Romînia Liberă, iulie 1959 (Anul 17, nr. 4577-4602)

1959-07-22 / nr. 4594

Pag. 2-a Veşti de pe şantierele de construcţii Bucecea Cluj (D. I. corespon­dentul nostru). — In piaţa Mihai Vi­­teazu — cea mai mare piaţă din Cluj — se lucrează în prezent la ridicarea a cinci blocuri im­pozante. In prezent se lucrează intens la blocurile nr. 33—35, care — aşa cum prevede proiectul întocmit de arhitecţii Al. Nemeş şi Mircea Amitroaie de la I.R.P. Cluj,au, în total, 75 de apar­tamente confortabile şi 9 garsoniere. Aceste blocuri urmează să fie date în folosinţă în cursul trimestrului IV al acestui an. La parterul clădirilor proiectate se vor deschide două magazine moderne ,,Fierul“ şi „Chimicale“ care vor asi­gura clujenilor o deservire în cele mai bune condiţii De remarcat şi faptul că soluţiile economicoase elaborate de proiectanţii noilor edificii vor asigura construcţia blocurilor respective la un preţ de cost sub 40.000 lei pe apartament. Vorbind despre blocurile nr. 33—35 înfăţişate în fotografie, trebuie să amintim şi despre iniţiativa patriotică a elevilor şcolii profesionale de con­strucţii nr. 2 Cluj, care au hotărît ca unul din blocuri să fie clădit în între­gime de ei. Şi , datorită hărniciei şi elanului de care dau dovadă zi de zi , ei îşi vor îndeplini angajamentul. Pe schelele clădirii, flutură de cîteva săptămîni un drapel purpuriu, semn al celei mai înalte preţuiri acordate ele­vilor acestei şcoli, care deţin primul loc în întrecerea dintre şantierele clu­jene. De curînd I.C.S.O.R. a proiectat sis­tematizarea localităţii Luduş şi a car­tierului muncitoresc, pentru deservirea lucrătorilor fabricii de zahăr. Prin con­struirea acestui ansamblu se urbani­­zează localitatea Luduş, se ridică gra­dul de confort şi nivelul de trai al locuitorilor. In prezent sunt în curs de execuţie 7 blocuri de locuinţe cu 144 aparta­mente. Tot aci se vor mai construi o şcoală cu 8 clase, un cămin cultural cu 300 locuri, un dispensar, o baie cu spălătorie, o cantină-restaurant cu 300 locuri, precum şi magazine alimentare, aprozar, pîine, librărie şi o frizerie. Toate construcţiile din cartierul mun­citoresc Luduş vor fi terminate în cursul acestui an. Concomitent cu construirea uneia din cele mai mo­derne fabrici de za­hăr, în comuna Bucecea, regiunea Su­ceava, se studiază şi problema siste­corespunză­matizării şi urbanizării toate a localităţii. În acest sens, Institutul central de sistematizare a oraşelor şi regiunilor (I.C.S.C.R.), are în curs de elaborare studiul preliminar de sistematizare a comunei Bucecea şi a proiectat deja în cadrul acestuia un volum important de construcţii de locuinţe şi social-cultu­­rale. Astfel, sunt în curs de execuţie, potrivit acestor proiecte, 139 aparta­mente, o cantină-restaurant cu bufet şi casă de oaspeţi, un mare magazin de confecţii, o farmacie, un magazin ali­mentar, o librărie, o cofetărie etc. De asemenea, sînt in curs de proiectare un cămin cultural, un dispensar, etc. întregul centru al comunei îşi schimbă înfăţişarea prin lucrări de modernizare a drumurilor, de alimentare cu apă potabilă, de canalizare a apelor mena­jere şi pluviale, precum şi termoficare. O esplanadă care mărgineşte artera principală a viitorului oraş va contri­bui la estetica acestuia, creînd şi con­diţii de recreere pentru oamenii muncii. Marea majoritate a acestor lucrări vor fi date în folosinţă încă în cursul acestui an, contribuind la transfor­marea comunei într-un înfloritor cen­tru industrial, Brăila (De la corespon­dentul nostru). — Din an un an oraşul Brăila îşi schimbă şi mai mult înfăţişarea. Apar noi parcuri şi spaţii verzi, edificii social-culturale, blocuri de locuinţe muncitoreşti. Numai de la începutul acestui an de exemplu şi pină la 1 iulie, datorită