România Liberă, decembrie 1949 (Anul 7, nr. 1619-1644)
1949-12-01 / nr. 1619
PAGINA 2-a COMITETELE PROVIZORII DIN JUDEŢUL SIBIU SE PREOCUPĂ DE STRÂNGEREA LEGĂTURII CU MASSELE Conflictele Provizorii din judeţul nostru începând cu Comitetul Provizoriu judeţean şi terminând cu Comitetul Provizoriu din cea mai mică comisire, s’au străduit în tot decursul Activităţii lor de până acum să strângă tot mai mult legătura cu massele de oameni ai muncii. Atât în acţiunile întreprinse în cadrul Planului de Stat sau al planurilor îr reale cât şi ca urmare a iniţiativei pornite din masse, Comitetele Provizorii şi-au alcătuit colective de lucru formate din toţi cei care urmau să contribuie la realizarea sarcinilor respective. Planurile de muncă pentru efectuarea fiecărei lucrări şi pentru ducerea la bun Sfârşit a oricărei acţiuni, au fost discutate cu aceste colective iar unele probleme de mai larg interes au fost destitute chiar în adunări obşteşti. Astfel, în acţiunea deosebit de importantă a strângerii recoltei şi a colectării cerealelor, proectul planului de muncă întocmit de Comitetul Provizoriu judeţean prin comisia sa de colectare pe baza planurilor din comune şi plăşi, a fost supus unei analize amănunţite în multe şedinţe la care au participat reprezentanţi ai autorităţilor şi instituţiilor publice ai societăţilor şi întreprinderilor economice precum şi ai tuturor organizaţiilor politice şi de massă din judeţul nostru. În aceste şedinţe planul de acţiune ‘a primit forma definitivă prin contribuţia tuturor celor prezenţi. . Astfel pregătite şi organizate, atât tampania de recoltare cât şi cea de colectareau fost duse la furt sfârşit, planurile respective fiind îndeplinite înainte de termen şi apoi depăşite. totuşi, pe măsură ce Comitetele aprofundau mai mult problemele existente in unitatea lor administrativă, pe măsură ce ele cunoşteau mai îndeaproape , nevoile locale şuau dat seama că acţiunea de antrenare a massei pr la munca de gospodărire obştească trebuie încă mult lărgită. Cu sprijinul organizaţiilor de Partid şi al presei de Partid, Comitetele noastre şi-au dat seama că una din sarcinile lor cele mai urgente trebuie să fie creiarea de active largi cetăţeneşti pe lângă fiecare Comitet, pe lângă fiecare sepţie de Comitet. Astfel s’a putut trece dela sprijinul sporadic al masselor, la sprijinist organizat, permanent, dat atât prin sugestii şi critici, cât şi prin participarea activă de zi cu zi la realizarea diferitelor lucrări de interes obştesc. Pentru îndeplinirea planului de colectări, pentru ducerea la bun sfârşit a campaniei ,însămânţărilor şi arăturilor de toorifică, majoritatea Comitetelor Provizorii şi-au format active de muncă din care fac parte membri ai corpului didactic, agenţii agricoli, şefii de sectoare şi vecinătăţi şi numeroşi ţărani muncitori aleşi dintre oamenii cei mai cinstiţi şi destoinici. Prin creiarea acestor active, Comitetele Provizorii au făcut un pas important pe drumul legă de AUREL VASILESCU Secretarul Comitetului Provizoriu al Judeţului Sibiu turii organizate cu massele celor ce muncesc. Nu însă toate Comitetele Provizorii şi-au creiat asemenea colective de muncă. Iar impe, deşii le-au creiat n’au reuşit să le atragă în muncă, activitatea acestora rezumându-se la participarea la şedinţe şi la sprijinirea neorganizata a unor acţiuni ale Comitetelor. Alte Comitete Provizorii şi-au format colective, le-au dat sarcini, fără însă a le controla şi îndruma apoi actîvitatea. Din această cauză actlîveîe respective au lucrat neplanifcat şî ca urmare fie că nu au obţinut rezultatele urmărite, fie că nîcî n’au pornit la muncă. Aşa, de pildă, Comitetul Provizoriu a! comunei Tălmacel deşi şi-au organizat active de muncă şi a împărţit sarcini precise, în vederea bunei pregătiri a campaniei agricole de toamnă n’a controlat dacă aceste Sarcini au fost sau nu aduse la îndeplinire. Rezultatul a fost ca Tălmăcel a devenit comuna codaşă a plăşîi Tălmaciu şi una din codaşele judeţului. O altă deficienţă în formarea activelor de muncă este pe alocuri, lipsa de vigilenţă, în unele active, pe lângă sătenii, harnici şi cinstiţi care au fost sieşi, au pătruns şi elemente necorespunzătoare, fără iniţiativă, comode sau chiar duşmănoase. Rămâne ca sarcina importantă pentru