România Liberă, martie 1971 (Anul 29, nr. 8196-8221)
1971-03-02 / nr. 8196
Anul XXIX Nr. 8196 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă! EDIŢIA I COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE DE PE LISTA DE IMPORT IN NOMENCLATORUL PROPRIU DE FABRICAŢIE Recent, adresîndu-se ziarului nostru, un cititor îşi punea întrebarea dacă noul tehnic produs în ţara noastră n-ar putea fi mai bine valorificat. El punea rămînerea în urmă în această direcţie pe seama unor cauze de natură organizatorică, „românii avînd, pe lingă fantezie şi imaginaţie, în proporţie destul de însemnată înclinarea spre nou. Cu toate acestea, anumite mecanisme îngreunează valorificarea, în detrimentul economiei naţionale, a unei apreciabile cantităţi de nou şi astfel se produce scump acolo unde s-ar putea produce mai ieftin, se importă, acolo unde nu este necesar importul...“ Ne-am permis să aducem în discuţie aceste rînduri, rinduri care fac parte dintr-o scrisoare adresată redacţiei pentru că, în ele, corespondentul nostru surprinde un fenomen cu puternice implicaţii in activitatea economică. Lucrul acesta a ieşit puternic în evidenţă recent şi la Consfătuirea consacrată activităţii de comerţ exterior. Şi dacă atunci s-a făcut constatarea că în ultimii cinci ani importurile au fost mai mari decit exporturile, pentru oricine sunt clare repercusiunile negative ale situaţiei asupra balanţei noastre de plăţi externe. Cuvîntarea secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a cuprins preţioase indicaţii privind lichidarea acestei situaţii. De asemenea proiectul de Lege cu privire la activitatea de comerţ exterior, de colaborare şi cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică, recent elaborat şi supus dezbaterii publice cuprinde o serie de prevederi menite să pună comerţul nostru exterior pe noi baze, să lărgească simţitor participarea României la schimburile economice cu alte state. Acum totul depinde de modul in care vor acţiona cei în drept să le traducă in viaţă. Sarcinile care stau în faţa economiei noastre în acest domeniu sunt evidente şi au fost încă o dată subliniate în cadrul consfătuirii: creşterea exportului şi scăderea importului. Lăsînd de-o parte primul aspect, despre care ziarul nostru a mai scris, să ne oprim puţin asupra celui de al doilea pornind de la legitima întrebare: se poate oare reduce importul ? Răspunsul este categoric: da. Şi vom argumenta servindu-ne de observaţii personale şi discuţii purtate cu specialişti din economie. Ce am putut desprinde ? Că există la ora actuală o multitudine de cauze, acţionînd independent sau simultan, care fac să importăm ceea ce se află în ţară sau ceea ce se poate produce în ţară. Şi, atunci, ce ne stă in cale ? Este vorba mai întîi de lipsa de preocupare in această direcţie a unităţilor şi ministerelor economice De ani de zile se cunoaşte cererea pe plan naţional a unor materiale şi produse — vom cita printre ele aparatele de măsură şi control, coloranţii din industria chimică, cablurile pentru instalaţii, o serie de sortimente de hîrtie din industria celulozei, diverse tipuri de micromotoare electrice necesare asimilării unor maşini şi produse de uz gospodăresc , dar în loc să facă diligenţele respective pentru a impulsiona producerea acestora în ţară, unităţile şi ministereledin suferinţă“ au preferat an de an să le treacă în plan la rubrica „import“. Am întîlnit situaţii cînd obiectivele de investiţii nu puteau fi date în exploatare deşi complicate şi uriaşe instalaţii erau gata montate. Şi asta pentru că, după cum ni se motiva, lipsea o Piesă măruntă care era aşteptată din import. „Nu se poate produce în ţară?