România Liberă, decembrie 1949 (Anul 7, nr. 1619-1644)

1949-12-01 / nr. 1619

PAGINA 2-a COMITETELE PROVIZORII DIN JUDEŢUL SIBIU SE PREOCUPĂ DE STRÂNGEREA LEGĂTURII CU MASSELE C­onflictele Provizorii din judeţul no­stru începând cu Comitetul Pro­vizoriu judeţean şi terminând cu Comitetul Provizoriu din cea mai mică com­isire, s’au străduit în tot decursul Activităţii lor de până acum să strângă tot mai mult legătura cu massele de oa­­meni ai muncii. Atât în acţiunile întreprinse în ca­­drul Planului de­ Stat sau al planurilor îr reale cât şi ca urmare a iniţiativei pornite din masse, Comitetele Provizo­rii şi-au alcătuit colective de lucru for­mate din toţi cei care urmau să contri­buie la realizarea sarcinilor respective. Planurile de muncă pentru efectuarea fiecărei lucrări şi pentru ducerea la bun Sfârşit a oricărei acţiuni,­ au fost dis­cutate cu aceste colective iar unele pro­bleme de mai larg interes au fost des­titute chiar în adunări obşteşti. Astfel, în acţiunea deosebit de im­portantă a strângerii recoltei şi a co­­lectării cerealelor, proectul planului de muncă întocmit de Comitetul Provi­zoriu judeţean prin comisia sa de co­lectare pe baza planurilor din comune şi plăşi, a fost supus unei analize a­­mănunţite în multe şedinţe la care au participat reprezentanţi ai autorităţilor şi instituţiilor publice ai societăţilor şi întreprinderilor economice precum şi ai tuturor organizaţiilor politice şi de m­assă din­ judeţul nostru. În aceste şe­dinţe­ planul de acţiune ‘a primit forma definitivă prin contribuţia tuturor ce­lor prezenţi. . Astfel pregătite şi organizate, atât tampania de recoltare cât şi cea de co­lectare­­au­ fost duse la furt sfârşit, pla­nurile respective fiind îndeplinite îna­inte de­ termen şi apoi depăşite. totuşi, pe măsură ce Comitetele a­­prof­undau mai mult problemele existen­te in unitatea lor administrativă, pe măsură ce ele cunoşteau mai îndea­proape , nevoile locale şuau dat seama că acţiunea de antrenare a mas­sei pr la munca de gospodărire obştească tre­buie încă mult lărgită. Cu sprijinul organizaţiilor de Partid şi al presei de­ Partid, Comitetele noa­stre şi-au dat seama că una din sarci­nile lor cele mai urgente trebuie să fie creiarea de active largi cetăţeneşti pe lângă fiecare Comitet, pe lângă fiecare sepţie de Comitet. Astfel s’a putut tre­ce dela sprijinul sporadic al masselor, la spri­jinist organizat, perma­nent, dat atât prin sugestii­ şi critici, cât şi prin participarea activă de zi cu zi la rea­lizarea diferitelor lucrări de interes ob­ştesc. Pentru îndeplinirea planului de colec­tări, pentru ducerea la bun sfârşit a campaniei ,însămânţărilor şi arăturilor de toorifică, majoritatea Comitetelor Pro­vizorii şi-au format active de muncă din care fac parte membri ai corpului didactic, agenţii agricoli, şefii de sec­toare şi vecinătăţi şi numeroşi ţărani muncitori aleşi dintre oamenii cei mai cinstiţi şi destoinici. Prin creiarea ace­­stor active, Comitetele Provizorii au făcut un pas important pe drumul legă­ de AUREL VASILESCU Secretarul Comitetului Provizoriu al Judeţului Sibiu turii organizate cu massele celor ce muncesc. Nu însă toate Comitetele Provizorii şi-au creiat asemenea colective de mun­că. Iar imp­­e, deşii le-au creiat n’au reuşit să le atragă în muncă, activita­tea acestora rezumându-se la partici­parea la şedinţe şi la sprijinirea neor­­ganizata a unor acţiuni ale Comitete­lor. Alte Comitete Provizorii şi-au for­mat colective, le-au dat sarcini, fără însă a le controla şi îndruma apoi ac­­tîvitatea. Din această cauză actlîveîe respective au lucrat neplanifcat şî ca urmare fie că nu au obţinut rezultatele urmărite, fie că nîcî n’au pornit la mun­­că. Aşa, de pildă, Comitetul Provizo­riu a! comunei Tălmacel deşi şi-au or­ganizat active de muncă şi a împărţit sarcini precise, în vederea bunei pre­­gătiri a campaniei agricole de toamnă n’a controlat dacă aceste Sarcini au fost sau nu aduse la îndeplinire. Rezul­tatul a fost ca Tălmăcel a devenit co­muna codaşă a plăşîi Tălmaciu şi una din codaşele judeţului. O altă deficienţă în formarea activelor de muncă este pe alocuri, lipsa de vi­gilenţă, în unele active, pe lângă sătenii, harnici şi cinstiţi care au fost sieşi, au pătruns şi elemente necorespunzătoare, fără iniţiativă, comode sau chiar duş­­mănoase. Rămâne ca sarcina importantă pentru