preocupării comitetului executiv orăşenesc, cetăţenii au muncit voluntar timp de peste 100.000 ore, realizind două mari parcuri pe str. Danubiului şi Împăratul Traian, iar pe un teren viran de pe strada Re­publicii, care s-a împrejmuit cu gard de zid, a fost amenajată o grădină-restau­­rant de vară. O lucrare deosebit de im­portantă, aflată în curs de execuţie, este şi scara ornamentală de acces în port, lucrare la care participă zilnic sute de cetăţeni. Cu aceeaşi amploare se desfăşoară în oraş şi construcţia de locuinţe muncito­reşti. In decurs de cinci luni de zile în blocurile construite din fonduri centrale sau în locuinţele indivi­duale, construite cu ajutorul statului, s-au mutat peste 100 de familii. In ul­timii ani, numai în piaţa Speranţa, s-au construit cinci blocuri pentru muncitorii şi tehnicienii uzinei „Progresul" şi ai altor întreprinderi din oraş. In aceeaşi piaţă, a început de curînd construcţia a încă trei blocuri, avînd fiecare parter şi trei etaje. Grupul de proiectanţi de la I.R.P. Galaţi, care a adaptat la condi­ţiile locale un proiect-directivă I.P.C.T., prin soluţiile economice indicate, cum ar fi transportul cărămizilor de la fa­brica din oraş direct pe şantier, folo­sirea macaralelor „Pionier“, asigurarea încălzirii centrale, prin construcţia unei singure centrale termice la unul din blocuri, a realizat la noile blocuri un proiect care asigură condiţii optime de confort, cu cheltuieli reduse. Costul unui apartament este de 39.771 lei. De remarcat, că prin soluţiile de am­plasare a clădirilor, se creează in această piaţă un ansamblu arhitectonic modern, prevăzut cu peluze, arbuşti or­namentali, şi în acelaşi timp se deschide perspectiva construirii a noi blocuri. In această perioadă, la I.R.P. Ga­laţi, se elaborează proiecte în vederea unor noi lucrări în oraşul Brăila. Este vorba de amenajarea pieţelor „Tolbuhin“ şi „23 August“, care vor fi unite prin­­tr-o arteră largă, de-a lungul căreia, va începe în anul viitor construcţia unor blocuri moderne de locuinţe cu un total de cca. 150 apartamente. Macheta blocurilor nr. 33-35 ce se con­struiesc in piaţa Mihai Viteazul din Cluj Rom­âia liberă Muncitorii Şuierul prelung al sirenei vestea terminarea lucrului. Cîteva minute mai tîrziu, din secţii ieşeau primii muncitori din schimbul I , apoi tot mai mulţi pînă ce curtea mare a uzi­nei „Grigore Preoteasa“ din Capitală începu să cunoască obişnuita animaţie dintre schimburi. Printre ei se strecură grăbită o fată. Se opri, căută cu privirea printre muncitori, apoi pașii mărunţi reluară același ritm grăbit. Aproape de poartă, se înălţă în vîrful picioarelor, zîmbi, agitînd mina : — Gabriela ! Gabriela ! Cele două prietene își strînseră mîinile. — Știi că astăzi avem istoria — spune prima cu ascunsă bucurie în glas. Apoi îndoindu-şi pe rînd dege­tele mîinii: şi matematica, şi fizica... Am citit azi noapte pînă tîrziu. După masă recapitulez. Dacă acum cîţiva ani, cei care o cunoşteau ar fi auzit-o pe Viorica Alois vorbind astfel, s-ar fi­ mirat tare mult. De cîte ori venea vorba despre codaşii secţiei, numele Viori­­căi era rostit primul. Cînd cineva se interesa de situaţia rebuturilor, Alois avea şi aici întîietate. De la un timp băieţii din secţie începuseră chiar să-i substituie numele: — „Specialista în rebuturi“ iar a lipsit astăzi de la şcoală. Era în clasa a VIII-a la şcoala medie serală, dar, după cum ea însăşi spune astăzi zîmbind, cu privirile plecate în pămînt, „nu mă ţineam de carte“. Intr-un cuvînt, tînăra muncitoare mai mult încurca lumea prin secţia prese şi pe la şcoală. Era pe atunci aproape aceeaşi: slă­buţă, cu înfăţişare firavă, cu ochi vioi şi cîţiva cîrlionţi la­ fel de neas­­tîmparaţi ca şi astăzi. Avea în plus o „comoară“ de prietenă în