Comitetele Provizorii din judeţul nostru sa înlăture şi să demaşte astfel de elemente. Odată cu formarea activelor de pe lângă Comitetele Provizorii de plăţi şî comune, Comitetul Provizoriu judeţean, îndrumat şî sprijinit de Comitetul judeţean P.A.R , tot în scopul antrenării unui număr mereu mai mare de oameni ai muncii la administrarea treburilor de Stat şi aformat o serie de comisii, pe probleme. Comisiile sunt puse sub conducerea unui membru delegat al Comitetului şi au rolul de a ajuta la rezolvarea problemelor mai importante care cad în sarcina directă a Comitetului Provizoriu judeţean. In vederea soluţionării cât mai juste a problemelor, ele consultă şi diferiţi specialişti tehnicieni. Până acum au fost constituite mai multe comisii: Comisiunea pentru aprovizionarea populaţiei cu zarzavaturi, Comisiunea judeţeană de transporturi, Comisia de însămânţări, Comisiunea pentru valorificarea fructelor, Comisiunea pentru aprovizionarea cu combustibil, etc. Rezultatele obţinute în urma activităţii Comisiunilor arătate mai sus, sunt până acum satisfăcătoare. Datorită Cotmisiunei judiţene de transporturi, de pildă în scurt timp s’a putut organiza transportul lemnelor ele foc dela locul de exploatare la staţia ICFR, aşa încât populaţia muncitoare din judeţul nostru a fost aprovizionata cu combustibilul necesar pe timpul iernii. Acest rezultat este cu atât mai demn de relevat cu cât în timpul transportului de combustibil, atelajele trebuiau întrebuinţate şi în campania agricolă de toamnă. De asemenea, Comisiunea de valorificare a fructelor a reuşit să comercializeze o cantitate de 60 vagoane de fructe aducând astfel un venit apreciabil atât micilor producători cât şi judeţului. Deosebit de preţios a fost sprijinul dat de Comisii Societăţilor Comercite de Stat pentru îndeplinirea planurilor de muncă. Informarea acestor comisii însă, Comitetul Provizoriu judeţean a dovedit că el nu se preocupă suficient de Îmbunătăţirea compoziţiei de clasă a colectivului său de munca. In comisiile specificate au fost atrase prea puţine elemente din rândurile muncitorilor şi ţăranilor săraci sau mijlocaşi. Deasemenea el n’a acordat atenţia cuvenită antrenării femeilor în aceste comisii şi promovării lor în posturi de răspundere, deşi acolo unde acest lucru a fost făcut, aportul femeilor sau dovedit deosebit de important. Cu ajutorul organizaţiei judeţene P. M. R., Comitetul Provizoriu al judeţului Sibiu şi-a analizat aceste deficienţe şi şi-a luat angajamentul să lupte din toate puterile pentru a le lichida cât mai grabnic. Una din trăsăturile caracteristice ale organelor noului aparat de stat este aceea că ele sunt obligate să prezinte periodic rapoarte de activitate în faţa populaţiei muncitoare ale cărei interese le reprezintă. In ţara noastră, numeroase Comitete Provizorii au arătat până acum în faţa maselor cum şi-au realizat sarcinile. In cursul lunii octombrie, cea mai mare parte din Comitetele Provizorii ale judeţului nostru au organizat adunări publice in faţa cărora au făcut asemenea dări de seamă. Marea majoritate a acestor dări de seamă publice şi-au atins în bună parte scopul. Prin criticalefa sugestiile aduse de ţăranii muncitori, Comitetele Provizorii şi-au putut îmbunătăţi activitatea şi complecta planurile de muncă. In unele comune însă, populaţia muncitoare nu a participat destul de intens la analiza muncii Comitetelor, ezitând mai cu seamă să aducă critici. Rămâne ca o sarcină a Comitetelor Provizorii ca, împreună cu activele cetăţeneşti, să ducă o mai bună muncă de lămurire în rândurile maselor muncitoare pentru a le arăta cum critica pornită de jos este necesară şi ea costitue un sprijin preţios pentru îmbunătăţirea muncii de gospodărire locală. Realizării* obţinute prin organizarea muncii, ca şi scoaterea la suprafaţa a lipsurilor — pentru lichidarea lor ■— e un indiciu precis că Comitetele Provizorii din judeţul Sibiu sunt pe drumul cel bun în strângerea legăturilor cu massele de oameni ai muncii, sprijin puternic în toate acţiunile ce le vor întreprinde. .ROMANIA LIBERA” „CASA SCÂNTEII“ VA FI CASA DE CULTURĂ A TUTUROR OAMENILOR MUNCO DIN «. P. R. TOVARĂŞE REDACTOR RESPONSABIL», r n. Vestea conse V svJ/fc trai fii „Casei Vt \ j / /£* Scânteii” mi-a umplut sufletul de bucurie. Cred