România Liberă, mai 1971 (Anul 29, nr. 8248-8273)

1971-05-08 / nr. 8254

Anul XXIX Nr. 8254­­ 8 pagini 30 bani ADUNAREA SOLEMNĂ CONSACRATĂ ANIVERSĂRII SEMICENTENARULUI PARTIDULUI COMUNIST ROMĂN Expunerea tovarăşului NI­COLA­E CEAUŞESCU Stimaţi tovarăşi şi prieteni, Sărbătorim astăzi împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Român, eve­niment de însemnătate istorică epocală în viaţa poporului nostru. Cu acest prilej festiv permite­­ţi-mi să vă adresez dumneavoastră, tuturor co­muniştilor, întregului nostru popor, cele mai calde felicitări şi un cordial salut din partea Co­mitetului Central al Partidului Comunist Român, a Consiliului de Stat și a guvernului Republicii Socialiste România. (Aplauze puternice, prelun­gite) Această aniversare prilejuiește o retrospectivă a drumului parcurs de partid, a luptelor duse de clasa muncitoare, de toţi oamenii muncii din patria noastră pentru dreptate şi libertate socială şi naţională, pentru răsturnarea regimului bur­­ghezo-moşieresc, pentru cucerirea puterii politice şi făurirea cu succes a socialismului în România. Drumul străbătut nu a fost neted ; au trebuit învinse multe greutăţi, trecute mari obstacole — dar nici teroarea sălbatică, nici închisorile şi nici chiar moartea nu i-au putut abate pe comu­nişti din calea lor. Comuniştii au ţinut întotdea­una sus steagul luptei sociale şi naţionale, acţio­­nînd ca organizatori şi conducători încercaţi ai clasei muncitoare, ai întregului nostru­­ popor muncitor. (Aplauze puternice, prelungite). Ceea ce i-a însufleţit permanent pe comunişti în lupta lor a fost încrederea nestrămutată în învă­ţătura atotbiruitoare marxist-leninistă, devota­mentul nemărginit faţă de năzuinţele de liber­tate naţională şi dreptate socială ale poporului. (Vii aplauze) La această adunare participă veterani care au luat parte la formarea partidului, mulţi activişti din anii ilegalităţii care şi-au îndeplinit cu de­votament neţărmurit sarcinile încredinţate de partid, aducîndu-şi contribuţia la toate marile succese obţinute de partidul şi poporul nostru. Partidul îi preţuieşte în cel mai înalt grad pe ac­tiviştii din anii ilegalităţii, în numele Comitetu­lui Central le adresez tuturor calde felicitări şi mulţumiri comuniste ! (Aplauze îndelungate) Stimaţi tovarăşi, Istoria partidului nostru este istoria lupte­lor sociale şi naţionale ale clasei muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, ale tuturor oame­nilor muncii fără deosebire de naţionalitate, este istoria naşterii şi dezvoltării mişcării muncitoreşti şi revoluţionare din România. Noi, comuniştii, sîntem continuatorii­ tradi­ţiilor progresiste ale întregului popor. Cinstim pe toţi acei care au stat în fruntea luptei­ împo­triva asupririi străine, pentru neatârnarea poporului, pentru formarea statului naţional român. (Aplauze puternice). Greul luptelor l-au dus întotdeauna masele largi populare­­ lor le adresăm cea mai fierbinte recunoştinţă şi ne plecăm cu smerenie în faţa jertfelor grele pe care le-au dat în aceste lupte. (Vii aplauze). Secolul al XIX-lea s-a caracterizat prin mari mişcări pentru eliberarea naţională şi socială. Răscoala din 1821, revoluţia din 1848, Unirea Principatelor în 1859, războiul pentru independenţă din­­ 1877 sunt momente cru­ciale în istoria ţării noastre. Aceste eveni­mente au marcat totodată intrarea ţării pe calea dezvoltării capitaliste, precum şi apariţia pe scena istoriei, o dată cu burghe­zia, a clasei muncitoare, în a două jumătate a secolului trecut, îndeosebi după formarea statului naţional român în 1859. România a cunoscut o puternică dezvoltare capitalistă. Situaţia specifică determinată de dependenţa faţă de imperiul otoman şi de pătrunderea în economia ţării încă din­­acea perioadă a capitalului străin, a creat oamenilor muncii condiţii deosebit de grele. în acest cadru, încă în perioada 1860—1870, începe crearea organizaţiilor muncitoreşti, nu mă mai refer la acele începuturi ale socialismului utopic apă­rute cu mult înainte pe teritoriul României. Trebuie să menţionez că formarea prime­lor cercuri muncitoreşti, începutul răspîndi­­rii ideilor socialiste în România, au fost sti­mulate de legăturile militanţilor români cu făuritorii socialismului ştiinţific — Marx şi E-'o-Uf.