România Liberă, februarie 1970 (Anul 28, nr. 7864-7887)

1970-02-01 / nr. 7864

DE PRIME DE VECHIME APROAPE 9 MILIOANE LEI La Combina­tul siderurgic din Hunedoara a în­ceput plata pri­melor de vechi­me acordate pen­tru anul trecut muncitorilor, in­ginerilor şi tehni­cienilor cu o activi­tate îndelungată în producţie. De această recom­pensă beneficiază 11 700 de jurna­­lişti, oţelari, la­­minatori şi lucră­tori din secţiile auxiliare, care s-au evidenţiat mai mulţi ani consecutiv în munca pentru sporirea produc­ţiei siderurgice. Suma plătită siderurgiştilor de la Hunedoara drept prima anua­lă de vechime to­talizează peste 8 800 000 gerpres­ lei (A­ Condiţia fundamentală pentru realizarea ritmică a sarcinilor de plan in industria chimică ASIGURAREA FUNCŢIONĂRII FĂRĂ ÎNTRERUPERE A TUTUROR UTILAJELOR R­ealizarea sarcinilor im­portante care stau în faţa lucrătorilor indus­triei chimice în acest an de încheiere a actualului cincinal şi de trecere la cotele superi­oare ale cincinalului următor, este condiţionată de concen­trarea întregului potenţial teh­nic şi uman, pentru menţine­rea unui ritm susţinut in toate unităţile chimiei. Aşezind în centrul preocupărilor sale pro­blemele legate de asigurarea funcţionării fără întrerupere şi la parametri nominali a utilajelor şi instalaţiilor de înaltă tehnicitate, care carac­terizează industria noastră chimică, conducerea ministe­rului a căutat să imprime a­­celaşi stil de muncă şi cadre­lor de conducere din unităţi, consiliilor de administraţie şi comitetelor de direcţie. Tot­odată, s-a trecut la aplicarea unor măsuri care să dea acti­vităţii de întreţinere şi repa­raţii caracterul unei preocu­pări majore şi permanente pentru întregul colectiv de muncă al fiecărei unităţi in Ing. Nicu Constantin adjunct al ministrului industriei chimice parte. Astfel, încă din anul 1969 s-a generalizat policalifi­carea operatorilor chimişti, a­ceştia căpătînd cunoştinţele necesare şi pentru asigurarea întreţinerii şi reparaţiei utila­jelor şi instalaţiilor la care lucrează. Deşi în prezent se constată o anume îmbunătăţire a situa­ţiei, ar fi o greşeală să se afir­me că au fost înlăturate toate neajunsurile, că au fost lichi­date toate cauzele care deter­minau funcţionarea defectuoa­să, sub nivelul exigenţelor fi­reşti, a instalaţiilor din ra­mura noastră. Remarcînd acest lucru şi cu prilejul Plenarei C.C. al P.C.R. din 10—13 de­cembrie 1969, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a arătat cu justeţe că este necesară o preocupare sporită pentru asigurarea bu­nei funcţionări a tuturor insta­laţiilor în industria chimică. Trecînd la aplicarea opera­tivă a indicaţiilor conducerii superioare de partid, Ministe­rul Industriei Chimice a luat o serie de măsuri cu caracter general, precum şi unele cu caracter special pentru anu­mite unităţi ca C.F.A.­Brăila şi C.I.C.