Romînia Liberă, martie 1965 (Anul 23, nr. 6336-6363)
1965-03-02 / nr. 6336
„Rominia libera* nr. 6336 — 2 m—ms — pag. a 2-a. Regiunile patriei în plină dezvoltare Ca fiecare an mai mult şi mai bine Ca şi în celelalte regiuni ale patriei noastre, înfăţişarea de azi a regiunii Argeş este rodul politicii ştiinţifice a partidului de valorificare raţională a resurselor naturale ale ţării, de îmbunătăţire continuă a repartizării teritoriale a forţelor de producţie ; pe cuprinsul regiunii noastre au luat fiinţă şi se dezvoltă continuu importante ramuri industriale: metalurgie şi construcţii de maşini, petrol, chimie, industrializarea lemnului, materiale de construcţii şi altele. Prin simplitatea lor, cifrele vorbesc de la sine despre ridicarea potenţialului economic al regiunii : în perioada anilor 1951—1964 au fost investite de către stat în regiunea Argeş peste 14,4 miliarde lei, din care numai în cei cinci ani ai sesenatului 8,4 miliarde lei. Din acest volum total de investiţii, circa 65 la sută a fost alocat industriei. In perioada anilor 1950—1963, ritmul mediu de creştere a producţiei industriale înregistrat în regiunea noastră a fost de 15,1 la sută — superior ritmului mediu de creştere pe ţară. Aceasta a făcut să crească simţitor contribuţia regiunii noastre la producţia globală industrială a ţării. Cit de mult s-a dezvoltat economia regiunii se poate ilustra şi cu următorul fapt : întreaga producţie globală a anului 1938 se obţine azi în aproape şase săptămîni. Caracterul ştiinţific al politicii partidului este demonstrat şi de faptul că în procesul dezvoltării industriei regiunii noastre, accentul principal s-a pus pe ramurile care au o bază proprie de materii prime sau care utilizează mai bine forţa de muncă din regiune. Industria a devenit principala ramură economică, ajungînd să deţină mai mult de jumătate din valoarea producţiei globale a regiunii. O nouă şi puternică zonă petroliferă a apărut şi s-a dezvoltat în regiunea noastră, asigurîndu-se creşterea rapidă a producţiei de ţiţei. Introducerea instalaţiilor moderne, extinderea forajului cu turbina şi cu electroburul, reducerea timpului neproductiv au făcut ca viteza de foraj să crească în 1964 cu 45,7 la sută faţă de 1959. Alături de petrol, cărbunele constituie o altă bogăţie a regiunii, bogăţie care este valorificată acum în mod raţional şi eficient. In bazinul carbonifer Cîmpulung s-a extras, în 1964, de aproape patru ori mai mult lignit decit în anul 1938. Aici a fost construită o modernă instalaţie pentru înnobilarea cărbunilor prin spălare şi deshidratare. Resursele mari de masă lemnoasă sunt valorificate prin Combinatul de industrializare a lemnului din Piteşti, una din unităţile mari şi moderne de acest gen din ţară. Fabricile combinatului sunt înzestrate cu maşini şi utilaje la nivelul tehnicii moderne, gradul de mecanizare şi automatizare fiind foarte ridicat. Coeficienţii de utilizare a masei lemnoase au crescut între anii 1959—1964 de la 41,6 la sută la 63,7 la sută la fag şi de la 52,3 la sută la 70,9 la sută la stejar. Peisajul industrial al regiunii se va îmbogăţi cu două importante obiective industriale, aflate în construcţie : hidrocentrala „16 Februarie“ de pe Argeş şi Uzina de aluminiu Slatina. Continuarea lucrărilor de investiţii începute în anii precedenţi, precum şi cele care au început sau vor începe în cursul acestui an vor asigura creşterea producţiei industriale a regiunii, prin crearea de noi ramuri şi obiective industriale. Iată de ce ridicarea calităţii produ-Constantin Sandu preşedintele Comitetului executiv al Sfatului popular regional Argeşelor, îndeplinirea în cele mai bune condiţiuni a planului de investiţii, respectarea strictă a termenelor de intrare în funcţiune a noilor capacităţi de producţie, îndeplinirea exemplară a sarcinilor de export, constituie preocupări de prim ordin pentru oamenii muncii din regiunea Argeş. Politica partidului şi statului de dezvoltare armonioasă a