România Liberă, ianuarie 1969 (Anul 27, nr. 7528-7552)
1969-01-03 / nr. 7528
„România libera** nr. 752S — 3.1.1969 — pag. a 2-a G hirlande imense drapează marea sală a Uzinei de utilaj chimic „Griviţa roşie“. Peste 800 de meseni aşteaptă să treacă hotarul lui 1969 ! Soseşte miezul nopţii. Oamenii ascultă cu bucurie cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. In clipele acestea, gindurile tuturor se îndreaptă spre partidul nostru iubit, care ne conduce cu paşi siguri pe drumul luminos al României socialiste. Bilanţul fecund al anului care a trecut însufleţeşte perspectivele noului an. Călători cu carnetul de reporter în buzunar în noaptea de revelion, suntem şi noi poftiţi la o masă să ciocnim un pahar de vin. — La mulţi ani ! Stăm împreună cu trei vechi cunoştinţe de la secţia de cazangerie. Şefii de echipă Ion Gheorghe, Aurelian Dinescu şi Marin Grădinaru au venit cu familiile lor să-şi petreacă împreună revelionul. Maiştri cazangii îşi urează fericire, bucuroşi că în anul care a trecut secţia lor şi-a realizat şi depăşit planul de producţie. — In anul care vine —ne spune şeful de echipă, maistrul Aurelian Dinescu — avem sarcini mari şi pline de răspundere. Secţia unde muncim este în plină transformare. In urma organizării ştiinţifice a producţiei, munca noastră este mai eficientă şi s-au adus serioase îmbunătăţiri condiţiilor în care lucrăm prin inaugurarea unui nou grup social. începînd din primele zile ale anului ce vine,vom produce rezervoare subterane pentru încălzirea locuinţelor, pentru coloane de carbonare şi distilare, produse pentru industria chimică şi petrolieră. Ceea ce am făcut bun în acest an, vrem să sporim cu mai multă cutezanţă în anul care vine. Sub conducerea partidului nostru, comuniştii vor fi în frunte în toate acţiunile întreprinse pentru dezvoltarea, pe mai departe, a succeselor do-obîndite. Se duce la telefon să ureze la mulţi ani, fetiţei sale Daniela, care a împlinit 3 ani. — Cu cine a rămas acasă ? — Cu soacră-mea că e... soacră bună ! îi întrebăm şi pe ceilalţi doi maiştri cazangii, ce dorinţi au pentru noul an. ION GHEORGHE : „Ca băiatul meu, Alexandru Gheorghe, care a ieşit strungar, să-şi termine liceul seral. Să urmeze mai departe Politehnica“. MARIN GRADINARU : Am doi copii şi vreau să crească mari şi sănătoşi. In anul care vine vreau să mă mut cît mai repede în locuința mea, proprietate personală. Gînduri la ora 0 Un Moş Gerilă de 24 de ani, poate cel mai tînăr din această noapte, a poposit în casa copiilor Adriana şi Florin Lecheş din Urlaţi. — „La mulţi ani !“. Copiii i-au sărit în braţe, ochii părinţilor s-au umplut de lacrimi... Dintr-atîtea întîlniri emoţionante cite au avut loc în noaptea anului nou, aceasta poartă pecetea unui amănunt, pe cît de viu, pe atît de dramatic... Era tot într-o noapte, cu puţin timp mai înainte, cînd Adriana şi Florin (prima de 5 ani, al doilea de 3), rămăseseră singuri şi neputincioşi în mijlocul unei camere cuprinse de flăcări. Tatăl era la servici, mama se afla la tratament într-o staţiune. — Copiii ! salvaţi copiii ! — apucase să audă ca într-un coşmar, tînărul lor vecin, în clipa următoare, Vasile Radu se afla în faţa imobilului cuprins de vîlvătăi. înăuntru se aflau micii săi prieteni, fetiţa cu ochii mari şi băieţelul jucăuş, cei care îl întîmpinau adesea, în poartă, cînd cobora obosit de la volanul maşinii, cu glasurile lor vesele : nenea Vili, nenea Vili ! Dintr-un salt s-a întors în casă, a smuls şuba din cui, a alergat în curte şi, cu şuba drept paravan, s-a năpustit în uşa camerei copiilor. Dar uşa se înţepenise. Stîlpii casei începuseră să cedeze. De sus, acoperişul se prăvălea în fum şi flăcări. Vecinii priveau amuţiţi... ★ — La mulţi ani Adriana ! La mulţi ani Florin ! Mulţi ani, dumneavoastră, în casă nouă ! Copiii i se lipesc de obraz, tînărul abia îi mai poate ţine în braţele încărcate de daruri. A venit Moş Gerilă să aducă daruri copiilor de anul nou !... Cel mai frumos dar Sorcova siderurgiştilor In