România Liberă, iulie 1971 (Anul 29, nr. 8302-8326)

1971-07-22 / nr. 8318

Pagina a 2-a — 22 iulie 1971 „Cine vrea, intr-adevăr, să fie un artist mare, care să rămînă veşnic tînăr, cine vrea ca opera sa să intre pentru tot­deauna în patrimoniul culturii trebuie să bea apa limpede, răc­oroasă şi înviorătoare a acestui izvor, să soarbă din seva con­tinuu tînără şi viguroasă a spiritului poporului nostru, a măre­ţei sale activităţi creatoare“. 1 NICOLAE CEAUŞESCU CARTEA PE CARE O DORIM ANCHETĂ PRINTRE CEI CE CITESC ŞI RĂSPÎNDESC CARTEA A­mplul program de educaţie comunistă elaborat de tova­răşul Nicolae Ceauşescu se ocupă pe larg şi de activi­tatea editorială, formulează critici pe deplin întemeiate la adresa lipsurilor manifestate in acest domeniu, preconi­zează măsuri pentru mai buna orientare a producţiei de carte chemată să răspundă in mai mare măsură exigenţelor ideo­logice ale societăţii noastre şi, în primul rînd, îndatoririi de mare răspundere, de a contribui la înfăptuirea, cu mijloacele care-i sunt proprii, educaţiei comuniste a maselor. Aceste probleme au constituit tema unei discuţii organizate de redacţia noastră, la care au participat cititori, librari, bi­bliotecari, reprezentanţi ai organelor de difuzare a cărţii.­ ­ Documentele de partid referitoare la îmbunătăţi­rea activităţii politico-ideo­­logice — Propunerile adop­tate de Comitetul Executiv şi Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Con­sfătuirea de lucru de la Co­mitetul Central — scot în relief necesitatea unei m­ai bune orientări a activităţii editoriale, critică faptul că au putut ajunge pe pia­ţa literară tipărituri care nu răspund cerinţelor acti­vităţii politico-educative a partidului nostru. Vă propun să discutăm despre această problemă, pe baza experienţei dum­neavoastră de ,,lucrători cu cartea“ şi de cititori. GHEORGHE PREDESCU, director comercial la Centrul de librării Bucureşti . — O activitate îndelungată în sec­torul desfacerii cărţii îmi în­găduie să afirm că cunosc destul de bine pulsul libră­riei şi că aş putea face, în cunoştinţă de cauză, şi unele observaţii privind modul în care ţin seama editurile de acest puls. Este un lucru ştiut — nu fac decît să reiau un adevăr care ne este tuturor familiar — că consumul de carte în ţara noastră a cres­cut foarte mult, că practic nu există familie care să nu caute să-şi asigure biblioteca proprie, că exigenţele citito­rilor sunt, în genere, şi ele foarte ridicate, că editurile, mai cu seamă după ce s-au înmulţit şi s-au diversificat, au răspuns nu o dată acestor exigenţe, difuzînd cărţi valo­roase. Ceea ce le-a scăpat uneori din vedere este promovarea cu mai mare fermitate şi con­secvenţă a acelei literaturi care să contribuie la formarea cititorilor în spiritul ideolo­giei, al eticii noastre comu­niste Preluînd o idee din Expu­nerea tovarăşului Ceauşescu, aş vrea să mă refer la tradu­ceri : cultura noastră socialis­tă îşi dovedeşte în permanen­ţă deschiderea spre tot ceea ce reprezintă valoare auten­tică în cultura, respectiv lite­ratura altor popoare. În une­le cazuri, însă, acest princi­piu generos a slujit drept pa­ravan pentru o nejustificată, condamnabilă „receptivitate“ faţă de producţii derizorii ca valoare literară, care n-aveau nimic a ne spune, din punc­tul nostru de vedere, cel mult nişte lucruri străine de sufle­tul şi preocupările noastre, iar din punct de vedere edu­cativ, nocive, în etape diferi­te, iar cite o dată chiar în a­­celaşi timp, cititorul afla în librării „Confesiunile unui opioman“ şi „Ucigaşul plătit“, „Cine l-a ucis pe Rogers“ şi „Somnul de veci",­­„Uciga­şul va veni sigur" şi­­„Com­partimentul ucigaşilor“, în Cri­ma de la etajul 31“ şi „Lovi­tura de graţie“, „O crimă a­­proape perfectă“ şi „Asasinul din arhivă“. Iată că numai simpla enumerare a acestor titluri, deşi n-am citat decit o parte , ne poate face să înţelegem ce fel de „mesaj“ avea această producţie, con­siderată de fapt, şi „la ea acasă“, maculatură, acultu­­rală, antieducativă. Cartea de calitate are şi succes de librărie — O maculatură răspîn­­dită în zeci de mii de e­­xemplare, în mina unor cititori de obicei tineri, pentru care constituia une­ori singura lectură literară — citeşte