-Turnu Măgurele, unde amploarea problemelor a ne­cesitat o atenţie deosebită. Elaborarea unui sistem de revizii preventive şi reparaţii periodice, care să ţină seama de condiţiile specifice ramurii, (Gontinuare In pag. a 3-a) mm Combinele­ petrochimic din Piteşti, balon al chimice din ţara noastră. modernei industrii O NOUĂ instalaţie DE FORAJ­­ E 320 — 2­­DH Uzina de utilaj petrolier „1 Mai“ din Ploieşti a introdus in fabricaţie subansamblurile pentru o nouă instalaţie de fo­raj cu turlă rabatabilă numită F-320-2 DH. Prevăzută cu trei motoare de mare forţă, insta­laţia, proiectată de Institutul de cercetări şi proiectări utila­je petroliere, poate fora pină la 6 000 metri adîncime, in diferite condiţii de teren şi climă. Mecanismele acţionate hidraulic asigură o viteză spo­rită de lucru şi o mai mare siguranţă de foraj. Spre deose­bire de actualele instalaţii, noul utilaj dispune de o pute­re de 1000—1250 CP. Uzina ploieşteană realizează astăzi — după proiecte româ­neşti — întreaga gamă de in­stalaţii şi agregate aferente forajului la mare adîncime. Performanţele acestora sunt cunoscute şi apreciate în peste 20 de ţări din Europa, Asia, Africa şi America. După cum se vede, iarna o­­fera satisfacţii specifice pentru iubitorii soarelui. E indiscutabil tentantă această plajă, făcută la temperaturile de vară ale li­toralului, sus, în peisajul imacu­lat de pe Postăvaru. A....­ . Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Ar identifica „oamenii de vază" ai unui oraş înseamnă, in primul rînd, a-i investiga tradiţiile. Spre-o pildă Buzăul cunoaşte o devenire complexă, ca mai toate aşezările urbane de pe hartă. Dar poţi, oare, aprecia la adevărata lor valoare pe cei care aşează pentru prima dată în aceste părţi citeva dintre cele mai moderne însemne ale indus­triei naţionale, pe cei care cons­truiesc aici edificii urmînd să transforme o urbanistică prăfui­tă, fără a şti mai întîi din ce e alcătuit bagajul lăuntric adus cu ei într-o astfel de superioară e­­tapă de civilizaţie ? De aceea mi s-a părut atît de firesc, ca printre cei mai prestigioşi cetăţeni ai săi, oraşul din preajma cotului Carpaţilor să aşeze figura înţe­leaptă a unui dascăl. Nici nu se putea altfel : nu există mono­grafie a aşezărilor ţării în care sâ nu se vorbească despre faima didactică a Buzăului, despre arta profesorilor săi de a răsădi in nenumăratele generaţii de copii de ţărani care s-au perindat prin şcolile sale, pofta de a-şi şlefui inteligenţa în văpăile culturii. Cu simpatie l-am cunoscut, deci, pe profesorul de limba română CONSTANTIN mit AI. Şi am înţeles, ascultîndu-i care este azi rolul social al dascălului în pei­sajul înnoit al Buzăului. Normal, e buzoian de pe vremea cînd, în oraşul însemnînd o îngrămădire de prăvălii şi pră­vălioare, orînduite în jurul sem­nificativei străzi a „Tîrgului“, doar profesorul de la „Haşdeu“ sau de la şcoala normală reuşea să mai aducă aminte unora că respectul se poate impune şi alt­fel decit prin forţa banului. O tipografie măruntă, amenajată de unul, o ediţie bibliofilă, con­cepută de altul, o timidă forma­ţie corală, înfiinţată de al trei­lea, destrămate mai devreme sau mai tirziu — iată cu ce izbutise­ră să-şi cucerească o oarecare notorietate In Buzău acei prede­cesori care păreau un fel de vi­sători ciudaţi dispuşi să-şi chel­tuiască timpul şi altfel decit a trage pe sfoară ţăranul cu o bu­cată de postav pe tejgheaua din obor. Raporturile actuale, dintre oraş şi oamenii săi de vază ? Personalităţi din istoria contemporană a Buzăului După ce a profesat o vreme la catedră, Constantin Mihai este astăzi vicepreşedinte al Comite­tului judeţean de cultură şi artă, se cunosc funcţiile sale, dar a­­tunci cînd acestea devin, ca la interlocutorul meu, o chestiune de viaţă personală, atunci ele de­semnează o carieră de „mecenat“ şi, odată cu ea figura unui frun­taş modern al urbei. Vedeţi, de pe vremea cînd era elev la „Haşdeu“, Constantin Mihai fu­sese atras de virtuţile artistice ale concetăţenilor în mijlocul că­rora scăpărase verva creatoare a unui Grigorescu sau Andrees­­cu, a unor maeştri ai scenei ca Aristide Demetriade sau Vladi­mir Maximilian, a unor cintăreţi de faima lui Nicolae­­Leonard. Dintre toţi înaintaşii care au dat strălucire acestei părţi de ţară, pa­rcă aria „prinţului operetei" i-a fost mai apropiată acestui om tînăr, care astăzi, în plină maturitate, se poate mindri cu faptul că în aplicarea locală a formulei : „să-i transformăm pe oameni din consumatori de artă in producătorii ei“ are o însem­nată cotă de participare. Ca fost Învăţător intr-o comună, la Costeşti, a înţeles să debuteze de la inceput prin a-şi aplica preţioasa formulă : a găsit un cămin cultural oarecare, cu citeva zeci de omeni cîntînd într-un cor oarecare. Dar fiindcă şi lui îi plăcea să evite şi fiindcă scump îi era trecutul artistic al Buzău­lui, su­b bagheta lui de dirijor şi regizor, căminul cultural din Costeşti a dobîndit faimă în în­treg judeţul, iar corul din Cos­teşti... dar cine dintre amatorii d­e folclor nu 1—2 su­zit cîntînd pe vreo scenă sau la televiziune ? în mie, aceste petrecute cu ani în urmă reproduc ceea ce se în­­tîmplă, azi în mare cu cei peste 3 000 de artişti populari, cit nu­mără judeţul , dirijaţi de acelaşi „mecena“, ei extrag dinlăuntrul lor acele valori care au consti­tuit, recent, premisele primului teatru popular din Buzău, ale ta­rafului orăşenesc, urmînd să se închege pe viitor într-un an­samblu folcloric, intr-un teatru de estradă — într-un cuvînt să confere consistenţă artistică ne­cesară municipiului. Sa nu se bănuiască, însă cum­va, o anume netezime schemati­că în sprijinul pe care astfel de oameni de vază, îl acordă afir­mării tradiţiei. Dimpotrivă, — aş spune, — ascultînd-o pe inginera MARIA STOICESCU. Bunăoară, de cind se ştiu ei, o bună parte din buzoieni sînt legumicultori. Dar ce te faci cînd, la staţiunea experimentală legumicolă apăru­tă recent la margine de oraş, niş­te oameni cu diplomă Intr-ale legumicultura spun că îngrăşa­tul pămîntului se face după niş­te reguli anume . Poate s-ar naşte controverse, poate aceste controverse n-ar fi tocmai... a­­cademice, dacă n-ar exista la Buzău oameni ca Inginera despre care vă vorbeam. Dar care om cu scaun la cap care cultivă le­gume la Cîndeşti, la Vadul Paşi, la Scuteşti, la Şarînga, Sărăţean­­ca, Ulmeni sau prin alte părţi, n-a avut măcar o dată prilejul să muncească alături — pălărie GRAZIELA VîNTU O­AMENI DE VAZĂ B­olnavi închipuiţi • Cînd policlinica este confundată cu ma­gazinul universal • Şase milioane , costul farselor şi al falselor alarme • Se impun măsuri contra celor ce abuzează de servi­ciul public al asistenţei sanitare în detri­mentul bolnavilor D­irectorul unei mari poli­clinici din Capitală na relata un fapt, care, cu mici deosebiri, se repetă aproa­pe cotidian. La ore matinale, în timp ce o mulţime de oameni aşteaptă in faţa fişierului elibe­rarea unui bon, are loc un dialog de genul acesta : — Vă rog un bon la Interne. — S-au terminat. — Daţi-mi la endocrinologie. — Nici acolo nu mai sunt. — Atunci, unde se mai poate obţine totuşi, o consultaţie . — La boli de ochi. Şi persistentul