România Liberă, iulie 1971 (Anul 29, nr. 8302-8326)
1971-07-22 / nr. 8318
Pagina a 2-a — 22 iulie 1971 „Cine vrea, intr-adevăr, să fie un artist mare, care să rămînă veşnic tînăr, cine vrea ca opera sa să intre pentru totdeauna în patrimoniul culturii trebuie să bea apa limpede, răcoroasă şi înviorătoare a acestui izvor, să soarbă din seva continuu tînără şi viguroasă a spiritului poporului nostru, a măreţei sale activităţi creatoare“. 1 NICOLAE CEAUŞESCU CARTEA PE CARE O DORIM ANCHETĂ PRINTRE CEI CE CITESC ŞI RĂSPÎNDESC CARTEA Amplul program de educaţie comunistă elaborat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu se ocupă pe larg şi de activitatea editorială, formulează critici pe deplin întemeiate la adresa lipsurilor manifestate in acest domeniu, preconizează măsuri pentru mai buna orientare a producţiei de carte chemată să răspundă in mai mare măsură exigenţelor ideologice ale societăţii noastre şi, în primul rînd, îndatoririi de mare răspundere, de a contribui la înfăptuirea, cu mijloacele care-i sunt proprii, educaţiei comuniste a maselor. Aceste probleme au constituit tema unei discuţii organizate de redacţia noastră, la care au participat cititori, librari, bibliotecari, reprezentanţi ai organelor de difuzare a cărţii. Documentele de partid referitoare la îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice — Propunerile adoptate de Comitetul Executiv şi Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Consfătuirea de lucru de la Comitetul Central — scot în relief necesitatea unei mai bune orientări a activităţii editoriale, critică faptul că au putut ajunge pe piaţa literară tipărituri care nu răspund cerinţelor activităţii politico-educative a partidului nostru. Vă propun să discutăm despre această problemă, pe baza experienţei dumneavoastră de ,,lucrători cu cartea“ şi de cititori. GHEORGHE PREDESCU, director comercial la Centrul de librării Bucureşti . — O activitate îndelungată în sectorul desfacerii cărţii îmi îngăduie să afirm că cunosc destul de bine pulsul librăriei şi că aş putea face, în cunoştinţă de cauză, şi unele observaţii privind modul în care ţin seama editurile de acest puls. Este un lucru ştiut — nu fac decît să reiau un adevăr care ne este tuturor familiar — că consumul de carte în ţara noastră a crescut foarte mult, că practic nu există familie care să nu caute să-şi asigure biblioteca proprie, că exigenţele cititorilor sunt, în genere, şi ele foarte ridicate, că editurile, mai cu seamă după ce s-au înmulţit şi s-au diversificat, au răspuns nu o dată acestor exigenţe, difuzînd cărţi valoroase. Ceea ce le-a scăpat uneori din vedere este promovarea cu mai mare fermitate şi consecvenţă a acelei literaturi care să contribuie la formarea cititorilor în spiritul ideologiei, al eticii noastre comuniste Preluînd o idee din Expunerea tovarăşului Ceauşescu, aş vrea să mă refer la traduceri : cultura noastră socialistă îşi dovedeşte în permanenţă deschiderea spre tot ceea ce reprezintă valoare autentică în cultura, respectiv literatura altor popoare. În unele cazuri, însă, acest principiu generos a slujit drept paravan pentru o nejustificată, condamnabilă „receptivitate“ faţă de producţii derizorii ca valoare literară, care n-aveau nimic a ne spune, din punctul nostru de vedere, cel mult nişte lucruri străine de sufletul şi preocupările noastre, iar din punct de vedere educativ, nocive, în etape diferite, iar cite o dată chiar în acelaşi timp, cititorul afla în librării „Confesiunile unui opioman“ şi „Ucigaşul plătit“, „Cine l-a ucis pe Rogers“ şi „Somnul de veci",„Ucigaşul va veni sigur" şi„Compartimentul ucigaşilor“, în Crima de la etajul 31“ şi „Lovitura de graţie“, „O