tovărăşia căreia îşi motiva lipsurile de la lucru, şi absenţele de la şcoală. De cîteva ori era să-şi piardă serviciul, aşa cum s-a întîmplat „nepreţuitei“ prietene de atunci, dar a intervenit înţelegerea or­ganizaţiei U.T.M., a oamenilor „să căutăm s-o îndreptăm“. Timpul nu i-a schimbat mult înfă­ţişarea. Dar oamenii, tovarăşii ei, au schimbat nebănuit de mult comporta­rea Vioricăi. Critici, discuţii, explicaţii, lămuriri, exemple, în sfîrşit, eforturi. Or­ganizaţia U.T.M. şi colegii ei n-au pre­cupeţit nimic. La secţia învăţămînt a uzinei a fost chemată de nenumărate ori : şeful secţiei a criticat-o, i-a ex­plicat, a convins-o de nepreţuita în­semnătate a învăţămîntului pentru muncitori, i-a vorbit de largile posi­bilităţi de care beneficiază muncitorii în această direcţie. Şi încetul cu în­cetul utemista Viorica Alois a înţeles, s-a schimbat. Astăzi , îin clasa a X-a a şcolii me­­dii serale nr. 11, învaţă destul de bine şi prin aceasta, prin sîrguinţă şi muncă şi-a cîştigat aprecierea şi în­crederea profesorilor, stima colegilor. Unul dintre profesori spunea deu­năzi despre ea: — Ii place deosebit de mult litera­tura, îi place mult şi istoria. Invă­­ţînd, are mari posibilităţi de dezvol­tare. Apariţia hotărîrii cu privire la îm­bunătăţirea învăţămîntului seral şi fără frecvenţă a prilejuit Vioricăi Alois o nespusă bucurie. Cu cîtva timp în urmă a fost propusă de or­ganizaţia de partid şi conducerea u­­zinei să urmeze ca bursieră cursurile învăţămîntului superior. —E mult prea mare această în­credere — spune ea. Dar o voi răs­plăti din toată puterea. Visul ei a început să devină reali­tate. Astăzi, paralel cu şcoala medie, urmează cursurile de pregătire pentru examenul de admitere la facultate. II va da în toamna viitoare. De cîte ori sună sirena şi din secţii şi ateliere ies muncitorii, în curtea uzinei, la cantină, poţi auzi astfel de dialoguri:­­— Ce avem astăzi la fizică ? — Nu, după masă nu pot, am cursuri de pregătire... — Iţi doresc succes ! Muncitorii învaţă, sînt elevi sîrgu­incioşi şi pasionaţi. Sînt mulţi. Aş aminti de cîţiva din­tre ei, dintre cei mai buni: comunis­tul Vasile Vulparu, fruntaş în pro­ducţie, muncitor în secţia strungărie, elev al şcolii medii serale, îndrăgostit de fizică, matematică şi chimie; strungăriţa Ileana Coarnă, elevă în clasa a X-a a şcolii serale ,,Gh. Lazăr“ i utemniatul Ştefan Găzdaru care este printre cei mai buni de la freze uni­versale — şi el, elev în clasa a X-a a şcolii serale — apoi, comunistul Toma Negoiţă, secretarul organizaţiei P.M.R. din uzină care îşi pregăteşte tocmai proiectul de diplomă pentru şcoala de maiştri. Şi ca ei mulţi alţii. Toţi muncesc învăţînd sau, tot atît de exact spus, învaţă muncind. Este cea mai frumoasă şcoală. RODICA NEDELEA Pe şantierul uzinei de produse sodice — Govora Pregătiri pentru primele probe mecanice şi tehnologice Constructorii, montatorii şi instala­torii de pe şantierul uzinei de produse sodice de la Govora obţin noi succese în cinstea celei de a 15-a aniversări a eliberării patriei noastre. Recent ei au început probele hidraulice la secţia de preparare chimică a apei şi la cazanul termocentralei. Totodată se lucrează in­tens pentru ca în următoarele zile să se înceapă probele mecanice şi tehno­logice la secţia de purificare a sara­­murei, la hala cuptoarelor de var, la hala tobelor şi la hala compresoarelor. Sînt de asemenea terminate lucrările la priza de apă de pe Olt, ca şi con­ducta de alimentare a uzinei! După cum se ştie, materia primă necesară acestei mari uzine va fi fur­nizată de zăcămintele de sare de la Romiţa. Exploatarea lor se va face prin sonde. Pînă în momentul ■ de faţă sînt gata să intre in funcţiune 6 sonde. Aceste 6 sonde vor da o producţie de saramură suficientă