solicitant ob­ţine „un bon“, chiar dacă sta­rea văzului nu reclama consul­tarea unui medic şi nici inten­ţia sa nu era de a ajunge într­­un cabinet de­­oftalmologie. „Dar pentru că tot­ s-a aflat In policlinică. D­e ce să nu profite". Optica acestui soi de „bolnav“ care confundă instituţia sanita­ră cu un magazin universal, de unde poate lua ce vrea, cit vrea, şi încă iară să plătească, devine păgubitoare în primul rînd pentru adevăraţii bolnavi. — Posibilităţile noastre zilni­ce de a răspunde solicitării pa­cienţilor — ne spunea dr. C-tin Gorgos, directorul policlinicii „Vitan“ — sunt limitate. Limi­tate de timp, limitate de însăşi ,capacitatea fizică a unui medic, care, oricâtă bunăvoinţă şi price­pere ar avea, din respect pentru actul medical, nu poate vedea un număr Infinit de bolnavi. Pacienţii închipuiţi mult mai numeroşi decit s-ar crede — sunt nu numai un balast pentru­­ timpul nostru de muncă, ci şi cauza unor pagube, în sensul cel mai strict al cuvîntului. Iată cu ce rezultate se sol­dează insistenţele bolnavilor imaginari de a li se mai face o radiografie sau o analiză în plus, de a mai fi consultaţi şi de specialiştii altor cabinete, „aşa, ca să se convingă“. In timp de nouă luni un număr de 4 000 de radiografii, nu au fost ridicate. Cu alte cuvinte, 40 000 lei e costul filmelor — au fost asvîrliţi pe fereastră. 3100 lei reprezintă numai cos­tul reactivilor — fără a socoti manopera — necesară efectuă­rii celor 280 de analize (realiza­te într-o lună), rămase în car­­toteca laboratorului ca simple piese de arhivă. Bunăoară, P. Ardeleanu, după ce a cerut să i se facă 12 diverse analize al căror cost este de cea. 250 lei, n-a mai manifestat aceeaşi in­sistenţă In a cunoaşte şi rezul­tatul lor. „Bolnavul, închipuit“ a frustrat pe adevăratul bolnav, a consumat astfel inutil timpul celor care au efectuat analiza, al medicului care l-a văzut. Es-IOANA PATRASCU (continuare in pag. a 7-a) Anul XXVIII nr. 7 864 Duminică 1 februarie 1970 6 pagini 30 bani (Continuare in patt. a 5-ai SERVICIILE DE POSTA Şl TELECOMUNICAŢII IN CONCORDANTA CU cerinţele cetăţenilor interviu cu ing. Mihai Balănescu ministrul poştelor şi telecomunicaţiilor • Panfrala talom­nîro dUtGÎIÎâtS­Îîl HOlIS jlldstS • Extinderea liniilor telefonice urbane şi a le­găturilor telefonice interurbane • Mărirea ca­pacităţii reţelei de abonaţi „Telex" • Noi ofi­cii poştale • Mijloace mecanizate de trans­port pentru trimiterile poştale P­oşta şi telecomunicaţiile, ca parte componentă a sis­temului economic naţional, se dezvoltă în concordanţă atît cu nevoile ramurilor economiei naţionale, cit şi cu nevoile orga­nelor locale ale puterii de stat, in scopul asigurării acestora cu mijloace eficiente şi rapide de informare, coordonare, conduce­re operativă şi comunicare intre ele pe toate treptele ierarhice. De asemenea, unităţilor poşta­le şi de telecomunicaţii le revi­ne îndatorirea de a satisface — cu comunicaţii poştale, telefoni­ce şi telegrafice, emisiuni de ra­dio şi televiziune etc. — necesită­ţile tot mai sporite ale populaţiei de la oraşe şi sate. In legătură cu măsurile prevăzute pentru dez­voltarea — în anul 1990 — a aces­tui important sector d­e activitate, am solicitat amănunte tovarăşu­lui inginer MIHAI BALANESCU, ministrul poştelor şi telecomu­nicaţiilor. — Avînd în vedere creşte­rea destul de