crimă aproape perfectă“ şi „Asasinul din arhivă“. Iată că numai simpla enumerare a acestor titluri, deşi n-am citat decit o parte , ne poate face să înţelegem ce fel de „mesaj“ avea această producţie, considerată de fapt, şi „la ea acasă“, maculatură, aculturală, antieducativă. Cartea de calitate are şi succes de librărie — O maculatură răspîndită în zeci de mii de exemplare, în mina unor cititori de obicei tineri, pentru care constituia uneori singura lectură literară — citeşte otravă sufletească. Se pare însă că proliferarea acestor cărţi a avut în unele cazuri — oricît de iresponsabilă sub raport moral este această raţiune — justificări de ordin strict comercial. Marfă „sigură“, se vinde, ne facem planul... GH. PREDESCU : — Aceste cărţi şi-au avut într-adevăr o anumită clientelă, mai ales din rîndul tinerilor, cum spuneaţi, sau a celor care iau în mîini o carte numai ca să-şi „omoare timpul". Aş vrea să subliniez, însă, un fenomen semnificativ: în planurile pe 1971 au figurat mult mai puţine cărţi poliţiste şi de aventuri, tirajele acestora s-au redus simţitor, a crescut ponderea cărţilor de valoare certă, cu un conţinut educativ, militant, şi cu toate acestea, la capătul primelor şase luni ale anului curent, rezultatele demonstrează că planul de desfacere a cărţii a fost realizat — vorbesc de Centrul de librării Bucureşti — ba chiar, substanţial, depăşit. Deci „succesul de casă“ nu ţine neapărat de prezenţa literaturii de aventuri şi că poate fi asigurat foarte bine de literatura de bună calitate, care serveşte educaţiei socialiste, comuniste a maselor. IOANA IVAN, responsabila librăriei Academiei : — în ultima vreme n-am mai primit cărţi de felul celor despre care s-a vorbit pînă acum, dar n-aş putea spune că a scăzut afluenţa cumpărătorilor. Librăria noastră este în plin centrul Capitalei. Puteţi trece oricînd să vă convingeţi ! Scriitorii trebuie să fie receptivi la ceea ce se petrece AICI şi ACUM . Ar fi interesant de aflat către ce se îndreaptă iubitorul de literatură atunci cînd intră într-o librărie ? Ce-l atrage în mod deosebit ? GHEORGHE PANAITESCU, salariat la Centrala de construcţii-montaje miniere . Sunt un simplu „consumator“ de literatură. Nu sunt implicat în nici un fel în crearea sau în răspîndirea cărţii. Vorbesc, aşadar, „din afară“, dar nu cu detaşare absolută pentru că aceste lucruri mă preocupă, mă pasionează chiar, fiind vorba de probleme ţinînd de un domeniu prin excelenţă social, capabil să intereseze, literalmente, pe fiecare dintre membrii comunităţii noastre. Mă întreb dacă nu cumva acea priză la un anumit public a literaturii facile şi nu de puţine ori nocive — s-a putut produce şi datorită carenţelor propriei noastre literaturi, a acelei literaturi chemate să propună cititorului spre meditaţie problemele reale ale existenţei noastre, nu numai să-i ofere nişte posibilităţi factice de „omorîre a timpului“, cum se spunea mai înainte. Noi căutăm cartea bună şi această căutare ne face să deschidem mereu uşile librăriilor, ale bibliotecilor... Este adevărat că, de multe ori, găsim ceea ce căutăm şi, prin aceasta, recunoaştem talentul şi strădania scriitorilor care promovează o problematică inspirată din trăirile şi preocupările noastre, de oameni care făurim societatea socialistă. Alteori însă am găsit titluri pompoase — uneori bizare, făcute să şocheze prin ineditul absurdităţii, puzderie de autori necunoscuţi, coperţi frumoase şi... cam atît. Am citit unele din aceste cărţi, dintr-o explicabilă curiozitate şi m-a izbit, pe de o parte, senzaţia de lucru făcut, confecţionat după reţete împrumutate de aiurea, însuşit din dorinţa de a epata, iar, pe de altă parte, lipsa de receptivitate a