otravă sufle­tească. Se pare însă că proliferarea acestor cărţi a avut în unele cazuri — oricît de iresponsabilă sub raport moral este această raţiune — justificări de ordin strict comercial. Marfă „sigură“, se vinde, ne facem planul... GH. PREDESCU : — Aces­te cărţi şi-au avut într-ade­­văr o anumită clientelă, mai ales din rîndul tinerilor, cum spuneaţi, sau a celor care iau în mîini o carte numai ca să-şi „omoare timpul". Aş vrea să subliniez, însă, un fenomen semnificativ: în pla­nurile pe 1971 au figurat mult mai puţine cărţi poliţiste şi de aventuri, tirajele acestora s-au redus simţitor, a crescut ponderea cărţilor de valoare certă, cu un conţinut educa­tiv, militant, şi cu toate a­­cestea, la capătul primelor şase luni ale anului curent, rezultatele demonstrează că planul de desfacere a cărţii a fost realizat — vorbesc de Centrul de librării Bucureşti — ba chiar, substanţial, de­păşit. Deci „succesul de casă“ nu ţine neapărat de prezenţa literaturii de aventuri şi că poate fi asigurat foarte bine de literatura de bună calita­te, care serveşte educaţiei so­cialiste, comuniste a maselor. IOANA IVAN, responsabila librăriei Academiei : — în ultima vreme n-am mai pri­mit cărţi de felul celor des­pre care s-a vorbit pînă a­­cum, dar n-aş putea spune că a scăzut afluenţa cumpă­rătorilor. Librăria noastră este în plin centrul Capitalei. Puteţi trece oricînd să vă convingeţi ! Scriitorii trebuie să fie receptivi la ceea ce se petrece AICI şi ACUM . Ar fi interesant de a­­flat către ce se îndreaptă iubitorul de literatură a­­tunci cînd intră într-o li­brărie ? Ce-l atrage în mod deosebit ? GHEORGHE PANAITES­CU, salariat la Centrala de construcţii-montaje miniere . Sunt un simplu „consumator“ de literatură. Nu sunt impli­cat în nici un fel în crearea sau în răspîndirea cărţii. Vorbesc, aşadar, „din afară“, dar nu cu detaşare absolută pentru că aceste lucruri mă preocupă, mă pasionează chiar, fiind vorba de proble­me ţinînd de un domeniu prin excelenţă social, capabil să intereseze, literalmente, pe fiecare dintre membrii comu­nităţii noastre. Mă întreb dacă nu cumva acea priză la un anumit public a literaturii facile şi nu de puţine ori no­cive — s-a putut produce şi datorită carenţelor propriei noastre literaturi, a acelei li­teraturi chemate să propună cititorului spre meditaţie pro­blemele reale ale existenţei noastre, nu numai să-i ofere nişte posibilităţi factice de „omorîre a timpului“, cum se spunea mai înainte. Noi căutăm cartea bună şi această căutare ne face să deschidem mereu uşile libră­riilor, ale bibliotecilor... Este adevărat că, de multe ori, gă­sim ceea ce căutăm şi, prin aceasta, recunoaştem talentul şi strădania scriitorilor care promovează o problematică inspirată din trăirile şi preo­cupările noastre, de oameni care făurim societatea socia­listă. Alteori însă am găsit titluri pompoase — uneori bi­zare, făcute să şocheze prin ineditul absurdităţii, puzderie de autori necunoscuţi, coperţi frumoase şi... cam atît. Am citit unele din aceste cărţi, dintr-o explicabilă cu­riozitate şi m-a izbit, pe de o parte, senzaţia de lucru fă­cut, confecţionat după reţete împrumutate de aiurea, însu­şit din dorinţa de a epata, iar, pe de altă parte, lipsa de receptivitate a autorilor faţă de ceea ce, realmente, „ne doare", ne sensibilizează, faţă de ceea ce se petrece aici şi acum. Poate că folosesc un cuvînt cam tare, dar eu aşa cred,­ că este vorba, de fapt, la unii scriitori, de un foarte păgubitor apolitism. Se pro­duce, astfel, puţin cite puţin, un divorţ între un asemenea creator şi public, la început parţial, dar care riscă să se extindă. Datorită unei cărţi proaste sau unui­­ şir de cărţi proaste citite, unii re­nunţă să mai treacă pragul librăriilor sau al bibliotecilor, în acest timp, un astfel de producător de literatură, în­chis în sine asemenea unui vierme de mătase în găoacea sa, continuă să toarcă un fir pe care-l vrea tot mai subţi­re, tot mai rafinat, chipurile (comparaţia nu e tocmai fe­ricită pentru că firul de mă­tase ne este de mare folos), dar care, odată isprăvindu-l, nu mai poate da nimic altceva din epuizare, din faptul că tot ceea ce a dat, este stors numai din el, nu extras şi din