România Liberă, decembrie 1967 (Anul 25, nr. 7190-7216)

1967-12-01 / nr. 7190

România liberă" nr. 7190 — Í.XII.1967 — pag. a 2-an CRONICA LITERARA O carte a mărturiilor C­onvingerea mea este că ceea ce constituie pentru foarte mulţi o revelaţie n-a fost nici un moment pentru Paul Georgescu altceva decit o firească şi aşteptată întîlnire cu destinul său de scriitor. Poa­te că şi­ împrejurarea că soseşte în proză, cu oarecare întîrziere faţă de generaţia din care face parte constituie un fapt de re­flecţie , autorul pregătindu-se îndelung pentru această intrare pe poarta mare a literaturii. Vîrstele tinereţii se compune din patru nuvele distincte, fie­care avîndu-şi emoţia, adevărul şi originalitatea ei. Acţiunea a­­cestor povestiri se referă la e­­venimentele şi climatul din preajma celui de al doilea război mondial aşa cum s-au reflectat ele în psihologia şi în formaţia unor adolescenţi ca­­re-şi căutau o personalitate, un ideal. Printre întimplări oare­­cari, pe nesimţite, în existenţa lor se insinuează primele între­bări grave, primele ameninţări, primele deziluzii. Viaţa îi somea­ză, intr-un moment în care ide­ile ca şi sentimentele lor osci­lează de la „acut la năclăit“, să se definească şi să opteze zmul­­gîndu-se din opac şi din incert. Pe de altă parte, imaginea lor despre lume şi despre ei înşişi se conturează într-unul din cele mai învălmăşite ceasuri ale is­toriei, faţă în faţă cu realitatea aparent imobilă, dar în care se află germenii exploziilor. Şi astfel, bătaia acestor inimi sen­sibile şi alarmate se sincroni­zează cu neliniştea unei peri­*) Paul Georgescu : „Vîrstele tinereţii“, Editura pentru litera­tură, oade care a fost a dramelor co­lective. Cele patru nuvele alcătuiesc cei patru timpi ai unei aventuri unice, o aventură pe care o marchează nevoia de a afla sen­sul şi valoarea existenţei umane la o vîrstă cînd dorim să avem, de obicei, o „viziune a paradi­sului“ dar la o epocă a istoriei cînd „visul“ era prematur, mult prea prematur. Revolta, dezgus­tul, ispita disperării se succed de-a lungul itinerarului străbă­tut de eroii cărţii, de fapt ace­laşi în ipostaze diverse şi cons­tituit din neîntrerupte meta­morfoze intelectuale. Sumar vorbind, în Vacanţa, eroul ia act de sine, în Vizite, el se de­fineşte prin opoziţia cu mediul ambiant, în O viziune a Paradi­sului, descoperă împletirea i­­nestricabilă a lumii. Cheia vo­lumului se află fără îndoială în cea de a patra nuvelă, Diesel 060205, care nu semnifică numai sfirşitul unui ciclu, dar şi cuce­rirea unui echilibru lăuntric, dobîndit în cea mai severă din­tre bătălii : aceea cu noi înşine. O lumină solară scaldă acum chipul eroului şi al povestitoru­lui şi un elan, care nu mai e, în nici un caz, al juvenilităţii, îl îndeamnă să îmbrăţişeze lumea. Adolescentul timid, impenetrabil, ostil celorlalţi, setos de un ade­văr apt să restabilească în toată profunzimea şi în toată răspun­derea relaţiile cu ceilalţi, cu des­tinul, şi-a aflat un drum, la ca­pătul căruia, chiar şi întâlnirea cu fatalitatea morţii nu mai e o spaimă paralizantă. Iar acest pact — totdeauna altul, totdea­una acelaşi — dintre o conştiin­ţă care se descoperă şi se cu­noaşte şi univers este, după mi­ne, ideea cea mai frumoasă a cărţii. La o întîia impresie — s-ar zice că pentru Paul Georgescu a scrie înseamnă în primul rînd a-ţi aminti, într-atît volumul este rodul fericit al memoriei , al unei memorii care zriulge ui­tării chipuri, fapte, măşti, spo­­vedindu-şi — cu violenţa pam­fletului şi cu sensibilitatea poe­tului — răni ascunse, ranchi­une, iluzii. Dar la o lectură mai atentă, această carte, cînd tan­dră, cînd crudă, se dovedeşte a fi o construcţie savantă, de-a lungul căreia confesiunea alter­nează cu ancheta, iar interoga­ţiile personale cu studiul social. Că fiecare episod, fiecare no­taţie are o prelungire, în aşa fel îneît afirmaţiile sunt nuanţate unele prin altele, niciodată însă cu ostentaţie — este clar. Că ultima nuvelă reia pe alt por­tativ şi cu alt sens nucleul de fapte al celei dintîi (avem din nou de-a face cu o vacanţă des­făşurată în umbra morţii) este tot atît