România Liberă, ianuarie 1970 (Anul 28, nr. 7839-7863)

1970-01-03 / nr. 7839

„România liberă"* hr. 7m — 5.1.191Q — pag. a 2-a IO, constructorul Popas pe bulevardul Muncii unde 55­0 de constructori bucureşteni petrec împreună cu familiile lor revelionul în sălile unei şcoli profesionale. Schelele tradiţionale sunt de­senate în literele de clorofilă ale cetinilor de brad. Sub imensele ghirlande, decorate cu becuri multicolore, mesenii aşteaptă cu paharele pline so­sirea noului an. Bucurie şi voie bună. La o masă s-au aşezat doi oameni care se cunosc pentru prima oară în seara aceasta. De fapt, biografiile lor se în­scriu pe coordonatele hărţii în plină înnoire a oraşului. Rusu Chiriţă, şeful unei bri­găzi de zidari de la întreprin­derea de construcţii montaj lucrează de 18 ani pe schelele oraşului. Unde n-a fost ? A pus primele temelii la Casa Scînteii, a aşezat cu mistria primele cărămizi de la Flo­­reasca, a ridicat primele sche­le din Balta Albă, Titan iar în zilele acestea semnează ac­tul de naştere al blocului 37B, de pe strada Baba Novac. Comeseanul lui, Marin Gu­­bernu este şi el şef de briga­dă de zidari la şantierul nu­mărul 3 al întreprinderii de construcţii prefabricate. A lucrat în cartierele Titan, Gara de Nord, Basarab, Giur­giului, Niţu Vasile. Dacă u­­neşti cu o trăsătură de cre­ion viaţa celor doi oameni, ai în faţă întreaga imagine a Bucureştiului, în plină înnoire. Stau la masă îmmpreună şi fac planuri de viitor. Anul nou care va sosi peste cîteva minute, cuprinde în zilele sale bogate şi cele peste 23 000 de apartamente care se vor con­strui în Drumul Taberei, Co­­lentina, Titan şi In alte noi cartiere bucureştene. Ciocnesc împreună cîte un pahar cu vin. — La mulţi ani! — La mulţi ani! Iar privirile lor visătoare zboară în clipele acestea spre schelele viitoare din Drumul Taberei Colentina, Titan. La anul, poate tot în seara de re­velion, destinul îi va uni din nou la aceiaşi masă.... Şi vor ciocni atunci ca şi acum cu bucuria roadelor pe care le-au făurit cu aceste mîini harnice. Gonim cu maşina în noapte sub stelele de zăpadă. Ne o­­prim în faţa blocului Y9A din Balta Albă. Sunăm la întîm­­plare în faţa unui apartament. Ne deschide gazda Gheorghe Caragiu de la Institutul de proiectări pentru transporturi auto, îşi sărbătoreşte revelio­nul împreună cu familia şi prietenii in apartament nou, proprietate personală. Blocul a fost dat în folosinţă acum două luni de zile, la 1 noiem­brie. Anul trecut nici nu e­­xista. In jurul mesei îmbelşugate se fac urări de fericire şi să­nătate. Şi fără să vreau, mă gîndesc că aceste urări ale u­­nor oameni care petrec pri­mul an nou într-o casă nouă se adresează la cîţiva kilome­tri distanţă şi celor doi mo­deşti şi harnici zidari. O me­rită din toată inima ! Intrăm acum în sala de diri­jare a zborului de la aeropor­tul Băneasa. Afară fuioare de zapadă, închid obloanele ceru­lui opac. Cursa Londra — Bruxelles — Bucureşti se în­toarce acasă, începe dialogul pe calea undelor. — Bucureşti — control — Sunt B.G. Daţi-mi situa­ţia meteo. — Vîntul de 1,50 de grade cu 4 metri pe secundă. Minus 10 grade la sol. Apoi pe manşonul de omăt avionul aterizează. Oamenii stau la datorie în