România Liberă, mai 1971 (Anul 29, nr. 8248-8273)

1971-05-01 / nr. 8248

. Omagiu muncii, omagiu poporului constructor utinele informaţii pe care le deţinem din ziarele democratice ale vremii şi din mărturiile participanţilor arată că ziua de 1 Mai 1921 a fost sărbătorită in cea mai mare parte a ţării prin întruniri la sală şi serbări cimpeneşti. In România fusese declarată de curând starea excepţională care interzicea demonstraţiile, deşi la Timişoara, Cluj, Reşiţa, Craiova, Satu Mare, mase de oameni de pină la 20 000 de participanţi aveau să încalce consemnul autorităţilor manifestând pe străzi şi in pieţele publice. In ciuda măsurilor drastice întreprinse de poliţie care se pemea să nu se repete manifestaţiile de la trecutul 1 Mai, de o amploare fără precedent, cronica din anul acela al sărbătorii, desfăşurate sub semnul pregătirii congresului care avea să consfinţească peste citeva zile crearea Partidului Comunist Român, notează trei momente semnificative. La Cîmpina, unul din militanţii de vază ai mişcării muncitoreşti, pe care-l vom regăsi la 3 mai printre protagoniştii congresului de constituire, rostea aceste cuvinte : „La voinţa burgheziei de a ne desfiinţa, noi să manifestăm cu îndîrjire voinţa noastră de a trăi, iar existenţa noastră ca partid de clasă, de clasă muncitoare organizată, să ne-o apărăm prin toate mijloacele cu putinţă“. La Jilava, 110 deţinuţi politici adunaţi în curtea închisorii au ţinut discursuri şi au ciitat cîntece revoluţionare. Marcînd cu un gest elocvent legătura cu tovarăşii de luptă din afara temniţei, ei au trimis un steag roşu pe care erau înscrise lozinci proletare şi însemnele partidului comunist însoţit de un mesaj de salut muncitorilor întruniţi la Grădina Bordei — principala manifestare muncitorească bucureşteană cu prilejul acelui 1 Mai — unde avea să fie aclamată cu însufleţire, prin atîtea alte locuri, ideea creării partidului comunist. In sfirşit, la serbarea muncitorească din „Lunca Craiovei" un profesor de liceu, viitor participant la primul Congres al partidului, dădea citire unor pasaje din Proclamaţia lui Tudor Vladimirescu. Şi , ca o concluzie la toate acestea, primul număr al ziarului „Socialismul“ apărut după 1 Mai titra cu litere groase : „muncitorimea şi-a făcut datoria“, în zarea acelui întîi mai, sărbătorit cu aceeaşi conştiinţă neclintită în victoria clasei muncitoare puteau fi desluşite, astfel, semnele unei primăveri cum nu mai fusese alta, aducătoare de mari şi iivnite împliniri, eroii manifestaţiilor de aliinei in marea lor majoritate militanţi ai aripii de stingă a socialiştilor nu erau alţii decit protagoniştii actului de la 6 mai, episoadele înfăţişate căpătind deopotrivă tîlcul unui simbol şi al unei lucide anticipaţii. In ziua inițiului de mai care a precedat numai cu o săptămină evenimentul istoric al făuririi Partidului Comunist Român era afirmată în chip solemn realitatea că în România există şi va exista UN PARTID DE CLASA, un partid al clasei muncitoare, pentru apărarea şi întărirea căruia luptătorii săi făgăduiau să nu precupeţească nici o osteneală. Iar ca un prim şi atotcuprinzător program al acestui partid — dorinţa îndîrjită DE A TRĂI, superbă afirmare a unor valori umane esenţiale : VIAŢA, CREAŢIA. Astăzi, cînd sărbătoarea muncii a devenit pentru noi şi unul din momentele care ne îndeamnă să privim in urmă, înainte şi înlăuntrul nostru, dimensiunea contemporană a vieţii, a creaţiei se măsoară in realizările din ce în ce mai rodnice ale glorioasei noastre clase muncitoare, în alianţa indestructibilă cu ţărănimea şi intelectualii patriei sub conducerea Partidului Comunist Român. Este dimensiunea căreia îi conferă o grandioasă imagine concretă coloanele care defilează în zilele marilor noastre sărbători prin faţa tribunelor, oameni liberi, stăpini pe uneltele muncii lor şi pe roadele acesteia, oameni care, omagiind munca, se cinstesc pe sine, cinstesc poporul român constructor al socialismului. In ziua de 1 Mai 1921, cu o săptămînă înainte de evenimentul istoric al făuririi Partidului, 110 militanţi ai mişcării comuniste din România întemniţaţi