de clar. Sînt însă detalii care pot scăpa unei prime lec­turi. Aţi observat, de pildă, că i­­ronia clarvăzătoare a naratoru­lui cedează în faţa personajului enigmatic făcut din inteligenţă, din reţinere, din bunătate care este Doctorul, personaj care dă paginilor pe unde trece umbra sa o vibraţie particulară, iar a­­cest ton revine intr-un anume chip în ultimile file ale cărţii cînd autorul ne spune că adevă­rata cunoaştere e bunătatea, bu­nătatea lucidă ? Fireşte arhitectonica volumu­lui, prezintă şi alte aspecte inte­resante, din care ma voi mul­ţumi să semnalez dialogul auto­rului cu Sadoveanu, cu Camil Petrescu, ori cu G. Călinescu, al căror glas şi a căror artă îl ur­măreşte. Vîrstele tinereţii reprezintă deci o carte bogată, o operă de mărturie (subiectivă, bineînţe­les, ca toate mărturiile) dar şi de naraţiune obiectivă, de con­fruntare şi dialog cu maeştrii iubiţi, operă de reală forţă crea­toare. Va satisface ea deplin ci­titorul ? Sunt încredinţat, chiar dacă fiecare ar putea ridica u­­nele obiecţii determinate, cum e şi firesc de caracterul indefi­nit al perspectivelor din care poate fi privită o operă de artă, în Paul Georgescu proza noas­tră de azi și-a găsit o voce ma­tură, cultă, seducătoare. B. ELVIN Premieră a Ansamblului artistic al U.G. S. R. A/PROMETEIADA" Oamenii poemului dramatic semnat de Tom­a George Maio­­rescu şi Dimos Rendis, schim­bă cursul apelor şi al destine­lor, mută munţii din loc, îşi simt miinile şi sufletele în­călzite de flacăra luminii şi a puterii şi tînjesc pentru a se împlini după o ,,dragoste înaltă şi pură". Titlul ne transpune în lumea celor ce se luptă cu zeii pentru a ob­ţine focul, sau, — luptă de aceleaşi proporţii — cu încă­tuşările naturii pentru a le prelua cheile de boltă ale pu­terii şi măreţiei. Este probabil un explicabil impuls al poeţilor secolului XX să se confeseze în faţa marilor concretizări ale energiei uma­ne, în faţa uriaşelor hidrocen­trale şi baraje, a titanicelor cuptoare de topit minereul — iar din acest punct de vedere, textul „Prometeiadei" este în­scris în actualitatea socialistă. Autorii surprind în acest poem — cu toate inegalităţile lui — poezia faptului concret, poezia industrială, zonă puţin şi rareori cu succes frecventată de poetica contemporană. Fac­tură se vrea — în parte reuşeşte chiar să fie — cea a marilor poeme eroice, năs­cute pe motivul celebrării unui fapt concret. Conceput pe acest motiv literar, spec­tacolul prezentat de Ansam­blul artistic al Sindicatelor are ambiţia marilor montări. Anvergura misc-en-scene-ei presupune mari interpreţi. Spectacolul ne-a pus în faţa unor mari entuziaşti. Ni s-a de­monstrat cu prisosinţă că ar­tiştii acestui colectiv ştiu să danseze, ştiu să cînte, nu ştiu să recite, dar sînt dispuşi să înveţe, solicită chiar să fie în­văţaţi. Poate mai strînsă, mai aplicată motivului literar, care, la rîndul lui se cere res­tructurat pentru spectacol pe cele cîteva momente de mare autenticitate umană reprezen­taţia (unde alter­nează cu o oare­care neglijare a cerinţelor unităţii spectaculare, mo­tivul popular şi coregrafia clasică, corul bărbătesc de muncă şi poezia lirică, pantomima şi, cu unele gra­tuităţi, ritmul mu­zical modern) ar defini, fără îndo­ială un reviriment în munca artistică a acestui ansam­blu pe care ne obişnuisem să-l numim doar „de cîntece şi dan­turi“. MONICA SAVULESCU Scenă din spectacolul „Prometeiada" Foto : L. TIBOR La turnătoria Fondului plastic din București se transpun în formă finită sculpturile artiștilor plas­tici din întreaga țără. De curînd a fost pregătit aci pentru turnarea sa în bronz chipul lui „Mircea cel Bătrîn“, sculptură de Oscar Han, un clişeu . Ultimele pregătiri înainte de turnare. Foto : AGERPRES Un incident şi urmările lui... (Urmare din pag. I) mafia fiind, prin urmare, încă eterogenă. Oricum, singura po­sibilitate de cunoaştere reci­procă, în stare a deveni crite­riul valorii, nu putea fi decit contribuţia de muncă a fiecă­ruia. De la bun început, mais­trul Dumitru Goşiman a spus răspicat : „aici, la prelucrări mecanice, orice om va lucra conform categoriei de