Romînia Liberă, martie 1965 (Anul 23, nr. 6336-6363)

1965-03-02 / nr. 6336

„Rominia libera* nr. 6336 — 2 m­—­ms — pag. a 2-a. Regiunile patriei în plină dezvoltare Ca fiecare an­­ mai mult şi mai bine Ca şi în celelalte regiuni ale pa­triei noastre, înfăţişarea de azi a regiunii Argeş este rodul politicii ştiinţifice a partidului de valorifi­care raţională a resurselor natu­rale ale ţării, de îmbunătăţire continuă a repartizării teritoriale a forţelor de producţie ; pe cuprin­sul regiunii noastre au luat fiin­ţă şi se dezvoltă continuu im­portante ramuri industriale: me­talurgie şi construcţii de maşini, petrol, chimie, industrializarea lem­nului, materiale de construcţii şi altele. Prin simplitatea lor, cifrele vorbesc de la sine despre ridicarea potenţialului economic al regiunii : în perioada anilor 1951—1964 au fost investite de către stat în regiu­nea Argeş peste 14,4 miliarde lei, din care numai în cei cinci ani ai sesenatului 8,4 miliarde lei. Din acest volum total de investiţii, cir­ca 65 la sută a fost alocat indus­triei. In perioada anilor 1950—1963, ritmul mediu de creştere a produc­ţiei industriale înregistrat în re­giunea noastră a fost de 15,1 la sută — superior ritmului mediu de creştere pe ţară. Aceasta a făcut să crească simţitor contribuţia re­giunii noastre la producţia globală industrială a ţării. Cit de mult s-a dezvoltat economia regiunii se poate ilustra şi cu următorul fapt : întreaga producţie globală a anu­lui 1938 se obţine azi în aproape şase săptămîni. Caracterul ştiinţific al politicii partidului este demonstrat şi de faptul că în procesul dezvoltării in­dustriei regiunii noastre, accentul principal s-a pus pe ramurile care au o bază proprie de materii prime sau care utilizează mai bine forţa de muncă din regiune. Industria a devenit principala ramură econo­mică, ajungînd să deţină mai mult de jumătate din valoarea produc­ţiei globale a regiunii. O nouă şi puternică zonă petroli­feră a apărut şi s-a dezvoltat în regiunea noastră, asigurîndu-se creşterea rapidă a producţiei de ţiţei. Introducerea instalaţiilor mo­derne, extinderea forajului cu turbi­na şi cu electroburul, reducerea timpului neproductiv au făcut ca vi­teza de foraj să crească în 1964 cu 45,7 la sută faţă de 1959. Alăt­uri de petrol, cărbunele con­stituie o altă bogăţie a regiunii, bogăţie care este valorificată a­­cum în mod raţional şi eficient. In bazinul carbonifer Cîmpulung s-a extras, în 1964, de aproape patru ori mai mult lignit decit în anul 1938. Aici a fost construită o modernă instalaţie pentru înno­bilarea cărbunilor prin spălare şi deshidratare. Resursele mari de masă lemnoa­să sunt valorificate prin Combina­tul de industrializare a lemnului din Piteşti, una din unităţile mari şi moderne de acest gen din ţară. Fabricile combinatului sunt înzes­trate cu maşini şi utilaje la nivelul tehnicii moderne, gradul de meca­nizare şi automatizare fiind foarte ridicat. Coeficienţii de utilizare a masei lemnoase au crescut între anii 1959—1964 de la 41,6 la sută la 63,7 la sută la fag şi de la 52,3 la sută la 70,9 la sută la stejar. Peisajul industrial al regiunii se va îmbogăţi cu două importante obiective industriale, aflate în con­strucţie : hidrocentrala „16 Februa­rie“ de pe Argeş şi Uzina de alu­miniu Slatina. Continuarea lucrărilor de inves­tiţii începute în anii precedenţi, precum şi cele care au început sau vor începe în cursul acestui an vor asigura