noaptea revelionului, la Hunedoara, acolo unde flăcările marilor agregate siderurgice dogoresc fără întrerupere, întîlnirea cu anul nou are un specific aparte. In cumpăna nopţii, o parte dintre siderurgişti şi familiile lor erau prezenţi la clubul „Siderurgistul“, la restaurantul „Corvinul“ şi în alte locuri, unde s-au organizat petreceri închinate revelionului. In marele combinat însă munca şi-a depănat şi în această noapte cursul.Cu cîteva zile în urmă, comuniştii din judeţul Hunedoara, întruniţi la conferinţa judeţeană, şi-au formulat un prim eşalon de angajamente pentru anul 1969 : depăşirea planului cu 12 000 tone fontă, 15 000 tone oţel, 12 000 tone laminate şi 1 000 tone cocs metalurgic. Cu gîndul la acest angajament, muncitorii, tehnicienii şi inginerii combinatului din Hunedoara au preluat din mers ştafeta întrecerii pe anul 1969. In clipele cînd în sălile de petrecere s-a rostit tradiţionala urare „La mulţi ani“, oţelarii făceau ultimele pregătiri pentru descărcarea primei şarje a anului. Acest eveniment s-a petrecut la furnalul nr. 5 de la oţelăria nouă. La ora 0:35, echipa condusă de prim topitorul Marin Găină a elaborat prima şarjă din acest an. Ieri dimineaţă s-a consemnat bilanţul siderurgiştilor pe prima zi a noului an. Cifrele vorbesc despre un start bun. Cele 2 fabrici de aglomerare a minereului şi-au depăşit planul cu 305 tone minereu, furnaliştii de la secţia II-a au realizat 125 tone fontă peste sarcinile care le reveneau în prima zi a anului, iar oţelarii au produs cu 174 tone oţel Martin şi electric mai mult decit prevedea planul. In prima zi a anului şi-au realizat sarcinile colectivele de la laminorul de 88 mm, de la Bluming, de 1000 mm și altele. Sînt doar cîteva date fără de care nu se poate relata despre revelionul hunedorenilor. Primul născut: 4.200 kg. Am ajuns la timp la maternitatea Polizu. Aci, în anul 1968 au văzut lumina zilei aproape 5 000 de nou- născuţi. Şi iată că ultimul venit, cel mai proaspăt mesager al vieţii s-a născut în noaptea de revelion, la ora 0,10. Dumitru Popescu, salariată la Oficiul P.T.T.R. din Titu-trg, cu faţa strălucind de superba sudoare maternă, cu ochii scînteind de speranţă şi fericire, a pus clasica întrebare : — Ce am ? — Un băiat! i-au răspuns medicii Sultana Lupaşcu, Domenic Raţiu şi Ecaterina Ciocan care asistaseră la naştere. Aşezat pe platanul cîntarului medical, nord născut îşi declară primele semnalmente 4 kg şi 200 de grame. — Să trăieşti îi spunem şi noi din acest colţ de pagină. ANUL UNU AL CASNICIEI Înfrumuseţat şi de prima ninsoare, marele oraş ni s-a înfăţişat feeric, ca într-o cromolitografie de basm. Există în Bucureşti, undeva prin Sebastian, un cartier ale cărui străzi poartă numai nume de basm : strada Petre Ispirescu, Făt Frumos, Ileana Cosînzeana, strada Moş Ajun, în dimineaţa zilei de 31 decembrie 1968, la Oficiul de stare civilă al sectorului 6, s-a oficiat ultima căsătorie a anului. Se căsătorea tînărul Neagu Vlădescu, student la Facultatea de Tehnologie a construcţiilor de maşini, cu Zorica Stanca, studentă la aceeaşi facultate. El : 21 de ani. Ea : 20 de ani. Şi iată aşa am descoperit cea mai tînără căsnicie din Bucureşti, căsnicie aflată în anul unu al istoriei sale, căsnicie în care tradiţionalul ospăţ al revelionului căpătase, implicit şi fermecător, şi semnificaţia tradiţionalului ospăţ de nuntă, însoţiţi de fotoreporter (care a făcut astfel şi fotografia de nuntă) am ciocnit un pahar de vin în cinstea mirilor, în cinstea socrilor şi a naşilor. Acolo, în strada Moş Ajun nr. 31, în strada aceea cu nume de basm mirific, am felicitat tînăra pereche în numele cititorilor ziarului „România liberă“ şi, întrebîndu-i ce vis au în viaţă, tinerii ne-au spus : —.. Dorim să fim ingineri constructori de maşini într-o uzină nouă pe care proiectanţii abia acum o prefigurează pe colile de cale. Apoi cineva s-a uitat la ceas şi a strigat mucalit, îndemnîndu-i la sărutat : — Sînteţi căsătoriţi de anul trecut! De ce vă mai codiţi