ceea ce ar putea lua de alt­undeva, din afară, din viaţă, de la semenii săi. Dacă ar fi mai receptivi la ceea ce se întîmplă în jur, aşa cum au fost şi sunt cei mai buni şi mai înzestraţi dintre scriitorii noştri clasici şi contemporani şi cum este în tradiţia litera­turii române, s-ar împlini pe sine, făcîndu-şi în acelaşi timp datoria faţă de cititori — de fapt faţă de popor, faţă de timpul pe care-l trăim şi faţă de idealurile socialiste la care poporul nostru a ade­rat cu atîta entuziasm. Există, din cite îmi dau seama la unii creatori o lipsă de receptivitate, uneori deli­berată, „programatică“ la te­mele ţinînd de „contingent“, de evenimentul actual, care probabil li se pare „perisa­bil“. Citeam zilele trecute o carte de Zola, „Fecunditate“ , aveam impresia că a fost scri­să la o comandă expresă : lupta pentru sporirea natali­tăţi ! Dar spuneţi-mi, cîţi dintre scriitorii noştri au a­­bordat această temă cînd ea se punea la noi cu acuitate, cînd constituia, realmente o comandă socială ? Pentru o literatură romantică a luptei noastre revoluţionare , FEVRONIA COSTACHE, bibliotecară la Biblioteca Municipală „Mihai Sadovea­­nu" : — îmi amintesc o me­taforă dintr-o cuvîntare ţi­nută mai de mult de tovară­şul Nicolae Ceauşescu, în care creatorii erau îndemnaţi să soarbă apa limpede la izvorul realităţilor vieţii noastre. Cred că, în ultimă instanţă, lucrul acesta este decisiv pentru un artist. Nu este o noutate că nici o literatură nu poate aspira la universali­tate atîta timp cit nu este şi profund socială şi profund naţională. Cred că ceea ce ne lipseşte încă — vorbesc din experienţa mea de bibliote­cară la o secţie pentru tineret — este o literatură superior educativă, care să transfigu­reze artistic tezaurul de ex­perienţă al generaţiei care a­­tinge acum vîrsta de mijloc şi căreia i-a revenit şansa şi răspunderea de a-şi contopi tinereţea cu începuturile con­strucţiei socialiste. Acestei generaţii, din care mulţi din­tre noi facem parte, îi apar­ţine un anumit elan, un anumit suflu, un anumit fel de participare la tot ce se pe­trece­ în jurul ei. Noi, şi cînd vorbesc astfel nu mă refer numai la cei de faţă, ci la toţi cei ce au capacitatea şi căde­rea să o facă, trebuie să ară­tăm generaţiei tinere contem­porane că toate realizările de care se bucură astăzi s-au fă­cut prin truda — şi, de ce n-am spune-o ? — prin sacri­ficiile generaţiilor anterioare. Aş zice că nu avem în sufi­cientă măsură o literatură ro­­mantică a luptei noastre re­voluţionare. Avînd-o, am veni în ajutorul generaţiei de după noi, care continuă lupta, evi­dent în alte condiţii şi în for­me superioare. Cu aceasta nu vreau să spun că generaţia tînără de astăzi nu are pro­priul său romantism ! O carenţă a unei părţi a li­teraturii care se scrie astăzi la noi constă, cred, în a­­ceea că nu întotdeauna re­uşeşte să obţină transfigu­rarea emoţională a reali­tăţii. Fiecare dintre noi a vibrat intens la anumite eve­nimente contemporane, trăite direct ; nu ştiu de ce a vibrat mai puţin sau de loc, atunci cînd aceleaşi evenimente le-a găsit prezentate în cărţi... Ne trebuie o literatură care să contribuie activ la făurirea omului nou, la formarea con­ştiinţei socialiste, la dezvolta­rea umanismului socialist, la cultivarea virtuţilor cu care poporul nostru se mîndreşte. Revenind la ceea ce se spu­nea mai înainte, dacă citito­rul ar fi avut la îndemînă într-o măsură mulţumitoare cărţile în care să se regăseas­că pe sine, ar fi întors spa­tele literaturii de „ucis timpul“. în goana de a fi neapărat la modă, unii scrii­tori au devenit foarte fazi, în ceea ce scriu. Se simte la aceştia imitaţia, superficiali­tatea. Poţi foarte­­bine să­­ fii modern în expresie dar cînd şi conţinutul este modern, in sensul de contemporan, de ancorat în realităţile noastre de astăzi, să foloseşti versul modern, pentru o poezie cu trăiri afective contemporane. Cum recomandăm cititorilor cartea cea bună ? — Punînd această între­bare, ne gîndim la faptul că trebuie venit în întîmpi­narea cititorului, ci aces­ta trebuie să fie mai bine informat... IOANA IVAN : — Nu pu­tem trece cu vederea că se scrie totuşi şi o literatură an­corată în realitate, în viaţa pe care o trăim şi că