pen­tru a alimenta uzina in prima fază. Transportul saramurei de la Ocniţa la uzină se va face printr-o conduc­tă — saleductul — care a fost ter­minată zilele acestea. p Iutii rai­i d­e bun rămas Marţi au avut loc în Capitală întîl­­niri între pionieri, elevi, studenţi şi tineri muncitori din Bucureşti şi co­piii, elevii şi studenţii coreeni care au crescut şi au învăţat în ţara noastră şi care acum se înapoiază în pa­trie. Asemenea întîlniri au avut loc la teatrul de vară al Palatului Pionieri­lor, la Casa de cultură a tineretului din raionul „Nicolae Bălcescu" şi la Casa de cultură a studenţilor „Gri­gore Preoteasa“. Intîlnirile au prilejuit entuziaste şi calde manifestări ale prieteniei trai­nice ce s-a legat între copiii şi tinerii români şi copiii şi tinerii coreeni, în anii în care aceştia au trăit şi învăţat împreună. (Agerpres) Specializarea întreprinderilor din industria uşoară Măsurile luate în ultimii ani pe linia specializării şi cooperării, au creat întreprinderilor din industria uşoară posibilităţi largi pentru creşterea pro­ducţiei şi productivităţii muncii, pentru reducerea preţului de cost. Să luăm de pildă sectorul încălţă­mintei unde în ultimii ani au fost obţi­nute rezultate importante în această direcţie. Care este situaţia specializării în acest sector ? pielea de porc se pre­lucrează de exemplu numai în patru fabrici, respectiv „Kirov“ — Bucureşti, ,,Rm. Vîlcea“, „13 Decembrie“-Sibiu şi „Ianoş Herbak“-Cluj; pielea de lac se produce numai la o singură fabrică şi anume la „Flacăra Roşie“—Bucu­reşti etc. In ce priveşte confecţionarea încălţămintei la „Carmen“ se lu­crează exclusiv încălţăminte pentru copii între numerele 20-28, fabrica „Nicolae Bălcescu“ confecţionează în­călţăminte pentru băieţi şi fete între numerele 29-35, fabricile „Ştefan Pla­­văţ“-Timişoara şi „Solidaritatea“­­Oradea lucrează aproape exclusiv pantofi pentru femei etc .Cum a evo­luat producţia începînd cu anul 1954, cînd s-au terminat lucrările pentru specializare la cîteva din aceste întreprinderi ? Faţă de anul 1954, în 1959 producţia zilnică în procent­ a crescut la „Carmen“—Bucureşti cu 489 la sută, la fabrica „N.Bălcescu“—Bucureşti cu 203 la sută, la fabrica „Solidaritatea“­­Oradea cu 157 la sută etc. Concomitent cu creşterea producţiei a crescut şi productivitatea muncii. Astfel, în anul 1958 la „Carmen“ pro­ductivitatea muncii a fost cu 80 la sută mai mare ca în anul 1954. Acest lucru este explicabil. Specializa­rea întreprinderilor permite adaptarea unor procese tehnologice înbuinătăţite şi aplicarea unor metode de lucru cit mai rapide, înlesneşte ridicarea califi­cării muncitorilor, toate acestea du­­cînd în ultimă instanţă la creşterea productivităţii muncii Şi în celelalte ramuri ale industriei uşoare au fost obţinute succese în pri­vinţa specializării şi cooperării între­prinderilor. In ramura tricotajelor de pildă, fabrica „Ion Fonaghi“ din Timi­şoara produce numai tricotaje pentru copii. Producţia acestei fabrici a fost anul trecut dublă faţă de cea realizată în anul 1955. In ramura bumbacului fabrica „Bumbacul“-Timişoara produce astăzi exclusiv articole fine de modă, întreprinderea „Vasia Vasilescu“ din Mediaş articole neşifonabile din celo­fibră şi catifea cord etc. In toate aceste fabrici producţia şi productivitatea muncii au crescut mult iar calitatea produselor s-a îmbunătăţit simţitor. In mod firesc se naşte întrebarea : dacă specializarea întreprinderilor este avantajoasă atît sub raportul creşterii producţiei, a productivităţii muncii, cit şi sub raportul unei producţii de cali­tate şi obţinerea de economii la ma­terii prime, materiale auxiliare etc., de ce nu se specializează toate fabri­cile din sectorul industriei uşoare ? Specializarea întreprinderilor