în fortul Jilava au trimis drept mesaj celor din afara închisorii un steag roşu, lucrat de mîinile lor, pe care erau înscrise lozinci proletare şi însemne ale partidului comunist. Ca de fiecare dată de cina începuse să fie sărbătorită ziua de 1 Mai, muncitorii români îşi afirmau solidaritatea de clasă cu muncitorii din toată lumea, internaţionalismul lor fierbinte. Astăzi, stăpini pe nunca lor şi pe destinele ţării in care trăiesc, muncitorii români manifestează pentru prietenia şi colaborarea frăţească dintre poporul nostru şi popoarele tuturor ţărilor socialiste, pentru unitatea clasei muncitoare din lumea întreagă în lupta pentru pace, democraţie şi socialism, pentru unitatea tuturor forţelor care luptă împotriva imperialismului. La 1 Mai 1921, în ajunul zilei pe care crearea Partidului Comunist Român avea să o prefacă in piatră de hotar în istoria contemporană a României, un profesor din Craiova, care avea să devină unul dintre întemeietorii partidului, dădea citire la serbarea muncitorească unor pa- BORIS BUZIJA (Continuare in pag. a 5-a) Proletari din toate țerile, uniţi-vă! EDIŢIA I COTIDIANUL CONSILIULUI NATIONAL AL FRONTULUI UNITATII SOCIALISTE MARELE PLATAN Mâhnea Gheorghiu cum un veac şi jumătate, cind s-a tras Tudor , cu pandurii lui la Cotroceni, să-şi pregătească stăpinirea şi rezistenţa patriotică, era un platan pe malul giilei, sub coroana căruia se puteau adăposti, de ploi şi arşiţă, cincizeci de călăreţi. Marele platan înfipt in prundul bucureştean al Dîmboviţei l-a privit pe Tudor călătorind spre reşedinţa scurtei sale domnii de la mănăstirea Cotroceni, apoi l-a văzut, peste două luni, in luna mai 1821, ridicindu-şi tabăra şi plecind in moarte. Inundaţiile se ţineau lanţ şi incendiile după ele şi holera şi ocupaţia străină. Anton Pann exclamă : „Vai, ce vedere ! ce groază vie, Ce bici, ce pară, urgii Ce jale mare ! ce sărăcie ! Căzu deodată pe Bucureşti..." In faţa platanului era o moară de apă şi o podişcă de lemn. Cind s-a mai revărsat o dată grila, pe vremea lui Cuza, le-a luat apele. O gravură a lui Th. Aman surprinde acest moment. Au apărut cazărmi şi circiuvni, case de mahala şi ateliere mici şi mari, şcoala de medicină. Serile de vară amestecau in foşnetul coroanei lui gigantice, şoaptele ,,complotiştilor“ din Asociaţia generală a lucrătorilor din România", arestaţi de guvernul Lascăr Catargiu şi ale „petroliştilor“ din Societatea Studenţilor. Denumirea acestora din urmă voia să reamintească pe aceea dată de burghezia versailleză unor detaşamente de comunarzi care folosiseră petrolul aprins in luptele de stradă de la Paris. Bucureştiul începuse deja să fie „micul Paris“, dar nu pe-aici, printre florile mahalalei puse pe pieptul firav al copiilor răpuşi de febra tifoidă şi malaria■ provocate de apele Dîmboviţei. La fabrica de bazalt de la Cotroceni se lucra 16—18 ore pe zi, la o temperatură de 50 de grade. Toţi muncitorii, bărbaţi, femei şi copii, erau bolnavi de tuberculoză şi conjunctivită granuloasă. O dată pe an, de obicei iarna, patronii fabricii concediau cam 400 de lucrători, asvirlindu-i in uliţă, ca să angajeze alţii „sănătoşi“ şi mai ieftini, dintre şomeri. „Sunt mahalale întregi cuprinse de lipsa de lucru", scriaziarul „Munca“ in ianuarie 1804. La porţile fabricii, ciocnirea muncitorilor cu poliţia devenise spectacolul obişnuit al uliţei la zilele de chenzină. Si platanul isi clătina in vintul serii ciudatele-i fructe cafenii, ca nişte grenade mici ruginite. La o inmormintare, transformată in demonstraţie politică, au apărut şi drapele roşii, purtate de membrii (Continuare în pag. a 5-a) cereşti ! 