noaptea a­ceasta ca în orice noapte. Cu puţin timp în urmă au primit un mesaj de la New York, unde un avion românesc care face înconjurul lumii tocmai sosea de la Acapulco. Acum Caraiman Bîrgu, comandantul unei aeronave transmite :­­ „Echipajul avionului — YRIML în drum spre Beirut transmite de anul nou, la mulţi ani 1970“. Din multele litere care plu­tesc în eter, însăilăm şi noi un cald „La mulţi ani“ pentru vajnicii purtători ai aripilor româneşti. Semnale din eter la crntec fi voie bună, constructorii bucureşteni sărbătoresc hotarul Lutpe SS. h­ cvilismului, umăr la umăr cu prietenii iugoslavi de pe celă­lalt mal al fluviului. De cinci ani încoace, răsună la Porţile de Fier într-un mod deosebit, plutîuşorul. ...Miez de noapte şi început de an nou la cantina din Gura Văii unde petrec seara de Anul nou, constructorii cu fa­miliile lor. Bradul împodobit de sărbătoare străluceşte in jocul de lumini. Inginerii Ţurcanu Laurenţiu şi Iacob Pîrvulescu de pe şantierul centralei hidroelectrice, mai­strul Iacob Ion Pîrvulescu de la şantierul barajului dever­­sor, ridică pahare cu chihlim­bar de „Dealul viilor“ pentru succesele anului Încheiat: montajul avansat al prime­lor turbine. Oamenii închină pentru vic­toriile anului 1970, anul pri­melor agregate hidroelectrice şi al staţiilor de transformare in funcţiune, anul atingerii cotei finale la turnarea be­­toanelor brute în corpul bara­jului deversor. Aici, pe şantie­rul barajului, constructorii menţin cu succes avansul de o lună de zile pe care şi l-au creat cu ocazia zăgăzuirii Du­nării în vara anului trecut. Prima zi a anului 1970 gă­seşte mulţi constructori la posturile lor. Betonul turnat în ultimele ore ale lui 1969 trebuie protejat contra înghe­ţului, instalaţiile termice şi e­­lectrice trebuie ţinute în per­fectă stare de funcţionare pentru continuarea în ritm in­tens a lucrărilor în acest an. Tovarăşii lor de muncă în­chină pahare în sănătatea ce­lor care veghează la calitatea betonului, predînd ștafeta u­­nui nou an de muncă, tot mai plin de izbînzi. (Urmare din pag 1) ------■--k­-T—m—ntr——mrITT • Doi Micţi în aceeaşi secundă Cronometrăm miezul nopţii la maternitatea Polizu... O se­cundă... zece secunde... un mi­nut ! Cine va fi noul născut pe registrele de stare civilă ale noului an ? Exact acum cinci luni de zile, în ziarul nostru din 1 august vesteam venirea pe lume a celui de al 20 000 000-lea locuitor al Ro­mâniei socialiste. Martori la festivitatea care a avut loc cu acel prilej la Consiliul de Stat, i-am luat atunci „primul interviu“ lui Daniel Marius Stănculescu, cel mai tînăr lo­cuitor al patriei. Acum, în cli­pele acestea, în satul lui de pe meleagurile argeşene, Marius Daniel, trece şi el hotarul pri­mului an nou din viaţă, sub bolta cifrelor rotunde ale lui 1970. Trei minute... patru minute... cinci minute ! In acest timp aici la maternitatea Polizu consemnăm evenimentul de­mografic al primului înscris pe fila noului an, sporind nu­mărul celor peste 20 000 000. Chiar acum s-a născut cel de al patrulea fecior al ţărăncii cooperatoare Maria Tudose din comuna Cosova, judeţul Ilfov, îl cheamă Ion şi are vîrsta de cîteva secunde. In timp ce îi însemnam numele pe