“ — întrebam noi. „Ba da. Dar... — şi urma invariabil o ridicare din umeri. Nu trebuie să uităm şi faptul că în ceea ce priveşte materiile prime, lipsa de cunoaştere a resurselor proprii, insuficienta lor valorificare, generează situaţii cînd importul devine ulterior inevitabil pentru producţia unor noi obiective. Nu este oare normal ca fiecare investiţie să fie precedată de un studiu cuprinzînd posibilităţile de asigurare cu materii prime ? Şi, luînd în considerare toate posibilităţile, să se analizeze raţional dacă nu este mai eficient să se caute valorificarea resurselor proprii de minereuri, chiar dacă au un conţinut mai sărac ? Sînt de asemenea frecvente cazurile cînd întîrzierile în valorificarea unor invenţii determină în continuare importul unor produse. Despre aceste situaţii nefireşti ziarul nostru a scris şi în alte rînduri. Cum se poate, de pildă, ca asimilarea unui produs ca vibratorul electric unidirecţional anarmonic (invenţie premiată acum cîţiva ani la Bruxelles), să dureze 7 ani ? Astăzi vibratorul se produce dar cantitatea nu acoperă nici nevoile interne, recurgîndu-se în continuare la import. Ca să nu mai vorbim de faptul că pentru acest produs există şi posibilităţi de export. Este cert că în astfel de cazuri e vorba numai şi numai de o comoditate în valorificarea unor idei, a unor invenţii, în marea lor majoritate extrem de preţioase. Inventatorii români sunt adesea amînaţi luni şi ani de zile, iar cei în măsură să intervină pentru introducerea în fabricaţie a produselor concepute de ei stau impasibili şi asistă cum se recurge la import. In această ordine de idei am vrea să menţionăm şi faptul că atît industria constructoare de maşini, industria chimică cit şi alte sectoare se dovedesc nu arare ori refractare la nou. Uneori se dă vina pe lipsa de capacitate sau pe sarcinile de plan curente (am putea menţiona cazul unei invenţii al cărei prototip a fost „plimbat“, în felul acesta prin vreo patru uzine şi nu e nicidecum o excepţie care nu permit introducerea în fabricaţie a unor noi produse, alteori e vorba pur şi simplu de o lipsă de încredere in posibilităţile industriei noastre. Pe aceia însă care se situează pe poziţia ,,n-o să putem noi produce niciodată ce face cutare sau cutare ţară“ i-am întreba cum explică totuşi că în ţara noastră se realizează azi la Reşiţa turbinele pentru Porţile de Fier, printre cele mai mari din lume, că exportăm maşini-unelte de Înaltă precizie şi produse electronice în ţări avansate, că am înălţat barajul in arc de pe Argeş, că am trecut la o producţie proprie de calculatoare electro-Ing. CONSTANTIN VRANCEANU (Continuare in pag. a 2-a) PĂMÎNT AL ISTORIEI SI AL VIITORULUI Miron Scorobete * a fost in locuri pline de ZI vestigii, duse ca intr-un *■ * apus perpetuu, unde nu auzi decit tăcerea trecutului şi somnul, netulburat de trecerea clipei, al pietrelor. Ierburi ţepoase creşteau pesta fasturi pierite, glorii căzute se resemnau în ţăndări de marmură şi, ca să dea dimensiune tristeţii, în toată nemişcarea, păsări rare treceau multe pe sus ca vîlvele celor ce-au dominat in blazoane. Ornicul cetăţilor superbe era oprit, pentru ele timpul murise, prezentul lor era cufundat in secole tulburi şi viitorul părea că nu mai avea să le răsară nicicind. Am fost in locuri unde din începuturi nu domnise decit singurătatea. Stinci ursuze nu simţiseră decit copita vierilor sălbatici şi răsuflarea urşilor greoi. Ori erau imaşuri calme, însingurate ca văzduhul, necunoscind decit d in largi răstimpuri, transhumante. Ori şesuri necutreierate decit de lupi flăminzi şi de cîrtiţele nopţii subpămintene. Şi tocmai acolo, in acele uitări geografice, am fost martorul deschiderii de eră, intrării lor in istorie. Se ridicau hărţi amănunţite ca, în presimţirea bătăliilor, cele strategice. Eşantioane de pămint şi rocă erau purtate prin laboratoare. Se săpau şanţuri şi se amenajau şosele pentru transporturi grele. Apăreau barăci, fundaţii, ziduri