încadra­re. De la regulile disciplinei ni­meni nu va face excepţie, înce­­pînd cu mine şi terminînd cu muncitorii necalificaţi“. Şi nu doar că a spus-o, dar s-a ţinut dîrz în aplicarea acestui princi­piu. Unii au început, însă, a cîrti mai pe faţă, mai pe as­cuns. Cu cei, care dădeau glas nemulţumirii lor, într-un fel sau altul, era relativ simplu să se înţeleagă maistrul Goşiman. In schimb, printre aceia, puţinii, gata să-i „împlînte pumnalul pe la spate" se afla unul... diplo­mat, şi de aceea greu de ghicit. Către sfîrşitul verii, lui Mi­­hai Petcu,lăcătuş ajustor (cu in­termitenţe, de-a lungul ani­lor), i s-a redus prima cu cîteva procente, din cauza unor rebu­turi. Autorul acestei propuneri justificate a fost maistrul secţiei de prelucrări mecanice. Totuşi (ce curios !), fotografia lui Mi­­­­hai Petcu a apărut la panoul de onoare, lucru care l-a surprins peste măsură pe maistru. Drept care s-a dus la director să-şi exprime dezaprobarea. A­­colo se afla însă şi Mihai Petcu în calitate de preşedinte al sin­dicatului, care a asistat la dis­cuţie. Urmările ? Fotografia a rămas mai departe la panou. în rest, o linişte şi o armonie de suprafaţă. Pînă la palma dată de maistrul Goşiman, muncito­rului D-tru Ionița. ★ L-am însoţit pe tovarăşul Mi­hai Comaroni, şeful Comisiei e­­conomice a Comitetului P.C.R. al raionului Tudor Vladimires­­cu, la cercetarea întreprinsă a­­supra împrejurărilor în care s-a petrecut incidentul. Pe scurt, iată unele detalii : Dumitru Io­niţă, muncitor necalificat, lipsea sistematic de la lucru (II zile nemotivate III), ieşea din între­prindere cînd i se năzărea şi, nu o dată a făcut... vizite în timpul lucrului, la cite-o bode­ga... Antecedentele sunt pricina îndepărtării lui din liceu ; ne­cazurile au urmat, în ultimul timp, pentru noii lui tovarăşi de muncă. In ziua aceea, maistrul a a­­flat că lovniţă a ieşit iar din în­treprindere în scopul de a se destinde... L-a chemat degrabă în biroul Său şi, la observaţiile de rigoare, Ioniţă a început să înjure îngrozitor. Maistrul Go­şiman şi-a ieşit d­in fire şi i-a dat o palmă. în şedinţa, care a urmat îndată după aceea, oa­menii n-au fost de loc blînzi fa­ţa de această ieşire. El însuşi, Dumitru Goşiman a recunoscut (îndurerat, nu de circumstanţa) că merită mustrări priei­ de as­pre pentru lipsa de autocontrol. Cum a fost însă definit, în­ re­­feratul şedinţei, maistrul Goşi­man ? Era zugrăvit în chipul u­­nui patron, care îi oprimă pe muncitori. Derbedeu ori ba, maistrul n-ar fi trebuit, în nici un caz sa-l lovească pe Ioniţă. Asta rămîne hotărît. Caracteri­zarea lui D-tru Goşiman era în­să evident, cel puţin deplasată. Cine credeţi însă că este auto­rul acestei caracterizări ? Pre­şedintele sindicatului (împreună cu alţi „aliaţi" ai săi, printre care şi N. Fista, de asemenea înclinat la răfuieli personale, ascunse sub masca principiali­tăţii!). Mihai Petcu, lezat în „au­toritatea" sa de preşedinte n-a uitat că trebuie să se răzbune, lată declaraţia sa privitoare la maistrul Goşiman : „...e un zbir. Copilul nu avea nici o vină..." Trebuie adăugat că aşa-zisul copil are 19 ani şi, după ce i s-a desfăcut contractul de mun­că, a plecat să-şi facă stagiul militar. „Copilul" sugea din „biberonul" cu ţuică. În schimb maistrul este zbir fiindcă nu-i îngăduie pe leneşi, pe neprice­p­­ şi pentru că i-a redus lui Mi- Petcu, prima, noi rebuturi din cauza a­­la un fleac de piese din material plastic, care nu costă decit cîţiva lei, bu­cata..." Am ascultat şi părerea unui număr de aproximativ 20 de oameni din întreprindere des­pre maistrul Dumitru Goşi­man : „calităţile lui profesiona­le şi morale merită aprecieri superlative“ (ing. Alex. Mureşa­­nu, şeful serviciului producţie) ; „maistrul Goşiman este trup şi suflet pentru treburile produc­ţiei. Este un tînăr de o mare cinste" (ing. G. Varga, directo­rul întreprinderii). Deşi un colectiv, care abia se închiagă, cunoscîndu-se din mers, oamenii încep să discear­­gă cu limpezime cine seamănă discordie în atmosfera de lucru (care are atîta nevoie de ar­monie şi concentrare creatoare) şi în ce rezidă mobilul încercă­rilor