Comitetele Provizorii din jude­ţul nostru sa înlăture şi să demaşte astfel de elemente. Odată cu formarea activelor de pe lângă Comitetele Provizorii de plăţi şî comune, Comitetul Provizoriu judeţean, îndrumat şî sprijinit de Comitetul ju­deţean P.A­.R , tot în scopul antrenării unui număr mereu mai mare de oameni ai muncii la administrarea treburilor de Stat şi­ a­­format o serie de comisii, pe probleme. Comisiile sunt puse sub con­ducerea unui membru delegat al Comi­tetului şi au rolul de a ajuta la rezolva­rea problemelor mai importante care cad în sarcina directă a Comitetului Provizoriu judeţean. In vederea solu­ţionării cât mai juste a problemelor, ele consultă şi diferiţi specialişti tehnicieni. Până acum au fost constituite mai mul­­te comisii: Comisiunea pentru aprovi­zionarea populaţiei cu zarzavaturi, Co­­misiunea judeţeană de transporturi, Co­misia de însămânţări, Comisiunea pen­tru valorificarea fructelor, Comisiunea pentru aprovizionarea cu combustibil, etc. Rezultatele obţinute în urma activi­tăţii Comisiunilor arătate mai sus, sunt până acum satisfăcătoare. Datorită Co­­tmisiunei judiţene de transporturi, de pildă în scurt timp s’a putut organiza transportul lemnelor ele foc dela locul de exploatare la staţia ICFR, aşa încât populaţia muncitoare din judeţul nostru a fost aprovizionata cu combustibilul necesar pe timpul iernii. Acest rezultat este cu atât mai demn de relevat cu cât în timpul transportului de combustibil, atelajele trebuiau întrebuinţate şi în campania agricolă de toamnă. De asemenea, Comisiunea de valorifi­care­ a fructelor a reuşit să comercia­­lizeze o cantitate de 60 vagoane de fructe aducând astfel un venit aprecia­bil atât micilor producători cât şi ju­deţului. Deosebit de preţios a fost spri­jinul dat de Comisii Societăţilor Co­­mercite de Stat pentru îndeplinirea planurilor de muncă. In­formarea acestor comisii însă, Co­mitetul Provizoriu judeţean a dovedit că el nu se preocupă suficient de Îm­bunătăţirea compoziţiei de clasă a co­lectivului său de munca. In comisiile specificate au fost atrase­­ prea puţine elemente din rândurile muncitorilor şi ţăranilor săraci sau mijlocaşi. Dea­se­­menea el n’a acordat atenţia cuvenită antrenării femeilor în aceste comisii şi promovării lor în posturi de răspundere, deşi acolo unde acest lucru a fost făcut, aportul femeilor sau dovedit deosebit de important. Cu ajutorul organizaţiei judeţene P. M. R., Comitetul Provizoriu al judeţului Sibiu şi-a analizat aceste deficienţe şi şi-a luat angajamentul să lupte din toa­te puterile pentru a le lichida cât mai grabnic. Una din trăsăturile caracteristice ale organelor noului aparat de stat este a­­ceea că ele sunt obligate să prezinte periodic rapoarte de activitate în faţa populaţiei muncitoare ale cărei interese le reprezintă. In ţara noastră, nume­roase Comitete Provizorii au arătat până acum în faţa maselor cum şi-au realizat sarcinile. In cursul lunii oc­­tombrie, cea mai mare parte din Comi­tetele Provizorii ale judeţului nostru au organizat adunări publice in faţa cărora au făcut asemenea dări de seamă. Marea majoritate a acestor dări de seamă publice şi-au atins în bună parte scopul. Prin criticale­­fa sugestiile adu­­se de ţăranii muncitori, Comitetele Pro­vizorii şi-au putut îmbunătăţi activitatea şi complecta planurile de muncă. In unele comune însă, populaţia mun­citoare nu a participat destul de intens la analiza muncii Comitetelor, ezitând mai cu seamă să aducă critici. Rămâne ca o sarcină a Comitetelor Provizorii ca, împreună cu activele cetăţeneşti, să ducă o mai bună muncă de lămurire în rândurile maselor muncitoare pentru a le­ arăta cum critica pornită de jos este necesară şi­ ea co­­stitue un sprijin pre­ţios pentru îmbunătăţirea muncii de gospodărire locală. Realizării* obţinute prin organizarea muncii, ca şi scoaterea la suprafaţa a lipsurilor — pentru lichidarea lor ■— e un indiciu precis că Comitetele Pro­vizorii din judeţul Sibiu sunt pe drumul cel bun în strângerea legăturilor cu massele de oameni ai muncii, sprijin puternic în toate acţiunile ce le vor întreprinde. .ROMANIA LIBERA” „CASA SCÂNTEII“ VA FI CASA DE CULTURĂ A TUTUROR OAMENILOR MUNCO DIN «. P. R. TOVARĂŞE REDACTOR RESPONSABIL», r n. Vestea cons­e V svJ/fc trai fii „Casei Vt \ j / /£* Scânteii” mi-a umplut sufletul de bucurie. Cred că nu există, muncitor