că nu există, muncitor în ţara noastră care să ni-Şi dea, seama de însemnătatea construirii atestai mari instituţii poligrafice, care va răspândi lumină până in celemai îndepărtate colţuri ale ţarii. Fiecare dintre noi s’a izbit din copilărie de lipsa cărţilor şcolare, prea scumpe pentru punga unui părinte împovărat de griji şi cu mulţi copii. Mi-aduc aminte de vremurile de acum 30 de ani, când umblam la şcoală. Eram unul din cei patru copii ai unor ţărani săraci din comuna Spatsni—Ialomiţa. Părinţii milasabea isbuteau să ne hrănească, iar la şcoala primară mergeam sărenţuroşi şi desculţi. De cărţi şi caiete nici vorbă. Mi-era tare dragă cartea, dar ce folos dacă n’aveam nici una. Şi, ca mine erau muţi în clasă Directorul şcolii proteja pe copiii moşierului Constantin Zamfirescu, pe ai cărciumarului Ursea Stănescu, pe ai primarului şi ai preotului. Nici ca ucenic, la stăpân, n’am avuto soartă măi burta, căci ,,jupânul” in loc să mă înveţe meseria mă punea să mătur curtea, să curăţ coteţele, să fac tot soiul de corvezi... . Au trecut anii. A venit şi ziua de 23.August 1944, zi, mult, aşteptată de noi. Am început, şi eu să citesc, să am posibilitatea să învăţ. Şi am învăţat anii aceştia, tot ce n'am reuşit sa învăţă în şcoală. Acum copiilor mei, Partidul şi Guvernul, le-au deschis larg porţile, învăţământului, punându-le la dispoziţie burse, îmbrăcăminte, cărţi şi rechizite şcolare. Condiţiile de viaţă şi cultură în ţara noastră s’au schimbat aşu, totul Avem nevoe însă de multe cârţi, ziare, reviste şi tot felul de tipărituri şi acestea nu se pot înfăptui decât prin crearea unui mare institut de editură şi tipografie. In:luptă dusă de Partidul Muncitoresc Român • pentru răspândirea culturii in. masele , largi,populare, „Casa Scânteii” joacă deaceia un impozant rol „Casa Scânteii” va fi casa de cultură a voastră, a tuturor oamenilor muncii din Republica Populară Română. De aceea am subscris şi eu o parte din salariul meu, pentru cultura copiilor mei. MUNTEANU CIURICA muncitor la fabrica „Flacăra Roşie” Teatrul Muncitoresc C. F. R.: „Drum liber" 4 acte (5 tablouri) de Anatolie Surov DIRECŢIA DE SCENA: MIHAIL RAICU Drum liber’’ este una din acele minunate opere ale dramaturgiei sovietice, care oglindind lupta şi succesele poporului sovietic în drumul spre comunism, aduc clasei muncitoare și oamenilor muncii din lumea întreagă un mesagiu de nădejde, de cer-; titudine. Optimismul pe care îl transmite „Drum über“ și în general dramaturgia, sovietică, este departe de „optimismul” pe care încearcă să-l promoveze unele opere burgheze. In timp ce acesta din urmă, — al cărui scop este de a îndepărta pe oameni de luptă, afirmând ca „totul merge bine” — are drept condiţie fundamentală evitarea problemelor realităţii, cel dîntâiu — al cărui scop este, dimpotrivă, de a îndemna pe oameni la luptă şi de a-î susţine în luptă, — îşi trage vigoarea din însăşi miezul realităţii, al vieţii. Optimismul pe care II exprimă dramaturgia soviefca afirmă nu că „totul merge bine”, ci lupta Şi victoriile oamenilor care vor ca totul sa meargă din ce în ce mai bine în ţara care este Intr’adevăr ,,cea maî bună dintre lumi” şi chezăşia viitorului liber al întregii omeniri Un astfel de om, care vrea ca totul să meargă din ce în ce mai bine, este mecanicul Inovator Alexei Silriacov, personagiul principal din „Drum liber’’. Un astfel de om este savantul Rubţov, prieten devotat şi sprijinitor al lui Siiiîacov. Astfel de oameni sunt comsomoliştii Matveici şî Modest. Aceştia sunt în piesa lui Surov purtătorii noului, elementele dinamice şi creatoare, care — în domeniile lor de activitate — împing in mod concret istoria , înainte. „Dar, spune M. Lconov în cunoscuta lui lucrare „Critica el autocritica, leica de desvoltare a societăţlii sovietice“, ecsasti mişcare progresivă nu are loc şi nu poate avea loc fără o luptă împotriva a tot ce este vechi şi pentru tot ceea ce este nou, pros.resist. Fiecare pas notr înainte înseamnă înfrângerea forţelor inerte şi învechite“. In „Drum liber’’ forţele inerte şi învechite sunt întruchipate de Crutidnn, inginer şef al unei direcţii a căilor ferate, personagiu pe care îl trag deopotrivă înapoi preocuparea de propria sa situaţie şi admiraţia felisistă pentru „Occident’’, neîncrederea