însemnată de la o perioadă la alta, a soli­citărilor de instalări de pos­turi telefonice la domiciliu, ce se va întreprinde în acest an pentru satisfacerea lor . — In primul rînd, capacitatea centralelor telefonice automate va creşte în 1970 cu peste 30 000 de linii telefonice. Vor fi extinse — cu cite 2 000 de linii — actua­lele capacităţi ale centralelor telefonice automate din oraşele Timişoara, Cluj, Iaşi, Galaţi, I­i­ Teşti, Tg. Mureş, iar cu cite 1 000 noi linii capacităţile cen­tralelor din oraşele Craiova, Braşov şi Baia Mare. Concomi­tent va continua şi acţiunea de automatizare a centralelor tele­fonice cu deservirea manuală, instalîndu-se în acest an cen­tralele telefonice automate — cu o capacitate iniţială de 1 000 de linii — într-o serie de oraşe de reşedinţă a noilor judeţe, ca : Alexandria, Bistriţa, Miercurea Ciuc, Sf. Gheorghe, Slobozia, Vaslui, Zalău. In Bucureşti, unde există un număr însemnat de solicitări, vor fi instalate în acest an 17 000 de posturi telefonice la domiciliu. — Dar pentru dezvoltarea reţelei telefonice interurba­ne, ce măsuri vor fi luate ? — Pentru extinderea reţelei de legături telefonice interurba­ne automatizate, care în prezent cuprinde legături între Bucu­reşti şi 12 localităţi mai impor­tante din ţară, se vor continua lucrările pregătitoare în vederea asigurării condiţiilor tehnice. In acest scop, se vor executa lu­crări de cablare a peste zece trasee deservite în prezent prin linii aeriene. Concomitent se vor efectua lucrări de completa­re a circuitelor actualei reţele automate interurbane, ca de e­­xemplu : Timişoara-Arad, Cluj- Oradea, Cluj-Alba Iulia, Reşiţa- Caransebeş, Galaţi-Brăila, Ba­­cău-Vaslui etc. Prin lucrările din acest an se va putea satis­face în mai bune condiţiuni tra­ficul telefonic — în continuă creştere — spre Braşov, Craio­va, Timişoara, Constanţa etc. şi se va crea totodată baza nece­sară pentru cuprinderea în re­ţeaua interurbană automatizată şi a altor localităţi. Paralel se va dezvolta şi capa­citatea reţelei de abonaţi „Te­lex", care asigură cu legături telegrafice directe instituţiile şi MIRCEA SCRIPCA (Gontinuare In pag. a 3-a) //Binevoitorii Ion Pas D i­easupra cerului mult ne­fericitei regiuni a Bia­­frei continuă să se în­crucişeze intr-o, s-ar părea, frenetică întrecere, avioane care nu mai poartă, de data aceasta, in pintecul lor, pro­iectilele morţii, ci­ bunuri de natură să vindece rănile şi să potolească foamea greu flă­­mînziţilor supravieţuitori ai unui război prea lung ca du­rată şi prea înverşunat. Deo­potrivă străbat mările cu vi­teză maximă şi se înghesuie d nn prea puţinele şi neindea­­juns utilatele porturi ale a­­cestor locuri, vapoare încăr­cate cam cu aceleaşi lucruri, lor adăugindu-li-se şi mate­rialele de construcţie. Consideră de datoria lor să intervină grabnic şi să facă dovada generozităţii nepre­cupeţite, pentru alinarea ma­rilor suferinţe şi lipsuri ale Nigeriei, ţări de pe aproape toate continentele — ajutorul cu adevărat masiv, aducin­­du-l, cum este şi firesc, cele hiperbogate. Sentimentul pe care îl în­cercăm urmărind in presă, la Radio şi la Televiziune des­făşurarea pe întrecute a ati­tor manifestări de ajutorare a ţării pustiite, e complex. Poate s-ar cuveni să spu­nem : Iată exprimarea, nu numai prin cuvinte mari, late şi frumoase, dar şi prin fap­te a