în ţa­ra­ noastră care să n­i-Şi dea, sea­ma de însemnătatea construirii ates­tai mari instituţii poligrafice, care va răspândi lumină până in cele­­mai îndepărtate colţuri ale ţarii. Fiecare dintre noi s’a izbit din copilărie de lipsa cărţilor şcolare, prea scumpe pentru punga unui pă­rinte­ îm­povărat de griji şi cu mulţi copii. Mi-aduc aminte de vremurile de acum 30 de ani, când umblam la şcoală. Eram­ unul din cei patru co­pii ai unor ţărani săraci din comu­na Spatsni—Ialomiţa. Părinţii mil­asabea isbuteau să ne hrănească, iar la şcoala primară mergeam săren­­ţuroşi şi desculţi. De cărţi şi caiete nici vorbă. Mi-era tare dragă cartea, dar ce folos dacă n’aveam­ nici­ una. Şi, ca mine erau muţi în clasă Directorul şcolii proteja pe copiii moşierului Constantin Zamfi­­rescu, pe ai cărciumarul­ui Ursea Stă­­nescu, pe ai primarului şi ai preo­­tului. Nici ca ucenic, la stăpân, n’am avut­­o soartă măi burta, căci ,,jupâ­­nul” in loc să mă înveţe meseria mă punea să mătur curtea, să­­ curăţ co­teţele, să fac tot soiul de corvezi... . Au trecut anii. A venit şi ziua de 23.August 1944, zi, mult, aşteptată de noi. Am înce­put, şi eu să citesc, să am posibilita­tea­ să învăţ. Şi am învăţat anii a­­ceştia, tot ce n'am reuşit sa învăţă în şcoală. Acum copiilor mei, Partidul şi Guvernul, le-au deschis larg porţile, învăţământului, punându-le la dis­poziţie burse, îmbrăcăminte, cărţi şi rechizite şcolare. Condiţiile de viaţă şi cultură în ţara noastră s’au schimbat aşu, to­tul­ Avem nevoe însă de multe câr­ţi, ziare, reviste şi tot felul de tipări­turi şi acestea nu se­ pot înfăptui de­cât prin cre­area unui mare institut de editu­ră şi tipografie. In:luptă dusă de Partidul Munci­toresc Român • pentru răspândirea culturii in. masele , largi,­­populare, „Casa Scânteii” joacă deac­eia un im­pozant rol „Casa Scânteii” va fi casa de cul­­tură a voastră, a tuturor oamenilor muncii din Republica Populară Ro­mână. De aceea am subscris şi eu o parte din salariul meu, pentru cultura copiilor mei. MUNTEANU CIURICA muncitor la fabrica „Flacăra Roşie” Teatrul Muncitoresc C. F. R.: „Drum liber" 4 acte (5 tablouri) de Anatolie Surov DIRECŢIA DE SCENA: MIHAIL RAICU D­rum liber’’ este una din acele mi­­nunate opere ale dramaturgiei sovietice, care oglindind lupta şi succesele poporului sovietic în dru­mul spre comunism, aduc clasei munci­toare și oamenilor muncii din lumea în­­treagă un mesagiu de nădejde, de cer-; titudine. Optimismul pe care îl trans­mite „Drum über“ și în general drama­turgia, sovietică, este departe­ de „opti­mismul” pe care încearcă să-l promo­veze unele opere burgheze. In timp ce acesta din urmă, — al cărui scop este de a îndepărta pe oameni de luptă, a­­firm­ând ca „totul merge bine” — are drept condiţie fundamentală evitarea problemelor realităţii, cel dîntâiu — al cărui scop este, dimpotrivă, de a în­demna pe oameni la luptă şi de a-î sus­­ţine în luptă, — îşi trage vigoarea din însăşi miezul realităţii, al vieţii. Opti­mismul pe care II exprimă dramaturgia sovief­­ca afirmă nu că „totul merge bine­”, ci lupta Şi victoriile oamenilor care vor ca totul sa meargă din ce în ce mai bine în ţara care este Intr’ade­­văr ,,cea maî bună dintre lumi” şi che­zăşia viitorului liber al întregii ome­niri Un astfel de om, care vrea ca totul să meargă din ce în ce mai bine, este mecanicul Inovator Alexei Sil­riacov, personagiul principal din „Drum liber’’. Un astfel de om este savantul Rubţov, prieten devotat şi sprijinitor al lui Si­­i­iîacov. Astfel de oameni sunt comso­­moliştii Matveici şî Modest. Aceştia sunt în piesa lui Surov purtătorii noului, ele­mentele dinamice şi creatoare, care — în domeniile lor de activitate — îm­ping in mod concret istoria , înainte. „Dar, spune M. Lconov în cunoscu­ta lui lucrare „Critica el autocritica, leica de desvoltare a societăţlii so­vietice“, ecsasti mişcare progresivă nu are loc şi nu poate avea loc fără o luptă împotriva a tot ce este vechi şi pentru tot ceea ce este nou, pro­­s.resist. Fiecare pas notr înainte în­seamnă înfrângerea forţelor inerte şi învechite“. In „Drum liber’’ forţele inerte şi în­vechite sunt întruchipate de Crutidnn, inginer şef al unei direcţii a căilor fe­rate, personagiu pe care îl trag deopo­trivă înapoi preocuparea de propria sa situaţie şi admiraţia felisistă pentru „Occident’’, neîncrederea în