România Liberă, noiembrie 1966 (Anul 24, nr. 6855-6880)

1966-11-01 / nr. 6855

Cel mai mare triaj uzinal din ţară GALAŢI. — In partea de vest a Combinatului si­­derurgic de la Galaţi, se află în construcţie cel mai mare triaj uzinal din ţară. El este prevăzut cu 27 linii, pentru primirea, trierea şi expe­dierea vagoanelor. Din a­­cestea 3 au fost terminate. Alte 10 se află în lucru. Triajul va realiza legătura cu şantierele sectoarelor o­­ţelărie, furnale, laminoare şi depozitele de minereuri. Pentru a crea o imagine mai completă asupra inten­sităţii traficului feroviar în etapa finală e suficient de amintit că zilnic în combinat vor intra circa 1 000 vagoane cu capacităţi între 20 şi 60 tone fiecare. (Agerpres). Capacitatea uzineiVictoria" va creşte cu 50000 anvelope pe an PLOIEŞTI.­­ La Uzina de anvelope „Victoria“ din Floreşti se află în construc­ţie o hală modernă de mare capacitate destinată pregătirii amestecului de cauciuc. Noul spaţiu de producţie care va fi dat în producţie la sfîrşitul aces­tui an, va fi dotat cu in­stalaţii şi agregate com­plet automatizate. Ele vor mări capacitatea actuală a uzinei cu 50 000 anvelope pe an. Concomitent se clă­desc o serie de magazii menite să satisfacă nece­sarul de depozitare al uzi­nei cu materii prime şi produse finite. Mărfi 1 noiembrie 1966 Proletari din toate ţările, uniţi vă 1 Anul XXIV — nr. 6855 4 pagini 30 bani REDACŢIA! Plan» Semntell. Telefon 176« 1« Administraţia 17 6010 Interlot 0 00 Telex 179 — Bucureşti ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA Contractele industriei locale pentru anul 1967 Prezentă la Bucureşti cu produsele sectorului de mobilă şi la Eforie cu cele ale secto­rului metalo-chimic, industria locală a participat, în lunile septembrie—octombrie, prin reprezentanţii săi, la acţiunea de contractare a fondului de mărfuri pentru anul viitor. Contractele încheiate cu co­merţul, ca şi numărul produ­selor noi, asimilate în cursul a­­nului, apropie tot mai mult ziua cînd acest sector va de­veni un important furnizor al pieţii interne, în­deosebi la ar­ticolele pe care i le-a rezervat cincinalul şi care sunt destinate aprovizionării populaţiei. In ceea ce priveşte piaţa a­­nului 1967 bilanţul făcut la în­cheierea perioadei de contrac­tare ne dă temei să credem că s-a reuşit, de această dată, să se acopere o gamă mult mai mare de produse, faţă de anii trecuţi, mai ales la o bună parte dintre acele sortimente la care cererea populaţiei nu fusese încă satisfăcută în totalitate. Numai în sectorul metalo­­chimic, ca să dăm doar un singur exemplu, s-au prezentat 538 de produse noi, dintre care 322 sunt realizate din iniţiati­va întreprinderilor industriei locale. Cu aceasta însă nu s-au epuizat nici pe departe posibi­lităţile existente şi recentele contractări întăresc afirmaţia noastră ; dincolo de ofertele făcute au mai rămas suficiente goluri în satisfacerea integrală a cerinţelor de pe piaţa inter­nă îndeosebi la articolele de uz casnic și gopodăresc și la articolele de artizanat, domenii in care industria locală are sarcini precise. Aminteam într-un articol precedent că nu se constată o preocupare suficient de orga­nizată pentru a sonda gustul cumpărătorilor, pentru a-i an­trena să sugereze industriei idei pentru noi produse. Dar nu numai de astfel de sugestii duce lipsă industria locală. In anumite cazuri ea nu dispune de condiţiile de bază pentru a realiza ceea ce are sarcini să realizeze. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că, şi pe această linie credem că C.S.P.