creşterea producţiei indus­triale a regiunii, prin crearea de noi ramuri şi obiective industriale. Iată de ce ridicarea calităţii produ-Constantin Sandu preşedintele Comitetului executiv al Sfatului popular regional Argeş­­elor, îndeplinirea în cele mai bune condiţiuni a planului de investiţii, respectarea strictă a termenelor de intrare în funcţiune a noilor capa­cităţi de producţie, îndeplinirea exemplară a sarcinilor de export, constituie preocupări de prim or­din pentru oamenii muncii din re­giunea Argeş. Politica partidului şi statului de dezvoltare armonioasă a tuturor ramurilor economiei naţionale asi­gură un puternic avînt şi agricul­turii socialiste. In agricultura re­giunii noastre, continua mecani­zare, aplicarea unor cantităţi tot mai mari de îngrăşăminte, folosirea se­minţelor din soiurile şi hibrizii cei mai productivi şi munca harnică a ţăranilor, ajutaţi de cadrele de specialişti, au făcut să se obţină re­zultate remarcabile. Dovada cea mai concludentă a constituit-o faptul că producţia ce­realieră realizată anul trecut a fost cea mai mare obţinută vreodată pe solurile noastre podzolice, cu o fer­tilitate naturală scăzută. Pe întrea­ga regiune producţia medie la hec­tar a fost mai mare decît în anul 1963 cu 350 kg la grîu şi cu peste 600 kg la porumb. Specifică agriculturii regiunii Argeş în ridicarea fertilităţii solu­rilor podzolice a fost şi este orga­nizarea pe scară largă a folosirii amendamentelor calcaroase. înce­­pînd cu anul 1960, au fost adminis­trate solurilor peste 260 000 tone de amendamente, rezultatele obţinute reflectînd din plin eficacitatea aces­tei acţiuni. Sînt cunoscute rezultatele pozitive obţinute în dezvoltarea pomicultu­­rii şi a viticulturii. Respectînd in­dicaţiile date de conducerea parti­dului şi statului nostru cu privire la punerea în valoare, prin planta­rea cu pomi şi cu viţă de vie a te­renurilor în pantă, slab productive, improprii culturilor de cereale, în regiune s-a depus o muncă perse­verentă pentru valorificarea unor asemenea terenuri, ajungîndu-se să se planteze din 1959 pînă în acest an 49 000 ha cu pomi şi cu viţă de vie. Este demn de reţinut faptul că în condiţiunile noi de folosire a aces­tor terenuri, pe lingă faptul că s-au plantat pomi din soiuri valoroase, terenul dintre pomi se cultivă cu di­ferite plante alimentare, şi furajere, cu fasole, cartofi, sfeclă, borceag, arbuşti fructiferi şi altele, reuşin­­du-se să se realizeze în medie anual — pînă la intrarea pomilor pe rod — venituri între 4.000—6.000 lei pe hectar. Şi în domeniul creşterii anima­lelor măsurile luate au dus la mă­rirea efectivelor şi la îmbunătăţi­rea raselor, ca şi la creşterea pro­ducţiei de lapte, lină şi carne. Obţinerea unor astfel de rezul­tate bune în dezvoltarea agricultu­rii regiunii Argeş scoate în evi­denţă posibilităţile şi rezervele mari de care dispunem în creşterea producţiei şi ne obligă să studiem mai atent experienţa pozitivă, să acordăm o atenţie mai mare întă­ririi economico-organizatorice a cooperativelor agricole de produc­ţie, concentrării şi specializării ra­ţionale a producţiei agricole în gospodăriile agricole de stat, înde­plinirii importantelor sarcini ce revin agriculturii în viitor. Cum era şi firesc, dezvoltarea continuă a industriei şi agriculturii a dus la creşterea nivelului de trai al maselor. Să facem din nou apel la cîteva cifre. în peri­oada 1952—1964, s-au construit din fondurile