autorii a­­cesteia sunt şi cei ce se bucu­ră de stima societăţii. Nu de mult au fost decernate pre­mii pentru lucrări valoroase realizate în întîmpinarea Se­micentenarului Partidului. Este necesar, însă, într-ade­­văr, ca despre aceste cărţi să se vorbească mai mult, să fie făcute cunoscute pu­blicului larg, librarii, bib­liotecarii , să știe cum să le prezinte cititorilor. Este necesar ca, atunci cînd apare o carte valoroasă, să se orga­nizeze o adevărată campanie publicitară, astfel incit publi­cul cititor să ia neîntîrziat drumul librăriilor spre a o căuta. O carte bună, după epuizare, trebuie să se retipă­rească în ediţii succesive, ast­fel incit cititorii s-o poată găsi. Uneori, retipărirea nu se face pe criterii de valoare şi, alteori, nici măcar crite­riul epuizării nu este respec­tat. Nu ştiu dacă se ştie, dar o serie din marii clasici ai literaturii noastre şi univer­sale nu pot fi găsiţi în libră­rii, deoarece s-au epuizat de mult, şi n-au mai fost reti­păriţi. La fel şi cu unele din operele valoroase ale scriito­rilor contemporani. Revenind, însă, la popu­larizarea cărţii de calitate, factorii chemaţi să concure la răspîndirea ei fac încă foarte puţin- Inclusiv revistele lite­rare care, în locul unei infor­mări obiective, asupra feno­menului editorial se preocupă prea mult de culise. Pagini întregi sunt ocupate de dispu­te de acest fel. FEVRONIA COSTACHE: — Deși s-a vorbit de multe ori de aceasta, mă gîndesc că ar fi spre binele celor ce se afirmă în literatură — mă re­fer la debutanţi — o şi mai mare selecţie a cărţilor cu care aceştia se înfăţişează pentru prima oară cititorilor. Cîţi dintre cei lansaţi de ve­chea colecţie „Luceafărul“ au supravieţuit cu adevărat ? Ar fi mai bine, poate, ca debu­tanţii să treacă, după ce sunt publicaţi în reviste, prin faza intermediară a culegerilor, trecînd ulterior la volum. MARIA OPREA, sudoare Uzinele „23 August“ : — De­sigur se poate face mai mult pentru popularizarea cărţilor bune, care n-au lipsit nici în ultima vreme, dacă ar fi să ne gîndim la cărţile distinse cu premiile Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, despre care s-a vorbit, sau la unele iniţiative editoriale, cum sunt varietatea colecţii­lor valoroase şi altele. Principala problemă rămî­­ne însă, după părerea mea, a­­ceea a calităţii scrierilor în­credinţate tiparului. Dezbate­rile care se desfăşoară acum, dezbateri prilejuite de docu­mentele elaborate de tovară­şul Nicolae Ceauşescu în le­gătură cu îmbunătăţirea mun­cii ideologice, cred că consti­tuie un mare ajutor pentru o­­rientarea de viitor a produc­ţiei editoriale, pentru cei ce realizează iniţial această pro­ducţie, pentru noi cei ce o urmărim. Acum, cînd ştim mai bine să alegem griul de neghină, aşteptăm o recoltă mai bogată în literatura noastră... Este o dorinţă comună a cărei îndeplinire nu poate în­târzia prin efortul tuturor ce­lor chemați să creeze cartea, s-o tipărească, s-o pună la în­­demîna cititorilor, s-o răspîn­­dească. BORIS BUZILA în Buletinul oficial nr. 68 din 3 iunie­ 1971 a apărut H.C.M. nr. 667 din 2 iunie 1971 avind ca obiect unele măsuri de stimulare a pro­ducţiei de piese de schimb pentru maşini, utilaje, insta­laţii, aparate şi bunuri de fo­losinţă îndelungată. După cum se prevede in Hotărire, preţurile comparabile ale pieselor de schimb, pentru planificarea şi urmărirea producţiei globale, se vor determina prin aplicarea co­eficientului de 1,5 asupra preţurilor cu ridicata ale în­treprinderii. întreprinderi­lor producătoare de piese de schimb li se acordă 50 la sută din valuta realizată prin depășirea planului de export la piese de schimb pentru achiziţionarea de maşini și utilaje, destinate cu prioritate fabricaţiei de LEGI - DECRETE - HOTĂRÎRI piese de schimb peste planul de import. Acoperirea în lei a impor­turilor suplimentare ce se vor realiza pe seama utilizării a 50 la sută din valuta rea­lizată prin depăşirea planului de export la piese de schimb se va face în cadrul planuri­lor de investiţii aprobate sau din fondurile pentru investi­ţii necentralizate. în Buletinul oficial nr. 70 a fost publicată Hotărîrea pri­vind înființarea întreprinde­rii pentru desfacerea cu ridi­cata a mărfurilor alimentare