în eforturile celor din jurul lui şi teama că ele ar putea reuşi. „Forţele inerte şi învechite’,’ mai sunt întruchipate de generalul Condratiev, şeful aceleiaşi direcţii a cailorFerate, fost ramnetor inovator, pe care însă odată ajuns în postul de mare răspundere pe care îl ocupă, mulţumirea de sine şî influenţa subalternului lui imediat, inginerul Cruţilin, l-au transformat într-un birocrat rutinier, lipsit de orizont şi de elan. Două alte personagii mai ocupă în piesă locuri centrale": profesorul Drosdov şi Sofia Condratievna, soţia directorului. Cel dintâi face parte din aceiaşi generaţie, cu prietenul lui, profesorul Rubţov. Dar spre deosebire de aces de FLOSICA SILMAIU la care î şi pune cu dragoste cunoştinţele în slujba cercetărilor muncitorilor şi care în cercetările acestea găseşte un isvor mereu proaspăt de îmbogăţire a ştiinţei sale, Drosdov caută singur, izolat da freamătul creator al massei, iritat de năvala spre ştiinţă a „simplificatorilor grosolani’’. Sofia Condratievna a inginer, fostă comsomolîstă. Dar după căsătorie şi-a părăsit munca şi s’a înfundat într’o viaţă în care singurele ei preocupări sunt de domeniul confortului şi al frivolităţii. Atunci însă când, acoperit de inerţia şefului său, Crutilin zădărniceşte eforturile lui Siriliacov, făcând să apară ca un record personal ceea ce este în realitate o metodă de largă aplicabilitate, patriotismul şi onestitatea adâncă înfrâng orgoliul şi mentalitatea „de castă” a savantului Drosdov, înfrâng înclinaţiile spre viaţă uşoară şi iresponsabilitate ale Sofiei Condratievna şi amândoi se vor situa fără şovăire în rândul susţinătorilor tânărului mecanic, în rândul celor ce luptă pentru comunism. Ei vor participa la demascarea lui Crutilin la readucerea lui Condratiev pe drumul sănătos al îndrăznelii şi răspunderii. însăşi ascuţimea cu care sunt construite personagiile şi conflictele arată cu câtă energie se duce în Uniunea Sovietică lupta pentru înlăturarea a tot ce poate stăvili mersul înainte, spre societatea comunistă. Inerţia şi cosmopolitismul, egoismul şi lipsa de răspundere sunt lovite fără cruţare. Şi cât de puternic aparţine masselor această luptă o dovedeşte în piesă prezenţa stăruitoare a celor doi comsomolişti, Matveici şi Modest, îndărătnicia cu care ei cer ajutorul omului de ştiinţă împotriva maistrutul anchilozat de rutină, dialogul lor care arată cât de adânc a pătruns din mentalitatea poporului sovietic combaterea cosmopolitismului. In acela? sens, piesa subliniază un aspect deosebit de subtil al cosmopolitismului: comparaţia autoliniştitoare, cu „occidentul”. Lui Cruti- Un şi lui Condratiev, care apără poziţia lor de nesprijinire a lui Snîriacov, invocând argumentul că situaţia direcţiei lor feroviare e superioară celei din căile ferate anticane, profesorul Rubţov, mânios, 1q arată că însăşi comparaţia între realizările unei lumi în plin avânt şi stări dintr’o lume în descompunere, exprimă o neprincipială admiraţie ale acesteia din urmă, o subapreciere a celei dintâi. Deosebit de interesant este deasemeni în „Drum liber”, faptul că purtătorul de cuvânt al poziţiei celeimai Înaintate este acest profesor Rubţov, un om de ştiinţă. Dramaturgii noştri, care din piesa lui Surov au imens de învăţat, nu trebue însă să urmeze mecanic acest exemplu. Ar fi fals dacă intr’o piesă oglindind realităţile construirii socialismului în ţara noastră, altcineva decât un personagiu reprezentând clasa muncitoare ar fi reprezentantul gândirii celei mai înaintate. Dar profesorul Rubţov e fiu de muncitor, are conştiinţa apartenenţei lui la clasa muncitoare. Reducânduise cu vehemenţă Împotriva concepţiei ştiinţei ca o castă, el îşi consacră toate eforturile ştergerii deosebirilor dintre mumia manuală şi munca intelectuală. Noua Pazie a omului de ştiinţă în dramaturgia sovietică exprimă poziţia fruntaşă a omului de ştiinţă înaintat, în societatea care construeşte comunismul. Minunata piesă, care este „Drum liber”, a fost pusă în scenă la Teatrul Muncitoresc C.F.R. de Mihail Raicu. Direcţia de scenă şi Interpreţii au real.Uzat în general o justă prezentare a personagiilor, dar ritmul acţiunii, se desfăşoară cam lent, iar ciocnirile, dintre „nou’’ şi „vechi” nuare întotdeauna relieful, ascuţimea, necesare. O Interpretare