autorilor faţă de ceea ce, realmente, „ne doare", ne sensibilizează, faţă de ceea ce se petrece aici şi acum. Poate că folosesc un cuvînt cam tare, dar eu aşa cred, că este vorba, de fapt, la unii scriitori, de un foarte păgubitor apolitism. Se produce, astfel, puţin cite puţin, un divorţ între un asemenea creator şi public, la început parţial, dar care riscă să se extindă. Datorită unei cărţi proaste sau unui şir de cărţi proaste citite, unii renunţă să mai treacă pragul librăriilor sau al bibliotecilor, în acest timp, un astfel de producător de literatură, închis în sine asemenea unui vierme de mătase în găoacea sa, continuă să toarcă un fir pe care-l vrea tot mai subţire, tot mai rafinat, chipurile (comparaţia nu e tocmai fericită pentru că firul de mătase ne este de mare folos), dar care, odată isprăvindu-l, nu mai poate da nimic altceva din epuizare, din faptul că tot ceea ce a dat, este stors numai din el, nu extras şi din ceea ce ar putea lua de altundeva, din afară, din viaţă, de la semenii săi. Dacă ar fi mai receptivi la ceea ce se întîmplă în jur, aşa cum au fost şi sunt cei mai buni şi mai înzestraţi dintre scriitorii noştri clasici şi contemporani şi cum este în tradiţia literaturii române, s-ar împlini pe sine, făcîndu-şi în acelaşi timp datoria faţă de cititori — de fapt faţă de popor, faţă de timpul pe care-l trăim şi faţă de idealurile socialiste la care poporul nostru a aderat cu atîta entuziasm. Există, din cite îmi dau seama la unii creatori o lipsă de receptivitate, uneori deliberată, „programatică“ la temele ţinînd de „contingent“, de evenimentul actual, care probabil li se pare „perisabil“. Citeam zilele trecute o carte de Zola, „Fecunditate“ , aveam impresia că a fost scrisă la o comandă expresă : lupta pentru sporirea natalităţi ! Dar spuneţi-mi, cîţi dintre scriitorii noştri au abordat această temă cînd ea se punea la noi cu acuitate, cînd constituia, realmente o comandă socială ? Pentru o literatură romantică a luptei noastre revoluţionare , FEVRONIA COSTACHE, bibliotecară la Biblioteca Municipală „Mihai Sadoveanu" : — îmi amintesc o metaforă dintr-o cuvîntare ţinută mai de mult de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în care creatorii erau îndemnaţi să soarbă apa limpede la izvorul realităţilor vieţii noastre. Cred că, în ultimă instanţă, lucrul acesta este decisiv pentru un artist. Nu este o noutate că nici o literatură nu poate aspira la universalitate atîta timp cit nu este şi profund socială şi profund naţională. Cred că ceea ce ne lipseşte încă — vorbesc din experienţa mea de bibliotecară la o secţie pentru tineret — este o literatură superior educativă, care să transfigureze artistic tezaurul de experienţă al generaţiei care atinge acum vîrsta de mijloc şi căreia i-a revenit şansa şi răspunderea de a-şi contopi tinereţea cu începuturile construcţiei socialiste. Acestei generaţii, din care mulţi dintre noi facem parte, îi aparţine un anumit elan, un anumit suflu, un anumit fel de participare la tot ce se petrece în jurul ei. Noi, şi cînd vorbesc astfel nu mă refer numai la cei de faţă, ci la toţi cei ce au capacitatea şi căderea să o facă, trebuie să arătăm generaţiei tinere contemporane că toate realizările de care se bucură astăzi s-au făcut prin truda — şi, de ce n-am spune-o ? — prin sacrificiile generaţiilor anterioare. Aş zice că nu avem în suficientă măsură o literatură romantică a luptei noastre revoluţionare. Avînd-o, am veni în ajutorul generaţiei de după noi, care continuă lupta, evident în alte condiţii şi în forme superioare. Cu aceasta nu vreau să spun că generaţia tînără de astăzi nu are propriul său romantism ! O carenţă a unei părţi a literaturii