din import (nr. 678 din 2 iu­nie 1971). Conform acestei Hotărîri, cu începere de la 1 iulie 1971 funcționează în­treprinderea pentru desfa­cerea cu ridicata a mărfuri­lor alimentare din import, cu sediul in municipiul Bucu­reşti, sub îndrumarea şi con­trolul Ministerului Comerţu­lui Interior, întreprinderea pentru desfacerea cu ridica­ta a mărfurilor alimentare din import are ca obiect de activitate , contractarea cu întreprinderile de comerţ ex­terior, in calitate de benefi­ciar, şi cu beneficiarii din ţară, in calitate de furnizoa­re, a fondului de marfă ali­mentar prevăzut în planul de import şi în cadrul schimbu­rilor directe ; organizarea derulării acestui fond de marfă, precum şi preambala­­rea şi prelucrarea unor sorti­mente de mărfuri alimentare primite din import, în vede­rea livrării lor către benefi­ciari. Prețurile de vînzare cu ridicata la întreprinderi și preţurile de vînzare cu amă­nuntul la unele materiale de construcţii au fost stabilite pe baza unor noi prevederi cuprinse în H.C.M. nr. 691 din 9 iunie 1971 (Buletinul oficial nr. 72 din 9 iunie 1971). Această Hotărire cu­prinde două anexe în care sunt stabilite preţurile de vînzare cu ridicata ale între­prinderii pentru cărămizi ce­ramice, blocuri din beton, ţigle din argilă arsă şi din ciment (anexa I) precum şi preţurile de vînzare cu amă­nuntul pentru ţiglele din ar­gilă arsă, trase sau presate, cu jgheaburi laterale şi la capete, pentru ţigle de ci­ment, trase cu jgheaburi, pentru blocuri din beton (a­­nexa 2). Drept urmare, devizele lu­crărilor de construcţii-mon­­taj ce se execută de la data de 20 iunie 1971 şi pînă la intrarea în vigoare a noilor indicatori de norme de deviz și cataloage de prețuri de de­viz vor fi întocmite — sau după caz — recalculate, pe baza noilor prețuri cu ridi­cata ale întreprinderii prevă­zute în anexa nr. 1, cu ex­cepția lucrărilor pentru care sunt stabilite prețuri plafon. ,,România liberă" *­ ­* !­­ Forumul muncitoresc suprem de conducere a întreprinderii dezbate şi hotărăşte (Urmare din pag. 1) că rezultatele puteau să fie şi mai bune. Dacă toţi oamenii ar fi lucrat la fel de conştiincios, cu aceiaşi dăruire ca maistrul MARIN DINU de la hala de fabricaţie, ca brigada condusă de STELIAN NIŢA, ca maiştrii MARIN DINESCU şi GHEOR­GHE STANCI­ULESCU, ca mun­citorii ION TRANDAFIR, GHEORGHE CRISTESCU şi numeroşi alţii, al căror nume a fost evidenţiat în cadrul dez­baterilor, curba graficelor cu realizări ar fi fost cu siguranţă şi mai ascendentă. Remarcind acest fapt, participanţii la dez­bateri au criticat cu ascuţime unele manifestări de indiscipli­nă, pe acei salariaţi care nu s-au dovedit la înălţimea pregătirii lor, a aşteptărilor tovarăşilor lor de muncă. O notă bună în activitatea u­­nităţii, scoasă la lumină în ca­drul discuţiilor, a fost faptul că folosindu-se forţele şi resur­sele proprii, toate propunerile făcute în adunările anterioare au fost rezolvate de către con­ducerea secţiei şi a întreprin­derii. A fost cea mai bună do­vadă că glasul lor, al oamenilor muncii a avut putere de deci­zie, că în rezolvarea probleme­lor esenţiale din viaţa întreprin­derii, atit cele referitoare la îndeplinirea sarcinilor de plan cât şi cele legate de condiţiile de muncă şi viaţă, primii che­maţi să-şi spună cuvântul sunt salariaţii întreprinderii. Şi evi­dent lucrul acesta a stimulat participanţii la adunare să facă noi propuneri pe linia gospodă­ririi superioare a mijloacelor de care dispun, sarcină de mare răspundere încredinţată de partid şi de stat. „Aşa cum ştim cu toţii, spu­nea maistrul TRANDAFIR DUŢA, în întreaga ţară se des­făşoară o mare întrecere la care participăm şi noi, cu toa­tă dăruirea. Ca răspuns la Che­marea Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, ne-am îndeplinit angajamentele, înseamnă că responsabilitatea şi conştiinţa fiecăruia dintre noi şi-a spus cuvîntul, înseamnă că am gîndit bine şi am realizat ceea ce ne-am angajat. Puteam face mai mult ? Da, şi cînd a­­firm aceasta mă gîndesc în pri­mul rînd, la calitatea repara­ţiilor de utilaje. De ce după e­­xecuţia acestora rămin o serie de defecţiuni, de ce sînt nece­sare noi intervenţii ? Să nu ui­tăm că fiecare utilaj este o ve­rigă