­. Intr-o scrisoare trimisă militantului socialist Ion Nădejde în 1888, Engels arăta că încearcă o mare satisfacţie văzînd că so­cialiştii din România au adoptat în progra­mul lor principiile fundamentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mişcării muncitoreşti şi răs­­pîndirea ideilor socialismului ştiinţific au dus la formarea în 1893 a Partidului Social- Democrat al Muncitorilor din România. Deşi a activat numai 6 ani datorită trecerii unor mulţi din cei care au luat parte la înfiinţarea partidului în 1921 şi care au activat în rîndurile sale nu mai sînt printre noi, în semn de adine omagiu, propun să păstrăm un moment de recu­legere. (Asistenţa se ridică pentru cîteva clipe în picioare, cinstind memoria celor dispăruţi). fruntaşi de partea burgheziei, Partidul So­cial-Democrat al Muncitorilor din România a ma­rcat un moment deosebit în lupta poli­tică a clasei muncitoare. Organizarea pe plan naţional a mişcării sindicale în 1906 şi refa­cerea partidului socialist în 1910 reflectau maturizarea politică a proletariatului din România, rolul tot mai important pe care îl dobîndea în viaţa ţării. Continuînd să în­treţină legături cu mişcarea revoluţionară din alte ţări, mişcarea muncitorească din România a ajutat la transportul în Rusia a lite­raturii tipărite de emigraţia rusă din Apus — inclusiv a Iskrei leniniste — a manifestat o ac­tivă solidaritate cu lupta proletariatului rus împotriva ţarismului în 1905, printre altele acordînd ajutor e­­xhipajului revoluţionar de pe cru­cişătorul Potemkin care, după cum se ştie, a primit azil politic n România. Militanţii socialişti români au avut legături nemijlo­cite cu V. I. Lenin. în anii pre­mergători, precum şi în timpul primului război mondial imperia­list, mişcarea muncitorească şi socialistă a acţionat cu hotărîre împotriva războiului, participînd la conferinţele internaţionale an­tirăzboinice şi organizînd mari manifestaţii de masă în ţară. După terminarea războiului şi realizarea statului naţional uni­tar, România a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare ; totodată, mişcarea muncitorească şi socia­listă a căpătat dimensiuni noi. La sfîrşitul deceniului al doilea al secolului nostru, în ţară se acumulaseră multe contradicţii sociale şi naţionale care creau cu acuitate necesitatea unor profun­de transformări în viaţa societă­ţii. Se impuneau, în special, în­făptuirea reformei agrare, crea­rea unei industrii naţionale a­­vansate, lichidarea dependenţei faţă de capitalul străin, demo­cratizarea vieţii politice şi de stat. De realizarea acestor trans­formări depindea progresul ra­pid al ţării din punct de vedere economic şi social. în viaţa internaţională se adînceau, de ase­menea, continuu contradicţiile; avea loc un puternic avînt revoluţionar al clasei munci­toare, se prăbuşeau imperii, creştea lupta de eliberare naţională şi socială. Victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie vestea în­ceputul unei noi ere în istoria omenirii — era trecerii la făurirea socialismului şi comunis­mului. (Vii aplauze). In aceste împrejurări interne şi internaţio­nale, clasa muncitoare şi alte forţe sociale din România s-au ridicat cu hotărîre la luptă îm­potriva asupririi sociale şi naţionale. Grevele din 1918—1919, greva generală din 1920, ade­veresc creşterea avîntului revoluţionar, afir­marea tot mai puternică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forţă socială a societăţii româneşti. Situaţia internă şi internaţională, luptele de clasă din acei ani au grăbit cristalizarea ne­cesităţii creării unui partid revoluţionar de tip nou,, în stare să conducă clasa muncitoare şi celelalte forţe progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor lor demo­cratice, pentru înfăptuirea unor adînci trans­formări sociale. în rîndurile partidului socia­list se manifestau tot mai puternic forţele care se pronunţau pentru un partid revoluţionar, bazat pe ideologia marxist-leninistă. La 8 mai 1921 Congresul partidului socialist a hotărît, cu o mare majoritate de voturi, transformarea sa în