de învrăjbire. Majoritatea lucratorilor întreprinderii a în­ţeles că Dumitru Goşiman nu ţinteşte interese proprii­ ; în ciu­da greşelii sale maistrul Goşi­man lucrează nu pentru propri­etatea unui patron, ci pentru in­dustria socialistă, avuţia între­gului popor. Exigenţa sa nu este trăsătura „zbirului", ci răspunderea autentică a unui comunist, care se străduieşte din toate puterile să înstăpî­­nească o atmosferă sănătoasă în secţia de care răspunde. Maistrul Goşiman are privirea deschisă, se uită în ochii oricui asemeni omului, căruia îi sînt străine intenţiile şi gîndurile as­cunse. în schimb, Mihai Petcu îi apără şi îi incită pe „copiii“ beţivi, pretinde, indirect grati­ficaţii pentru „activitate“ obş­tească ! Deşi aparent abilă, în­cercarea de a-l compromite, de a-l... domoli pe maistrul Goşi­man, a eşuat. Lovitura dată pe la spate este simbolul laşi­tăţii, dar şi al neputinţei. Mihai Petcu va fi obligat să înţeleagă (dacă n-a înţeles pînă acum) că vehicularea unor lozinci nu re­prezintă nimic, dacă nu are a­­coperire în consistenţa fapte­lor! VIORICA CIORBAGIU Toţi cetăţenii - fii egali ai patriei socialiste (Urmare din pag. 1) oară în istoria ţării noastre ca­drul social-economic şi politic necesar înfăptuirii depline, con­secvente, a egalităţii reale in drepturi a tuturor oamenilor muncii, lichidarea oricăror for­me de discriminare rasială şi naţională. Constituţia Republicii Socialis­te România, consacră această victorie a partidului şi a po­porului proclamînd egalitatea de­plină în drepturi a tuturor cetă­ţenilor, fără deosebire de naţio­nalitate, asigurîndu-le condiţii pentru afirmarea liberă, nestîn­­jenită în viaţa socială, economi­că, politică, juridică şi cultura­lă, pedepsind prin legi orice pro­pagandă naţionalist-şovină, aţî­­ţarea urii de rasă sau naţio­nale. Această realitate, consfinţită şi apărată de legile ţării, îşi are reazemul de neclintit în conştiinţa maselor celor mai largi ale poporului român şi naţionalităţilor conlocuitoare care s-au convins ferm, pe baza propriei lor experienţe dobîndi­­te in procesul construirii socia­lismului că au aceleaşi interese vitale, aceleaşi năzuinţi, acelaş scop şi că înfăptuirea lor trai­nică şi pentru totdeauna, poate fi obţinută şi asigurată numai pe baza unităţii lor de ne­clintit. Această­­realitate îşi găseşte cea mai pregnantă şi mai con­vingătoare expresie în însăşi viaţa de zi cu zi a poporului nostru, în conlucrarea şi con­vieţuirea frăţească a tuturor ce­tăţenilor ţării, români, maghiari, germani, sîrbi etc., la toate ni­velele şi în toate domeniile, în toate instituţiile, şi întreprinde­rile, la oraşe şi la sate , peste tot oamenii muncii indiferent de na­ţionalitate îşi consacră în strîn­să unitate eforturile lor binelui comun, dezvoltării şi înfloririi patriei comune, Republica So­cialistă România. O constantă fundamentală a democratismului nostru so­cialist este aceea că el nu se limitează la proclamarea for­mală a drepturilor cetăţenilor, ci asigură în fapt beneficiul real al egalităţii în drepturi a tutu­ror cetăţenilor, fără deosebire de naţionalitate, asigurînd cadrul social şi material concret, nece­sar executării reale a drepturi­lor consacrate prin lege. La noi, egalitatea juridică a tuturor cetăţenilor, fără deose­bire de naţionalitate, îşi gă­seşte corespondentul real în po­sibilitatea de a beneficia în ega­lă măsură de dezvoltarea social­­economică a ţării, care consti­tuie la rîndul său suportul ma­terial de înfăptuire pentru toţi cetăţenii a dreptului la muncă, pe care l-aş considera fără teamă de a greşi în fond, un drept fără de care toate celelalte drep­turi, oricîte şi oricare, nu ar mai putea fi exercitate real de cetă­ţean, deoarece fără muncă, ca unică sursă a tuturor valorilor materiale şi spirituale, nu este posibilă însăşi viaţa individului şi a societăţii. Referindu-se la însemnătatea dreptului la mun­că, secretarul general al C.C. al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu, spunea că „nu poate fi realizată egalitatea deplină în drepturi fără să se asigure pri­mul şi cel mai elementar drept, acela de a