-ul va trebui să inter­vină, industria locală are un specific al ei (o producţie de serie mică realizată, deocam­dată, cu posibilităţi tehnice reduse). Este drept că unele produse au fost scoase din circuitul comercial în mod unilateral, din iniţiativa unui colectiv sau altul, motivîndu-se cu Ing. C. AMARIȚEI (Continuare in pag a 3-a) „CU TOŢII SlNTEM 26“ „Care-s bucuriile vieţii dumitale ?“ m-a întrebat odată cineva, o vecină singuratică de pe la noi, căreia, deşi-i sănă­toasă şi are de toate — pensie, casă frumoasă — parcă-i tot ninge şi plouă de cînd nu mai lucrează. „Dragă vecină — i-am spus — mi-e greu să ţi le înşir, aşa deodată, pe toate, dar dacă vrei neapărat să le socotesc, apoi am să-ţi spun: uite, eu am 25 de bucurii pe an, numărate fix, aşa ca să nu-mi scape nici una". Fireşte că era în vorbele astea şi un sîmbure de glumă, pe care mi-am îngăduit-o pen­tru că ne cunoşteam de mult, pentru că sîntem cam de-o vîrstă şi pentru că ştiu că necazul care o roade e acela că n-are cine-i deschide uşa acasă , dacă n-are copii ! Orice mamă are să aleagă însă din vorbele mele partea serioasă, partea de adevăr. Căci închi­­puiţi-vă casa mea într-una din obişnuitele noastre sărbători familiale : lumina din încă­peri, masa îmbelşugată, iar în jurul ei lume multă, tînără glumind şi povestind în voie. 26 de oameni stăm la masa mea şi dintre ei 25 sunt fiii, fiicele şi nepoţii mei, ginerii şi nurorile mele, adică şi ei copiii pe care i-a adus în fa­milia mea viaţa. Pentru că eu am născut zece copii, care toţi trăiesc, toţi sunt sănătoşi şi-mi întorc acum, la vîrsta părului cărunt, afecţiunea ce le-am dăruit-o de-a lungul anilor. Ar fi, desigur, mai mult de­cit neadevărat dacă mi-aş în­făţişa viaţa ca o suită de mo­mente sărbătoreşti (deşi în ultima vreme ele au o frec­venţă sporită , cam de două ori pe lună, căci gîndiţi-vă : cîte aniversări sînt la noi în­tr-un an !). Dar asemenea clipe pline de­ căldură sînt cele mai prielnice pentru mine ca să-mi adun gîndu­­rile pe care le simt încărcate de un puternic simţămînt al împlinirii. Stau la masă, îi servesc, îi ascult, mai spun şi eu cîte o vorbă şi, privindu-i pe fiecare, depăn firul amin­tirii, lăsîndu-1 să alunece în voie în trecut, ori împletin­­du-1 cu prezentul... Ştiţi dum­neavoastră ce înseamnă altă­dată, acum două decenii, o casă de copii pierdută într-un sat dobrogean ? Pămîntul a­­cela uscîndu-se sub soarele ar­zător, plantele firave pe care le îngrijeam cu îndîrjire, pen­tru că acasă cei mici cereau să mănînce, pentru că te du­reau privirile lor înfrigurate... Auzeam că cineva povestea odată, îngrozindu-se, că țăran­cele de pe la noi amestecau laptele cu ardei şi-l dădeau aşa copiilor, ca usturimea să le a­­măgească pofta de mîncare. Da, să ştiţi că-i adevărat — copiii aveau soarta vegetaţiei de pe solul nostru istovit de foc... Au venit alte vremi, ale noastre celor mulţi. Treptat, MANDIŢA GROZAVU comuna ,,23 August", regiunea Dobrogea (Continuare in pag a 3-a) în cadrul probelor tehnologice PRIMELE ŞARJE DE SlRMĂ LA BUZĂU * Şantierul Uzinei de sîrmă şi produse din sîrmă de la Buzău are de cîteva zile un dublu caracter: paralel cu lucrările de construcţie a vii­toarelor spaţii industriale, în cele deja terminate au început să producă primele utilaje tehnologice. Momentul mar­chează naşterea unei noi şi mari întreprinderi metalur­gice. — Ne aflăm deocamdată — ne-a declarat tov. Leonida Cazacu, directorul uzinei — în stadiul probelor tehnolo­gice. Dar volumul şi calitatea produselor obţinute în cadrul acestor probe, ne-au permis să trecem de pe acum la pri­mele livrări. Sîrmă obţinută la cele 16 grupuri de maşini de trefilat, cîte au intrat pînă acum în probe, corespunde pe deplin normativelor. Contac­tele stabilite cu beneficiarii au dus la încheierea