Partidul Comunist din România. (Aplauze puternice, îndelung repetate) Cred că sînteți de acord să salutăm prezenţa la adunarea noastră MĂREŢE TRADIŢII REVOLUŢIONARE DE LUPTĂ PENTRU ELIBERAREA SOCIALĂ ŞI NAŢIONALĂ A POPORULUI, PENTRU SOCIALISM In timpul adunării solemne Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Ain COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Cea de-a 50-a aniversare a întemeierii Partidului Comu­nist Român, eveniment de im­portanţă epocală în istoria mişcării muncitoreşti din ţara noastră, în viaţa poporului ro­mân, a fost sărbătorită, vineri dimineaţa, în Capitală, în ca­drul unei adunări solemne or­ganizate în sala Palatului Re­publicii Socialiste România. Marea sală are un aspect festiv. Pe fundalul scenei, do­minat de faldurile drapelelor partidului şi statului, se văd stema Partidului Comunist Ro­mân, cifra jubiliară „50“ şi datele jubiliare : „1921—1971“. La ora 10 dimineaţa, o fur­tună de aplauze şi urale salu­tă sosirea în sală a conducăto­rilor partidului şi statului. în prezidiu iau loc tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraş, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheor­ghe Pană, Gheorghe Rădules­­cu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Dra­gan, Emil Drăgănescu, Ja­nos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheor­ghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ște­fan Voitec, Iosif Banc, Con­stantin Băbălău, Petre Blajo­­vici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniţă, Carol Ki­rály, Vasile Patilineţ, Ion Stă­­nescu, Mihai Telescu, Iosif Uglar, Richard Winter, pre­cum şi participanţi la crearea partidului şi alţi veterani ai mişcării muncitoreşti din ţara noastră — Gheorghe Cristescu, primul secretar general al Partidului Comunist din Ro­mânia, Constantin Pîrvulescu, Chivu Stoica, Mihail Cruceanu, Ion Niculi, Alexandru Senco­­vici, Gheorghe Vasilichi, Petre Constantinescu-Iaşi, Vanda Ni­colschi, Constantin Ţiulescu, Constanţa Crăciun, Vasile Bî­­gu, Victor Brătfăleanu, Ion Po­pescu-Puţuri, Sanda Ranghel, Anton Breitenhofer, Ladislau Banyai, Lajos Csőgor, József Meliusz, Gheorghe Petrescu, Gheorghe Rusu, Mihail Roşia­­nu şi Vida Géza— fruntaşi în muncă din industrie şi agricul­tură — eroi ai muncii socialis­te — conducători ai organiza­ţiilor obşteşti, generali, oameni de ştiinţă, artă şi cultură. Se aflau în sală membrii C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, ai Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, activişti de partid şi de stat, numeroşi membri de partid din ilegalitate veniţi din toate judeţele ţării, primii se­cretari ai comitetelor judeţene ale P.C.R., conducători ai in­stituţiilor centrale şi organiza­ţiilor obşteşti, muncitori şi ţărani fruntaşi în producţie, militari ai Forţelor noastre Armate, savanţi, creatori pe tărîmul artelor. Miile de oameni prezenţi la adunarea solemnă ofereau ima­ginea simbolică a însăşi isto­riei partidului. Alături de par­ticipanţi la primul congres de constituire a P.C.R., de vechi militanţi care în anii negri ai ilegalităţii au luptat în rîndu­rile partidului în marile bătălii de clasă organizate şi conduse de comunişti pentru libertatea şi independenţa patriei, pentru fericirea poporului, alături de cei care şi-au adus contribuţia la victoria insurecţiei de la 23 August, instaurarea regimului democrat, la înfăptuirea revo­luţiei populare, se aflau repre­zentanţii tuturor categoriilor de oameni ai muncii, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, de toate vîrstele şi profesiile. Sînt cei care cu braţele şi cu mintea participă cu pasiune şi înaltă responsa­bilitate patriotică la elabo­rarea şi traducerea în viaţă a politicii Partidului Comunist Român, înălţînd pe pămîntul patriei noastre edificiul socie­tăţii socialiste multilateral dezvoltate. Erau de faţă şefi ai misiuni­lor diplomatice acreditaţi în Republica Socialistă România. Adunarea a fost deschisă de tovarăşul Ion Gheorghe Mau­rer membru al Comitetului E­­xecutiv, al Prezidiului Perma­nent al C.C. al P.C.R., preşe­dintele Consiliului de Miniştri. în ovaţiile asistenţei, la adunarea solemnă a luat