munci“. P­entru a garanta în fapt dreptul la muncă — bază a exercitării tuturor celor­lalte­­ drepturi şi libertăţi — P.C.R. a pus la temelia egalităţii în fapt a tuturor cetăţenilor, nu numai dezvoltarea economi­că în general, a ţării, ci dez­voltarea economică a tuturor regiunilor şi raioanelor ţării, creşterea armonioasă a forţelor de producţie pe întreg terito­riul ţării. Astfel în cadrul poli­ticii economice a partidului şi statului nostru, înfăptuite de-a lungul acestor două decenii, re­giunile altă dată înapoiate din punct de vedere economic în raport cu altele, între care şi regiuni unde alături de români trăiesc numeroşi oameni ai mun­cii de alte naţionalităţi, s-au bucurat şi se bucură de o a­­tenţie deosebită, de un ritm mai înalt de industrializare socia­listă. Acest proces în plină des­făşurare este însoţit peste tot de urmări multilaterale pozitive: dezvoltarea social-cu­lturală, dez­voltarea şi modernizarea aşe­zărilor, creşterea nivelului de trai al populaţiei. Acest proces va fi continuat cu un ritm şi mai înalt, prin aplicarea an­samblului de măsuri puse de partid în actuala dezbatere pu­blică, privind îmbunătăţirea or­ganizării administrativ-teritoria­­le a ţării şi sistematizarea loca­lităţilor rurale, care alături de celelalte măsuri preconizate de partid, va deschide perspectiva valorificării mai depline a po­tenţialului material şi uman al ţării, perspectiva accelerării în­tregii noastre dezvoltări econo­mice şi sociale. Un criteriu esenţial de apre­ciere a democratismului orică­rei orînduiri, şi implicit al rea­lizării în fapt a egalităţii cetă­ţenilor, este posibilitatea egală de afirmare în viaţa socială a tuturor cetăţenilor, amploarea participării lor nemijlocite la conducerea treburilor obşteşti. Realităţile noastre, confrunta­te cu acest criteriu, pun preg­nant în evidenţă că şi în acest domeniu al vieţii noastre socia­le este înfăptuită consecvent e­­galitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor. In Marea Adunare Naţională sînt 67 deputaţi din rindurile naţionalităţilor conlocuitoare (a­­dică 14,4 la sută din totalul de­putaţilor, la o structură a popu­laţiei, stabilită de recensămîntul din 1966, cu 87,8 la sută români, 8,4 la sută maghiari, 2 la sută germani şi 1,8 la sută de alte naţionalităţi). In sfaturile popu­­lare există, de asemenea , 11 000 deputaţi din rândurile naţiona­lităţilor conlocuitoare, precum şi membri d­in Consiliul de Stat şi în guvern. Alături de ro­mâni, numeroşi cetăţeni din rân­durile naţionalităţilor conlocui­toare deţin şi îndeplinesc func­ţii la toate nivelele activităţii de partid şi de stat, în organele şi organizaţiile de stat şi obşteşti, economice, sociale, culturale, ştiinţifice etc. In raioanele lo­cuite şi de populaţie de alte naţionalităţi alături de cea ro­mână, toate instituţiile şi orga­nele de stat folosesc oral­ul scris şi limba naţionalităţii res­pective, numirile de funcţionari făcîndu-se din rindurile aces­teia sau ale altor cetăţeni care cunosc limba şi felul de trai al populaţiei locale. In cadrul dezvoltării vieţii e­­conomice şi politice unitare, se dezvoltă impetuos creaţia spiri­tuală a naţionalităţilor conlo­cuitoare alături şi împreună cu cea a poporului român, integrîn­­du-se organic în tezaurul comun al culturii şi civilizaţiei noastre socialiste. R­omânia socialistă a creat cadrul material şi spiritual necesar înfloririi atît a cul­turii poporului român, cit şi a culturii naţionalităţilor conlo­cuitoare, inspirîndu-se din a­­celeaşi realităţi, din viaţa lor comună, servind idealurile şi ţelurile socialiste scumpe tu­turora. Folclorul, literatura şi artele culte ale naţionalităţilor conlocuitoare din România, de o bogăţie, diversitate şi valoare artistică impresionante, produs al activităţii creatoare a poporu­lui şi a unui mare număr de artişti şi oameni de cultură a­­parţinînd tuturor generaţiilor ac­tuale, oglindind ataşamentul şi dragostea fierbinte a naţionalită­ţilor conlocuitoare faţă de ope­ra istorică comună, faţă de­ pa­tria comună, se bucură de inte­resul şi aprecierea întregii ţări, socotite împreună cu