eforturile celor din jurul lui şi teama că ele ar putea reuşi. „Forţele inerte şi învechi­te’,’ mai sunt întruchipate de generalul Condratiev, şeful aceleiaşi direcţii a cai­lor­­Ferate, fost ramne­tor inovator, pe care însă odată ajuns în postul de mare răspundere pe care îl ocupă, mulţumi­rea de sine şî influenţa subalternului lui imediat, inginerul Cruţi­lin, l-au trans­format într-un birocrat rutinier, lipsit de orizont şi de elan. Două alte personagii mai ocupă în piesă locuri centrale": profesorul Dros­­dov şi Sofia Condratievna, soţia direc­­torului. Cel dintâi face parte din ace­iaşi generaţie, cu prietenul lui, profeso­­rul Rubţov. Dar spre deosebire de aces­ de FLOSICA SILMAIU la care î şi pune cu dragoste cunoştin­ţele în slujba cercetărilor muncitorilor şi care în cercetările acestea găseşte un isvor mereu proaspăt de îmbogăţire a ştiinţei sale, Drosdov caută singur, izolat da freamătul creator al m­assei, iritat de năvala spre ştiinţă a „simpli­ficatorilor grosolani’’. Sofia Condratiev­na a inginer, fostă comsomolîstă. Dar după căsătorie şi-a părăsit munca şi s’a înfundat într’o viaţă în care singurele ei preocupări sunt de domeniul confor­tului şi al frivolităţii. Atunci însă când, acoperit de inerţia şefului său, Crutilin zădărniceşte eforturile lui Siriliacov, fă­­când să apară ca un record personal ceea ce este în realitate o metodă de largă aplicabilitate, patriotismul şi ones­ti­tatea adâncă înfrâng orgoliul şi men­talitatea „de castă” a savantului Dros­dov, înfrâng înclinaţiile spre viaţă u­­şoară şi iresponsabilitate ale Sofiei Con­­dratievna şi amândoi se vor situa fără şovăire în rândul susţinătorilor tână­rului mecanic, în rândul celor ce luptă pentru comunism. Ei vor participa la demascarea lui Crutilin la readucerea lui Condratiev pe drumul sănătos al în­drăznelii şi răspunderii. însăşi ascuţimea cu care sunt con­struite personagiile şi conflictele arată cu câtă energie se duce în Uniunea So­vietică lupta pentru înlăturarea a tot ce poate stăvili mersul înainte, spre socie­­tatea comunistă. Inerţia şi cosmopoli­tismul, egoismul şi lipsa de răspundere sunt lovite fără cruţare. Şi cât de puter­nic aparţine masselor această luptă o do­­vedeşte în piesă prezenţa stăruitoare a celor doi comsom­olişti, Matveici şi Mo­dest, îndărătnicia cu care ei cer ajuto­rul omului de ştiinţă împotriva maistru­­tu­l anchilozat de rutină, dialogul lor care arată cât de adânc a pătruns din men­talitatea poporului sovietic combaterea cosmopolitismului. In acela? sens, piesa subliniază un aspect deosebit de subtil al cosmopolitismului: comparaţia auto­­liniştitoare, cu „occidentul”. Lui Cruti- Un şi lui Condratiev, care apără poziţia lor de nesprijinire a lui Sn­îriacov, in­­vocând argumentul că situaţia direcţiei lor feroviare e superioară celei din căi­le ferate anticane, profesorul Rubţov, mânios, 1q arată că însăşi comparaţia între realizările unei lumi în plin avânt şi stări dintr’o lume în descompunere,­­ exprimă o neprincipială admiraţie ale acesteia din urmă, o subapreciere a ce­lei dintâi. Deosebit de interesant este deasemeni în „Drum liber”, faptul că purtătorul de cuvânt al poziţiei celei­­mai Înaintate este acest profesor Rubţov, un om de ştiinţă. Dramaturgii noştri, care din piesa lui Surov au imens de învăţat, nu trebue însă să urmeze mecanic acest exemplu. Ar fi fals dacă intr’o piesă oglindind realităţile construirii socialismului în ţara noastră, altcineva decât un perso­nagiu reprezentând clasa muncitoare ar fi reprezentantul gândirii celei m­ai îna­intate. Dar profesorul Rubţov e fiu de muncitor, are conştiinţa apartenenţei lui la clasa muncitoare. Reducânduise cu ve­hemenţă Împotriva concepţiei ştiinţei ca o castă, el îşi consacră toate eforturile ştergerii deosebirilor dintre mum­ia ma­nuală şi munca intelectuală. Noua Paz­­­ie a omului de ştiinţă în dramaturgia sovietică exprimă poziţia fruntaşă a o­­m­ului de ştiinţă înaintat, în societatea care construeşte comunismul. Minunata piesă, care este „Drum li­ber”, a fost pusă în scenă la Teatrul Muncitoresc C.F.R. de Mihail Raicu. Direcţia de scenă şi Interpreţii au real.U­zat în general o justă prezentare a per­­­sonagiilor, dar ritmul acţiunii, se desfă­­­şoară cam lent, iar ciocnirile, dintre „nou’’ şi „vechi” nu­­are întotdeauna­ relieful, ascuţimea, necesare. O Inter­­pretare sobră (nu însă destul de dina­mică) a dat Geo Barton figurii lui Alec­xei Sill­lacov. Dorin Sireteanu a fost tis bun Rubţov, iar Constantin Gheorghiu un excelent Drusdov. Credem însă că rolul generalului Con*­dratiev e prea greu pentru actorul tan­îculai, dar lipsit încă de experienţă cura e Nicolae Popescu. Alexandru Clo­­naru a dat suficienţei inginerului Crus­ tflmn o notă prea „şmecherească”, prea de tot străină personagiilor teatrului sow vîetic; deasemenî Dina Mihalcea, în ro­lul Sofiei, a apăsat prea tare pe pedal* cochetăriei şî a frivolităţii. Au adus contribuţii pozitive în spec* taco! Angela Luncescu (mama Iul. Ate*, xei STlîrîacov), Marga Anghelescu CUtJ »3, fiica lui. Condratiev, secretara orgă­­nizaţiei de comsomol şî părtaşă, in cali­ tatea el de inginer, la proectul lui Ai*,­xei), Stelian Mîhăilescu (Crerrmlov ,se­­cretarul organizaţiei de Partid). O indîcaţie greşită a direcţiei de scenă a transformat însă stângăcia nai­i­­vă, copilărească încă, a cuplului G­heor­­ghe Gheorghiu-Rom­utas Mogoş (Mato­velei şi Modest), într’un element comici care acoperă şi entuziasmul şi voinţa creatoare a celor doi comsom­olişti. De­­asemeni mi am înţeles dece în rolul zia­ristei Tihvinskaia, care are într’adevăr, geniul apariţiilor intempestive şi al in» tervenţiilor Inoportune, Nelli N’îcoîau. Ş­tefănescu a mai adăugat o ne­just­if­i cată, supărătoare stridenţă, dece­­în scurta ei apariţie din actul. I. Astra Da» dă comsomolîstei Fenia o atitudine, at» ţiflciaîă. 1­­ Cu toate aceste deficienţe, pe cărui le semnalăm pentru că cele mai mult® dintre ele pot fi remediate de către di­­recţia de scenă şi interpreţi, spectaco­lul exprimă o serioasă preocupare de omogenitate a întregului ansamblu.. Şi recomandăm publicului nostru să Vadă „Drum liber’’, fie în seria de spectacole ce probabil se va da într’o sală din cen­tru, fie chiar, făcând efortul unui drum până la Giulești. ­ L­a 29 Noembrie a apărut No. 28 al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democraţia populară­",­­organ al Biroului Informativ al parti­delor comuniste şi muncitoreşti. Ziarul publică­ Comunicatul asupra­­ consfătuirii Biroului Informativ al par­tidelor comuniste şi muncito­reşti. „In a doua jumătate a lunii Noem­­­­brie, se spune în Comunicat, a avut loc în Ungaria o consfătuire a Birou­lui informativ, la­­ care au participat reprezentanţii: Partidului Comunist Bulgar -t tovarăşii V. Cervenkov, v. Poptomov; Partidului Muncitoresc Ro­mân — tovarăşii­­ Gh. Gheorghiu,Dej, I. Chişinevschi, A. Moghioroş; Parti­­­­dului celor­­ce muncesc din ungaria — ’ tovarăşii M. Rákosi, E. Geroe, I. Révai, I. Kadar; Partidului Muncitoresc Unit Polonez — tovarăşii I. Berman, A. Za­­n­u ,­Vaduki; Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice — tovarăşii M. Suslov, P. ludin; Partidului Comunist Francez — tovarăşii J. Duci­os, E. Fa­­jón, C. Cogniot; Partidului Comunist cehoslovac — tovarăşii Ra­slansky, S. Rastovansky, I­. Kopriva, B. Gemin­­der şi ai Partidului Comunist Italian — tovarăşii M.­­ Togliat, E. D’Onofrio, A. Cicalini. Consfătuirea a ascultat următoarele rapoarte: al tovarăşului M. Suslov — „Apărarea păcii şi lupta împotriva aţâ­ţătorilor la război“; al tovarăşului P. Togliatti — „Unitatea clasei munci­toare şi sarcinile Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti“ şi al tovarăşului Gh. Gheorghiu.Dej­a „Partidul Comunist din Iugoslavia în mâinile unor asasini şi spioni". După un schimb de păreri asupra ra­poartelor ascultate, participanţii la consfătuire şi-au coordonat în între­­gime vederile şi au adoptat în unanimi­tate rezoluţiile corespunzătoare". Ziarul publică rezoluţiile adoptate la consfătuirea Biroului Informativ asupra celor trei rapoarte. Z­­­iarul cuprinde informaţii ample cu privire la pregătirile ce se fac în numeroase ţâri din lum­e pentru sărbătorirea a 70 ani de la naşterea to­­varâşului Stalin. După cum artunţă zia­­rul, sdrbâtaţirea tovarăşului Stalin cu prilejul hîiplipiriî a 70­­Ie ani se va des­făşura în Republica Populară Română sub lozinca: „IoSif Vissarîon­ovîci Stalin — marele geniu al omenirii muncitoare,­­conducătorul poporului sovietic care con- Ştruţşte comunismul, d­iscurul, oameni­­lor muncii din lumea întreagă, elibera­torul şi prietenul poporului nostru”. În întreprinderile din­ R.P.R., se des­făşoară larg întrecerea socialistă în