statului aproape 7 900 de apartamente. La acestea trebuie să adăugăm cele 82 900 de locuinţe personale construite de oamenii muncii de la oraşe şi sate din veni­turile lor. Alte cifre ne arată că am ajuns la 540 de sate electrifi­cate, că între 1960—1964 s-au con­struit în total 1251 săli de clasă, că avem în regiune 4 608 cadre me­dicale, dintre care 1 083 medici, că avem cinematograf în fiecare co­mună, că populaţia regiunii a con­sumat în 1964 faţă de 1954, de 3,1 ori mai multă pîine, de 6,4 ori mai mult zahăr, de 8,7 ori mai mult ulei; a cumpărat de 4 ori mai multe con­fecţii şi tricotaje etc. Oamenii muncii din regiunea noastră, ca şi cei din întreaga ţară, răspund grijii partidului şi statului nostru prin entuziasmul cu care duc la îndeplinire hotărîrile partidului şi guvernului, prin dragostea fier­binte pe care o manifestă faţă de patria noastră socialistă. Avîn­­tul cu care muncesc în întrecerea socialistă încă din primele zile ale anului 1965, frumoasele rezultate pe care le obţin în producţie sînt fapte ce caracterizează chipul omu­lui nou, crescut şi educat de partid. Sîntem convinşi că la 7 martie 1965, masele de alegători din regiu­nea Argeş vor da cu încredere vo­­tul candidaţilor Frontului Democra­ţiei Populare. La Hidrocentrala „16 Februarie“ de pe Argeş : jului Vedere­a bara- CIFRE SEMNIFICATIVE • Pentru a exprima succint înnoirile făcute în viaţa economică a regiunii Argeş în anii construcţiei socialiste, este suficient să arătăm că, în compara­ţie cu anul 1959, producţia globală industrială realizată în 1964 este de peste două ori mai mare. • O viaţă cu totul nouă au cunoscut în anii puterii populare şi satele regiunii. Pe ogoarele lor lucrează acum 6 204 tractoare, 1 602 combine, 3 550 de semănători şi alte maşini agricole.­­ In regiune sînt azi numeroase instituţii şi aşezăminte culturale, asigu­rîndu-se condiţii optime pentru desfăşurarea unei rodnice activităţi : un palat de cultură, 8 case raionale de cultură, peste 740 de cămine culturale. Activitatea artistică de amatori cuprinde în prezent peste 75 000 de oameni. • In 1948 existau în regiune 17 cinematografe. Acum există 426 de cine­matografe din care 376 în mediul rural. • Preocupat de sănătatea celor ce muncesc, statul nostru a lărgit an de an reţeaua instituţiilor sanitare. Astăzi se găsesc în regiune 32 de spitale moderne cu 6 193 de paturi, faţă de 20 de spitale cu 935 de paturi cîte erau în anul 1938. Au fost create 245 de circumscripţii sanitare, 155 de case de naştere, 34 de dispensare şi 88 de farmacii, dintre care o bună parte în mediul sătesc. Două grandioase construcţii Un interes deosebit trezesc oricărui om al muncii din ţara noastră cele două mari obiective industriale aflate în construcţie în regiunea Argeş : hi­drocentrala „16 Februarie“, care va avea o putere instalată de 220 000 kW şi va furniza o producţie de energie anuală de cca 400 000 kW/­h, şi Uzina de aluminiu de la Slatina, care pune bazele unei noi ramuri a metalurgiei neferoase în ţara noastră. Despre stadiul actual al lucrărilor hidrocentralei, despre caracteristicile acestei grandioase construcţii, ne-a vorbit tovarăşul inginer ADALBERT GILBERT, directorul hidrocentralei, care de la bun început a precizat că realizarea acestui important obiectiv al planului sesenat a pus în faţa mun­citorilor, inginerilor şi tehnicienilor probleme complexe de ordin organi­zatoric şi tehnic.