tuturor ramurilor economiei naţionale asigură un puternic avînt şi agriculturii socialiste. In agricultura regiunii noastre, continua mecanizare, aplicarea unor cantităţi tot mai mari de îngrăşăminte, folosirea seminţelor din soiurile şi hibrizii cei mai productivi şi munca harnică a ţăranilor, ajutaţi de cadrele de specialişti, au făcut să se obţină rezultate remarcabile. Dovada cea mai concludentă a constituit-o faptul că producţia cerealieră realizată anul trecut a fost cea mai mare obţinută vreodată pe solurile noastre podzolice, cu o fertilitate naturală scăzută. Pe întreaga regiune producţia medie la hectar a fost mai mare decît în anul 1963 cu 350 kg la grîu şi cu peste 600 kg la porumb. Specifică agriculturii regiunii Argeş în ridicarea fertilităţii solurilor podzolice a fost şi este organizarea pe scară largă a folosirii amendamentelor calcaroase. începînd cu anul 1960, au fost administrate solurilor peste 260 000 tone de amendamente, rezultatele obţinute reflectînd din plin eficacitatea acestei acţiuni. Sînt cunoscute rezultatele pozitive obţinute în dezvoltarea pomiculturii şi a viticulturii. Respectînd indicaţiile date de conducerea partidului şi statului nostru cu privire la punerea în valoare, prin plantarea cu pomi şi cu viţă de vie a terenurilor în pantă, slab productive, improprii culturilor de cereale, în regiune s-a depus o muncă perseverentă pentru valorificarea unor asemenea terenuri, ajungîndu-se să se planteze din 1959 pînă în acest an 49 000 ha cu pomi şi cu viţă de vie. Este demn de reţinut faptul că în condiţiunile noi de folosire a acestor terenuri, pe lingă faptul că s-au plantat pomi din soiuri valoroase, terenul dintre pomi se cultivă cu diferite plante alimentare, şi furajere, cu fasole, cartofi, sfeclă, borceag, arbuşti fructiferi şi altele, reuşindu-se să se realizeze în medie anual — pînă la intrarea pomilor pe rod — venituri între 4.000—6.000 lei pe hectar. Şi în domeniul creşterii animalelor măsurile luate au dus la mărirea efectivelor şi la îmbunătăţirea raselor, ca şi la creşterea producţiei de lapte, lină şi carne. Obţinerea unor astfel de rezultate bune în dezvoltarea agriculturii regiunii Argeş scoate în evidenţă posibilităţile şi rezervele mari de care dispunem în creşterea producţiei şi ne obligă să studiem mai atent experienţa pozitivă, să acordăm o atenţie mai mare întăririi economico-organizatorice a cooperativelor agricole de producţie, concentrării şi specializării raţionale a producţiei agricole în gospodăriile agricole de stat, îndeplinirii importantelor sarcini ce revin agriculturii în viitor. Cum era şi firesc, dezvoltarea continuă a industriei şi agriculturii a dus la creşterea nivelului de trai al maselor. Să facem din nou apel la cîteva cifre. în perioada 1952—1964, s-au construit din fondurile statului aproape 7 900 de apartamente. La acestea trebuie să adăugăm cele 82 900 de locuinţe personale construite de oamenii muncii de la oraşe şi sate din veniturile lor. Alte cifre ne arată că am ajuns la 540 de sate electrificate, că între 1960—1964 s-au construit în total 1251 săli de clasă, că avem în regiune 4 608 cadre medicale, dintre care 1 083 medici, că avem cinematograf în fiecare comună, că populaţia regiunii a consumat în 1964 faţă de 1954, de 3,1 ori mai multă pîine, de 6,4 ori mai mult zahăr, de 8,7 ori mai mult ulei; a cumpărat de 4 ori mai multe confecţii şi tricotaje etc. Oamenii muncii din regiunea noastră, ca şi cei din întreaga ţară, răspund grijii partidului şi statului nostru prin entuziasmul cu care duc la îndeplinire hotărîrile partidului şi guvernului, prin dragostea fierbinte pe care o manifestă faţă de patria noastră socialistă. Avîntul cu care muncesc în întrecerea socialistă încă din primele zile ale anului 1965, frumoasele rezultate pe care le obţin în producţie sînt fapte ce caracterizează chipul omului nou, crescut şi educat de partid. Sîntem convinşi că la 7 martie 1965, masele de alegători din