primelor contracte de livrare şi iată pînă în prezent am şi expe­diat aproape 40 de tone de sîrmă trefilată. Tehnica modernă cu care este înzestrată uzina şi grija personalului pentru exploata­rea utilajelor în condiţii op­time, consemnează la acest început de drum încă un suc­ces : calitatea excelentă a sîrmei ieşită din cele două cuptoare electrice de recoa­­cere aflate in probe tehnolo­gice. De acest prim succes, beneficiază acum şi Fabrica de geamuri din Scăieni care a putut trece la producţia de geamuri armate. PAUL LAMPERT corespondentul „României libere" In pag. a 2-a : întrebări și răspunsuri in legătură cu proiectul legii pensiilor Foto ! SORIN DAN Combinatul de Îngrăşăminte de la Tg. Mureş in etapa a ll-a TG. MUREŞ.­­ La Com­binatul de îngrăşăminte a­­zotoase din Tg. Mureş a in­trat în producţie ultimul o­­biectiv din prima etapă de construcţie. Este vorba de cea de-a doua coloană de sinteză a amoniacului, care are o capacitate zilnică de 150 tone. In prezent, toate fabricile Combinatului pro­duc la parametrii proiec­taţi. Combinatul de la Tg. Mureş se dezvoltă în conti­nuare. Primele obiective, prevăzute în noua etapă, fabricile de amoniac, acid azotic şi azotat de amoniu se află în construcţie. La sfîrşitul tuturor lucrărilor, producţia de îngrăşăminte a­zotoase se va tripla. (In fo­tografie, Combinatul de în­grăşăminte). (Agerpres). ----------------- de dezvoltare------------------­ A fost străpuns cel mai mare tunel minier din ţară POIANA RUSCA (Cores­pondentul R L.) In bazinul minier — Poiana Rusca — a avut loc ieri un eveniment important: străpungerea tune­lului minier Teliuc-Ghelar. Noul tunel, lung de 6114 me­tri este cel mai mare de acest gen din ţară. La realizarea lui şi-au adus contribuţia brigada condusă de cunoscutul miner Petre Crişan, maistrul princi­pal Ioan Mihalache şi alţii. Atunci cînd vor fi gata toate lucrările prevăzute şi noul tu­nel va fi dat în folosinţă se va scurta drumul minereului de la Ghelar şi pînă la uzina de preparare din Teliuc cu circa 18 kilometri. P. S. D. cere cancelarului Erhard să pună în Bundestag chestiunea încrederii RONN 31 (Agerpres). — Grupul parlamentar al Parti­dului social-democrat a depus luni în Bundestag o moţiune cerînd cancelarului Erhard, ca, în conformitate cu artico­lul 68 al constituţiei, să pună în parlament chestiunea în­crederii. Se apreciază că prin această moţiune social-demo­­craţii urmăresc să pună în di­ficultate guvernul minoritar care conduce R.F.G. după de­misia celor patru miniştri li­­ber-democraţi. Deoarece gu­vernul nu poate întruni o majoritate parlamentară pen­tru a respinge moțiunea so­cial-democrată, adoptarea aces­teia ar putea determina ale­geri parlamentare înainte de termen. Cum va fi vremea Pentru zilele de 2, 3 şi 4 noiembrie se anunţă următorul timp probabil: Vreme rece, cu cer schimbător. Vor cădea precipitaţii izolate, mai frecvente în prima parte a intervalului, în ju­mătatea de sud a ţării. Vine slab pină la potri­vit. Minimele vor fi cuprinse între minus 7 şi S­us 3 grade, iar maximele între 6 şi 14 grade, gheţ şi brumă. La munte : Vreme rece, mai ales la începu­tul intervalului. Cerul va fi schimbător. Pre­cipitaţii, mai ales sub formă de lapoviţă şi ninsoare. Vînt potrivit din sectorul vestic. Temperatura se menţine coborîtă. Vizita primului ministru al Iranului CONSTANŢA. — Duminică dimineaţa, primul ministru al Iranului, Amir Abbas Hovei­­da, şi soţia, împreună cu per­soanele oficiale iraniene care îi însoţesc, au plecat într-o călătorie prin ţară. In drum spre Constanţa, oaspeţii au făcut un popas în gara Jegălia, unde au fost vizitate silozurile construite aici în ultimii