­­ Trebuia în primul rînd organizat un şantier de proporţii vaste, într-o regiune de munte izolată, slab popu­lată, fără căi de comunicaţii corespun­zătoare dezvoltării rapide a şantieru­lui. Volumul mare de lucrări — peste 1 500 000 m.c. de excavaţii, (din care 52 la sută în subteran) şi 960 000 m.c. betoane, (din care 44 la sută în sub­teran),— termenul scurt de execuţie au impus dotarea şantierului cu insta­laţii şi utilaje de mare productivitate, care să asigure un înalt grad de me­canizare a lucrărilor ce necesită vo­lum mare de muncă. — Care este stadiul actual al lucră­rilor ? — Experienţa cîştigată de cadrele de constructori pe şantierele Bicazu­­lui, randamentul ridicat al utilajelor din dotaţie au ajutat pe muncitori, tehnicieni şi ingineri să învingă greu­tăţile ivite şi să aducă lucrările în­­tr-un stadiu avansat, care să asigure respectarea dării în funcţiune a hi­drocentralei la termen. Lucrările de excavaţii de la baraj au fost terminate, iar în corpul bara­jului s-au turnat peste 45 la sută din volumul total al betoanelor, fapt ce a făcut ca acesta să se înalţe la 87 me­tri ; lucrările de excavaţii şi betoane de la centrala subterană au fost prac­tic terminate. In 1964 au fost predate la montaj toate cele patru turbine, precum şi grinda, podului rulant. La această lucrare continuă cu succes montajul echipamentului. — Măsurile luate pentru asigurarea respectării termenului de dare în funcţiune şi angajamentele luate de colectivul de constructori vor asigura, fară îndoială, terminarea înainte de datele planificate a unor obiective. Am dori să ştim care vor fi acestea. — Principalele obiective aflate în centrul atenţiei constructorilor sunt : betonarea integrală a barajului ; stră­pungerea tronsoanelor la galeria de fugă (între Cetăţuia şi Aref a fost rea­lizat, după cum se ştie, în ziua de 19 februarie 1965), Aref-Corbeni, Cor­­beni-Sterescu şi Mătuşa-Oieşti. Aceste stadii fizice sunt posibile de realizat datorită aplicării şi generalizării noii metode de execuţie la secţiune plină. Apoi terminarea aducţiunii Topolog- Cumpăna cu două luni înainte de ter­men. Constructorii de la Argeş — a ţinut să sublinieze în încheierea convorbi­rii directorul hidrocentralei — sunt conştienţi de importanţa sarcinii ce le-a fost încredinţată. Ei sînt hotărîţi să depună toate eforturile şi pricepe­rea pentru grăbirea ritmului construc­ţiei. ★ Despre stadiul lucrărilor Uzinei de aluminiu din Slatina, discuţia a fost purtată cu tovarăşul inginer IOAN FILIP, directorul uzinei . — De la o zi la alta — ne-a spus d-sa — constructorii şi montorii ter­mină ridicarea şi instalarea diverse­lor obiective. Lucrările la fabrica de anozi sunt avansate. Faptul e foarte important, pentru că această fabrică declanşează lanţul punerii în funcţiune a întregu­lui complex. Montajul mecanic şi su­durile conductorilor (1500 tone de con­ductori de aluminiu pentru fiecare hală de electroliză) sunt, avansate. De asemenea, sunt montate și în curs de verificări cele 7 agregate speciale de deservire a cuvelor de electroliză. — Prin ce se caracterizează lucrările efectuate pînă acum ? — In primul rînd printr-un ritm sus­ţinut. Un ritm care exprimă hotărîrea celor ce muncesc aici de-a da viață sarcinilor trasate de Congresul al III- lea al partidului. Caracteristic e apoi nivelul tehnic ridicat. Să dau un exemplu. Aminteam adineaori de a­­gregatele care servesc cuvele de e­­lectroliză , cu ajutorul lor munca este