care se scrie astăzi la noi constă, cred, în aceea că nu întotdeauna reuşeşte să obţină transfigurarea emoţională a realităţii. Fiecare dintre noi a vibrat intens la anumite evenimente contemporane, trăite direct ; nu ştiu de ce a vibrat mai puţin sau de loc, atunci cînd aceleaşi evenimente le-a găsit prezentate în cărţi... Ne trebuie o literatură care să contribuie activ la făurirea omului nou, la formarea conştiinţei socialiste, la dezvoltarea umanismului socialist, la cultivarea virtuţilor cu care poporul nostru se mîndreşte. Revenind la ceea ce se spunea mai înainte, dacă cititorul ar fi avut la îndemînă într-o măsură mulţumitoare cărţile în care să se regăsească pe sine, ar fi întors spatele literaturii de „ucis timpul“. în goana de a fi neapărat la modă, unii scriitori au devenit foarte fazi, în ceea ce scriu. Se simte la aceştia imitaţia, superficialitatea. Poţi foartebine să fii modern în expresie dar cînd şi conţinutul este modern, in sensul de contemporan, de ancorat în realităţile noastre de astăzi, să foloseşti versul modern, pentru o poezie cu trăiri afective contemporane. Cum recomandăm cititorilor cartea cea bună ? — Punînd această întrebare, ne gîndim la faptul că trebuie venit în întîmpinarea cititorului, ci acesta trebuie să fie mai bine informat... IOANA IVAN : — Nu putem trece cu vederea că se scrie totuşi şi o literatură ancorată în realitate, în viaţa pe care o trăim şi că autorii acesteia sunt şi cei ce se bucură de stima societăţii. Nu de mult au fost decernate premii pentru lucrări valoroase realizate în întîmpinarea Semicentenarului Partidului. Este necesar, însă, într-adevăr, ca despre aceste cărţi să se vorbească mai mult, să fie făcute cunoscute publicului larg, librarii, bibliotecarii , să știe cum să le prezinte cititorilor. Este necesar ca, atunci cînd apare o carte valoroasă, să se organizeze o adevărată campanie publicitară, astfel incit publicul cititor să ia neîntîrziat drumul librăriilor spre a o căuta. O carte bună, după epuizare, trebuie să se retipărească în ediţii succesive, astfel incit cititorii s-o poată găsi. Uneori, retipărirea nu se face pe criterii de valoare şi, alteori, nici măcar criteriul epuizării nu este respectat. Nu ştiu dacă se ştie, dar o serie din marii clasici ai literaturii noastre şi universale nu pot fi găsiţi în librării, deoarece s-au epuizat de mult, şi n-au mai fost retipăriţi. La fel şi cu unele din operele valoroase ale scriitorilor contemporani. Revenind, însă, la popularizarea cărţii de calitate, factorii chemaţi să concure la răspîndirea ei fac încă foarte puţin- Inclusiv revistele literare care, în locul unei informări obiective, asupra fenomenului editorial se preocupă prea mult de culise. Pagini întregi sunt ocupate de dispute de acest fel. FEVRONIA COSTACHE: — Deși s-a vorbit de multe ori de aceasta, mă gîndesc că ar fi spre binele celor ce se afirmă în literatură — mă refer la debutanţi — o şi mai mare selecţie a cărţilor cu care aceştia se înfăţişează pentru prima oară cititorilor. Cîţi dintre cei lansaţi de vechea colecţie „Luceafărul“ au supravieţuit cu adevărat ? Ar fi mai bine, poate, ca debutanţii să treacă, după ce sunt publicaţi în reviste, prin faza intermediară a culegerilor, trecînd ulterior la volum. MARIA OPREA, sudoare Uzinele „23 August“ : — Desigur se poate face mai mult pentru popularizarea cărţilor bune, care n-au lipsit nici în ultima vreme, dacă ar fi să ne gîndim la cărţile distinse cu premiile Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, despre care s-a vorbit, sau la unele iniţiative editoriale, cum sunt varietatea colecţiilor valoroase şi altele. Principala problemă rămîne însă, după părerea mea, aceea a