recla­mă o serie de condiţiui care nu se pot crea deodată într-un sector întreg. Important este faptul că pînă acum au fost obţinute rezultate bune, că specializarea şi cooperarea întreprinde­rilor are cele mai bune perspective de înfăptuire. Rezultatele pozitive obţinute în industria uşoară pe linia specializării şi cooperării nu scuteşte însă pe nimeni de a vedea lipsurile care mai există în această direcţie. In cadrul dezvoltării cooperării o importanţă deosebită o are îndeplinirea de către fiecare întreprindere a obli­gaţiunilor contractuale privind coope­rarea. Nerespectarea termenului de livrare sau a calităţii produselor şi semifabricatelor poate produce pertur­baţii cu consecinţe destul de grave întreprinderii beneficiare. Deşi lucru­rile acestea sînt bine cunoscute, unele întreprinderi nnu îşi respectă întocmai termenele contractuale. Uzina „Ianoş Herbak“ din Cluj de pildă, îşi asigură cu prioritate cantitatea de piele nece­sară pentru fabricarea încălţămintei, livrind uneori cu întârziere piei feţe celorlalte fabrici. f­ilatura de tină pieptănată de la întreprinderea „Doro­banţul“ din Ploeşti livrează cite­odată fire neuniforme întreprinderilor speci­alizate în producţia stofelor fine, ceea ce cauzează acestora greutăţi în pro­ducţie. Deşi calitatea firelor de trico­taje, pe care le livrează filatura „11 iu­nie“­—Cisnădie s a îmbunătăţit în mod simţitor, se mai intimplă ca ungre lo­turi de fire să fie de o calitate mai slabă. Unele întreprinderi de lină („Partizanul Roşu“—Buhuşi) care au filaturi proprii şi sortează lină şi pentru alte fabrici, reţin pentru ele lîna de calitate superioară şi livrează celorlalte întreprinderi lina de o cali­tate mai slabă. Există unele lipsuri şi în cadrul cooperării întreprinderilor ap­arţinînd diferitelor sectoare ale industriei u­­şoare. Aşa, de pildă, fabricile din ca­drul sectorului industrial al pielăriei livrează uneori cureluşe şi pichere în­treprinderilor de bumbac în cantităţi insuficiente şi de calitate necores­pun­­zătoare. „ în lumina sarcinilor puse de Ple­narele C.C. al P.M.R. din noiembrie 1958 şi d­in 13—14 iulie 1959 privind creşterea producţiei, productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost, — căi sigure pentru ridicarea nivelului de trai — dezvoltarea cooperării şi specializării întreprinderilor, capătă o deosebită importanţă. In acest sens, în industria uşoară se iau măsuri pre­gătitoare pentru continuarea acţiunii de specializare a întreprinderilor. Ast­fel, în planul de dezvoltare a diferite­lor ramuri este prevăzută moderniza­­rea utilajului în filaturile de bumbac (,,Ţesătura“-Iaşi, „Dacia“-Bucureşti, ..7 Noiembrie“-Bucureşti etc.), intro­ducerea de benzi rulante şi moderni­zarea utilajului în fabricile de încăl­­ţăminte etc. Merită de subliniat faptul că la baza noilor întreprinderi care se constru­iesc în această ramură stă principiul specializării întreprinderilor. De e­­xemplu, ţesătoria care se construieşte la Păuleşti, va fabrica exclusiv ţesă­turi subţiri din in şi cînepă. l­î­nga fa­brica „Tudor Vladimirescu“ din Capi­tală este un curs de construcţie o ţe­­satorie cu o capacitate de fabricaţie de 5.000.000 m.p. ţesături şi alt cen­tru de finisaj pentru 5.000.000 m.p. ţesături şi 3­ 000.000 m. tricouri. Acest complex va prelucra numai fire sin­tetice şi va finisa ţesături şi tricouri din aceste fire. In, ramura sticlăriei, fabrica ,,Azu­­ga“ se va specializa numai pentru producţia de ambalaje din sticlă (bu­telii și borcane), întreprinderea „Po­iana Codrului" pentru damigene cu împletitură etc. In ramura bumbacu­lui fabrica „Răscoala din 1907“ se specializează pentru articole de modă, „Filatura Romînească de Bumbac" pentru fire superioare, de bumbac etc. Acestea sînt numai cîteva