complet mecanizată, iar productivita­tea secţiei creşte în mod substanţial. Dacă la alte asemenea întreprinderi, la 20 de cuve lucra pe schimb o bri­gadă de 20 de oameni, la noi în uzină, la un grup de 40 de cuve vor lucra 2 oameni. Nivelul tehnic ridicat se poate ve­dea şi la staţia de redresori, care e una dintre cele mai mari pe plan mon­dial şi la turnătorie. — Combinatul de aluminiu, care se pregăteşte să intre în producţie, a influenţat desigur viaţa oraşului Slatina. Ce ne puteţi spune în a­­ceastă privinţă ? — Proporţiile construcţiei, însemnă­tatea economică naţională a uzinei i-au adus Slatinei un şuvoi proaspăt de viaţă nouă, plină de vigoare. Cu uzina o dată au apărut mii de cons­tructori, au venit în Slatina munci­tori, tehnicieni, ingineri. Ţărani din satele vecine, mai ales tineri, au ve­nit şi au urmat şcoli de calificare. Ca urmare a dezvoltării sale industriale, oraşul a fost racordat la sistemul e­­nergetic naţional, a fost supus unor lucrări de modernizare. S-au ridicat apoi în Slatina, ca în atîtea oraşe din ţară, peste 900 de apartamente. E un cartier întreg care se desăvârşeşte mereu, potrivit celor mai noi cerinţe urbanistice. Intrarea în funcţiune a combinatului va influenţa, desigur, an de an, dezvoltarea oraşului argeşean de al cărui nume se leagă o nouă ra­mură a metalurgiei neferoase din ţara noastră, în anii puterii populare, datorită grijii partidului şi guvernului dez­voltarea agriculturii argeşene s-a le­­gat nemijlocit de rezolvarea principa­lelor probleme privind creşterea pro­ductivităţii solurilor podzolice, asigu­rării unei baze furajere corespunză­toare dezvoltării sectorului zootehnic, valorificării, prin amenajări şi plan­tări cu pomi şi viţă de vie, a pante­lor slab productive şi necultivate. Pe măsura vastelor perspective des­chise de agricultura socialistă, cu spri­jinul acordat de stat şi sub îndruma­rea organelor locale de partid, ţără­nimea cooperatistă, ajutată de oameni de ştiinţă, de specialişti şi de lucră­torii celor 11 staţiuni de maşini şi tractoare din regiune, a desfăşurat o vastă acţiune de restaurare, de ferti­lizare şi de amenajare a teritoriului agricol, cu bune rezultate pe sute de mii de hectare. Activitatea de cercetare ştiinţifică şi experienţa înaintată dobîndită în producţie au dus la obţinerea unor rezultate de certă valoare în elabora­rea complexului de măsuri menit să contribuie la ridicarea capacităţii de producţie a solurilor podzolice. Prin aplicarea acestui complex prin grija consiliilor agricole, în majoritatea unităţilor de producţie, pornind de la condiţiile şi de la posibilităţile lor existente, s-a ajuns la producţii me­dii de peste 2300 kg la grîu şi de 3000 kg la porumb boabe la hectar, obţi­nute pe toată suprafaţa in gospodării­le agricole de stat şi într-un număr din ce in ce mai mare de cooperative agricole de producţie. Asistăm în ul­timii ani la dublarea producţiei de ce­reale ce se obţine în zona solurilor podzolice în regiunea Argeş, unde peste ju­mătate din suprafeţele agricole se găsesc în zona dealurilor afectate de eroziune, recuperarea terenurilor în pantă puţin productive sau necultivate corespunde unei necesităţi obiective şi constituie un capitol de cea mai mare importanţă al cercetării, sistematiză­rii şi folosirii raţionale a pămîntului. Condiţiile naturale deosebit de favo­rabile pentru pomicultură şi viticul­tură au făcut posibilă valorificarea numai în cîţiva