hîrtie, medicul de gardă Henriette Ciortoloman ne cheamă în grabă într-o altă sală de naş­teri unde în aceeaşi clipă a ve­nit pe lume primul născut al profesoarei Marcela Morar din comuna Gîrbov, judeţul Ilfov. Este un băiat dolofan cu nu­mele de Adrian. Doi băieţi sosiţi aşadar pe lume în aceeaşi secundă a a­­nului nou. Ştiţi câţi copii s-au născut anul trecut, în această mater­nitate 7­5 921. Cei doi flăcăi­­ deschid registrele noului an. La Poiana Braşovului, la Cerbul carpatin şi în alte locuri, revelionului a fost sărbătorit de sute de turişti din ţară şi de peste hotare : oaspeţi străini au venit din diferite ţâri ale Europei, Americii şi Asiei. La Poiana Braşovului revelionul a fost organizat pentru prima dată la noul hotel, dat recent în folosinţă, lingă cabana Trei brazi. La hotelul Bradul, a fost organizat reve­lionul copiilor. Unul dintre cei doi băieţi, de­ o virstă cu noul an înfrăţiţi în cint şi joc ca şi în muncă Ţinea, una dintre marile comune ale Bihorului, a intîm­­pinat anul nou într-o atmosfe­ră sărbătorească, de veselie şi voie bună. Cetăţenii acestei mari comune bihorene, ro­mâni şi maghiari, înfrăţiţi în munca pe ogoare au înscris şi în 1969 în palmaresul activită­ţii lor recolte ce au dus faima hărniciei în întregul judeţ. De aceea tinerii cu pluguşorul le-au urat: Ridicăm in sus paharul I Să sorbim cu toţi nec­tarul I Pentru marile succese, Pentru faptele alese. In Bihor ! Frumos judeţ / S-au făcut lucruri de preţ / La tot pasul intîlneşti / Noutăţi ca in po­veşti / Căci şi ale Crişului me­leaguri / Au trecut măreţe praguri... La restaurantul din Tinca, în faţa meselor încărcate cu bunătăţi, şi-au dat întîlnire zeci de familii de ţărani co­operatori şi muncitori de la I.A.S., profesori, medici etc., care, în iureşul Invîrtitei sau în vîrtejul Ceardaşului, au ţinut sa întîmpine anul 1970 cu bucuria oamenilor ce şi-au gă­sit depline împliniri în anii noştri socialişti. I-am văzut a­­colo, în horă, ţinîndu-se fră­ţeşte de umeri, pe ţăranii co­operatori Ioan Şerban, Iosif Illes, Vasile Plev, pe mecani­zatorii Ioan Coş şi Carol Or­ban de la I.A.S., pe şoferii fruntaşi Traian Brant şi Gheorghe Bucşe de la coloana auto, pe mulţi alţii. Sub cetinile de brad, mesenii au ridicat paharele în cinstea noului an Urări de peste mări şi oceane împodobit după datină vas­tul hol al gării maritime­­ din portul Constanţa a fost gazda a peste 300 de navigatori, do­cheri, mecanizatori şi alţi lu­crători portuari care au în­­tîmpinat laolaltă noul an.­ Au fost aici Stan Valentin, coman­dantul cargoului „Cluj“ şi ofi­ţerul III Alexandru Ivaşcu de pe motonava „Transilvania“, marinarul Dumitru Tudor şi docherul Gheorghe Casian, mo­toristul Aurel Marcu şi mulţi sînt gînduri bune, gînduri care anticipează timpul lumi­nos al anului 1970. I-am văzut pe aceşti oameni ai mării în­­chinînd un pahar de profiriu de Murfatlar pentru tovarăşii lor care se află în această zi de hotar de an, departe de ţară. Dar aceştia şi-au trimis gîndurile pe calea undelor pînă aici la ai lor. Iată una din ra­diogramele expediate de la bordul mineralierului „Dună­rea“. „Navigăm pe apele Oceanu­lui Indian de Sud, un drum spre portul japonez Fukuyama. Careul mare