regiunea Argeş vor da cu încredere votul candidaţilor Frontului Democraţiei Populare. La Hidrocentrala „16 Februarie“ de pe Argeş : jului Vederea bara- CIFRE SEMNIFICATIVE • Pentru a exprima succint înnoirile făcute în viaţa economică a regiunii Argeş în anii construcţiei socialiste, este suficient să arătăm că, în comparaţie cu anul 1959, producţia globală industrială realizată în 1964 este de peste două ori mai mare. • O viaţă cu totul nouă au cunoscut în anii puterii populare şi satele regiunii. Pe ogoarele lor lucrează acum 6 204 tractoare, 1 602 combine, 3 550 de semănători şi alte maşini agricole. In regiune sînt azi numeroase instituţii şi aşezăminte culturale, asigurîndu-se condiţii optime pentru desfăşurarea unei rodnice activităţi : un palat de cultură, 8 case raionale de cultură, peste 740 de cămine culturale. Activitatea artistică de amatori cuprinde în prezent peste 75 000 de oameni. • In 1948 existau în regiune 17 cinematografe. Acum există 426 de cinematografe din care 376 în mediul rural. • Preocupat de sănătatea celor ce muncesc, statul nostru a lărgit an de an reţeaua instituţiilor sanitare. Astăzi se găsesc în regiune 32 de spitale moderne cu 6 193 de paturi, faţă de 20 de spitale cu 935 de paturi cîte erau în anul 1938. Au fost create 245 de circumscripţii sanitare, 155 de case de naştere, 34 de dispensare şi 88 de farmacii, dintre care o bună parte în mediul sătesc. Două grandioase construcţii Un interes deosebit trezesc oricărui om al muncii din ţara noastră cele două mari obiective industriale aflate în construcţie în regiunea Argeş : hidrocentrala „16 Februarie“, care va avea o putere instalată de 220 000 kW şi va furniza o producţie de energie anuală de cca 400 000 kW/h, şi Uzina de aluminiu de la Slatina, care pune bazele unei noi ramuri a metalurgiei neferoase în ţara noastră. Despre stadiul actual al lucrărilor hidrocentralei, despre caracteristicile acestei grandioase construcţii, ne-a vorbit tovarăşul inginer ADALBERT GILBERT, directorul hidrocentralei, care de la bun început a precizat că realizarea acestui important obiectiv al planului sesenat a pus în faţa muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor probleme complexe de ordin organizatoric şi tehnic. Trebuia în primul rînd organizat un şantier de proporţii vaste, într-o regiune de munte izolată, slab populată, fără căi de comunicaţii corespunzătoare dezvoltării rapide a şantierului. Volumul mare de lucrări — peste 1 500 000 m.c. de excavaţii, (din care 52 la sută în subteran) şi 960 000 m.c. betoane, (din care 44 la sută în subteran),— termenul scurt de execuţie au impus dotarea şantierului cu instalaţii şi utilaje de mare productivitate, care să asigure un înalt grad de mecanizare a lucrărilor ce necesită volum mare de muncă. — Care este stadiul actual al lucrărilor ? — Experienţa cîştigată de cadrele de constructori pe şantierele Bicazului, randamentul ridicat al utilajelor din dotaţie au ajutat pe muncitori, tehnicieni şi ingineri să învingă greutăţile ivite şi să aducă lucrările într-un stadiu avansat, care să asigure respectarea dării în funcţiune a hidrocentralei la termen. Lucrările de excavaţii de la baraj au fost terminate, iar în corpul barajului s-au turnat peste 45 la sută din volumul total al betoanelor, fapt ce a făcut ca acesta să se înalţe la 87 metri ; lucrările de excavaţii şi betoane de la centrala subterană au fost practic terminate. In 1964 au fost predate la montaj toate cele patru turbine, precum şi grinda, podului rulant. La această lucrare continuă cu succes montajul echipamentului. — Măsurile luate pentru asigurarea respectării termenului de dare în funcţiune şi angajamentele luate de colectivul de constructori vor asigura, fară îndoială, terminarea înainte de datele planificate a unor obiective. Am dori să ştim care vor fi acestea. — Principalele obiective aflate în centrul atenţiei constructorilor sunt : betonarea integrală a barajului ; străpungerea