ani a peste 49 000 ha de terenuri erodate, slab productive, prin plantaţii de pomi şi viţă de vie, în condiţiile agriculturii socialiste, la baza dezvoltării pomicultura şi viticul­turii au stat plantaţiile mari de tip in­dustrial, concentrate şi specializate în bazinele pomicole şi în podgoriile cele mai importante : Muscel, Argeşel, Vâl­­cea şi Horezu, Drăgăşani, Piteşti-Şte­­făneşti şi Topoloveni. Trecerea pomicultura şi viticulturii pe pante erodate, slab fertile, a ridicat probleme foarte complexe legate de alegerea celui mai raţional sistem de cultură şi de amenajare a terenului. în pomicultură, vrem doar să pomenim elaborarea sistemului a­­gropomicol care permite cultivarea plantelor alimentare şi furajere prin­tre intervalele rîndurilor de pom­i, do­vedit cel mai raţional în zonele delu­roase cu suprafeţe de teren arabil foarte restrînse. Acest sistem vine în primul rînd să asigure condiţii bune de creştere şi dezvoltare pomilor, schimbă modul de folosinţă a pămîn­­tului; prin aplicarea lui, cresc supra­feţele arate şi cultivate, se schimbă structura culturilor, cresc în balanţă culturile furajere, cultura pomilor îmbinîndu-se bine cu creşterea ani­malelor, mai ales a vacilor de lapte, ramuri care, de altfel, stau aci la baza zonării producţiei agricole. Prezenţa pantelor cu înclinaţii mari a determi­nat ca sistemul de bază în amenajarea terenurilor să fie terasarea versanţi­­lor, sistem care şi-a pus amprenta a­­supra peisajului pe zeci de mii de hec­tare. Valorificarea terenurilor în pantă a început să-şi arate roadele : pe te­rase unele soiuri de viţă de vie au dat producţii record de 20—25 000 kg de struguri la hectar, recoltele medii situîndu-se între 6000 şi 8000 kg de struguri. Cifrele corespund doar unui început de exploatare. Peste cîţiva ani însă, se vor cunoaşte adevăratele posibilităţi economice ale terenurilor amenajate. Toate aceste înfăptuiri, obţinute sub îndrumarea organelor de partid şi de stat, în principalele direcţii de dez­voltare a agriculturii regiunii Argeş şi care de altfel îşi găsesc obiective precise şi în tematica de cercetare ştiinţifică a staţiunii noastre, ne în­deamnă să le socotim un punct de ple­care spre noi realizări. Ing. CONSTANTIN BUDÁN director al staţiunii experimentale agricole Argeş VA1ORIFWAREA RATIOMIA A­PĂMlmiu­l La Slatina se înalţă uzina de aluminiu. In clişeu : Vedere din secţia electroliză, unde se continuă montajul agregatelor Fotografii : NICU VASILE Biruinţa omului Istoria econo­mică a ţării noas­tre după eliberare se caracterizează prin nobilul spirit de emulaţie între regiuni deosebite. Cele mai înapo­iate în trecut, năzuiesc să treacă în rînd cu cele mai înaintate. Voinţa dîrză a oamenilor muncii, călăuziţi de partid, biruie pretutindeni. A­­cesta este cazul, aş zice îndeosebi, al regiunii Argeş, a cărei frumuseţe naturală este acum întregită de marile construcţii socialiste în dome­niul industriei, al agriculturii şi al urbanisticii. Munca, unită cu bucuria, cu entu­ziasmul, cu dăruirea de sine, a pus în valoare acest splendid ţinut, din păcate dintre cele mai rămase în urmă din punct de vedere indus­trial. La Colibaşi, uzina nouă de piese auto, alimentează de zece ani încoace marile uzine constructoare de maşini „Steagul roşu“, „Tractorul" din Braşov şi altele. Harnicul ei co­lectiv a fost distins cu drapelul de întreprindere fruntaşă în ramura construcţiei de maşini. în uzina me­canică „Muscel“ din Cîmpulung s-au fabricat întîile ringuri şi flayere de la noi pentru industria textilă. De aproape cincisprezece ani, regiunea Argeş s-a înscris printre cele mai puternice regiuni producătoare de ţiţei din ţară, adăugind pe harta ei economică numele localităţilor Co­­bia, Valea Caselor, Bascov, Leor­­deni, Găeşti, Vedea, Mosoaia, Băbeni, Ciureşti. In jurul sondelor au fost electrifi­cate satele, au luat naştere cartiere muncitoreşti, s-au ridicat case încă­pătoare şi igienice, magazine, clu­buri, cinematografe. O fabrică nouă, la Piteşti, extrage taninul din lemn. Alta produce po­duri metalice şi prefabricate din beton, iar alta, un mare combinat de industrializare a lemnului, valori­fică complex lemnul. O „adevărată cetate a chimiei“ s-a ridicat la Go­vora, dînd sodă calcinată şi sodă caustică din sarea Ocnelor Mari şi din calcarul Arnotei. Mîndria regiunii este , însă, fără îndoială, marea hidrocentrală „16 Februarie“ de la­­ Cheile Argeşului, la care lucrează cu rîvnă sporită mii de constructori. Este o nouă uriaşă biruinţă a omului asupra materiei, prin dislocarea multor milioane de metri cubi de granit, un nod hidro­energetic care singur va da ţării peste o treime din puterea cen­tralelor energetice existente înainte de al doilea război mondial, în jurul ei se vor construi o serie de hidro­centrale. Lacul va asigura irigarea unei mari părţi din bazinul Argeşu­lui şi va mări debitul de apă pentru alimentarea capitalei. Peisajul a fost şi el preschimbat, ca prin minune. O şosea nouă, suspendată peste abisuri, se sprijină pe paisprezece viaducte. Nu am conteni Inşirînd aspectele noului peisaj industrial argeşean, completat cu Uzina de aluminiu din Slatina, ridicată şi ea din pămînt, pe cîmpul gol de deunăzi. Agricultura, şi ea mecanizată, se mîndreşte cu 31 de gospodării de stat, care contribuie masiv la îmbogăţirea regiunii, altă­dată primitiv utilată. Regiunea este una dintre cele mai ridicate din punct de vedere viticol. Lîngă vechiul nume al Drăgăşanilor, înscriem Sîmbureştii şi Leordenii, cu marile lor gospodării de stat, care selecţio­nează licorile cele mai alese. Din cooperativele agricole, regiunea se mîndreşte cu „veterana“ ei de la Stoicăneşti, din 1950, care adună în jurul ei 500 de oameni cu case noi, cu mobilă nouă, cu tot confortul urban. La renaşterea Piteştilor, astăzi cu blocuri, cartiere şi fabrici măreţe, care-i dau aspectul unui mare centru industrial, participă întreaga regiune, de la şes pînă în muntele dominat de uriaşa stea roşie, montată de echipa maistrului Ludovic Melniciuc, în era de lumină a socialismului. Şerban Cioculescu membru corespondent al Academiei R.P.R. Cit mergi pe Argeş in jos Frunzuliţă măr frumos, Cit mergi pe Argeş în jos Se-ntinde cimpul mănos, Tot cu lanuri roditoare Rinduite pe tarlaie. Cu holdele de mătasă Şi cu zarea luminoasă. Pe ogoare fără hat Trec tractoare la arat Şi in zorile de rouă Vestesc viaţa noastră nouă — întorc brazde-n lung şi-n lat Să crească rodul bogat, întorc brazdă lingă brazdă Belşugul să ne sporească. Frunză verde salbă moale Cit mergi pe Argeş la vale Se-ntind peste tot ogoare Ce-şi desmiardă rodu-n soare Şi cresc holdele înalte Pe tarlalele bogate. Iar in lanul infrăţit Dă spicul bob însutit Că nu-i munca azi cu spor Pe necuprinsul ogor Şi-aduce belşug în case Pentru vremuri luminoase. (Poezie culeasă de la Gheor­­ghe Mihai din comuna Leordeni, raionul Găeşti).

Next