folclorul, literatura şi arta românească, o comoară spirituală unică a în­tregului nostru popor. Au luat o amplă dezvoltare creaţia dramatică originală a naţionalităţilor conlocuitoare şi artele interpretative, stimulate de existenţa şi activitatea bo­gată a instituţiilor de artă, a teatrelor şi a altor aşezăminte culturale care prezintă progra­me originale proprii ca şi din creaţia artistică românească şi universală. In limbile naţiona­lităţilor conlocuitoare, întrunind mii de spectacole cu milioane de spectatori, cum sunt Opera ma­ghiară din Cluj şi teatrele ma­ghiare de stat din Cluj, Timi­şoara, Satu Mare şi Sfîntul Gheorghe, secţiile in limbile ma­ghiară ale teatrelor din Oradea şi Tg. Mureş, precum şi ale tea­trelor de păpuşi din Cluj, Ora­dea şi Tg. Mureş, Teatrul ger­man de Stat din Timişoara şi secţia de limba germană a Tea­trului din Sibiu, Teatrul evre­iesc de stat din Bucureşti, An­samblul artistic sîrbesc de stat din Timişoara precum şi sutele şi sutele de cluburi, cămine cul­turale, case raionale de cultură, formaţii artistice de amatori. A­­ceastă activitate creatoare a­­tît de bogată şi valoroasă, desfăşurată în stagiuni, în tur­nee şi concursuri artistice, şi integrată vieţii culturale şi ar­tistice a ţării întregi, aduce la scara întregii ţări o mare con­tribuţie la cunoaşterea recipro­că, la înflorirea stimei şi res­pectului reciproc, la adîncirea spiritului de prietenie frăţească, la dezvoltarea devotamentului şi dragostei faţă de patria co­mună. învăţămîntul de toate gradele este larg şi egal accesibil tutu­ror cetăţenilor ţării, fără deo­sebire de naţionalitate, aducînd o mare contribuţie la îndepăr­tarea oricăror urme ale izolă­rii naţionale prin creşterea şi educarea tinerelor generaţii în spiritul prieteniei şi frăţiei. Peste 1 200 grădiniţe, aproape 2 000 de şcoli şi secţii in învăţă­­mîntul de cultură generală func­ţionează în limba maternă a na­ţionalităţilor conlocuitoare. Un mare număr de studenţi din rîn­dul naţionalităţilor conlocuitoare urmează cursurile învăţămîntu­­lui superior. La Cluj şi la Tg. Mureş există şi secţii şi discipli­ne, precum şi un institut din în­văţămîntul superior, folosind in predare limba maghiară. Paralel cu studiile în limba ma­ternă, tinerele generaţii din rin­durile naţionalităţilor conlocui­toare au posibilitatea să-şi în­suşească şi să-şi perfecţioneze cunoştinţele de limbă română, ceea ce le înlesneşte şi mai mult participarea lor şi mai activă, mai largă, la viaţa politică, eco­nomică, culturală pe întregul te­ritoriu al ţării. O grăitoare semnificaţie pen­tru exercitarea largă în fapt a egalităţii în drep­turi a naţionalităţilor conlocui­toare, o are amploarea mijloa­celor de informare şi comuni­care în limbile maghiară, ger­mană, sîrbă, ucraineană, prin cele 144 publicaţii, între care 8 cotidiene centrale şi locale, mai multe ziare care apar de două şi trei ori pe săptămînă, un mare număr de reviste politico­­sociale, economice, literare, şti­inţifice, precum şi pentru fe­mei, tineret şi copii, toate apă­­rînd în tiraje de masă. Tot­odată se editează anual, în ti­raje de masă, sute de lucrări de literatură beletristică, politi­că, tehnică etc. în limbile naţio­nalităţilor conlocuitoare. La a­­cestea se adaugă permanenţa numeroaselor emisiuni radio bi­lingve. Rezolvarea deplină şi definiti­vă a problemei naţionale în ţara noastră, parte integrantă a re­voluţiei socialiste victorioase, ci­mentarea prieteniei şi a colabo­rării frăţeşti dintre poporul ro­mân şi naţionalităţile conlocui­toare, constituie o mare victo­rie a politicii Partidului Comu­nist Român, unul dintre prin­cipalele izvoare ale unităţii po­porului nostru, în jurul parti­dului. Este meritul partidului de a fi promovat cu perseverenţă politica sa marxist-leninistă în problema naţională, ca o poli­tică consecventă de stat, avînd ca ţel crearea tuturor condiţii­lor social-economice, materiale şi spirituale pentru cimentarea prieteniei frăţeşti şi a colabo­rării dintre cetăţenii de diferite naţionalităţi, bazate pe egalita­tea lor deplină în drepturi. Acest adevăr luminează con­ştiinţa oamenilor