cin­stea tovarăşului Stalin. Din diferite oraşe şi din satele cât de îndepărtate ale ţării, sosesc la Bucureşti daruri ale oamenilor muncii către tovarăşul Stalin. Societatea pentru strângerea legătu­rilor cu U.R.S.S. - „A.R.L.U.S." — şi Ministerul Artelor pregătesc o expo­ziţie pe tema „Viaţa şi operele tovară­şului Stalin”. Intre 15 şi 18 Decembrie va avea loc o sesiune festivă a Acade­miei R.P.R. şi a Institutului Româno- Soviefic, consacrată tovarăşului Stalin. După cum anunţă corespondentul zia­rului din Varşovia, oamenii muncii din Polonia îşi iau cu mult elan angaja­mente noi în cinstea celei de a 70-a aniversari a marelui Stalin. Un colectiv de constructori de blocuri de locuit din sectorul Muranov (Varşovia) a h­otărît să dea în exploatare la 2­ Decembrie — înainte de termen — 6 blocuri de lo­­cuit, alcătuite din 204 apartamente. Ele­vii şcolii de mecanică din oraşul Skor­­newicz şi-au luat angajamentul să stu­dieze biografia tovarăşului Stalin şi să repare înainte de termen inventarul a două staţiuni de închiriat maşini, a­­flate sub patronajul lor. Iniţiativa lor a fost urmată de elevii multor şcoli din Polonia. După iniţiativa revistei ,,Vie Nuove”, oamenii muncii din Italia au hotărît să trimită daruri tovarăşului Stalin. Toate organizaţiile Partidului Comunist Italian au luat măsuri pentru o cât mai largă răspândire a „Istoriei P. C. (b) al URSS, Cursul scurt”, a „Problemelor leninis­mului”, a biografiei tovarăşului Stalin. In Ungaria, anunţă corespondentul ziarului, au loc în întreprinderi şi în sec­torul socialist din agricultură întreceri socialiste în cinstea zilei tovarăşului Stalin. Oamenii muncii din Republica Popu­lară Bulgaria au hotărît să trimită to­varăşului Stalin o scrisoare cu ocazia celei de a 70-a aniversări a naşterii sale. Acum, au loc în întreaga ţară a­­dunări de massă, în care se semnează această scrisoare. Până acum scrisoarea a fost semnată de 4 milioane 500 mii de oameni ai muncii. Odată cu semnarea scrisorii de către întregul popor, scrie corespondentul ziarului, se desfăşoară tot mai larg întrecerea socialistă a oa­menilor muncii din Bulgaria, în cinstea celei de a 70-a aniversări a tovarăşului Stalin, l­a această întrecere participă a­­proape 500 mii muncitori A­rticolul „Boss­îi sindicali din Sta­tele Unite”, de IVt. Carolina, de­mască cliea d­e trădători venali, care s’au cocoţat la conducerea sindica­telor din Statele Unite. „Glica lui J. Lewis, J. Green, Pil. Murray, şi J. Carrey, care s'a cuibă­rit la conducerea sindicatelor ameri­cane — arată articolul — activează tot mai făţiş ca o agentură a, marilor mo­­nopolurii în sânul mişcării muncitoreşti şi d­evine tot mai cinică în acţiunea ei de difleminare, în acţiunea ei soi­­zionistă dusă în rândurile clasei mun­­citoare, nu numai din Statele Unite, ci şi din alte­­ţări. Cel plai mârşav act fie trădare a Intereselor clasei munci­toare, comis de această clică, a fost completul urzit împotriva Federaţiei Sindicale Mondiale şi încercarea de a lichida această Federaţie, încercare fă­cută împreună cu leaderii reacţionari ai trade-union-urilor britanice şi care a eşuat în mod ruşinos“. De multe decenii aceşti leader­ sindi­cali galbeni — nişte adevăraţi paraziţi — subminează, pervertesc şi sleesc de puteri organismul sănătos al clasei mun­citoare, americane. Cu sprijinul direct al marilor mono­poluri şi al guvernului subordonat a­­cestora, cu ajutorul şantajului, al co­­rupţiei, al intimidării şi uzurpând drep­­turile membrilor de rând ai sindicate­lor, a căderii au transformat marile sin­dicate americane într’un fel de moşie a lor. Lewis, de pildă, ocupă de 25 ani, fără încetare, postul de preşedinte al sindicatului unit al minerilor. D. To­bin este din 1907 preşedinte al sindica­tului şoferilor. W. Hutcheson este dirn 1916 preşedinte al frăţiei tâmplarilor şi a dulgherilor. Un casier de sindicat func­ţionează în medie 291 de ani. Devenind stăpâni, deplini ai sindicatelor, în fruntea cărora se găsesc, leaderii sin­­dicali ch­eltuesc fondurile sindicale după bunul lor plac. „Posibilitatea­­le st băga mân* In cassa sindicală fără team­ă de control — *crie M. Care­na — constitue­­ un business al leadcriior »indicall. Şedin­ţele Comitetului ex*cutiv *1 *Indle«tur lui şoferilor, căruţaşilor şl muncitorilor din depozite al cărui preşedinte este D. Tobin, se ţin în ultimii 