unde este strîns întregul echipaj din cortul li­ber este împodobit după obi­ceiul nostru strămoşesc. Masa este încărcată cu tot felul de bunătăţi■ Moş Gerilă — pre­zent şi el printre noi — ne împarte darurile. Deşi ne a­­flăm departe de ţară sîntem cu gîndul la ea, la cei dragi de acasă. Pentru ei, pentru între­gul nostru popor închinăm pa­harul cu vin“. Cuvinte calde, pline de dra­goste pentru pămîntul natal, pentru căminele lor au fost transmise pe calea undelor şi de navigatorii de pe „Hunedoara“, „Olt“, „Mamaia“, de pe aproa- Pe toate vasele româneşti afla­alţi navigatori de pe vasele „Argeş“, „Brăila“, „Tîrgovişte“ şi „Bacău“, sosiţi în urmă cu cîteva zile din lungile lor că­lătorii pe ape. La mesele­ încăr­cate au răsunat urările expri­­mînd gînduri de viitor. __ Revelionul următor — spunea unul dintre „lupii de mare“ va găsi în exploatare alte cîteva cargouri petroliere şi mineraliere româneşti precum şi o mare parte din cheiurile noului port. te în cursă. Pe întinsul mă­rilor şi oceanelor, vasele flotei noastre sub pavilion românesc contribuie la lărgirea schimbu­rilor comerciale pe bază de a­­vantaje reciproce cu toate ţările lumii. La aeroportul Băneasa, sosesc veşti din eter PĂŞIM CU DREPTUL Petre Sălcudeanu A­m intrat in noul an sub jocul de artificii, cu cupa de vise şi bucu­rii ţinută în mina stin­gă, ciocnind din inimă, ca să putem cu dreapta cuprin­de pe cei dragi şi să le urăm, într-o clipă de tăcere, înde­plinirea tuturor dorinţelor. Am vărsat cîteva picături din aroma soarelui ,­i-a pămîn­­tului pentru cei ce nu mai sînt printre noi, aşa cum da­­tinele ne-o cereau, căci de cînd sîntem şi cît vom mai fi niciodată nu ne-am despăr­ţit gîndurile de cei ce ne­au petrecut cu fapta lor bună şi cu graiul lor cald de pă­rinţi şi bunici, pînă la ho­tarul de unde n-au mai venit cu noi. In lungul drum al vieţii nu ne-am tras totdeau­na osîrdia şi puterea numai din bucurii şi cîntec, ne-au întărit şi necazurile şi du­rerea şi nu ne-a fost şi nu­ne e teamă să ne aplecăm în ceasurile de aducere amin­te şi de veselie asupra lor, ca să intrăm în vieţuirea­ al­tui an cu sufletul împăcat. Fericirea fiecăruia dintre noi, adunată la acest început de an la un loc, reprezintă fe­ricirea ţării şi în tăcerea ulti­mei secunde dintre ani ţara a fost în simţirile noastre, dorindu-ne şi dorindu-i prin noi acestei ţări: soare şi al­bii pline de apă, ogoare în­verzite şi belşug şi pentru îndeplinirea dorinţelor ei i-am dat zălog legămîntul nostru de slujitori şi fii cre­dincioşi, că vom face tot ce ne va sta în putinţă, ca vre­rea ei să fie vrerea noastră, vrerea noastră fiind truda pentru fericirea ei. Am cioc­nit paharul pentru cei care de anul nou s-au aflat la mii de leghe depărtare de locul în care s-au născut, ar­­borind de alte meridiane cu­lorile acestui pămînt şi le-am dorit vînt prielnic din pupă şi sănătate. Am ciocnit pen­tru cei cu şorţuri de asbest, aflaţi la gura cuptoarelor, pregătiţi să întîmpine noul an cu alte tone de fluid me­talic, artificiile lor de oţel şi fontă legînd cu trăinicie înăl­ţările de schele ale acestui an rotund în care am intrat. Le-am zis : „la mulţii ani!