principală pe fluxul de producţie şi dacă stă unul, stă întreaga bandă“. Răspunzînd acestei critici, maistrul CONSTANTIN SMA­­RANDA, şeful sectorului repara­ţii energomecanice, a analizat cu seriozitate şi simţ autocritic si­tuaţia existentă, semnalind cau­zele proprii ale deficienţelor lor şi cerind sprijin conducerii în­treprinderii în direcţia asigurării unor cadre cu înaltă calificare pentru întreţinerea utilajelor, a aprovizionării mai bune cu piese de schimb Cu multă combativitate s-au ridicat în cursul adunării proble­mele legate de disciplina în mun­că, de atitudinea socialistă faţă de muncă şi avutul obştesc. Un hotărit apel la conştiinciozitate şi seriozitate în producţie a a­­dresat celor tineri maistrul MA­RIN DINESCU care a spus prin­tre altele : „In cei 34 de ani de muncă n-am lipsit din produc­ţie nici o oră. Ce părere au GHEORGHE ALEXE, ION AN­­GHEL, GHEORGHE CIOFLAN, ALEXANDRU POPA şi ceilalţi care au „contribuit“ la cele 1 796 ore absenţe nemotivate în­registrate în semestrul trecut şi la cele 1 775 ore învoiri fără pla­tă ? In sectorul meu am lucrat mult cu tinerii pentru a-i educa în spiritul respectului faţă de muncă. Cu foarte mulţi am reu­şit. Dar o spun aici deschis, CONSTANTIN OPREA se inte­grează greu în colectivul nostru, lipseşte adesea de la muncă, este indisciplinat. Şi nu e singurul caz. Ridic problema aici pentru că eu cred că adunarea generală trebuie să fie un mijloc eficace de creştere a conştiinţei şi res­ponsabilităţii fiecăruia. Cu toţii trebuie să transpunem în viaţă, în sfera noastră de muncă şi de preocupări, importantele docu­mente recent elaborate de to­varăşul Nicolae Ceauşescu şi a­­doptate cu entuziasm de între­gul partid, de întregul popor. Alţi vorbitori, printre care ma­iştrii GHEORGHE DOBROGEA­­NU, GHEORGHE STANCIU­­LESCU, recepţionerul ION STANCIU, maşinistul ION UN­­GUREANU, şeful de brigadă ILIE ROTEA, mecanicii STAN RADU, GHEORGHE VELEA au ridicat, la rîndul lor, probleme stringente pentru bunul mers al producţiei, printre care necesi­tatea cursurilor de reciclare atît pentru muncitori cit şi pentru maiştri şi şefi de echipă, au e­­videnţiat noi surse de economii la fier şi la ciment, au făcut su­gestii pentru ridicarea pregătirii profesionale, pentru stimularea activităţii de creaţie tehnică, pentru folosirea mai judicioasă a tuturor resurselor şi forţelor existente în secţie pentru reali­zarea şi depăşirea sarcinilor de plan. In acelaşi spirit de exigenţă, de înaltă conştiinţă socialistă s-a desfăşurat şi adunarea salariaţi­lor de la SECŢIA ASAM­­BLAT-MONTAJ ŞI CALA A ŞANTIERULUI NAVAL DIN­­ GALAŢI. Din informarea prezentată de tovarăşul GHIŢA ANGHELIU, maistru şef de secţie, a reieşit că în primele şase luni ale anului, colectivul de muncitori, tehnici­eni şi ingineri din acest impor­tant sector de muncă al Şantie­rului naval din Galaţi, a obţinut rezultate merituoase. Printre a­­cestea, se numără contribuţia secţiei la realizarea în numai 5 luni de zile a unei nave proto­tip de 7 500 tdw., un adevărat record, dacă ţinem seama că la prototipurile vaselor de 4 500 tdw. ciclul de execuţie a fost mult mai mare. De asemenea, s-a reuşit pînă în prezent să se asambleze peste 1 000 de tone metal pentru două nave aflate în construcţie în cadrul şantie­rului şi destinate exportului. Remarcind aceste realizări, şe­ful secţiei a insistat însă şi asu­pra unor deficienţe şi greutăţi care au determinat îndeplinirea planului numai în proporţie de 99,72 la sută. Cauzele principale au fost trecute in revistă, rînd pe rînd , golurile de producţie create ca urmare a măsurilor luate pentru recuperarea rămî­­nerii în urmă la două nave, a că­ror construcţie fusese întârziată datorită întîrzierii cu circa 7 luni a documentaţiei, defectarea unor utilaje noi (macaraua de 40 de tone forţă de exemplu), lipsa macaragiilor pentru podurile ru­lante, înregistrarea în această perioadă a 5 538 ore absenţe ne­motivate din producţie. Ideile expuse în darea de sea­mă au fost analizate şi adîncite de către participanţii la discuţii care şi-au concentrat atenţia a­­supra unor probleme de interes major pentru viaţa întreprinde­rii. „Ca macaragiu în hala de a­­samblare, a spus CONSTANTIN DUCU, vreau