7 ani în lu­xosul hotel „McAlister“ din Miami (Sta­­tul Florida) sau în localuri şi mai ele­gante. ..Roney Plaza” sau „Flamin­go“ din Miami Beach. In 1943 Comi­tetul executiv al acestui sindicat i-a oferit lui D. Tobin o vilă în valoare de 100 mii dolari plătiţi din cassa sin. ■ dicală" In sindicate s"a instaurat cultu­l lea­­derului infailibil, înţelept şi atotştiutor. Din ziua în care a primit postul de pre­şedinte al sindicatului minerilor, J. Le­wis a căutat mereu să reducă la zepo toate drepturile m­embrilior sindicatului şi a izbutit ca astăzi nimeni să nu con­teste puterea sa­ nelimitată asupra a 600.000 ele muncitori. In ziarul „Inter­national Teamster”, organul sindicatului şoferilor ii, este rezervată permanent „conducătorului” sindicatului, D. To­bin, o pagină ce poartă titlul sugestiv: „Preşedintele Tobin ordonă”. Sindicatele sunt transformate astfel într’un fel de trusturi în care leaderii — boss-ii sindicali — îşi fac mendrele în mod nestingherit. Pentru a împie­dica pe muncitori să ajungă la condu­cerea sindicatelor, boss-ii au început să manifeste o deosebită grijă în a-şi pre­găti succesori, demni de ei. Lucrurile au­­ajuns până acolo că, W. Hutcheson, de pildă, a „introdus” în statutul fră­ţia­ dulgherilor un articol, care îi dă dreptul de a-şi num­i singur succesorul. „Rar ar fi greşit să se creadă — sepie­­M. Careiina ~ că legderîi se men­ţin în posturile lor numai cu ajutorul forţei brutale. Cea mai importan­­tă metodă în arselîstul mârşavelor mij­loace ale acestor­­ trădători , ai clasei muncitoare, rămâne metoda demagogiei, metoda de amăgire muncit­orilor. ia In­­alegere secretă cu capitaliștii, în spatele clasei muncitoare. Cârd**!* tor cu e*plt*U|tU, lead­ari) sindicali de (ireajata, o acoperă cu fraze despre „pacea între clase“, des­pre „colaborarea dintre patroni și muncitori", pentru­ motivul că „bu­năstarea Americii îi interesează deo­potrivă". Federaţia Americană a Mun­cii îndeamnă pe muncitori să ajute pe capitalişti să concureze cu mai mult succes şi recomandă ca lichidarea şo­majului şi înlăturarea crizei să se fa­că prin intensificarea sistemului de crâncenă exploatare practicat în în­treprinderile capitaliste. Monopoliştii se folosesc de leaderii sindicali în lupta lor împotriva mişcă­rii muncitorilor pentru sporirea sala­­riilor. Leaderii se străduesc din răspu­teri să împiedice declararea grevelor, sau dacă greva este începută de mun­citori sau nu poate îi împiedicată, fac în aşa fel, înţelegându-se în preala­bil cu patronii, ca rezultatele ei să fie minimale. „Intransigenţa" leaderi­­­lor, în cursul grevei este larg afişată de presa­ reacţionară. Patronii au grijă de prestigiul câinilor lor de pază din sindicate" Vârfurile sindicale s-au legat definitiv de monopolurile şi aparatul guvernamen­tal din Statele Unite. Reprezentanţii A.F­.L. şi C.T.O. (Congresul Sindicatelor Industriale) fac parte din tot felul de comitete guvernamentale. Congresele A.F.L. din 1948 şi 1949 au adoptat, pe de-a’ntregul programul de politică ex­ternă a­ guvernului. Aprobarea liniei politice a guvernului este declarată obli­gatorie pentru sindicatele care fac parte din A.F.L. și C.T.O. La începutul lui Noembrie a. c. și C.I.O. a exclus, din a­­cest motiv, din rândurile sale sindicatul progresist al muncitorilor din industria electrică şî de radio şi a început sa per­secute celelalte sindicate progresiste şi pe conducătorii acestora. Lupta împo­triva comunismului a devenit lozinca politică a lead­erilor sindicali de dreapta. Leaderii sindicai,­ fac front unic cu aţâţătorii la război. Ei au aprobat „pla­nii! Marshal!” şi pactul Atlantieuhil de Nord, ei caută să aţâţe în rândurile poporului american ura faţă de Uniunea Sovietică şi faţă de ţările de democraţie populară. In sindicatele americane a fost pro­clamată făţiş cruciada împotriva comu­niştilor şi a tuturor elementelor progre­siste. Dar în sânul clasei muncitoare ame­ricane creşte nemulţumirea faţă de com­portarea trădătoare a leaderilor sindicali de dreapta. Poziţia trădătoare a boss-ilor sindicali este criticată tot mai aspru de elementele progresiste din sindica­tele americane, care sprijină Federaţia Sindicală Mondială. „Activitatea din ultimul timp a sin­­dicatelor progresiste americane, arată în încheere articolul lui M.