tronsoanelor la galeria de fugă (între Cetăţuia şi Aref a fost realizat, după cum se ştie, în ziua de 19 februarie 1965), Aref-Corbeni, Corbeni-Sterescu şi Mătuşa-Oieşti. Aceste stadii fizice sunt posibile de realizat datorită aplicării şi generalizării noii metode de execuţie la secţiune plină. Apoi terminarea aducţiunii Topolog- Cumpăna cu două luni înainte de termen. Constructorii de la Argeş — a ţinut să sublinieze în încheierea convorbirii directorul hidrocentralei — sunt conştienţi de importanţa sarcinii ce le-a fost încredinţată. Ei sînt hotărîţi să depună toate eforturile şi priceperea pentru grăbirea ritmului construcţiei. ★ Despre stadiul lucrărilor Uzinei de aluminiu din Slatina, discuţia a fost purtată cu tovarăşul inginer IOAN FILIP, directorul uzinei . — De la o zi la alta — ne-a spus d-sa — constructorii şi montorii termină ridicarea şi instalarea diverselor obiective. Lucrările la fabrica de anozi sunt avansate. Faptul e foarte important, pentru că această fabrică declanşează lanţul punerii în funcţiune a întregului complex. Montajul mecanic şi sudurile conductorilor (1500 tone de conductori de aluminiu pentru fiecare hală de electroliză) sunt, avansate. De asemenea, sunt montate și în curs de verificări cele 7 agregate speciale de deservire a cuvelor de electroliză. — Prin ce se caracterizează lucrările efectuate pînă acum ? — In primul rînd printr-un ritm susţinut. Un ritm care exprimă hotărîrea celor ce muncesc aici de-a da viață sarcinilor trasate de Congresul al III- lea al partidului. Caracteristic e apoi nivelul tehnic ridicat. Să dau un exemplu. Aminteam adineaori de agregatele care servesc cuvele de electroliză , cu ajutorul lor munca este complet mecanizată, iar productivitatea secţiei creşte în mod substanţial. Dacă la alte asemenea întreprinderi, la 20 de cuve lucra pe schimb o brigadă de 20 de oameni, la noi în uzină, la un grup de 40 de cuve vor lucra 2 oameni. Nivelul tehnic ridicat se poate vedea şi la staţia de redresori, care e una dintre cele mai mari pe plan mondial şi la turnătorie. — Combinatul de aluminiu, care se pregăteşte să intre în producţie, a influenţat desigur viaţa oraşului Slatina. Ce ne puteţi spune în această privinţă ? — Proporţiile construcţiei, însemnătatea economică naţională a uzinei i-au adus Slatinei un şuvoi proaspăt de viaţă nouă, plină de vigoare. Cu uzina o dată au apărut mii de constructori, au venit în Slatina muncitori, tehnicieni, ingineri. Ţărani din satele vecine, mai ales tineri, au venit şi au urmat şcoli de calificare. Ca urmare a dezvoltării sale industriale, oraşul a fost racordat la sistemul energetic naţional, a fost supus unor lucrări de modernizare. S-au ridicat apoi în Slatina, ca în atîtea oraşe din ţară, peste 900 de apartamente. E un cartier întreg care se desăvârşeşte mereu, potrivit celor mai noi cerinţe urbanistice. Intrarea în funcţiune a combinatului va influenţa, desigur, an de an, dezvoltarea oraşului argeşean de al cărui nume se leagă o nouă ramură a metalurgiei neferoase din ţara noastră, în anii puterii populare, datorită grijii partidului şi guvernului dezvoltarea agriculturii argeşene s-a legat nemijlocit de rezolvarea principalelor probleme privind creşterea productivităţii solurilor podzolice, asigurării unei baze furajere corespunzătoare dezvoltării sectorului zootehnic, valorificării, prin amenajări şi plantări cu pomi şi viţă de vie, a pantelor slab productive şi necultivate. Pe măsura vastelor perspective deschise de agricultura socialistă, cu sprijinul acordat de stat şi sub îndrumarea organelor locale de partid, ţărănimea cooperatistă, ajutată de oameni de ştiinţă, de specialişti şi de lucrătorii celor 11 staţiuni de maşini şi tractoare din regiune, a desfăşurat o vastă acţiune de restaurare, de fertilizare şi de amenajare a teritoriului agricol, cu bune rezultate pe sute de mii de hectare. Activitatea de cercetare ştiinţifică şi experienţa înaintată dobîndită în producţie au