ani. La amiază, oaspeţii iranieni au sosit la Constanţa. După un popas făcut în sta­ţiunea Eforie Nord, seara pre­mierul iranian şi soţia sa au luat parte la un dineu oferit în onoarea lor, la Cazinoul din Constanţa, de preşedintele sfatului popular orăşenesc. In cursul nopţii oaspeţii iranieni au plecat cu trenul special spre Cluj. * CLUJ 31. — De la trimişii speciali M. Moarcăş şi N. Po­­povici. In continuarea vizitei pe care o fac prin ţară, pri­mul ministru al Iranului, Amir Abbas Hoveida, şi soţia, împreună cu persoanele care îi însoţesc au sosit luni dimi­neaţa la Cluj. In gara oraşului, oaspeţii au fost salutaţi cordial de pre­şedintele Sfatului popular re­gional Cluj, Clement Rusu, de preşedintele Sfatului popular orăşenesc, Gh. Lăpădeanu, şi de alte persoane oficiale lo­cale. In cursul dimineţii a avut loc în aula Universităţii „Ba­­beş-Bolyai“ solemnitatea con­feririi titlului de Doctor Ho­noris Causa al universităţii clujene premierului Amir Abbas Hoveida. La ceremonie au luat parte acad. Ştefan Bălan, ministrul învăţămîntului, Vasile Gliga, adjunct al ministrului afaceri­lor externe, acad. Şerban Ţiţeica, vicepreşedinte al Aca­demiei, membrii Consiliului ştiinţific al universităţii, de­cani, profesori universitari şi alţi membri ai corpului didac­tic, studenţi, reprezentanţi ai presei. Au participat, de ase­menea, persoanele oficiale care însoţesc pe înaltul oas­pete. Salutînd pe premierul ira­nian, acad. C. Daicoviciu, rec­torul Universităţii „Babeş- Bolyai" a relevat personalita­tea omului de stat iranian, că­ruia Consiliul ştiinţific al a­­cestui important for de învă­­ţămînt superior al ţării noastre i-a conferit înaltul titlu de Doc­tor Honoris Causa. Prof. univ. Ioan Gliga, decanul Facultăţii de drept din Cluj, a prezentat apoi Raportul Consiliului, în care este evidenţiată activita­tea multilaterală desfăşurată de primul ministru al Iranu­lui, ca om de stat şi specialist în ştiinţe economice şi politice, precum şi contribuţia sa deo­sebită la dezvoltarea bunelor relaţii dintre România şi Iran. In aplauzele asistenţei, rec­torul universităţii clujene a înmînat oaspetelui documentul care atestă înaltul titlu uni­versitar. A luat apoi cuvîntul primul ministru al Iranului, Amir Abbas Hoveida, care a făcut o expunere urmărită cu atenţie de cei prezenţi. Mă simt deosebit de onorat primind astăzi diploma de Doctor Honoris Causa al Uni­versităţii din Cluj — a spus premierul iranian. Pot să vă asigur că sînt deplin conştient de importanţa titlului pe care aţi binevoit să mi-1 acordaţi şi îl voi purta cu multă bucu­rie. Aceasta, cu atît mai mult cu cît prin mine aţi vrut, desi­gur, să cinstiţi Iranul şi po­porul său. In continuare, pri­mul ministru Hoveida a rele­vat tradiţiile şi prosperitatea universităţii clujene şi a nu­meroaselor institute superioare de învăţământ din localitate. Apoi, şeful guvernului ira­nian a subliniat că astăzi, mai mult ca oricînd, educaţia a­­pare ca o cheie de boltă a pro­gresului şi a înţelegerii între popoare. In zilele noastre, a spus oas­petele ,, nu mai este permis de a ignora acest adevăr pri­mordial că cea m­ai bună şi sin­gura şansă pentru un popor ca să se dezvolte şi-o trage din el însuşi. Iniţiativa, dinamismul şi într-o mare măsură succesul tuturor experienţelor naţionale apar ca legate nu de imitarea precedentelor străine, ci de construcţia modelelor proprii, care ţin seama de condiţiile şi de aspiraţiile comunităţii na­ţionale. In acest sens vorbito­rul a subliniat că, după păre­rea sa, un principiu esenţial care stă la baza dreptului mo­dern, este dreptul popoarelor de a dispune de ele însele. Oaspetele a arătat apoi că ţara sa a