sobră (nu însă destul de dinamică) a dat Geo Barton figurii lui Alecxei Silllacov. Dorin Sireteanu a fost tis bun Rubţov, iar Constantin Gheorghiu un excelent Drusdov. Credem însă că rolul generalului Con*dratiev e prea greu pentru actorul tanîculai, dar lipsit încă de experienţă cura e Nicolae Popescu. Alexandru Clonaru a dat suficienţei inginerului Crus tflmn o notă prea „şmecherească”, prea de tot străină personagiilor teatrului sow vîetic; deasemenî Dina Mihalcea, în rolul Sofiei, a apăsat prea tare pe pedal* cochetăriei şî a frivolităţii. Au adus contribuţii pozitive în spec* taco! Angela Luncescu (mama Iul. Ate*, xei STlîrîacov), Marga Anghelescu CUtJ »3, fiica lui. Condratiev, secretara orgănizaţiei de comsomol şî părtaşă, in cali tatea el de inginer, la proectul lui Ai*,xei), Stelian Mîhăilescu (Crerrmlov ,secretarul organizaţiei de Partid). O indîcaţie greşită a direcţiei de scenă a transformat însă stângăcia naiivă, copilărească încă, a cuplului Gheorghe Gheorghiu-Romutas Mogoş (Matovelei şi Modest), într’un element comici care acoperă şi entuziasmul şi voinţa creatoare a celor doi comsomolişti. Deasemeni mi am înţeles dece în rolul ziaristei Tihvinskaia, care are într’adevăr, geniul apariţiilor intempestive şi al in» tervenţiilor Inoportune, Nelli N’îcoîau. Ştefănescu a mai adăugat o nejustifi cată, supărătoare stridenţă, deceîn scurta ei apariţie din actul. I. Astra Da» dă comsomolîstei Fenia o atitudine, at» ţiflciaîă. 1 Cu toate aceste deficienţe, pe cărui le semnalăm pentru că cele mai mult® dintre ele pot fi remediate de către direcţia de scenă şi interpreţi, spectacolul exprimă o serioasă preocupare de omogenitate a întregului ansamblu.. Şi recomandăm publicului nostru să Vadă „Drum liber’’, fie în seria de spectacole ce probabil se va da într’o sală din centru, fie chiar, făcând efortul unui drum până la Giulești. La 29 Noembrie a apărut No. 28 al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţia populară",organ al Biroului Informativ al partidelor comuniste şi muncitoreşti. Ziarul publică Comunicatul asupra consfătuirii Biroului Informativ al partidelor comuniste şi muncitoreşti. „In a doua jumătate a lunii Noembrie, se spune în Comunicat, a avut loc în Ungaria o consfătuire a Biroului informativ, la care au participat reprezentanţii: Partidului Comunist Bulgar -t tovarăşii V. Cervenkov, v. Poptomov; Partidului Muncitoresc Român — tovarăşii Gh. Gheorghiu,Dej, I. Chişinevschi, A. Moghioroş; Partidului celorce muncesc din ungaria — ’ tovarăşii M. Rákosi, E. Geroe, I. Révai, I. Kadar; Partidului Muncitoresc Unit Polonez — tovarăşii I. Berman, A. Zanu ,Vaduki; Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice — tovarăşii M. Suslov, P. ludin; Partidului Comunist Francez — tovarăşii J. Ducios, E. Fajón, C. Cogniot; Partidului Comunist cehoslovac — tovarăşii Raslansky, S. Rastovansky, I. Kopriva, B. Geminder şi ai Partidului Comunist Italian — tovarăşii M. Togliat, E. D’Onofrio, A. Cicalini. Consfătuirea a ascultat următoarele rapoarte: al tovarăşului M. Suslov — „Apărarea păcii şi lupta împotriva aţâţătorilor la război“; al tovarăşului P. Togliatti — „Unitatea clasei muncitoare şi sarcinile Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti“ şi al tovarăşului Gh. Gheorghiu.Deja „Partidul Comunist din Iugoslavia în mâinile unor asasini şi spioni". După un schimb de păreri asupra rapoartelor ascultate, participanţii la consfătuire şi-au coordonat în întregime vederile şi au adoptat în unanimitate rezoluţiile corespunzătoare". Ziarul publică rezoluţiile adoptate la consfătuirea Biroului Informativ asupra celor trei rapoarte. Ziarul cuprinde informaţii ample cu privire la pregătirile ce se fac în numeroase ţâri din lume pentru sărbătorirea a 70 ani de la naşterea tovarâşului Stalin. După cum artunţă ziarul, sdrbâtaţirea tovarăşului Stalin cu prilejul hîiplipiriî a 70Ie ani se va desfăşura în Republica Populară Română sub lozinca: „IoSif Vissarîonovîci Stalin — marele geniu al omenirii muncitoare,conducătorul poporului sovietic care con- Ştruţşte comunismul, discurul, oamenilor muncii din lumea întreagă, eliberatorul şi prietenul poporului nostru”. În întreprinderile din R.P.R., se desfăşoară larg întrecerea socialistă în cinstea tovarăşului Stalin. Din