dus la obţinerea unor rezultate de certă valoare în elaborarea complexului de măsuri menit să contribuie la ridicarea capacităţii de producţie a solurilor podzolice. Prin aplicarea acestui complex prin grija consiliilor agricole, în majoritatea unităţilor de producţie, pornind de la condiţiile şi de la posibilităţile lor existente, s-a ajuns la producţii medii de peste 2300 kg la grîu şi de 3000 kg la porumb boabe la hectar, obţinute pe toată suprafaţa in gospodăriile agricole de stat şi într-un număr din ce in ce mai mare de cooperative agricole de producţie. Asistăm în ultimii ani la dublarea producţiei de cereale ce se obţine în zona solurilor podzolice în regiunea Argeş, unde peste jumătate din suprafeţele agricole se găsesc în zona dealurilor afectate de eroziune, recuperarea terenurilor în pantă puţin productive sau necultivate corespunde unei necesităţi obiective şi constituie un capitol de cea mai mare importanţă al cercetării, sistematizării şi folosirii raţionale a pămîntului. Condiţiile naturale deosebit de favorabile pentru pomicultură şi viticultură au făcut posibilă valorificarea numai în cîţiva ani a peste 49 000 ha de terenuri erodate, slab productive, prin plantaţii de pomi şi viţă de vie, în condiţiile agriculturii socialiste, la baza dezvoltării pomicultura şi viticulturii au stat plantaţiile mari de tip industrial, concentrate şi specializate în bazinele pomicole şi în podgoriile cele mai importante : Muscel, Argeşel, Vâlcea şi Horezu, Drăgăşani, Piteşti-Ştefăneşti şi Topoloveni. Trecerea pomicultura şi viticulturii pe pante erodate, slab fertile, a ridicat probleme foarte complexe legate de alegerea celui mai raţional sistem de cultură şi de amenajare a terenului. în pomicultură, vrem doar să pomenim elaborarea sistemului agropomicol care permite cultivarea plantelor alimentare şi furajere printre intervalele rîndurilor de pomi, dovedit cel mai raţional în zonele deluroase cu suprafeţe de teren arabil foarte restrînse. Acest sistem vine în primul rînd să asigure condiţii bune de creştere şi dezvoltare pomilor, schimbă modul de folosinţă a pămîntului; prin aplicarea lui, cresc suprafeţele arate şi cultivate, se schimbă structura culturilor, cresc în balanţă culturile furajere, cultura pomilor îmbinîndu-se bine cu creşterea animalelor, mai ales a vacilor de lapte, ramuri care, de altfel, stau aci la baza zonării producţiei agricole. Prezenţa pantelor cu înclinaţii mari a determinat ca sistemul de bază în amenajarea terenurilor să fie terasarea versanţilor, sistem care şi-a pus amprenta asupra peisajului pe zeci de mii de hectare. Valorificarea terenurilor în pantă a început să-şi arate roadele : pe terase unele soiuri de viţă de vie au dat producţii record de 20—25 000 kg de struguri la hectar, recoltele medii situîndu-se între 6000 şi 8000 kg de struguri. Cifrele corespund doar unui început de exploatare. Peste cîţiva ani însă, se vor cunoaşte adevăratele posibilităţi economice ale terenurilor amenajate. Toate aceste înfăptuiri, obţinute sub îndrumarea organelor de partid şi de stat, în principalele direcţii de dezvoltare a agriculturii regiunii Argeş şi care de altfel îşi găsesc obiective precise şi în tematica de cercetare ştiinţifică a staţiunii noastre, ne îndeamnă să le socotim un punct de plecare spre noi realizări. Ing. CONSTANTIN BUDÁN director al staţiunii experimentale agricole Argeş VA1ORIFWAREA RATIOMIA APĂMlmiul La Slatina se înalţă uzina de aluminiu. In clişeu : Vedere din secţia electroliză, unde se continuă montajul agregatelor Fotografii : NICU VASILE Biruinţa omului Istoria economică a ţării noastre după eliberare se caracterizează prin nobilul spirit de emulaţie între regiuni deosebite. Cele mai înapoiate în trecut, năzuiesc să treacă în rînd cu cele mai înaintate. Voinţa dîrză a oamenilor muncii, călăuziţi de partid, biruie pretutindeni. Acesta este cazul, aş zice îndeosebi, al regiunii Argeş, a cărei frumuseţe naturală este acum