­carelina, denotă ascuţirea luptei de­ clasă în Statele Unite. Tot mai tare răsună pro­testul împotriva politicii agresive şi expansioniste a guvernului, tot mai e­­nergiică devine acţiunea pentru apăra­rea păcii. Elementele revoluţionare din rândurile clasei muncitoare americane se întăresc, creşte conştiinţa politică a muncitorilor americani de rând, ca­re refuză tot mai des să poarte po­vara ce apasă pe umerii lor, din cauza politicii externe expansioniste şi mi­­litare a guvernanţilor săi“. Z­iarul publică corespondenţa lui Nicolae Corbu „Canalul Dună­­rea-Marea Neagră”, în care se vorbeşte despre construirea Canalului Dunărea­-Marea Neagra în Republica Populară Română. Acesta va fi un drum de apă ieftin, care va face să sporeas­că transportul mărfurilor tuturor ţări­lor de democraţie populară cu acces la Dunăre. Pentru Dobrogea, o provincie semi-pustie din RPR, Canalul va con­stitui o bază pentru industrializarea, electrificarea şi irigarea articifială. După cum arată autorul, la Canal se desfăşoară o muncă intensă, se ridică case, se fac lucrări de terasament, se construesc drumuri. „In plină stepă au apărut cluburi muncitoreşti, infirmerii, colţuri roşii şcoli de alfabetizare, biblioteci seara, când se lasă liniştea peste forfota mun­cii, ne aud melodiile unui aparat de radio sau aplauzele muncitorilor care asistă la vreo reprezentaţie cinemato­grafică. Pe ferestrele barăcilor luminate electric poţi vedea ţărani bătrâni, lu­ând creta în mâna stângace şi învă­ţând să scrie sau muncitori subliniind pasagii din broşurile tehnice sau ideo­logice. Aici, ca şi în întreaga Repu­blică Populară Română, creşte o nouă viaţă, pentru poporul muncitor, creşte ■aeUMtmul“. Z­iarul m­ai publică „Note politice” de Jan Măreţe. „O adunătură de­­trădători, agenţi ai imperialismu­lui” -, astfel caracterizează Jan Ma­rek conferinţa de la Londra a leaderilor sindicali reacţionari, menită să creeze aşa zisa ,,Confederaţie mondială a sin­dicatelor libere”. „Particularitatea esenţială a acestei noi creaţii a lui Bevin şi Acheson, scrie Jan Marck, constă In faptul că ea este lipsită chiar şi de aparenţa li­bertăţii, şi că eticheta „mondială" ea i-a fost aplicată este o născocire ne­ruşinată a propagandei imperialiste an­­glo-americane. Cum ar putea să fie „liberă" acea­stă organizaţie, când părintele ei ame­rican este legat de mâini şi de picioa­re de legea anti-sindicala sclavagistă Taft­ Hartley. Cum ar putea să fie „liberă“, când alde Green, Murray şi ceilalţi boss-i sindicali americani lu­­crează mână în mână cu imperiali­ştii şi nu capătă viza Departamentului de stat pe paşapoartele lor decât cu condiţia că vor continua politica ex­ternă reacţionară a lui Acheson, că vor lupta împotriva comuniştilor, împotri­va militanţilor sindicali cu adevărat reprezentativi şi, în general, împotri­va tuturor forţelor democratice? Cât despre caracterul ei „mondial", este adevărat că la ceremonia bote­zului de pe malurile Tamisei partici­pă într-adevăr şi câteva sindicate din Benelux. Nu sunt însă reprezentaţi acolo cei 30 de milioane de membri al sindicatelor din URSS, nici zecile de milioane de membri al sindicatelor din Republica Populară Chineză, nici Con­gresul sindicatelor din India şi nici milioanele de membri ai sindicatelor din ţările de democraţie populară din Centrul şi Sud-Estul Europei. Puternicile Federaţii sindicale din Franţa şi Italia, care grupează imen­sa majoritate a muncitorilor din ace­ste ţări, resping cu desgust şi dispreţ această creaţie a slugilor imperialiste. Dar şi în emisfera de Vest, întreaga Confederaţie a muncii din­ America la­tină, diferite sindicate din Canada şi din Statele Unite, o privesc cu acelaş desgust şi dispreţ. Federaţia Sindicală Mondială, subliniază mai departe Ma­rek. ..cu cei 70 milioane de membri şi săi, din peste 30 de ţări din ambele emisfere, este şi rămâne adevărata or­ganizaţie mondială a­ sindicatelor oa­menilor muncii". Z­iarul mai cuprinde o serie de In­formaţii cu­­ privire la mişcarea, muncitorească din diferite ţări,ale lumii. Ziarul anunţ? că eroicul,, Partid Comunist din Grecia a împlinit­­ 31 ani de existenţă ţi­pu­lis'materiale cu pri­­vire la lupta ţăranilor din Italia­ şi cu privire la sesiunea Consiliului F.D.T.şi P­entru pace trainică, ____pentru democraţie populară­ Bucureşti. Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste, şi muncitoreşti. No. 28 din 29 Noembrie

Next