cu­­vîntul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretarul gene­ral al Partidului Comunist Ro­mân, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Ampla expunere a secreta­rului general al partidului a fost ascultată cu profund in­teres de cei prezenţi în sală, de milioane de cetăţeni din înn­treaga ţară, prin intermediul staţiilor de radio şi televiziune. în repetate rînduri, cei pre­zenţi în sală au subliniat cu puternice aplauze şi ovaţii ex­punerea secretarului general al Partidului Comunist Român, omagiind actul istoric deschi­zător de drumuri de la 8 mai 1921, gloriosul drum de luptă şi­­victorii al partidului şi în­făptuirile remarcabile obţinute în îndelungata luptă pentru e­­liberare naţională şi socială, în opera de construire a socialis­mului în România, care au a­­deverit şi adeveresc, zi de zi, marele rol al comuniştilor, al partidului lor în viaţa şi des­tinele poporului nostru. La sfîrşitul expunerii tova­răşului Nicolae Ceauşescu, mi­nute în şir se înalţă sub cu­pola sălii urale şi ovaţii pentru Partidul Comunist Român, pentru Comitetul Central şi se­cretarul general al Partidului, pentru eroicul popor român, constructor al socialismului, pentru patria noastră liberă şi mîndră — Republica Socialis­tă România, în sală răsună înălţător im­nul de luptă al clasei munci­toare din lumea întreagă — „Internaţionala“. (Agerpres) Spectacol de gală In sala Palatului Republicii Socialiste România a avut loc vi­neri seara spectacolul de gală, or­ganizat cu prilejul semicentena­rului Partidului Comunist Ro­mân. La spectacol au asistat tovarăşii Nicolae Ceauşescu, cu soţia, Elena Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, cu soţia, Elena Maurer, Emil Bodnaraş, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Tro­fin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghi­anu, Florian Dănălache, Constan­tin Drăgan, Emil Drăgănescu, Ja­nos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ştefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Blajo­­vici, Miron Constantinescu, Mi­hai Dalea, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniţă, Carol Király, Vasile Patilineţ, Ion Stănescu, Mihai Te­lescu, Iosif Uglar, Richard Win­ter, împreună cu soţiile, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului. In sală se aflau, de asemenea, vechi militanţi ai mişcării mun­citoreşti din ţara noastră, activişti de partid şi de stat, conducători ai instituţiilor centrale şi organi­zaţiilor obşteşti, personalităţi ale vieţii ştiinţifice, culturale şi ar­tistice, oameni ai muncii din în­treprinderile şi instituţiile Capi­talei. Au asistat ,de asemenea, la spectacol şefi ai misiunilor diplo­matice acreditaţi la Bucureşti, a­­taşaţi culturali şi alţi mem­bri ai corpului diplomatic. Apariţia în loja oficială a to­varăşilor Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, a celorlalţi conducători de partid şi de stat a fost întîmpinată cu îndelungi a­­plauze de asistenţă. La spectacol şi-au dat concursul ansamblurile artistice „Doina“, al armatei, şi „Rapsodia Româ­nă“, corul Filarmonicii de Stat „George Enescu“, corul „Madri­gal“ al Conservatorului „Ciprian Porumbescu“, baletul Operei Române, Studioul cinematografic „Alexandru Sahia“, formaţii in­strumentale şi de dansuri popu­lare, din judeţele Vâlcea, Caraş-Severin, Alba, Satu Mare, Olt, Neamţ, Covasna, Timiş, Con­stanţa, Braşov, Teleorman, Dolj, laureate la cel de-al 10-lea Con­(Continuare în pag. a 6-a) L a primit pe directorul general al Editurii „II Calendario del Popolo“ Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, împreună cu soţia, Elena Ceauşescu, au primit, în după-amiaza zilei de 7 mai, pe directorul general al Editurii „II Calendario del Popolo“, din Mi­lano, Nicola Teti. Editura italiană a publicat re­cent volumul: „Nicolae Ceauşescu — România pe drumul socialis­mului şi al luptei împotriva im­perialismului“. La primire, a fost de faţă tova­răşul Ion Popescu-Puţuri, direc­torul Institutului de studii istori­ce şi social-politice de pe lîngă C.C. al P.C.R. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi soţia s-au întreţinut cordial cu oaspetele italian.

Next