pornit spre o dezvoltare economică şi socială rapidă, în baza unor planuri potrivite condiţiilor şi nevoilor poporu­lui iranian. Diversitatea sistemelor na­ţionale nu împiedică de loc colaborarea între ţări, a spus oaspetele în continuarea cu­­vîntării sale. Dimpotrivă, ea cheamă la această colaborare într-un mod cît se poate de urgent. Problema păcii şi re­laţiilor armonioase între po­poare nu mai este monopolul unora, a devenit o problemă a tuturor. Stabilind relaţii strînse de colaborare, ţările, ori­care ar fi calea pe care au ales-o pe plan intern, ajută la dezvoltarea lor reciprocă şi la realizarea unei comunităţi in­ternaţionale armonioase. Co­laborarea internaţională este consecinţa însăşi a indepen­denţei şi iniţiativei naţionale. In încheiere, oaspetele şi-a exprimat încă o dată , întreaga recunoştinţă pentru titlul a­­cordat. După ceremonie, premierul iranian s-a întreţinut cordial cu conducătorii instituţiilor de învăţămînt superior din Cluj. ■ La amiază, rectorul Univer­sităţii „Babeş-Bolyai“ a oferit un dejun în onoarea Doctoru­,­lui Honoris Causa al universi­tăţii clujene, Amir Abbas Ho­veida. In timpul dejunulu­i, acad. C. Daicoviciu şi premie­rul Hoveida au rostit toasturi. In cursul după-amiezii, oas­peţii iranieni au făcut o vizi­tă cu maşinile prin Cluj, po­posind la Grădina botanică, la unele din căminele complexu­lui studenţesc şi la Sala spor-­­turilor. Numeroşi locuitori ai oraşului au făcut oaspeţilor o caldă manifestaţie de simpa­tie. Seara, primul ministru al Iranului şi persoanele care îl însoţesc au plecat cu trenul special spre București. Momentul conferirii titlului de Doctor Honoris Causa premierului Hoveida 8 Note de drum din U. R. S. S. PESCARII DE PE­LIELUPE Drumurile multor locuitori ai Rigăi în zilele de odihnă duc spre localitatea Jürmala, aşezată la vreo 30 km de ca­pitală, chiar pe ţărmul golfu­lui Riga, cu o plajă întinsă cu nisip fin şi, numeroase case de odihnă. Deşi, ca mărime, Jürmala figurează ca al şapte­lea oraş al Letoniei, înfăţişa­rea lui te derutează, parcă n-ar fi un singur oraş ci mai multe t­rguşoare despărţite între ele prin perdele de pă­duri şi parcuri. Astfel încît, a­­tunci cînd, părăsind farmala, te afli pe teritoriul unei alte localităţi sanatoriale, Kemeri, nu sesizezi nici o schimbare de peisaj sau de atmosferă. La fel se întîmplă şi cînd, ieşind din acest ciudat oraş, pătrunzi pe teritoriul colhozu­lui de pescari Uzvara, la a­­ceastă impresie contribuind şi aspectul aşezării, care nu se deosebeşte de cel al unui mic centru urban. De altfel, exis­tenţa însăşi a colhozurilor din Uzvara se apropie mult de ceea ce înţelegem prin viaţa şi activitatea orăşenească, in­dustrială. La început, în 1947, cînd colhozul a luat fiinţă, s-au unit 70 de pescari proprietari ai unor bărci uşoare cu care prindeau peşte în fluviul Lie­­lupe. Acum sînt 700 de mem­bri, dintre care 300 de pescari pleacă cu cele 20 de vase avînd tonaje de la S0 pînă la 400 tone, in golful Riga şi in Marea Baltică, ies în Marea Nordului şi in Atlantic şi pes­cuiesc pînă spre coastele Cana­dei. Şi, bineînţeles, nu neglijea­ză nici pe bătrînul lor Lielupe. In imediata apropiere a col­hozului, ei şi-au construit un port propriu, înzestrat cu ate­liere de reparaţie a vaselor, pontoane, instalaţii de radio şi de semnalizare. Iar Ungă port, s-a ridicat un centru de conservare, prin afumare a peştelui, precum şi baza de expediere rapidă a celui proaspăt în oraş. In acest scop, colhoznicii şi-au cumpă­rat un camion-frigider şi alte 14 camioane obişnuite. Vizitînd colhozul, portul, in­ AL. CORNESCU (Continuare în pag. a 3-a) Din toată lumea Aspect din portul Riga

Next