exemple care ilustrează perspectiva largă pe care o are industria uşoară în direc­ţia specializării şi cooperării între­prinderilor, asigurîndu-se pe această cale sporirea producţiei, productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost al produselor, în această ramură me­nită să contribuie la satisfacerea ne­voilor de consum ale populaţiei. N. ROD­NA * Posibilităţi largi pentru creşterea producţiei, productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost * Cină unele întreprinderi nu respectă obligaţiunile contractuale * Măsuri pentru dez­voltarea specializării și cooperant întreprinderilor a Nr. 4594 Ţările noastre au tradiţionale legături de prietenie Declaraţiile d-lui Andreas Zakkas Preşedintele Comitetului grec pentru destindere internaţională şi pentru pace De cîteva zile ne vizitează ţara dl. Andreas Zakkas, deputat în parlamen­tul grec, preşedintele Comitetului grec pentru destindere internaţională şi pentru pace, membru al Consiliului Mondial al Păcii. In timpul vizitei sale, dl. A. Zakkas a răspuns la întrebările puse de un redactor al Agenţiei Române de Presă „Agerpres“. „ Am vizitat mai multe localităţi. Am fost la uzinele de tractoare, la o gospodărie agricolă colectivă etc. şi am văzut că în România se fac efor­turi apreciabile orientate în mod cons­tant spre progresul poporului. Am vi­zitat de asemenea staţiuni de la munte şi de pe litoral unde am admi­rat realizările obţinute în domeniul a­­sigurărilor sociale pentru cei ce mun­cesc. Ţările noastre au tradiţionale legă­turi de prietenie. Şi în prezent sînt multe lucruri care vor putea să ne a­­propie şi mai mult. Este posibil şi cred că vom putea avea relaţii tot mai strînse, pentru că romînii şi grecii au fost întotdeauna prieteni. Trebuie spus că relaţiile dintre ţă­rile noastre au pornit pe un drum care promite. Depinde acum de cele doua guverne de a face ca relaţiile dintre popoarele noastre să fie cit mai strîn­se şi mai sincere. Am văzut aici, din convorbirile pe care le-am avut, că guvernul român se orientează spre o prietenie sinceră între popoarele bal­canice. Poporul grec — a declarat oaspe­tele ~~ este în favoarea propunerilor făcute de dl. Chivu Stoica deoarece este convins că în vederea asigurării păcii statele trebuie neaparat să dis-, cute între ele. Personal sunt un vechi adept al în­ţelegerii balcanice şi am militat pen­tru aceasta încă din anul 1929. Sînt pentru înţelegerea balcanică şi pen­tru conferinţa ţărilor balcanice propu­să de dl. preşedinte al Consiliului de Miniştri ai R. P. Române. Am criticat energic refuzul guvernului nostru de a accepta Invitaţia guvernului român. Guvernul nostru declară că doreşte pacea. Dar pentru aceasta, pentru re­zolvarea diferendelor care mai există, este clar că trebuie să discuţi. De aceea sînt în favoarea negocierilor în­tre statele balcanice în jurul mesei rotunde. O întrecere entuziastă Vă mai amintiţi ? Era prin luna oc­tombrie a anului 1958. La consfătuirea care a avut loc mn uzina lor, muncito­rii, tehnicienii, şi inginerii întreprin­derii „Ianoş Herbak" din Cluj, au chemat la întrecere pentru „cele mai mici consumuri specifice şi cea mai bună calitate" colectivele tuturor în­treprinderilor de pielărie din ţară. Consfătuirea s-a încheiat cu un con­curs la care mai mulţi croitori de piele şi stanţori de talpă au demonstrat ce­lor prezenţi metodele prin care reu­şesc să realizeze economii la mate­riale. Ce s-a întîmplat de atunci ? Inţele­­gind importanţa gospodăririi cu multă grijă­­ şi pricepere a fiecărui gram, a fiecărui centimetru de mate­rie primă şi material folosit — ca una din principalele surse de reducere a preţului de cost — pielării au reuşit să înscrie succese deosebite în acţi­unea de economii• Analizînd