crenelate. In subteran detunau explozii. Şi, in cîţiva ani, neverosimil de puţini, acolo unde bătuseră vinturile singurătăţii se arătau cetăţi fremătătoare şi aceleaşi elemente care agită marile metropole se împăminteneau în peisaj grăbit şi firesc, şi Acolo nu fusese nimic acum trepida o lume. Am văzut, aşadar, trecutul in cea mai grăitoare înfăţişare a lui şi am văzut viitorul născîndu-se dinamic şi proaspăt. Cele două ipostaze erau îndepărtate ca o stea de o altă stea. Niciunde nu le-am întîlnit atît de apropiate, de unite, crescind una din alta, ca in acele văi fără seamăn dintre Zărand şi Paring. E acolo utila istorie trecută, de la Sarmizegetusele surori la Ţebea, de la Densuş la Mesteacăn, de la negurosul Decebal la celălalt Rex Daciae, Horea, de la enigmaticul Litovoi şi chinuitorul mit cu numele Iancu, de la acel Cervantes hunedorean care se iscălea Ion Budai Deleanu la clasicele siluete ale Densuşenilor. Şi eotita istorie prezentă, de la galeriile strălucind de aur negru in bazinul Jiurilor la vinele de aur adevărat de deasupra Bradului, de la eşarfele de flăcări ale Călanului la cuptoarele necontenit arzind ale Hunedoarei, de la centrul de nerecunoscut al Devei la turlele Mintiei. Trecutul şi prezentul sunt aici atit de organic legate incit nu pare o intimplare faptul că in vatra zămislirii neamului s-a revărsat mindria dreaptă a Horii, s-a dus lupta tribunilor revoluţionari, au singerat Lupenii lui '29, s-a înfăptuit un Front al plugarilor, se construieşte profilul zilelor ce vor veni. Vigoarea istoriei a trecut dintr-o faptă în alta, nerisipită, şi Cită s-a scurs in pămint, irumpe cu o forţă crescută. Toate vorbele din lume au viitorul de aceeaşi stirpe cu trecutul. In noua zonă industrială a oraşului Gheorghieni, din judeţul Harghita, a început construcţia unei fabrici de stofe de mobilă şi ţesături tehnice. Fabrica este prevăzută să intre parţial in funcţiune la jumătatea anului viitor. In faza finală ea va produce 2 milioane mp stofe de mobilă, precum şi 7,3 milioane m.p. ţesături tehnice. La Suceava a început construcţia primei staţii de epurare a apelor reziduale din industrie şi a celor menajere. Amplasată in zona industrială a oraşului, staţia va avea o capacitate de 790 litri pe secundă. Această staţie va fi primul obiectiv de prevenire a poluării mediului acvatic, construit în întregime cu utilaje de fabricaţie românească. EM. VILCEA (coresp. R.I. V Lazăr). La întreprinderea balneară Govora a fost realizat un aparat denumit „Magnetodyaflux" destinat tratării astmului bronşic şi tulburărilor neuro-endocrinovegetative. Aparatul a fost brevetat ca invenţie, întreprinderea „Electrobanat“ din Timişoara a început fabricaţia industrială a unui nou tip de corp de iluminat cu vapori de mercur, pentru drumuri publice. O dată cu acesta a fost pusă la punct şi tehnologia de fabricaţie pentru producţia lămpilor de semnalizare şi lămpilor de poziţie necesare autoturismului românesc „Dacia — 1300“, CLUJ (coresp. R.I. — Al. Kiss). La secţia a 7-a a Trustului de utilaj greu din Cluj a fost realizat un cuptor de var unic in ţara noastră ca mărime şi grad de automatizare. Capacitatea 100 000 tone anual. Concomitent cu creşterea potenţialului economic in perioada actualului cincinal, oraşul Tirgovişte se va dezvolta şi pe plan urbanistic. Recent, a început construcţia unui nou cartier, care va însuma, într-o primă etapă, 400 apartamente. La Universitatea din Bucureşti a fost inaugurat, luni la amiază, primul laborator de psiholingvistică din ţara noastră, care va contribui la dezvoltarea cercetării în acest domeniu, la formarea de specialişti, la extinderea colaborării cu instituţii, similare din străinătate. Constructorii de drumuri din Banat au început modernizarea drumului Oraviţa-Anina-Bozovici-Iablaniţa, importantă arteră