întregită de marile construcţii socialiste în domeniul industriei, al agriculturii şi al urbanisticii. Munca, unită cu bucuria, cu entuziasmul, cu dăruirea de sine, a pus în valoare acest splendid ţinut, din păcate dintre cele mai rămase în urmă din punct de vedere industrial. La Colibaşi, uzina nouă de piese auto, alimentează de zece ani încoace marile uzine constructoare de maşini „Steagul roşu“, „Tractorul" din Braşov şi altele. Harnicul ei colectiv a fost distins cu drapelul de întreprindere fruntaşă în ramura construcţiei de maşini. în uzina mecanică „Muscel“ din Cîmpulung s-au fabricat întîile ringuri şi flayere de la noi pentru industria textilă. De aproape cincisprezece ani, regiunea Argeş s-a înscris printre cele mai puternice regiuni producătoare de ţiţei din ţară, adăugind pe harta ei economică numele localităţilor Cobia, Valea Caselor, Bascov, Leordeni, Găeşti, Vedea, Mosoaia, Băbeni, Ciureşti. In jurul sondelor au fost electrificate satele, au luat naştere cartiere muncitoreşti, s-au ridicat case încăpătoare şi igienice, magazine, cluburi, cinematografe. O fabrică nouă, la Piteşti, extrage taninul din lemn. Alta produce poduri metalice şi prefabricate din beton, iar alta, un mare combinat de industrializare a lemnului, valorifică complex lemnul. O „adevărată cetate a chimiei“ s-a ridicat la Govora, dînd sodă calcinată şi sodă caustică din sarea Ocnelor Mari şi din calcarul Arnotei. Mîndria regiunii este , însă, fără îndoială, marea hidrocentrală „16 Februarie“ de la Cheile Argeşului, la care lucrează cu rîvnă sporită mii de constructori. Este o nouă uriaşă biruinţă a omului asupra materiei, prin dislocarea multor milioane de metri cubi de granit, un nod hidroenergetic care singur va da ţării peste o treime din puterea centralelor energetice existente înainte de al doilea război mondial, în jurul ei se vor construi o serie de hidrocentrale. Lacul va asigura irigarea unei mari părţi din bazinul Argeşului şi va mări debitul de apă pentru alimentarea capitalei. Peisajul a fost şi el preschimbat, ca prin minune. O şosea nouă, suspendată peste abisuri, se sprijină pe paisprezece viaducte. Nu am conteni Inşirînd aspectele noului peisaj industrial argeşean, completat cu Uzina de aluminiu din Slatina, ridicată şi ea din pămînt, pe cîmpul gol de deunăzi. Agricultura, şi ea mecanizată, se mîndreşte cu 31 de gospodării de stat, care contribuie masiv la îmbogăţirea regiunii, altădată primitiv utilată. Regiunea este una dintre cele mai ridicate din punct de vedere viticol. Lîngă vechiul nume al Drăgăşanilor, înscriem Sîmbureştii şi Leordenii, cu marile lor gospodării de stat, care selecţionează licorile cele mai alese. Din cooperativele agricole, regiunea se mîndreşte cu „veterana“ ei de la Stoicăneşti, din 1950, care adună în jurul ei 500 de oameni cu case noi, cu mobilă nouă, cu tot confortul urban. La renaşterea Piteştilor, astăzi cu blocuri, cartiere şi fabrici măreţe, care-i dau aspectul unui mare centru industrial, participă întreaga regiune, de la şes pînă în muntele dominat de uriaşa stea roşie, montată de echipa maistrului Ludovic Melniciuc, în era de lumină a socialismului. Şerban Cioculescu membru corespondent al Academiei R.P.R. Cit mergi pe Argeş in jos Frunzuliţă măr frumos, Cit mergi pe Argeş în jos Se-ntinde cimpul mănos, Tot cu lanuri roditoare Rinduite pe tarlaie. Cu holdele de mătasă Şi cu zarea luminoasă. Pe ogoare fără hat Trec tractoare la arat Şi in zorile de rouă Vestesc viaţa noastră nouă — întorc brazde-n lung şi-n lat Să crească rodul bogat, întorc brazdă lingă brazdă Belşugul să ne sporească. Frunză verde salbă moale Cit mergi pe Argeş la vale Se-ntind peste tot ogoare Ce-şi desmiardă rodu-n soare Şi cresc holdele înalte Pe tarlalele bogate. Iar in lanul infrăţit Dă spicul bob însutit Că nu-i munca azi cu spor Pe necuprinsul ogor Şi-aduce belşug în case Pentru vremuri luminoase. (Poezie culeasă de la Gheorghe Mihai din comuna Leordeni, raionul Găeşti).