1 Mai s-a identificat întotdeauna cu primăvara omenirii, cu viitorul ei. Foto : MIHAI POPESCU PRIMII LOCATARI IN CEL MAI TINAR CARTIER AL BACĂULUI „Cremenea“. Cel mai tinăr cartier al Bacăului. In devenire, însă, cel mai mare. Pentru că, în cursul actualului cincinal, vor fi construite aici 5 000 de apartamente. Alături de blocurile de locuinţe vor fi ridicate : un liceu, o şcoală generală cu 40 săli de clasă, două complexe comerciale, o grădiniţă şi o creşă pentru copii, precum şi alte obiective social-culturale. La ora actuală se află în diferite stadii de execuţie 770 din cele 250 apartamente ce vor fi date în folosinţă în acest an. Iar în ajunul zilei de 1 Mai, în cinstea semicentenarului partidului constructorii au predat la cheie primul bloc de locuinţe din cartierul „Cremenea". DE 20 DE ORI MAI MULT DECÎT ÎNTREAGA PRODUCŢIE A HUNEDOAREI DIN ANUL 1938 Comparaţia ni s-a părut a fi elocventă pentru Înalta măestrie şi hărnicia oţelarilor hunedoreni. Aproape că n-a fost sărbătoare la care să nu aflăm veşti bune despre ei. Şi astăzi ei se află în primele rînduri. In primele patru luni, hunedorenii au dat peste plan 12 000 tone oţel. Iar în anul 1938, întreaga producţie a Hunedoarei era de 600 tone.... „Să nu uitaţi , ne-a spus maistrul Ştefan Tripşa, că în 1971 vom da trei milioane de tone de oţel. Poate şi mai mult, deşi pentru prima dată ne-am propus o asemenea cifră. Şi asta fără investiţii suplimentare...“ Primul milion de tone din cele trei cife cuprinde uriaşul şuvoi de metal a fost realizat în mai puțin de patru luni. „VULCAN" A PORNIT PE MARE A fost o săptămînă plină pentru constructorii de nave din Galaţi. După ce luni a fost turnată, pentru prima dată în ţară, elicea navală destinată echipării cargourilor de 7 500 tdw (felicitări echipei maistrului tehnolog Mircea Roibu !) iată că s-au înregistrat pe şantier — să notăm că înainte de termenul prevăzut — alte două evenimente. Este vorba mai Intîi, de lansarea la apă a unui nou cargou de mărfuri generale, cu o capacitate de 4 500 tdw. A doua realizare o constituie noul mineralier „Vulcan" de 12 500 tdw, al patrulea vas de acest tonaj construit la Galaţi,, care a pornit să efectueze probele de marş pe mare. Peste 3—4 săptămîni, el va intra în dotarea flotei maritime româneşti UN NOU MEMBRU AL FAMILIEI DE STRUNGURI ARADENE : S.N.A. 280 Este un succes pe care constructorii de strunguri din Arad îl închină zilei de 1 Mai și apropiatei aniversări a partidului. Noul strung S.N.A. 280 în trei tipodimensiuni — CINE VA CÎȘTIGA ÎNTRECEREA Cu un an în urmă, constructorii de la Întreprinderea de construcţii industriale montate Braşov s-au „prins“ că vor ridica un bloc cu 24 apartamente in 40 de zile. Şi au reuşit. Chiar mai devreme. In zilele care urmează vom fi martori la o nouă întrecere a constructorilor. Cu cine ? Cu ei înşişi... îmbunătăţirea şi perfecţionarea sistemului constructiv cu elemente spaţiale din beton armat va permite ridicarea unui bloc cu 20 de apartamente în numai 5 zile. In ziua de 8 mai vom afla rezultatul, pentru că începerea lucrărilor va avea loc la 3 mai. Performanţa se datoreşte exclusiv superioarei organizări a muncii şi aparţine constructorilor suceveni. Obiectul ei : o nouă capacitate de producţie de 1 000 tone maşini-unelte anual la întreprinderea mecanică Suceava. Iar cele opt luni cu care intră mai devreme în funcţiune noul obiectiv echivalează cu un spor de producţie în valoare de 17 milioane lei în acest an. Mai notăm faptul că la Fabrica de conserve din legume şi fructe Burdujeni a început să producă şi aici cu patru luni înainte de termen, un obiectiv cu o capacitate de 2 000 tone conserve anual. Şi dacă menţionăm şi valoarea producţiei suplimentare pe patru luni — 85 milioane lei — Înregistrată pe ansamblul judeţului vom da deplină acoperire afirmaţiei că Ţara de Sus se înfăţişează la marea sărbătoare cu fruntea sus... CONSTANTIN VRÎNCEANU cu sprijinul corestrbndenţilor judeţeni realizat mai devreme cu două luni decit prevedeau graficele — vine să se alăture celor aproape 50 de ŢARA DE SUS CU FRUNTEA SUS... maşini-unelte ce se construiesc la Arad. Şi care se exportă în 40 de ţări ale lumii. SĂ PRIVIM PREZENTUL DIN VIITOR aci marile aniversări aduc în febrila noastră goană lr actualitate răgazul unei meditaţii, impun o confruntare cu noi înşine, această mare aniversare pe care o sărbătorim — semicentenarul partidului — ne obligă şi la acel dialog dificil cu noul timp al vremii noastre : viitorul-prezent. Cîndva viitorul era Marele Necunoscut, destinul orb, după o expresie antică. Nu este multă vreme de cind oamenii au învăţat