rutieră care străbate una din cele mai inimoase zone din Munţii Banatului. In sala Dalles a avut loc luni la amiază, sub egida Comitetului municipal al femeilor Bucureşti, Universităţii populare Bucureşti, constituirea clubului „Femeia XX“. DIRECŢII NOVATOARE IN ARHITECTURA ROMÂNEASCA — Arhitecţii, aflaţi astăzi, in faţa unei opere constructive fără precedent in fara noastră au, în continuare, din vast domeniu, de creaţie. In ce direcţii consideraţi că s-a afirmat aportul lor novator ? — In faţa importantei comenzi sociale ce i se adresează, a problemelor pe care le ridică dezvoltarea societăţii noastre socialiste in ansamblul ei, arhitectura românească a trecut de la creaţia cu rezultat individual la realizarea de mari ansambluri, la regindirea aglomerărilor urbane, a fenomenului urban in general, a funcţionalitaţilor, in lumina locului şi rolului pe care îl au la noi. omul şi colectivitatea, a perspectivelor ce li se oferă in acest domeniu nu dispunem de o experienţă de referinţă. In multe privinţe, munca arhitecţilor este deschizătoare de drumuri. Consider o reuşită de prim ordin a arhitecturii româneşti faptul că formularea unei noi concepţii nu constă în artificii profesionale, în complicate subtilităţi individuale, nu uimitoare „originalităţi“ de moment, ci în sta- Convorbire cu prof. univ. arh. Octav Doicescu vicepreşedinte al Uniunii Arhitecţilor bilirea unui dialog larg cu contemporaneitatea, cu cerinţele ei majore, intr-o căutare perseverentă a virtuozităţii. Tocmai acestea sint valorile cu care arhitectura românească se înscrie in patrimoniul universal, fiindcă sim cele care ii conferă o personalitate proprie, remarcată de numeroşi oaspeţi care au vizitat România. Printre atilea altele, piaţa centrală din Deva, casa de cultură din Suceava, staţiunea Neptun, sunt doar cîteva din lucrările remarcabile din acest punct de vedere şi care şi-au atras unanime aprecieri. — Conferinţa Uniunii Arhitecţilor din Republica Socialistă România, ale cărei lucrări se deschid miine in Capitală, este momentul unei a lente analize a rezultatelor obţinute in ultimii ani in domeniul, arhitecturii, al examinării lor cu obiectivitatea spiritului critic, în contextul importanţei sociale pe care o capătă munca arhitectului, sporesc răspunderile sale faţă de calitatea actului de creaţie, faţă de profesionalizarea sa, ca om care dă linia, de concepţie pentru lucrări ce angajează însemnate investiţii. Satisface, oare, replica pe care o dau arhitecţii acestor deziderate ? ■ — Pentru noi toţi un prilej de reflectare la reuşiteleşi la tarele muncii noastre, Conferinţa Uniunii Arhitecţilor are, în acelaşi timp, o importanţă deosebită prin rolul pe care îl va avea in direcţionarea activităţii noastre viitoare. Pentru ca această activitate să corespundă in mai mare măsură comenzii sociale, cerinţelor actuale în domeniul construcţiilor, ea trebuie ■să fie cit mai strins legată de activitatea practică a şantierelor. Industrializarea construcţiilor, proporţiile operei constructive, impun găsirea unor soluţii inedite, stabilirea unei corelaţii mai raţionale intre estetic şi eficient, ceea ce nu alungă originalitatea şi, dimpotrivă, îi conferă un fundament mai solid. Dobindind ajutoare preţioase în ştiinţele matematice, in tehnologiile moderne, itt normativele elaborate, arhitectul trebuie să rămină un veritabil creator, care îşi asumă o muncă dificilă. Funcţionalitate, diversificare, eficienţă, sunt categorii cărora arhitecţii, noştri ar trebui să le acorde mult mai multă atenţie. — Ce consideraţi că ar trebui întreprins pentru o mai bună valorificare a inteligenţei creatoare româneşti in domeniul arhitecturii, pentru stimularea ridicării calificării arhitecţilor pe trepte superioare ? — In primul rind este de subliniat necesitatea organizării unui schimb