posibi­lităţile, rezervele de care dispun, co­lectivele întreprinderilor din ramura pielăriei şi încălţămintei au cerut De­partamentului tutelar la sftrşitul anu­lui trecut să le reducă planul de apro­vizionare pe anul in curs cu o canti­tate de materii prime in valoare de 11.000.000 lei. Am amintit de toate aceste lucruri nu intimplător. La Bucureşti în ca­drul fabricilor ,,Flacăra Roşie" şi „Kirov" are loc primul concurs pe ţară pentru desemnarea titlului de cel mai bun croitor de piele şi ştanţor de talpă. După ce în prealabil au parti­cipat şi au fost selecţionaţi in faza de întreprindere a concursului care s-a desfăşurat între 1 aprilie—30 mai­, 20 croitori de piele şi 15 stanţori de tal­pă, veniţi din toate întreprinderile din ţară, concurează in cadrul acestei întreceri. De partea cui va fi succesul final ? Poate a muncitorului Ernest Szaba­dati ce reprezintă fabrica „Ştefan Plavăţ" din Timişoara şi care in peri­oada concursului pe întreprindere a economisit prin combinarea tiparelor mici cu cele mari 6­868 dm.p. piele faţă de consumul normat, poate a lui Dumitru Joandrea de la fabrica „Ki­rov" care a economisit pe aceeaşi cale 8.200 dm.p- piele, poate a ştan­­ţorului de talpă Gh. Coros de la fa­brica „8 Mai" din Mediaş care a eco­nomisit 366 kg. talpă sau poate... Nu putem face nici o previziune încă. în­trecerea este pasionantă, interesantă chiar şi pentru un necunoscător in problemele pielăriei. .­.la Bucureşti se întrec pentru tit­lul de cel mai bun croitor de piele şi ştanţor de talpă 35 de muncitori din toate întreprinderile de pielărie din ţară. Concursul pielarilor îşi propune să scoată în lumină cele mai bune şi mai raţionale metode de croit şi şta­­­ţat în­ vederea generalizării lor ulte­rioare la cit mai mulţi muncitori din întreprinderi. „Gospodărind cu grije materia pri­mă şi materialele, noi pielării răspun­dem apelului pe care partidul l-a fă­cut întregului popor în ceea ce pri­veşte realizarea şi pe viitor a unor însemnate economii". Cuvintele apar­ţin Măriei Irimescu, muncitoare la­ fa­brica .,Flacăra Roşie" egy mai tînărei concurenţă în această întrecere. R. CLAUDIU Cu ce contribuiţi la realizarea şi depăşirea sumei de 1 miliard lei economii peste plan? (Urmare din pag. 1-a) Piese noi din deşeuri Şi brigada noas­tră s-a gîndit să-şi aducă contribuţia la obţinerea şi depăşirea acelui miliard lei econo­mii peste plan. Pornind de la posi­bilităţile noastre ne vom îndrepta atenţia în special în două direcţii: sudorii vor econo­misi lunar elec­troni în valoare de 400 lei, iar lăcă­tuşii vor confecţiona anumite piese din deşeuri de tablă. Aceasta va duce la realizarea de economii în valoare de 800 lei lunar. DUMITRU BALTOI şef de brigadă la montajul troleibuzelor 33 kg. tablă economisită la fiecare mașină Suplimentarea an­gajamentelor secto­rului nostru au la bază primele cerce­tări ale comisiei de studiere a rezer­velor interne, con­stituită cu acest prilej. Prin introdu­cerea unor procedee tehnice noi la îm­brăcatul cu tablă al maşinilor de pildă, vom obţine o redu­cere a manoperei de cca. 15 la sută faţă de cea realizată luna trecută Prin introducerea procedeului de presare hi­draulică a acoperişurilor de maşină, procedeu care se experimentează acum, vom reduce timpul de lucru cu cca. 40 la sută. Dat fiind că angajamentul iniţial de . —­............