diferite oraşe şi din satele cât de îndepărtate ale ţării, sosesc la Bucureşti daruri ale oamenilor muncii către tovarăşul Stalin. Societatea pentru strângerea legăturilor cu U.R.S.S. - „A.R.L.U.S." — şi Ministerul Artelor pregătesc o expoziţie pe tema „Viaţa şi operele tovarăşului Stalin”. Intre 15 şi 18 Decembrie va avea loc o sesiune festivă a Academiei R.P.R. şi a Institutului Româno- Soviefic, consacrată tovarăşului Stalin. După cum anunţă corespondentul ziarului din Varşovia, oamenii muncii din Polonia îşi iau cu mult elan angajamente noi în cinstea celei de a 70-a aniversari a marelui Stalin. Un colectiv de constructori de blocuri de locuit din sectorul Muranov (Varşovia) a hotărît să dea în exploatare la 2 Decembrie — înainte de termen — 6 blocuri de locuit, alcătuite din 204 apartamente. Elevii şcolii de mecanică din oraşul Skornewicz şi-au luat angajamentul să studieze biografia tovarăşului Stalin şi să repare înainte de termen inventarul a două staţiuni de închiriat maşini, aflate sub patronajul lor. Iniţiativa lor a fost urmată de elevii multor şcoli din Polonia. După iniţiativa revistei ,,Vie Nuove”, oamenii muncii din Italia au hotărît să trimită daruri tovarăşului Stalin. Toate organizaţiile Partidului Comunist Italian au luat măsuri pentru o cât mai largă răspândire a „Istoriei P. C. (b) al URSS, Cursul scurt”, a „Problemelor leninismului”, a biografiei tovarăşului Stalin. In Ungaria, anunţă corespondentul ziarului, au loc în întreprinderi şi în sectorul socialist din agricultură întreceri socialiste în cinstea zilei tovarăşului Stalin. Oamenii muncii din Republica Populară Bulgaria au hotărît să trimită tovarăşului Stalin o scrisoare cu ocazia celei de a 70-a aniversări a naşterii sale. Acum, au loc în întreaga ţară adunări de massă, în care se semnează această scrisoare. Până acum scrisoarea a fost semnată de 4 milioane 500 mii de oameni ai muncii. Odată cu semnarea scrisorii de către întregul popor, scrie corespondentul ziarului, se desfăşoară tot mai larg întrecerea socialistă a oamenilor muncii din Bulgaria, în cinstea celei de a 70-a aniversări a tovarăşului Stalin, la această întrecere participă aproape 500 mii muncitori Articolul „Bossîi sindicali din Statele Unite”, de IVt. Carolina, demască cliea de trădători venali, care s’au cocoţat la conducerea sindicatelor din Statele Unite. „Glica lui J. Lewis, J. Green, Pil. Murray, şi J. Carrey, care s'a cuibărit la conducerea sindicatelor americane — arată articolul — activează tot mai făţiş ca o agentură a, marilor monopolurii în sânul mişcării muncitoreşti şi devine tot mai cinică în acţiunea ei de difleminare, în acţiunea ei soizionistă dusă în rândurile clasei muncitoare, nu numai din Statele Unite, ci şi din alteţări. Cel plai mârşav act fie trădare a Intereselor clasei muncitoare, comis de această clică, a fost completul urzit împotriva Federaţiei Sindicale Mondiale şi încercarea de a lichida această Federaţie, încercare făcută împreună cu leaderii reacţionari ai trade-union-urilor britanice şi care a eşuat în mod ruşinos“. De multe decenii aceşti leader sindicali galbeni — nişte adevăraţi paraziţi — subminează, pervertesc şi sleesc de puteri organismul sănătos al clasei muncitoare, americane. Cu sprijinul direct al marilor monopoluri şi al guvernului subordonat acestora, cu ajutorul şantajului, al corupţiei, al intimidării şi uzurpând drepturile membrilor de rând ai sindicatelor, a căderii au transformat marile sindicate americane într’un fel de moşie a lor. Lewis, de pildă, ocupă de 25 ani, fără încetare, postul de preşedinte al sindicatului unit al minerilor. D. Tobin este din 1907 preşedinte al sindicatului şoferilor. W. Hutcheson este dirn 1916 preşedinte al frăţiei tâmplarilor şi a dulgherilor. Un casier de sindicat funcţionează în medie 291 de ani. Devenind stăpâni, deplini ai sindicatelor, în fruntea cărora se găsesc, leaderii sindicali cheltuesc fondurile sindicale după bunul lor plac. „Posibilitateale st băga mân* In cassa sindicală fără teamă de control — *crie M. Carena — constitue un business al leadcriior »indicall. Şedinţele Comitetului ex*cutiv *1 *Indle«tur lui şoferilor, căruţaşilor şl muncitorilor din depozite al cărui preşedinte este D. Tobin, se ţin în ultimii 7 ani în luxosul