să mă refer la problema reparării acestor uti­laje cheie. Macaraua de 20 de tone forţă pe care lucrez eu a trebuit să stea 12 zile pentru schimbarea unor rulmenţi, ope­raţiune care se putea face în 2—3 zile, dacă exista mai multă răspundere, un control şi o în­drumare mai atentă a muncii mecanicilor. De asemenea, con­sider că nu s-a întreprins o ac­ţiune organizată pentru califica­rea în număr mai mare a maca­ragiilor. Şi încă ceva. Cu toate că noi solicităm acest lucru, re­vizia macaralelor nu se face cu lunile. Din această cauză se a­­junge la avarii mari, care scot utilajele din producţie pentru reparaţii pe perioade îndelun­gate“. Dezbaterile din adunare au a­­vut un puternic caracter demo­cratic. A fost exercitat efectiv controlul muncitoresc asupra ac­tivităţii comitetului de direcţie, rol pe care adunarea salariaţilor îl are în viziunea partidului nos­tru. O critică aspră la adresa unor lipsuri manifestate de conduce­rea întreprinderii care n-a re­zolvat o serie de probleme cu­noscute din trecut a formulat COSTICA MIHAI, șef de echipă pe ca la bazin. El a spus : „Pen­tru realizarea sarcinilor de plan viitoare, se cer eforturi, folosirea la maximum a timpului de lu­cru. Unele deficienţe de organi­zare continuă încă. Sînt zile în­tregi cînd ne lipseşte oxigenul. Tovarăşii noştri de la aprovizio­nare nu lucrează cu simţ de răs­pundere şi nu ne asigură acest material. Sau de pildă, secţia noastră este dotată, cu două au­­tostivuitoare. Ele figurează însă doar pe hîrtie, pentru că de fapt stau stricate pe butuci de luni de zile și nu avem cu ce transporta piesele de la un loc de muncă la altul“. In cuvîntul său ION LAZAR, maistru principal la atelierele de asamblat, s-a referit la necesi­tatea sporirii răspunderii faţă de muncă . „O parte din lipsurile amintite în informare se dato­­resc indisciplinei care mai dom­neşte la locurile de muncă. Am făcut un mic calcul din care re­zultă că, în orele pierdute dato­rită lipsurilor nemotivate, se puteau executa 70 de tone metal asamblat. Nu cred că mai e ne­voie să insist asupra răspunde­rii celor ce ne-au împiedicat să realizăm acest plus de produc­ţie. In ce fel se achită ei de sar­cinile ce le revin . O importantă problemă a fost ridicată de COSTEL PADURA­­RU, şef de brigadă la dana de armate. Referindu-se la califica­rea ucenicilor la locul de muncă el a spus : „Aş propune ca pen­tru o calificare mai bună a aces­tor tineri să se organizeze cursu­ri în care inginerii din cadrul şantierului nostru să predea ele­mente de desen tehnic. Odată calificaţi, aceşti tineri vor putea astfel să se descurce în schiţele şi numeroasele desene tehnice pe care au sarcina să Ie traducă în viaţă. Avem obligaţia să ne ocupăm de aceşti tineri pe pla­nul profesional şi, să le facem, în acelaşi timp, educaţia comu­nistă la nivelul cerinţelor actu­ale ale societăţii noastre. Se poate afirma că, exerci­­tîndu-şi din plin prerogativele de conducători colectivi ai întregii activităţi tehnico-economice, funcţia de control şi decizie a­­supra bunului mers al întreprin­derii, asupra modului cum se în­deplinesc sarcinile de plan, muncitorii, tehnicienii, ingine­rii şi economiştii care au luat parte la discuţii în cele două adunări au decis laolaltă căile menite să asigure realizarea u­­nor succese şi mai remarcabile în cel de-al doilea semestru al anului. Ei şi-au manifestat hotă­rîrea ca, ridicîndu-şi spiritul de exigenţă, întărind atitudinea so­cialistă faţă de muncă şi avutul obştesc, să contribuie cu toată puterea de muncă, cu toată e­­nergia la progresul întreprinderii unde lucrează, la progresul în­tregii economii naţionale. VOX... BOEMA , Teatrul „C. Ti­­nase" (15­56 78), ora 20. LA IZVOARE DE FRUMUSEŢE­­ Ansamblul „Rapsodia Româna"­­(13 13 00), ora 17,30 ; SAPTAMÎNA NEBUNILOR : Patria (11 8­5 25), orele 9 - 11,30 - 14 -16,30 — 19 — 21,15 ; București (1561 54), orele 9 - 11,15 - 13,30 -16,30 - 18,45 - 21 i Favorit (3 1­06.15), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 -18,15 - 20,30 ; Grădina Doina (15 87 67), ora 20,30 ; FLOAREA SOARELUI­­ Scala (11 03 72), orele 10 - 13 - 16 - 18,45 - 21,15: Grădina Select (14 27 14), ora 20,15 ; SECRETUL PLANETEI MAIMUȚELOR : Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 21 : Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 21 : Grădină, ora 20,15 ] , CUM AM DECLANŞAT AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL : Capitol (16 29 17), orele 10 - 15,30 - 19,45 ; Sala Palatului, ora 18 ; ROMEO Şl JULIETA : Central (14 12 24), orele 9,30 - 12,45 - 16,15 -19,30 ; O FLOARE Şl DOI GRADINARI I Victoria (16 28 79), orele 9 - 12,30 - 16 - 19,30 ; Buzeşti (15 62 79), orele 9 — 12,30 — 16 — 20 ; Grădina Bu­­zeşti , ora 20 ; Viitorul (11 48 03), orele 10 - 15,45 - 19; Moşilor (12 52 93), orele 13,15 - 16,45 - 20,15. PRINŢUL NEGRU : Lumina (16 23 35), orele 9 - 20,30 in continu­are ; Art( NOTRE DAME DE PARIS : Grădi­na Capitol, ora 20,15 ; SERATA : Crîngaşi (17 38 81), orele 16 - 18 - 20 ; FACEREA LUMII : înfrăţirea între popoare (17 31 64), orele 15,30 17,45 - 20 ; GAUDEAMUS IGITUR : Flacăra (21 35 40), orele 15,30 - 18 - 20,15 . ..­­­ B.D. INTRA IN ACTIUNE : Drumul Sării (3128 13), orele 15,30 - 17,45­­ , sp: DARCLEE : Arta (213186), orele 15,30 - 18 ; Grădină, ora 20,15 ; UN SURIS IN PLINA VARA ; Pro­gresul (23 94 10), orele 15,30 - 18 -20,15 ; HAIDUCII LUI ŞAPTECAI ; ZESTREA DOMNIŢEI RALU : Cosmos (35 19 15), orele 15,30 - 19 ; SERBĂRILE GALANTE : Pacea (31 32 52), orele 15,45 - 18 - 20 ; STEAUA FARA NUME : Doina (16 35 38), orele 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 — 20,30 ; La ora 10 Desene ani­­mate , FANTOMELE SE GRĂBESC : Lira (31 71 71), orele 15,30 - 18 ; Grădină, ora 20,15 ; CORTUL ROŞU : Excelsior (18 10 88), orele 9 - 12,30 - 16 - 19,30 ; Mio­ ,­riţa (14 27 14), orele 9 - 12,30 - 16 -­­ 19,30 ; Flamura (23 07 40), orele 9 —­­ 12,30 - 16 - 19,30 ; S-A INTIMPLAT IN RECUNOAS- ir. . TERE : Dacia (16 26 10), orele 8,30 — 20,30 în continuare; FILME DOCUMENTARE : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9,15 - 20,30 în continuare ; TRECI PRAGUL : faromet (Bd. Bucu-­­ reștii Noi nr. 166), orele 15,30 - 17,30 - 19,30­­ ESOP : Ciulești (17 55 46), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; CEA2XOVSKI : Fioreasca (33 29 71)­­, orele 16 - 19,30 ; SUNETUL MUZICII : Grivita (17 06 58), orele 9 - 12,15 - 16 19,30 ; Vitcu (21 39 82), orele 15,30 ;* Gradină, ora 20 : ROATA VIETII: Buceg! (17 05 47), orele 15,30 — 18 ; Grădina ora 20,30 ! GRESEALA FATALA : Modern 'IS (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 — 18,15 — 20,45 ; Gradină, ora 20,15 ; Melodia (12 06 88), orele 9 —­­ 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 20,45 ; FIII MARII URSOAICE : Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 15,45 — 18 ; Grădină, ora 20,15 ; DIN NOU DESPRE DRAGOSTE­­ * Popular (35 15 17), orele 15,30 - 18 -20,15 ; TNTÎLNIRE CU O NECUNOSCUTA : Feroviar (16 22 73), orele 9,15 - 11,30 81 - 13,45 - 16 - 18 15 - 20,30 ; Gloria (23 44 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 — 18,15 — 20,30 ; Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 ;­­ Grădină, ora 20,30 ; VARA DE ALTADATA : Unirea (17 10 21), orele 16 - 18,15 ; Grădină, ora 20,30 ; UN ITALIAN IN AMERICA : Rahova­­ (23 91 00), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; HIBERNATUS : Munca (21 50 97), o­­rele 16 - 18 - 20 ; CAPCANA : Volga (11 91 26), orele 9,30 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 -20,30 ; ELEFANTUL SLOWLY : Ferentari (23 17 50), orele 15,30 - 17,45 - 20 . * SECRETUL DIN SANTA VITTORIA­­ Parcul­ Herăstrău (11 91 26), ora 20,30 : * Cinematece sale Union (13 49 04) * CENUȘA (ambele serii), orele 10-13­­ - 16. Programul I 17,30: Emisiune în limba maghiara ; 18,30 : La volan ; 18,50 : Timp și ano­timp în agricultură ; 19,20: 1001 de­­ seri ; 19,30: Telejurnalul. Sport ; 20,10: Pentru sănătatea dv. ; 20,20 : Anto­logia umorului ; 21,35 : Cadran in­ternaţional ; 22,20 : Interpretul săp­­tămînii : Dorina Drăghici ; 22,40 : Film documentar : Oraşe poloneze — Nowa — Huţa ; 22,55 : Telejurnalul. Programul II 20,10: Punct-Contrapunct ; 21 : Bu­letin de ştiri şi sport ; 21,15 : Pagini din operete româneşti ; 21,35 : Film artistic : O zi ca leii. Cu : Renato­­ Salvatore. Carlo Gravina, Regia : f Nani Loy. I MEMENTO : ;.;.y1 i'.v.'.i ...............................................mim

Next