muncii de toa­te naţionalităţile din patria noas­tră, conştiinţa poporului, fap­tele şi sentimentele sale de dra­goste şi recunoştinţă faţă de partid. „Realităţile insufleţitoare de azi, înflăcărează tot mai puter­nic cîntecu­l poeţilor noştri — a spus scriitorul Hajdú Győző, cu prilejul conferinţei regionale P.C.R. — Marrea-Autonomă Ma­ghiară. Acest cîntec izvorăşte din sufletele noastre, ale poporului ce îşi laudă pu­terea sa — Partidul Co­munist Român. El salută acea putere, acea forţă fără margini, care înalţă oamenii muncii ro­mâni, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, întregul popor, întreaga ţară pe culmile civili­zaţiei şi culturii , ale comu­nismului“. U­nul dintre principalele re­zultate ale acestei opere is­torice constă în faptul că astăzi, patriotismul socialist, a­­taşamentul şi dragostea tuturor cetăţenilor ţării faţă de patria lor comună — Republica So­cialistă România — acţionează ca un factor principal stimulator al progresului societăţii noas­tre, ca o importantă forţă mo­trice a dezvoltării orînduirii noastre, a înfloririi României socialiste. Acum, la puţin timp înainte de Conferinţa Naţională a P.C.R. care va elabora măsuri menite să deschidă căi noi pentru dez­voltarea rapidă a forţelor şi capacităţilor creatoare ale so­cietăţii noastre, la puţin timp înainte de sărbătorirea celei de-a 20-a aniversări a procla­mării Republicii, poporul nos­tru, toţi oamenii muncii din ţara noastră mai uniţi ca oricînd în jurul partidului, îşi închină cu însufleţire toate eforturile lor în muncă, înfloririi patriei co­mune — Republica Socialistă România. ŞTEFAN KANTOR lector universitar la Academia de ştiinţe social-politice „Ştefan Gheorghiu“ -teatre Traviata : Opera Română (16 48 20), ora 19,30 ; Singe vienez : Teatrul de operetă (14 80 11), ora 19,30 } Casti­­lian­a : Teatrul Naţional „I. L. Cara­­giale", sala Comedia (14 71 71) , ora 19,30 ; Regina de Na­vara : Teatrul Naţional „I. L. Caragiale", sala Stu­dio (15 15 53), ora 19,30; Un Hamlet de provincie : Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20; Un tramvai numit dorinţă : Teatrul „Lucia Sturdza Bu­­landra", sala din Bd. Schitu Măgurea­­nu (14 60 60) , ora 20 ; Sfîntul Mitică Blajina ; Teatrul „Lucia Sturdza Bu­­landra", sala Studio (12 44 16), ora 20 ; Luna dezmoşteniţilor : Teatrul „C. I. Nottara“, sala Magheru (15 93 02), ora 19,30; Jaguarul roşu: Teatrul „C. I. Nottara", sala Studio,­ ora 20 ; Vinovaţi fără vină : Teatrul „Barbu Delavrancea" (12 9423), ora 19,30 ; Toate pînzele sus : Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 9,30 şi ora 20 ; Vrăjitorul din Oz : Teatrul „Ţăndărică" (15 23 77), ora 17; Guli­­ver în țara păpuşilor : Teatrul „Ţăn­dărică“, la sala Palatului Pionierilor, ora 17 ; Scandal la Boema : Teatrul „C. Tanase", sala Savoy (­15 56 78), ora 19,30 ; Colibri music-hall : Tea­trul „C. Tănase", sala din calea Victoriei 174 ora 19,30­­ Atracțiile manejului : Circul de stat (11 01 20), ora 19,30, cinematografe SELECȚIA NOASTRĂ 0 © © — filme foarte bune ® # — filme bune O — filme mediocre Fără nici o notație — film slab # Reîntoarcerea lul Surcelt : Patria (11 86 25), orele : 10 - 12,15 — 14,30 - 16,45 - 19 - 21,15 ; Festi­val (15 63 84), orele: 9 — 11.15 -13.30 — 16,15 — 18,45 — 21 ; Sala Palatului, orele : 17,30 — 20,30 ? ® ® Uni taxi pentru Tobruk : Capitol (16 29 17) orele 9.15 - 11,30 13,45 — 16,15 — 18,30 — 20 ; © Ioana : Republica (11 03 72), orele 9.45 — 12 - 14.30 - 16.45 - 19 — 21,15 ; Modern (23 71 01), orele 9.30 - 11.45 - 14 - 16,30 - 18.45 - 21 , 3 0 Cine va deschide u­șa : Lu­ceafărul (15 87 67) orele 9 — 11 — 13 - 16 - 18.15 - 20.30 » © Contele Bobi spaima ves­tului sălbatic : București (15 61 54), orele : 8,45 — 10,45 - 12,45 — 14,45 — 16,45 - 19 — 21 ,­­ O fată fericită : Grivița (17 08 58), orele 9 — 11.15 — 13,30 - 16 — 18,15 — 20,30 ; Gloria (22 44 01), orele 9 — 11.15 — 13,30 16 — 18.15 — 20.30 ; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 — 13,45 16,15 - 18.45 — 21 ; Victoria (16 28 79), orele 9 -- 11.15 - 13.30 - 16.15 - 18,30 - 20 45» 0 0 Zece negri mititei : Arta (21 