spiritului de solidaritate internaţională­­ li salutăm. Cind, undeva, în vecinăta­tea noastră imediată şi, de a­­semenea, pe tărimuri foarte depărtate s-a abătut o cala­mitate naturală avem îndato­rirea să intervenim grabnic pentru a diminua cit de cit urmările cumplite ale­ neno­rocirii. Cu atît mai necesară şi, bineînţeles, urgentă era aju­torareal mult încercatului po­por nigerian, cu deosebire in zonele pe care le-a pirjo­­lit războiul. Încleştarea dintre taberele adverse n-a cruţat oraşe, sate, şosele (au­tea­cite erau­ colibe şi păduri, a mistuit sute de mii de exis­tenţe prin mijlocirea armelor moderne de care ţara, alt­minteri lipsită de adăposturi higienice pentru popor, de spitale, pline, drumuri şi (Continuare in pag. a 2-a) 44 Casa de cultură a sindicatelor din Galaţi, construită în vecinătatea cartierului Ţiglina, dispune de o sală de spectacole cu 700 locuri, două săli de conferinţe a cite 150 locuri, nouă săli pentru desfăşu­rarea activităţilor cercurilor artistice, sală pentru club, o sală de lectură şi studiu, precum şi o bogată bibliotecă, un clişeu . Aspect exterior al acestui lăcaş de cultură Foto : NICU VASILE Hotăriri ale Consiliului de Miniştri privind experimentarea noului sistem de salarizare şi majorarea de cultură, Consiliul de M­iniştri a apro­bat printr-o hotărîre experi­mentarea cu începere de la 1 februarie 1970 a noului sistem de salarizare şi majorarea sa­lariilor lucrătorilor din unită­ţile de cultură. Potrivit prevederilor hotărî­­rii salariile lucrătorilor din muzee, biblioteci, case şi pala­te de cultură, de creaţie popu­lară, universităţi populare şi cămine culturale se majorează în medie cu 11,9 la sută , îm­preună cu creşterea salariilor mici acordată anterior se asi­gură pe ansamblu o creştere medie de 13,1 la sută. De acea­stă majorare a salariilor bene­ficiază un număr de circa 15 000 salariaţi ale căror veni­turi anuale vor fi mai mari cu aproximativ 29 milioane lei faţă de cele realizate înainte de 1 augu­st 1967. Noua salarizare aprobată pentru personalul din unităţile de cultură are la bază princi­pii sim­ilare de remunerare cu­ ale celorlalte ramuri ale eco­nomiei — încadrarea salaria­ţilor pe funcţii, salarii tarifare cu gradaţii, spor de vechime, gratificaţii anuale etc. Toto­dată ea prevede uunele elemen­te corespunzătoare specificu­lui acestei activităţi. Astfel, sa­lariile cadrelor de conducere ale unităţilor de cultură sunt diferenţiate pe cinci categorii ţinînd seama de volumul, im­portanţa şi complexitatea acti­­vităţii­ ce o desfăşoară. Odată cu aplicarea noului sistem de salarizare se asigură şi corelarea mai bună a salarii­lor lucrătorilor din sectorul culturii cu cele ale salariaţi­lor cu funcţii comparabile din alte ramuri. Astfel, salariile di­rectorilor din cămine culturale, proveniţi din rîndul cadrelor didactice transferate din însă­(Continuare In pag. a 3-a) salariilor personalului din unităţile justiţie, procuratură şi arbitraj ­L TELEGRAMA Maiestăţii Sale HASSAN II Regele Marocului RABAT In legătură cu calamităţile naturale care s-au abătut asupra Marocului, în numele Consiliului de Stat, al poporului român şi al meu personal, exprim Maiestăţii Voastre, poporului marocan şi familiilor sinistrate sentimentele noastre de compasiune. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România

Next