-;■■■"■ —, —~­ a economisi 6000 kgr. metal este aproape îndeplinit, am căutat şi în această direcţie alte posibilităţi. Printr-o inovaţie de pildă vom econo­misi de-acum încolo la fiecare auto sanitară pe care o lucrăm cîte 33 kgr tablă. Acest lucru stă la baza noulu nostru angajament de a economisi pînă la 23 August alte 2000 kgr. metal. ING. NICOLAE UNGUREANU șeful sectorului IV Vase sanitare pentru Delta Sîmbătă 25 iulie, vor fi date în fo­losinţă două mari şalupe sanitare des­tinate asistenţei medicale a muncitori­lor şi populaţiei din Deltă. Cele două vase sînt prevăzute cu cabinete de boli interne, radiologie, laboratoare, o sală de operaţie etc. Cabinetele sînt dotate cu utilaj şi instrumente din cele mai moderne şi sînt deservite de cadre medicale de specialitate. Cele două vase vor asigura asisten­ţă medicală de specialitate după un itinerar stabilit în prealabil, acor­­dînd şi asistenţă de urgenţă în cazul cînd aceasta este necesară. ♦ ♦ ¥ ♦ ♦ o ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ¥ ♦ ♦ ♦ ' ♦ t ♦ ♦ ♦ ♦ Ca la Breaza ••• 1 n oraşul Breaza, care este, du­pă cum se ştie şi o importantă sta­ţiune climaterică, întîlneşti la tot pasul numeroase realizări recente: o fabrică de pîine, (cu o capacitate de 7000 kg zilnic), o piaţă nouă şi un restaurant model, multe străzi pietruite, elec­trificare în toate colţurile oraşului (inclusiv satele Ograda şi Valea Morii, aflate la 8 km. distanţă), un cămin cultural în construcţie (n fi cel mai mare cămin din regiune ş.a.m.d.). Intre altele s-a ame­najat şi un magazin nou. Magazinul — aflăm din firmă — este un Magazin de prezentare Şi desfacere a produselor „Gostat". Are in acest scop de toate: un gestionar, obloane nevopsite, vitrină cu vinuri in sticle, o masă şchioapă şi uneori varză şi ceva mezeluri, dar in cantităţi cu totul neîndestulă­toare. N-are In schimb un local cit de cit corespunzător, rafturi, cură­ţenie şi mai ales marfă in cantităţi suficiente , adică roşii, castraveţi, conopidă, ceapă, cartofi, mezeluri, vin vărsat. Poate că nu se găsesc in regiune ? Dimpotrivă pieţele regiunii Ploeşti gem de atita marfă (care nu odată se degradează şi trebuie vândută la un preţ scăzut). Atunci poate că nu se prea omoară cu firea gestio­nara ? Nicidecum. Tovarăşa Elena Dinescu gestionara magazinului arată că a sezisat de nenumărate ori Direcţia Trustului Regional Ploeşti şi nu i s-au satisfăcut cererile. Nici sfatul popular orăşenesc Breaza nu e vinovat (tovarăşul preşedinte V. Vişoiu arată că a depus nenumărate insistenţe fără rezultat) şi nici măcar cetăţenii care ac­ordă Trustului din Ploeşti încredere şi pun mereu la magazin cu speranţa că vor găsi ce le trebuie. Atunci cine­­e vinovatul ? Se pare că răspunsul ar trebui să ni-l dea tovarăşii Tătaru, directorul Trustului Gostat Ploeşti şi tov.­lop Alexa directorul magazinelor Gostat din regiune. Cu acest prilej ei vor explici poate cititorilor noştri de ce privesc cu nepăsare cum un asemenea magazin compromite Trustul Gostat, de cărui unităţi trebuie să fie model de organizare. Şi n-ar strica dacă tovarăşii şi-ar face şi soco­telile. Ar afla că magazinul nu numai că nu reuşeşte să satisfacă cerin­ţele oamenilor muncii localnici şi a celor veniţi la odihnă, dar realizează un dever de numai 74.000 lei (pe luna iunie) cind el ar putea obţine cel puţin 250.000 lei lunar. O atitudine similară o are şi U.R.C.C. (preşedinte tov. Trandafir Constantin) şi şeful secţiei comerciale a sfatului popular raional Cîm­pina tov. Ion Popescu. Aceştia, deşi au fost sezisaţi de organele locale asupra necesităţii deschiderii a două chioşcuri noi (pentru care li s-au pus de altfel la dispoziţie două boxe in noua piaţă) n-au luat nici o măsură în sensul rezolvării acestei probleme. Se cere din partea celor mai sus-amintiţi să se preocupe mai eficient de aprovizionarea oraşului. Sfatul popular regional Ploeşti are şi el datoria să controleze situaţia de la Breaza în aşa fel încît şi populaţia localnică şi cetăţenii veniţi la odihnă să şi poată procura necesarul de zarzavaturi şi legume. Rezolvarea ipsă se cere realizată nu in toamnă şi nici la iarnă, ci acum, cind se simte nevoia. M. RADIAN

Next