hotel „McAlister“ din Miami (Statul Florida) sau în localuri şi mai elegante. ..Roney Plaza” sau „Flamingo“ din Miami Beach. In 1943 Comitetul executiv al acestui sindicat i-a oferit lui D. Tobin o vilă în valoare de 100 mii dolari plătiţi din cassa sin. ■ dicală" In sindicate s"a instaurat cultul leaderului infailibil, înţelept şi atotştiutor. Din ziua în care a primit postul de preşedinte al sindicatului minerilor, J. Lewis a căutat mereu să reducă la zepo toate drepturile membrilior sindicatului şi a izbutit ca astăzi nimeni să nu conteste puterea sa nelimitată asupra a 600.000 ele muncitori. In ziarul „International Teamster”, organul sindicatului şoferilor ii, este rezervată permanent „conducătorului” sindicatului, D. Tobin, o pagină ce poartă titlul sugestiv: „Preşedintele Tobin ordonă”. Sindicatele sunt transformate astfel într’un fel de trusturi în care leaderii — boss-ii sindicali — îşi fac mendrele în mod nestingherit. Pentru a împiedica pe muncitori să ajungă la conducerea sindicatelor, boss-ii au început să manifeste o deosebită grijă în a-şi pregăti succesori, demni de ei. Lucrurile auajuns până acolo că, W. Hutcheson, de pildă, a „introdus” în statutul frăţia dulgherilor un articol, care îi dă dreptul de a-şi numi singur succesorul. „Rar ar fi greşit să se creadă — sepieM. Careiina ~ că legderîi se menţin în posturile lor numai cu ajutorul forţei brutale. Cea mai importantă metodă în arselîstul mârşavelor mijloace ale acestor trădători , ai clasei muncitoare, rămâne metoda demagogiei, metoda de amăgire muncitorilor. ia Inalegere secretă cu capitaliștii, în spatele clasei muncitoare. Cârd**!* tor cu e*plt*U|tU, leadari) sindicali de (ireajata, o acoperă cu fraze despre „pacea între clase“, despre „colaborarea dintre patroni și muncitori", pentru motivul că „bunăstarea Americii îi interesează deopotrivă". Federaţia Americană a Muncii îndeamnă pe muncitori să ajute pe capitalişti să concureze cu mai mult succes şi recomandă ca lichidarea şomajului şi înlăturarea crizei să se facă prin intensificarea sistemului de crâncenă exploatare practicat în întreprinderile capitaliste. Monopoliştii se folosesc de leaderii sindicali în lupta lor împotriva mişcării muncitorilor pentru sporirea salariilor. Leaderii se străduesc din răsputeri să împiedice declararea grevelor, sau dacă greva este începută de muncitori sau nu poate îi împiedicată, fac în aşa fel, înţelegându-se în prealabil cu patronii, ca rezultatele ei să fie minimale. „Intransigenţa" leaderilor, în cursul grevei este larg afişată de presa reacţionară. Patronii au grijă de prestigiul câinilor lor de pază din sindicate" Vârfurile sindicale s-au legat definitiv de monopolurile şi aparatul guvernamental din Statele Unite. Reprezentanţii A.F.L. şi C.T.O. (Congresul Sindicatelor Industriale) fac parte din tot felul de comitete guvernamentale. Congresele A.F.L. din 1948 şi 1949 au adoptat, pe de-a’ntregul programul de politică externă a guvernului. Aprobarea liniei politice a guvernului este declarată obligatorie pentru sindicatele care fac parte din A.F.L. și C.T.O. La începutul lui Noembrie a. c. și C.I.O. a exclus, din acest motiv, din rândurile sale sindicatul progresist al muncitorilor din industria electrică şî de radio şi a început sa persecute celelalte sindicate progresiste şi pe conducătorii acestora. Lupta împotriva comunismului a devenit lozinca politică a leaderilor sindicali de dreapta. Leaderii sindicai, fac front unic cu aţâţătorii la război. Ei au aprobat „planii! Marshal!” şi pactul Atlantieuhil de Nord, ei caută să aţâţe în rândurile poporului american ura faţă de Uniunea Sovietică şi faţă de ţările de democraţie populară. In sindicatele americane a fost proclamată făţiş cruciada împotriva comuniştilor şi a tuturor elementelor progresiste. Dar în sânul clasei muncitoare americane creşte nemulţumirea faţă de comportarea trădătoare a leaderilor sindicali de dreapta. Poziţia trădătoare a boss-ilor sindicali este criticată tot mai aspru de elementele progresiste din sindicatele americane, care sprijină Federaţia Sindicală Mondială. „Activitatea din ultimul timp a sindicatelor progresiste americane, arată în încheere articolul lui M.carelina, denotă ascuţirea luptei de clasă în Statele Unite. Tot mai