amplu şi permanent ,de idei, de informaţii. Centrele de informare existente în momentul de faţă sunt departamentale, au de rezolvat probleme spacifice. Chiarşi Institutul de cercetări in construcţii are o sferă limitată de preocupări, axate in principal pe construcţii industriale. Se resimte lipsa unui sistem de cercetare şi informare care să cuprindă problemele arhitecturii, în ansamblul lor, care să ofere o tribună de popularizare a experienţei înaintate. Inteligenţa creatoare este insuficient valorificată şi sub alt CORNELIA PREDA (Continuare în pag. a 2-a) în Editura politică a apărut: NICOLAE CEAUŞESCU Cuvîntare la Consfătuirea pe ţară a lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat (25 februarie 1971) Preşedintele Republicii Federale a Germaniei, Gustav Heinemann, va face o vizită oficială in România La invitaţia preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu, preşedintele Republicii Federale a Germaniei, Gustav Heinemann, și doamna Heinemarmn vor face o vizită oficială în Republica Socialistă România, în perioada 17—19 mai 1971. In zilele care au urmat scurtei vacanţe de iarnă, in instituţiile de invăţămînt superior au avut loc şedinţe ale cadrelor asociaţiilor studenţeşti pentru desemnarea noilor reprezentanţi în consiliile profesorale şi in senate. Numărul studenţilor in aceste organisme de conducere, a crescut simţitor, ajungîndu-se pină la o pătrime din totalul membrilor acestora. în consilii şi în senate, in afara preşedintelui consiliului uniunii asociaţiei studenţeşti din institut participăreprezentanţi ai fiecărei facultăţi sau, in cazurile cînd instituţiile de invăţămînt superior au mai mult de şase facultăţi, reprezentanţi pe grupe de facultăţi. In bazalegislaţiei in vigoare, reprezentanţii asociaţiilor studenţeşti participă la discutarea tuturor problemelor abordate şi au drept de vot la adoptarea hotăririlor, cu excepţia celor legate de statutul cadrelor didactice. Aşadar, a sporit rolul şi participarea în senat a tinerilor aflaţi pe băncile facultăţilor ca o expresie elocventă a democratismului vieţii noastre universitare. Experienţa de pină acum a dovedit că reprezentanţii studenţimii au adus o contribuţie pozitivă în abordarea problemelor complexe ale procesului instructiv-educativ, cuvintul lor a avut greutatea şi discernămîntul necesare, dovedind maturitate de gindire şi interes pentru conducerea destinelor şcolii noastre superioare. Intr-o convorbire pe această temă cu prof. dr. doc. MIRCEA OPREAN, rectorul universităţii craiovene, interlocutorul se arăta deosebit de satisfăcut de aportul studenţilor în senat, subliniind că, în luarea multor decizii, punctul de vedere al reprezentanţilor tineretului studenţesc a avut o contribuţie deosebită. In cei doi ani de activitate, în toate centrele universitare, aşa după cum s-a constatat, a apărut ca pregnanţă ca justificată întru totul participarea reprezentanţilor studenţilor la conducerea treburilor instituţiilor de invăţămînt superior. Ba, mai mult, s-a simţit nevoia accentuării acestei participări, a creşterii ponderii tineretului studios în senat şi consilii. „Fără îndoială, după doi ani de experienţă, în alt mod pot fi azi abordate problemele reprezentării asociaţiilor studenţeşti in organele de conducere colectivă din invăţămînt, declara de curînd GHEORGHE CREŢU, preşedintele Consiliului U.A.S. din Centrul universitar Timişoara. Pe baza acestei experienţe, iniţiativa organizaţiei noastre de perfecţionare a reprezentării stu- CONST. SÎRBU STUDENŢII ÎN SENAT în legătură cu mărirea numărului reprezentanţilor asociaţiilor studenţeşti în consiliile profesorale şi în senatele universitare Unul din noile „oraşe“ bucureştene : Bercenii. Alături de Titan, de Drumul Taberei, de Floreasca, de Militari şi alte mari cartiere noi ale Capitalei, acest