atîta ? Ia îmbrăţişaţi-vă ! Intr-adevăr, pe certificatul lor de căsătorie (seria C 3 nr. 707.901) scria data de 31 decembrie 1968 ! Aveau privilegiul de-a afirma, ca într-un basm, că amîndoi, în imensa şi omeneasca lor fericire, trăiseră în fervoarea cîtorva ore, istoria primului lor an de căsnicie. La Zăneşti, în părţile Neamţului, ca şi în toată Moldova, în ajun, încă de pe la prînz, cetele de urători, caprele, jienii, se adunaseră în centrul satului. Aici, în faţa sutelor de cetăţeni, are loc „premiera“. După aceea comoraşii (conducătorii cetelor) îşi împart satul ca să nu meargă toţi pe acelaşi drum. Apoi împînzesc uliţele. Dintre toţi, cei mai aşteptaţi şi mai îndrăgiţi sînt căluşeii. După ce îşi prezintă programul tinerii cu căluşeii obişnuiesc să-i felicite pe gospodari pentru realizările lor, să le adreseze urări de noul an. Şi în acest an tolba comoraşului Florin Popa era doldora cu asemenea felicitări şi urări. Iată-i poposind în curtea lui Pintilie Grigoriu. Tinerii îl felicită pe brigadier pentru recordul obţinut la cultura porumbului , peste 3 500 kg. la hectar. După ce ciocnesc cu gospodarul un pahar cu vin îi urează pentru 1969 noi performanţe. Este în această urare şi o referire precisă. Pentru că zăneştenii şi-au propus să irige anul acesta încă 400 ha. de teren. Dealtminteri, pînă la căderea zăpezii cooperatorii din brigada lui Pintilie Grigoriu au şi executat o bună parte din canalul principal. Şi la casa lui Ilie Pascaru, căluşeii au zăbovit mult. Tinerii au ţinut să-l felicite pentru toate cele înfăptuite în comuna lor prin contribuţia vrednicilor meseriaşi din brigada de construcţii pe care acesta o conduce. Pahare cu vin rubiniu au ciocnit tinerii şi cu Ion Dănilă, Constantin Plăcintă, Aurel Malanca, Nicolae Pîrvu şi cu mulţi alţi gospodari din sat care au sărbătorit primul revelion în casă nouă. Merită amintit faptul, că aproape trei sferturi din locuitorii Zăneştiului locuiesc astăzi in case noi, iar urările conducătorului iubit al partidului şi statului nostru adresate la cumpăna anilor au pătruns în această noapte pe calea undelor aproape în fiecare locuinţă. Este o mărturie a vieţii noi pe care zăneştenii, asemenea locuitorilor din celelalte sate ale ţării, şi-au făurit-o în anii luminoşi ai construcției socialiste. Pentru brazda de sub piua In sala de marmoră a portului Constanţa au sărbătorit revelionul peste 200 de navigatori, docheri şi lucrători portuari cu familiile lor. In noaptea dintre ani, s-au adunat aici, cei care poartă cu mîndrie peste mări tricolorul patriei, cei care în marchează realizarea a peste 80 la sută din prevederile actualului plan cincinal, cu privire la mărirea capacităţii flotei noastre maritime comerciale, în sunatele sirenelor tuturor navelor din port — româneşti şi străine — noul an şi-a deschis porţile. Şi Cu toate pizere sus lungi, încrîncenate drumuri de apă printre talazurile înspumate şi furtuni, au colindat întregul pămînt de la Polul Nord la Polul Sud, de la Ţara de Foc în mările Nordului. Alături de ei, tradiţionalul revelion l-au sărbătorit şi cei care în portul Constanţa asigură un trafic portuar cu o înaltă eficacitate economică. Printre ei se aflau şi membrii celui mai tînăr fiu al Galaţiului, mineralierul „Petroşeni“, pregătit să plece în prima sa cursă, navă care cînd cele 12 bătăi de orologiu au răsunat în sala festivă, un gînd şi zeci de urări de bine s-au îndreptat spre tovarăşii aflaţi în cursă pe toate meridianele globului, care, la rîndul lor, prin eter transmiteau sute şi sute de mesaje pentru Cei dragi de acasă. Cu inimile pline de bucurie ,cu toate pânzele sus“ cutezătorii mărilor au pornit spre un nou an de muncă şi de succese în slujba patriei. Cămara revelionului a bucătăria restaurantului „Niţjd-hotel“, bucătarul şef Vasile Ceofliceanu nu mai prididea să onoreze comenzile ospătarilor. în universul său de plite eloxate n-a închis ochii 48 de ore ca să prepare lista sărbătorescului meniu. Pînă la el răzbateau valurile