat și obștești, va lua măsuri de identi­ficare, inventariere și recuperare a bunurilor care, ca efect al dispozițiilor legale sau procedurilor judiciare, au fost trecute în patrimoniul statului, fiind ulterior înstrăinate. Art. 9. — în vederea asigurării unitare a evidenței, ocrotirii, conservării, cercetării și valorificării științifice și cultural-educative a patrimoniului cultural național se în­ființează Comisia Centrală de Stat a Patrimoniului Cultural Național, Direcția patrimoniului cultural național, precum și oficii pentru patrimoniul cultural național — județene și al municipiului București. Atribuțiile și modul de organizare și funcționare ale Comisiei Centrale de Stat a Patrimoniului Cultural Național, 1

Next