calităţii scrierilor încredinţate tiparului. Dezbaterile care se desfăşoară acum, dezbateri prilejuite de documentele elaborate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în legătură cu îmbunătăţirea muncii ideologice, cred că constituie un mare ajutor pentru orientarea de viitor a producţiei editoriale, pentru cei ce realizează iniţial această producţie, pentru noi cei ce o urmărim. Acum, cînd ştim mai bine să alegem griul de neghină, aşteptăm o recoltă mai bogată în literatura noastră... Este o dorinţă comună a cărei îndeplinire nu poate întârzia prin efortul tuturor celor chemați să creeze cartea, s-o tipărească, s-o pună la îndemîna cititorilor, s-o răspîndească. BORIS BUZILA în Buletinul oficial nr. 68 din 3 iunie 1971 a apărut H.C.M. nr. 667 din 2 iunie 1971 avind ca obiect unele măsuri de stimulare a producţiei de piese de schimb pentru maşini, utilaje, instalaţii, aparate şi bunuri de folosinţă îndelungată. După cum se prevede in Hotărire, preţurile comparabile ale pieselor de schimb, pentru planificarea şi urmărirea producţiei globale, se vor determina prin aplicarea coeficientului de 1,5 asupra preţurilor cu ridicata ale întreprinderii. întreprinderilor producătoare de piese de schimb li se acordă 50 la sută din valuta realizată prin depășirea planului de export la piese de schimb pentru achiziţionarea de maşini și utilaje, destinate cu prioritate fabricaţiei de LEGI - DECRETE - HOTĂRÎRI piese de schimb peste planul de import. Acoperirea în lei a importurilor suplimentare ce se vor realiza pe seama utilizării a 50 la sută din valuta realizată prin depăşirea planului de export la piese de schimb se va face în cadrul planurilor de investiţii aprobate sau din fondurile pentru investiţii necentralizate. în Buletinul oficial nr. 70 a fost publicată Hotărîrea privind înființarea întreprinderii pentru desfacerea cu ridicata a mărfurilor alimentare din import (nr. 678 din 2 iunie 1971). Conform acestei Hotărîri, cu începere de la 1 iulie 1971 funcționează întreprinderea pentru desfacerea cu ridicata a mărfurilor alimentare din import, cu sediul in municipiul Bucureşti, sub îndrumarea şi controlul Ministerului Comerţului Interior, întreprinderea pentru desfacerea cu ridicata a mărfurilor alimentare din import are ca obiect de activitate , contractarea cu întreprinderile de comerţ exterior, in calitate de beneficiar, şi cu beneficiarii din ţară, in calitate de furnizoare, a fondului de marfă alimentar prevăzut în planul de import şi în cadrul schimburilor directe ; organizarea derulării acestui fond de marfă, precum şi preambalarea şi prelucrarea unor sortimente de mărfuri alimentare primite din import, în vederea livrării lor către beneficiari. Prețurile de vînzare cu ridicata la întreprinderi și preţurile de vînzare cu amănuntul la unele materiale de construcţii au fost stabilite pe baza unor noi prevederi cuprinse în H.C.M. nr. 691 din 9 iunie 1971 (Buletinul oficial nr. 72 din 9 iunie 1971). Această Hotărire cuprinde două anexe în care sunt stabilite preţurile de vînzare cu ridicata ale întreprinderii pentru cărămizi ceramice, blocuri din beton, ţigle din argilă arsă şi din ciment (anexa I) precum şi preţurile de vînzare cu amănuntul pentru ţiglele din argilă arsă, trase sau presate, cu jgheaburi laterale şi la capete, pentru ţigle de ciment, trase cu jgheaburi, pentru blocuri din beton (anexa 2). Drept urmare, devizele lucrărilor de construcţii-montaj ce se execută de la data de 20 iunie 1971 şi pînă la intrarea în vigoare a noilor indicatori de norme de deviz și cataloage de prețuri de deviz vor fi întocmite — sau după caz — recalculate, pe baza noilor prețuri cu ridicata ale întreprinderii prevăzute