tare răsună protestul împotriva politicii agresive şi expansioniste a guvernului, tot mai energiică devine acţiunea pentru apărarea păcii. Elementele revoluţionare din rândurile clasei muncitoare americane se întăresc, creşte conştiinţa politică a muncitorilor americani de rând, care refuză tot mai des să poarte povara ce apasă pe umerii lor, din cauza politicii externe expansioniste şi militare a guvernanţilor săi“. Ziarul publică corespondenţa lui Nicolae Corbu „Canalul Dunărea-Marea Neagră”, în care se vorbeşte despre construirea Canalului Dunărea-Marea Neagra în Republica Populară Română. Acesta va fi un drum de apă ieftin, care va face să sporească transportul mărfurilor tuturor ţărilor de democraţie populară cu acces la Dunăre. Pentru Dobrogea, o provincie semi-pustie din RPR, Canalul va constitui o bază pentru industrializarea, electrificarea şi irigarea articifială. După cum arată autorul, la Canal se desfăşoară o muncă intensă, se ridică case, se fac lucrări de terasament, se construesc drumuri. „In plină stepă au apărut cluburi muncitoreşti, infirmerii, colţuri roşii şcoli de alfabetizare, biblioteci seara, când se lasă liniştea peste forfota muncii, ne aud melodiile unui aparat de radio sau aplauzele muncitorilor care asistă la vreo reprezentaţie cinematografică. Pe ferestrele barăcilor luminate electric poţi vedea ţărani bătrâni, luând creta în mâna stângace şi învăţând să scrie sau muncitori subliniind pasagii din broşurile tehnice sau ideologice. Aici, ca şi în întreaga Republică Populară Română, creşte o nouă viaţă, pentru poporul muncitor, creşte ■aeUMtmul“. Ziarul mai publică „Note politice” de Jan Măreţe. „O adunătură detrădători, agenţi ai imperialismului” -, astfel caracterizează Jan Marek conferinţa de la Londra a leaderilor sindicali reacţionari, menită să creeze aşa zisa ,,Confederaţie mondială a sindicatelor libere”. „Particularitatea esenţială a acestei noi creaţii a lui Bevin şi Acheson, scrie Jan Marck, constă In faptul că ea este lipsită chiar şi de aparenţa libertăţii, şi că eticheta „mondială" ea i-a fost aplicată este o născocire neruşinată a propagandei imperialiste anglo-americane. Cum ar putea să fie „liberă" această organizaţie, când părintele ei american este legat de mâini şi de picioare de legea anti-sindicala sclavagistă Taft Hartley. Cum ar putea să fie „liberă“, când alde Green, Murray şi ceilalţi boss-i sindicali americani lucrează mână în mână cu imperialiştii şi nu capătă viza Departamentului de stat pe paşapoartele lor decât cu condiţia că vor continua politica externă reacţionară a lui Acheson, că vor lupta împotriva comuniştilor, împotriva militanţilor sindicali cu adevărat reprezentativi şi, în general, împotriva tuturor forţelor democratice? Cât despre caracterul ei „mondial", este adevărat că la ceremonia botezului de pe malurile Tamisei participă într-adevăr şi câteva sindicate din Benelux. Nu sunt însă reprezentaţi acolo cei 30 de milioane de membri al sindicatelor din URSS, nici zecile de milioane de membri al sindicatelor din Republica Populară Chineză, nici Congresul sindicatelor din India şi nici milioanele de membri ai sindicatelor din ţările de democraţie populară din Centrul şi Sud-Estul Europei. Puternicile Federaţii sindicale din Franţa şi Italia, care grupează imensa majoritate a muncitorilor din aceste ţări, resping cu desgust şi dispreţ această creaţie a slugilor imperialiste. Dar şi în emisfera de Vest, întreaga Confederaţie a muncii din America latină, diferite sindicate din Canada şi din Statele Unite, o privesc cu acelaş desgust şi dispreţ. Federaţia Sindicală Mondială, subliniază mai departe Marek. ..cu cei 70 milioane de membri şi săi, din peste 30 de ţări din ambele emisfere, este şi rămâne adevărata organizaţie mondială a sindicatelor oamenilor muncii". Ziarul mai cuprinde o serie de Informaţii cu privire la mişcarea, muncitorească din diferite ţări,ale lumii. Ziarul anunţ? că eroicul,, Partid Comunist din Grecia a împlinit 31 ani de existenţă ţipulis'materiale cu privire la lupta ţăranilor din Italia şi cu privire la sesiunea Consiliului F.D.T.şi Pentru pace trainică, ____pentru democraţie populară Bucureşti. Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste, şi muncitoreşti. No. 28 din 29 Noembrie