31 86) orele 9 - 11,15 - 13,30 16 — 18,15 — 20.30 ; floreasca (33 29 71), orele 9 - 11,15 - 13.30 16 - 18.15 - 20.30 t 0 0 Sindbad marinarul : Doina (16 35 38), orele 11,30 - 13,45 — 16 18.30 - 20.45 t Vitan (21 39 82), orele 14.30 - 16.30 - 18.30 - 20.30 t 0 0 Ecou pe coastă : Lumina (16 23 35), orele 9 — 16,30 în conti­nuare, 18,30 — 20.30 I 0 0 Vulturii zboară devreme . Union (13 49 04), orele : 15,30 - 20,30 — Desene animate : ora 18 ; B.Uzești (16 62 79), orele : 15 — 17,45 - 20,30 • 0 Un idiot la Paris : Giuiesti (17 55 46) Orele 15 - 17 - 19 - 21 ; Profesorul distrat : Fer­o­via orele 8,30 - 10,45 - n — 18 — 20,15 I Excelsio orele 9,15 - 12 - 14,15 -19 - 21,15 I A u t o I f orélé 8,30 - 10.45 •— 13 — 18 — 20,30 ; Flamura orele 9 ~ 11.15 - 13.30 -tarului Saltan orele 15,30 — 18 • 9 (16 22 73) - 15.30 (18 10 88) 16,30 - (35 04 66) - 15.30 (23 07 40) 16 - 18,15 - 20.30 t 0 ® Salvele Aurorei : Dacia (16 26 10), orele 8.30 - 20 45 în con tin­ua­re ; ® Fantomas contra Scotland Yard : Flacăra (21 35 40), orele : 14.30 — 16,30 - 18.30 - 20,30 ? 0 0 Operaţiunea Crossbow: Bu­­cegi (17 05 47), orele 9 - 13.30 h­. continuare: 16 — 18,15 — 20,30 ; Mio­riţa (14 27 14), orele 9.30 - 12 15.30 -18 - 20 30 , 0 0 Canaliile : Unirea (17 10 21), orele 15.30 - 18 - 20 30 , 0 0 0 Ocolul : Tomis (21 49 46) orele 9 — 1.15 — 13.30 — 16 -18,15 - 20.30 1 0 Povestea Popular (35 15 17) — 20,30 , 0 Pe cer trece Carul mare : Munca (21 50 97), orele 16 — 18,15 — 20.30 1 0 0 Cum să furi un milion : Moșilor (12 52 93), orele: 15 — 17,45 — 20,30 ? 0 0 Cine călărește un tigru : Cosmos (35 19 15), orele : 15,30 — 18 — 20,30 ; 0 0 Pasărea Phoenix : Viitorul (11 48 03), orele : 15,15 — 18 — 20,45 ; 0 0 French cancan : Colentina (35 07 09), orele 16 - 18,15 - 20,30; 0 0 Subteranul : Volga (11 91 26) orele 10 - 12 - 14 — 16 - 18,15 -20,30 ; 0 0 Răzbunătorii : Rahova (23 91 00), orele 15,30 - 18 - 20,30 ; Testamentul Incasului : Pro­gresul (23 94 1­0), orele 15.30 — 18 — 20.30 , 0 0 Sfidarea Lira (31 72 71), o­­rele 16 - 18 — 20 ; 0 Prostănacul : Drumul Sării (31 28 13), orele 15 - 17.30 - 20 0 Amprenta : Ferentari (23 17 50), orele­­ 15,30 — 18 — 20.30 ; 0 Comisarul X­I Cotroceni (13 62 56) orele 15.30 - 18 - 20.30; 0 0# Spartacus : Pacea (31 32 52), orele : 16 - 19,30 ; 0 0 Castelanii : Crîngasi (17 38 81), orele : 15 30 — 18 — 20,30 ; 0 0 Opera de trei parale : Cen­tral (14 12 24) orele 9 - 11.30 - 14.30 — 17.30 - 20,30 ; 0 0 Mondo Cane : Timpuri Noi (15 6110) orele 9—­20 în continuare; Cinemateca : Comoară, o­­rele : 10 — 12 —• 14, televiziune 18,00 Drumuri și popasuri. 18,20 Buletinul circulației rutiere. 18,30 Pentru copii. A.B.C. — De ce ? 19,00 Antologie Școlară . Camîl Petrescu. 19,30 Telejurnalul de seară. 19,45 A­­genda dv. 19,50 Buletinul meteorolo­gic. 20,00 Studioul muzical. Valsul (II). 20,40 Tainele profesiunilor. 21,00 Reflector. 21,15 Film artistic : Scott în Antarctică. 23,05 Telejurnalul de noapte. calm va fi vremea] Pen­tru zilele de 2, 3 şi 4 decem­brie se anunţă ur­mătorul timp pro­babil : Vreme în general umedă şi în răcire treptată. Cerul va fi mai mult noros. Vor cădea precipitaţii Su­b ferfită de ploaie, lapoviţă şi ninsoare. Minimele vor fi cuprinse intre minus 6 şi plus 4 grade, local mai coborîte, iar maximele între mi­nus 4 şi plus 6 grade. Dimineaţa ceaţă. La munte . Vreme în general ume­dă, cu cerul mai mult noros. Vor cădea precipitaţii sub formă de ploaie şi lapoviţă. La altitudini înalte şi sub formă de ninsoare. Temperatura va scade treptat către sfîrşitul in­tervalului. Un nou cartier la Braşov In zona Harman — Zizin din Braşov au început ieri lucrările de construcţie pentru un nou cartier care va număra în final blocuri de locuinţe ce vor în­suma circa 4 000 de aparta­mente. In noul cartier se vor construi de asemenea un com­plex comercial modern, ateliere pentru cooperaţia meşteşugă-­ rească, o şcoală cu 16 săli de clasă, o creşă şi o grădiniţă. Prin noul cartier al oraşului se va construi o magistrală desti­nată transportului în tranzit, fapt ce va degreva circulaţia de pe principalele artere ale o­­raşului.

Next