“ celor îmbrăcaţi în alb la că­pătâiul suferinzilor, iar bol­navilor le-am dorit din toa­tă inima însănătoşire grabni­că, să poată cît mai repede ţine în mîini paharele pline ale bucuriei familiale. Celor aflaţi pe drumurile ţării, pe paralelele metalice ale liniilor sau ale asfaltului, le-am do­rit vreme bună şi veghe spo­rită, ca să poată intra în noul an fără strîngeri de inimă. I-am dorit griului rădăcină viguroasă şi zăpezii căldură de cojoc pentru hra­na noastră de mîine. Am în­chinat un pahar pentru liniş­tea ţării, pentru pacea la dreptul de a trudi şi a iubi, stihiilor le-am dorit echili­bru, iar sufletelor belicoase raţiune şi maximă lucidita­te. Am băut un pahar pen­tru sănătatea celor de umerii cărora apasă răspunderea pentru tot ce ne-am dorit şi îşi doreşte ţara, pentru ferici­rea lor şi a familiilor lor. Am băut un pahar pentru chib­zuinţă şi cinste, atribute­le de calitate cu ajutorul cărora am slovenit istoria de otita amar de ani încoace şi cu care vom fiinţa şi pe mai departe. La toate ne-am gîn­­dit trecînd pragul acestui an rotund, în care ne-am pus atîtea speranţe de fericire şi de mai bine. Familia celor douăzeci de milioane a ridi­cat paharul pentru pămîntul şi cugetul acestui pămînt şi păşeşte cu dreptul, tot după datină, ca să-şi înfăptuiască dorinţele, căci ale noastre fiind, numai noi le putem da viaţă şi veşnicie. ■ " '' '■ .-iii mji*­ La miezul nopţii, serviciul de circulaţie al miliţiei este la datorie Belşug­iu brazdă Variaşul, una din cele mai mari comune bănăţene, a trăit în noaptea de revelion clipe de mare bucurie. Străzile satului au cunoscut încă de cu seară forfota localnicilor români, sîrbi, germani, maghiari, care şi-au strîns mîinile prieteneşte, urîndu-şi „La mulţi ani“, în tot atîtea limbi. La căminul cultural şi-au dat întîlnire peste 500 de coopera­tori cu familiile lor. Sala ar­hiplină a primit conform dati­­nei pluguşorul­ zecilor de copii, care au urat un an nou fericit şi plin de bucurii. N-au lipsit „mesele-ntinse, făcliile aprin­se“, ca-n poveste. Cooperatori şi mecanizatori au ţinut să fie împreună şi în această noapte de Anul nou. Cooperativa agri­colă, care va împlini în luna februarie două decenii de acti­vitate, are în prezent o valoa­re obştească de peste 20 mili­oane lei. în noaptea de reve­lion cooperatorii au închinat pentru continua ei prosperita­te, pentru succesele frumoase ale cooperativei din anul 1969, pentru producţiile „record“ la hectar (5 289 kg porumb boabe şi 3 129 kg grîu), pentru miile de tone de cereale predate sta­tului peste prevederile con­tractuale, pentru îndeplinirea şi depăşirea exemplară a sar­cinilor rezultate din chemarea la întrecere a conferinţei orga­nizaţiei judeţene de partid Ti­miş către toţi oamenii muncii din agricultură. Cooperatorii s-au gîndit în clipele acelea să dea un nou impuls muncii pen­tru punerea în valoare a posi­bilităţilor de care­ dispun, pen­tru întărirea spiritului co­lectivist şi dezvoltarea avuţiei obşteşti. S-a toastat pentru continua prosperitate a famili­ei cooperatorilor din Varias, pentru prietenia şi unitatea membrilor ei, pentru un viitor tot mai luminos. Reportaj de: DUMITRU TABACU, ION BECHERU, VIRGIL LAZAR si I. MEDOIA Fotografii de ION POPOVICI

Next