masiv complex de locuinţe din sudul Bucureştilor reprezintă o semnificativă carte de vizită pentru creaţia colectivă a arhitecturii românești contemporane OGLINDA RETROVIZOARE 1966.1970 JUDEȚUL HUNEDOARA (în pag. a 3-a) Unde duce înlocuirea cuvîntului „noi" cu „EU"! In unanimitate, cooperatorii din Plopu, judeţul Brăila, întruniţi in adunare generală hotărau să retragă mandatul încredinţat lui Gheorghe Orăşanu, care le-a fost preşedinte. Votul nu reprezintă altceva decit atestarea unui act deliberat de gândire matură, de chibzuinţă profundă, de analiză multilaterală a activităţii de ansamblu a marii familii de-a lungul unui an şi implicit prin referiri concrete, a ceea ce s-a petrecut vreme ceva mai îndelungată ; analiza faptelor care a contribuit ca această cooperativă, altădată recunoscută prin partea locului cu o bună reputaţie, ca fruntaşă, să bată în anii din urmă pasul pe loc. Cînd am făcut prima cunoştinţă cu Gheorghe Orăşanu acesta era preşedinte de cîţiva ani. Aveam în faţă un om care vorbea cu însufleţire despre cooperativă, despre realizările ei de inceput, care, cu o ardoare pasionantă prefigura în cuvinte avintate viitorul obștei. Expresiile „noi am făcut“, „noi gîndim“, „munca noastră“, „averea noastră“ reveneau ca un leit-motiv in fiecare frază. In cursul anilor ce s-au scurs l-am mai revăzut in nenumărate rînduri. Participa ca delegat sau invitat la şedinţe importante, la consfătuiri şi schimburi de experienţă. I-am citit numele în ziarul local. Întotdeauna legat de succesele cooperativei... Şi iată-l acum pe Gheorghe Orăşanu într-o ipostază diametral opusă aceleia cu care îi obişnuise pe cei care îl cunoşteau. Intimplarea poate surprinde doar pe cei care nu au mai avut de-a face cu el şi cu cooperativa în ultimii 2—3 ani. Dar nu şi pe cei care i-au fost în apropiere. Preşedintele din Pippu abdicînd treptat de la principiile ce le incumbă importanta funcţie ce i-a încredinţat-o voinţa colectivă, a suferit o metamorfoză nedorită, comportamentul lui nemaifiind în măsură să satisfacă exigenţele pe care Ie implică o asemenea muncă de răspundere. Socotind că succesele cooperativei, realizările dobîndite cu efortul a sute, de oameni s-ar datora în exclusivitate meritelor lui de preşedin- I te, că tot ceea ce se înalţă prin truda cooperatorilor n-ar fi pu- se decit pe seama „destoiniciei“, „hărniciei“, „neoboselii“ — etichete cu care adesea s-a gratulat şi cărora nu le înţelege sensul, gindind că singur le-ar merita, a început să înlocuiască tot mai des cuvintele „noi“, „noastră“, „noastre“ cu cuvintul „eu“, într-o altă formulare, cu înţelesu-i real, asta înseamnă că „nimic nu se mai clinteşte în cooperativă decit aşa cum vreau eu“. Mai are rost să consult oamenii, să le ascult şi să le respect părerea, să iau decizii care să fie rezultatul sfătuirii unui mare număr de cooperatori ? La ce ar folosi, dacă eu sunt de fapt totul ? — gîndea şi acţiona în consecinţă Orăşanu. Pentru ce să mai fie dezbătute măsurile luate în consiliul de conducere sau adunarea generală cînd ceea ce zic, eu e sfînt ? — aşa a gîndit şi dispus în multe situaţii. Nu a vrut să renunţe sau măcar să motiveze în faţa cooperatorilor mobilurile pentru ce doreşte să transforme cooperativa în fabrică de... cărămizi, angajînd anual o „mandatară“ care se obliga să fabrice cărămizi pentru cooperativă, dar care uita de fiecare dată această obligaţie, rămînînd constant debitoare cu sume importante, neomiţînd în schimb să-şi onoreze „contractele" către diferite „părţi“, cu toate că destui cooperatori i-au atras preşedintelui atenţia, şi personal, şi în şedinţe, că aici este vorba de afaceri dubioase. VALERIU STOIU (Continuare in pag. a 5-a) DE CE NU A MAI FOST REALES PREŞEDINTELE COOPERATIVEI AGRICOLE DIN COMUNA PLOPU-BRAILA (Continuare în pag. a 2-a)