muzicii şi rumoarea celor ce petreceau revelionul în marile saloane ale restaurantului. Pe un avizier din „oficiu“ zărim însă şi acest anunţ aparent paradoxal : „salariaţii restaurantului sunt anunţaţi că revelionul va avea loc în ziua de... 1 ianuarie 1969“. Prin faţa noastră treceau o parte din cele 850 tone de carne preparate în Capitală de reţeaua restaurantelor, o parte din cele 35 000 kg de tort, 25 000 kg de cozonac şi din cele 10 000 kg de pişcoturi şi fursecuri preparate de laboratoarele restaurantelor pentru noaptea de revelion în Capitală. L La mulţi ani măicuţă a m intrat în casă, tocmai cînd pe cuptor se rumenea curcanul. Mama (tot ea săraca !) aşeza tacîmurile la masă. Sînt multe tacîmuri căci şi mama... are mulţi oaspeţi. Mama eroină Aurelia Voican a adus pe lume 11 copii. De fapt acum copiii sînt oameni în toată firea şi bunica are puzderie de nepoţi. Să facem apelul, după locurile statornicite la masă : Gheorghe e strungar, Ion — căpitan, Cristian, maistru la Fabrica de mase plastice, Mihai e artist (acum e plecat într-un turneu în Franţa), Ştefan — mecanic, Cornel — militar în termen, iar Dumitru şi Petre sunt elevi de liceu. Aceştia sunt băieţii. Dintre fete, Maria este inspector comercial de stat, iar celelalte sunt măritate de mult la casa lor, Niculina cu un ofiţer de marină, iar Ioana cu un căpitan de la M.F.A. Vor veni oare toţi înseara aceasta, se întreabă cu emoţie măicuţa ? Unii sunt la Braşov, alţii la Constanţa şi chiar dacă nu se string cu toţii în jurul mesei de anul nou, trimit din locul de unde se află telegrame de urări. Chiar acum avut o felicitare de la semnată de Mihai. La uşa apartamei din bulevardul Lacul ’ aud glasuri sprinter copii: — La mulţî ani bu Au venit nepoţii cij încărcate de flori, părinţii sunt pe dri ui cui. Pândele Voifan-pensionar de (ne arată pe poroto o fotografie a tramvaiului pe care l-a condus o viaţă întreagă) numără prichindeii care parcă au luat casa cu asalt. Aurelia Voican îşi şterge o lacrimă tremurată sub gene, li sărutăm mina bună şi generoasă, aromind a cozonac. La mulţi ani măicuţă, să-ţi trăiască şi copiii şi nepoţii. Un an fericit! A Bucuria sună la fel în toate limbile La Acăţari, comună de pe Mureş,, trăiesc şi muncesc numeroase familii de naţionalitate maghiară. Anul 1969 a venit aducînd cu el certitudinea unor rezultate foarte bune dobîndite în muncă. Ogoarele au dat recolte din belşug : 3 000 de kg de grîu, 4 000 kg de porumb pe ha. Fermele au adus şi ele frumoase venituri. Am discutat cu Galambfalvi Vilmos, cu Bodi Mihai, cu Beretchi Francisc, cu Szatmary Alexandru. Fiecare din ei ne-a mărturisit că aşteaptă de la noul an să le aducă împlinirea multor dorinţe : unul e pe cale de a avea un copil, altul vrea să-şi mărite fata, un al treilea şi-a pus în gînd săşi cumpere diverse obiecte de care are nevoie în casă. Şi toţi sunt conştienţi că in climatul statornicit astăzi n ţara noastră, datorită politicii înţelepte a partidului, ei pot să şi le împlinească, pot, să-şi vadă realizate cele mai frumoase năzuinţe ale lor. Lenauheimul, cunoscuta localitate din Banat, unde a trăit o vreme Nikolaus Lenau, e locuită de numeroşi cetăţeni de naţionalitate germană. Sutele de familii care fac parte din cooperativa agricolă, au hotărit să-şi sărbătorească revelionul în sala căminului cultural Alături de preşedintele Viorel Uibaru, Erou al Muncii Socialiste, a luat loc Ioan Hass, primarul comunei, lingă familia Boureanu s-au aşezat membrii familiilor Müller şi Seiler. Şirurile de meseni, dincolo de ambianţa lor sărbătorească, aveau parcă şi un sens simbolic. Ele semnificau însăşi naţiunea noastră, unită astăzi mai strins ca oricînd. — La mulţi ani ! — Boldog új évet kívánok! — Ein frohes Neues Jahr! ln România bucuria sună la fel în toate limbile. S rrimmrnmrrt!TimrriTirP0(Ti00000 0-0 0000EBI50 00 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 00 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 000 EE 0 E00000Ş00000E000000000E0 0 00000