să-şi pregătească viitorul în fiecare clipă a prezentului lor. Ne îngăduim să spunem că la noi, mulţi au învăţat aceasta în urmă cu o jumătate de veac, când a luat fiinţă Partidul Comunist Român. Acum pregătind viitorul căutăm, în funcţie de el, mijloacele să ne modelăm şi să ne remodelăm prezentul. Ştiinţa a atins, în această etapă a noastră de strălucită maturizare, momentul cel mai important al revoluţiei sale, cel mai profund. Pentru că ea nu se mai desfăşoară doar în sfera ideilor ştiinţifice, influenţează şi pretinde nu numai dezvoltarea tehnicilor şi tehnologiilor ci acţionează şi asupra concepţiei şi atitudinii fiecăruia, indiferent de locul pe care-l ocupăm in schema de activitate. Şi înţelegem in plenitudinea lor cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu rostite la plenara C. C. a P.C.R. din februarie : „Să unim elanul revoluţionar cu ştiinţa şi atunci vom construi cu succes societatea comunistă“. Convorbire cu ing. Gheorghe Cioară preşedintele Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie . Prin titulatura de Consiliu naţional pentru ştiinţă şi tehnologie acestui organism i se acordă acele atribuţii care corespund cu exactitate etapei actuale in dinamica progresului industrial, sau mai pe scurt şi mai exact, a progresului. Iată de ce, tovarăşe preşedinte, in discuţia pe care v-o propunem, ne-am... limitat la tema cea mai vastă, fără îndoială, dar cea mai importantă pentru că răspunde prin excelenţă sarcinilor consiliului : activitatea dv. conjugată la timpul „viitorulprezent“. — Conducerea de partid şi de stat a luat măsura de a schimba denumirea, transferînd în preocupările noastre noi servicii în domeniul tehnicii prelucrării datelor cu mijloacele automate şi tehnologiei. Dar bineînţeles, noua denumire indică o problemă de importanţă majoră menită să determine modificări de fond în activitatea acestui organism. Şi anume, lărgirea ariei de preocupări, în special pe linia creşterii participării sale la introducerea progresului tehnic în economia naţională, precum şi la asigurarea unei prezenţe mai active în viaţa unităţilor de cercetare şi de proiectare în valorificarea rezultatelor cercetării ştiinţifice. Este evident că activitatea ştiinţifică, pentru a se dovedi eficientă şi a se justifica pe deplin ca factor component al dezvoltării economice şi sociale, trebuie să-şi găsească o prelungire orgarică în activitatea tehnologică şi de producţie. Aşadar, problema capitală a creşterii eficienţei activităţii ştiinţifice — care poate avea o influenţă hotăritoare asupra dezvoltării însăşi a cercetării ştiinţifice — o constituie capacitatea noastră de a asigura valorificarea rapidă în producţie a rezultatelor obţinute, „ de a reduce continuu ciclul cercetareproiectare-producţie. — Dacă am înţeles bine din cele spuse de dv., consiliul pentru a-şi „mărturisi“ această capacitate, trebuie să pună la punct, el, o atentă şi minuţioasă strategie a ştiinţei şi tehnologiei. — Fără îndoială. Experienţa proprie şi a altor ţări scoatem evidenţă faptul că eficienţa cu care se înfăptuieşte politica în domeniul ştiinţei depinde, în mare măsură, de instrumentele şi mecanismul prin care ştiinţa intervine în dezvoltarea activităţii de cercetare. Instrumentul principal prin care se poate interveni eficient in orientarea potenţialului ştiinţific al ţării îl constituie sistemul de planificare al cercetării ştiinţifice. O privire retrospectivă asupra modului in care am folosit acest instrument în înfăptuirea sarcinilor ce ne revin, conduce la constatarea că am urmărit, îndeosebi, planificarea tematicii de cercetare. Corelarea între tematică, baza materială și personalul necesar a fost efectuată, în special, la nivelul ministerelor și altor organe centrale. Ca urmare, pe parcursul executării unor cercetări cu caracter interdepartamental, au apărut necorelări între sarcinile de cercetare planificate, baza materială și personalul afectat, care s-au răsfrînt negativ asupra duratei cercetării. De asemenea, exercitarea func- CATINCA MUSCAN (Continuare în pag. a 5-a) în paginile 2 și 3. DE CINCIZECI DE ORI TRĂIASCĂ 1 MAI!