în anexa nr. 1, cu excepția lucrărilor pentru care sunt stabilite prețuri plafon. ,,România liberă" * * ! Forumul muncitoresc suprem de conducere a întreprinderii dezbate şi hotărăşte (Urmare din pag. 1) că rezultatele puteau să fie şi mai bune. Dacă toţi oamenii ar fi lucrat la fel de conştiincios, cu aceiaşi dăruire ca maistrul MARIN DINU de la hala de fabricaţie, ca brigada condusă de STELIAN NIŢA, ca maiştrii MARIN DINESCU şi GHEORGHE STANCIULESCU, ca muncitorii ION TRANDAFIR, GHEORGHE CRISTESCU şi numeroşi alţii, al căror nume a fost evidenţiat în cadrul dezbaterilor, curba graficelor cu realizări ar fi fost cu siguranţă şi mai ascendentă. Remarcind acest fapt, participanţii la dezbateri au criticat cu ascuţime unele manifestări de indisciplină, pe acei salariaţi care nu s-au dovedit la înălţimea pregătirii lor, a aşteptărilor tovarăşilor lor de muncă. O notă bună în activitatea unităţii, scoasă la lumină în cadrul discuţiilor, a fost faptul că folosindu-se forţele şi resursele proprii, toate propunerile făcute în adunările anterioare au fost rezolvate de către conducerea secţiei şi a întreprinderii. A fost cea mai bună dovadă că glasul lor, al oamenilor muncii a avut putere de decizie, că în rezolvarea problemelor esenţiale din viaţa întreprinderii, atit cele referitoare la îndeplinirea sarcinilor de plan cât şi cele legate de condiţiile de muncă şi viaţă, primii chemaţi să-şi spună cuvântul sunt salariaţii întreprinderii. Şi evident lucrul acesta a stimulat participanţii la adunare să facă noi propuneri pe linia gospodăririi superioare a mijloacelor de care dispun, sarcină de mare răspundere încredinţată de partid şi de stat. „Aşa cum ştim cu toţii, spunea maistrul TRANDAFIR DUŢA, în întreaga ţară se desfăşoară o mare întrecere la care participăm şi noi, cu toată dăruirea. Ca răspuns la Chemarea Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, ne-am îndeplinit angajamentele, înseamnă că responsabilitatea şi conştiinţa fiecăruia dintre noi şi-a spus cuvîntul, înseamnă că am gîndit bine şi am realizat ceea ce ne-am angajat. Puteam face mai mult ? Da, şi cînd afirm aceasta mă gîndesc în primul rînd, la calitatea reparaţiilor de utilaje. De ce după execuţia acestora rămin o serie de defecţiuni, de ce sînt necesare noi intervenţii ? Să nu uităm că fiecare utilaj este o verigă principală pe fluxul de producţie şi dacă stă unul, stă întreaga bandă“. Răspunzînd acestei critici, maistrul CONSTANTIN SMARANDA, şeful sectorului reparaţii energomecanice, a analizat cu seriozitate şi simţ autocritic situaţia existentă, semnalind cauzele proprii ale deficienţelor lor şi cerind sprijin conducerii întreprinderii în direcţia asigurării unor cadre cu înaltă calificare pentru întreţinerea utilajelor, a aprovizionării mai bune cu piese de schimb Cu multă combativitate s-au ridicat în cursul adunării problemele legate de disciplina în muncă, de atitudinea socialistă faţă de muncă şi avutul obştesc. Un hotărit apel la conştiinciozitate şi seriozitate în producţie a adresat celor tineri maistrul MARIN DINESCU care a spus printre altele : „In cei 34 de ani de muncă n-am lipsit din producţie nici o oră. Ce părere au GHEORGHE ALEXE, ION ANGHEL, GHEORGHE CIOFLAN, ALEXANDRU POPA şi ceilalţi care au „contribuit“ la cele 1 796 ore absenţe nemotivate înregistrate în semestrul trecut şi la cele 1 775 ore învoiri fără plată ? In sectorul meu am lucrat mult cu tinerii pentru a-i educa în spiritul respectului faţă de muncă. Cu foarte mulţi am reuşit. Dar o spun aici deschis, CONSTANTIN OPREA se integrează greu în colectivul nostru, lipseşte adesea de la muncă, este indisciplinat. Şi nu e singurul caz. Ridic problema aici pentru că eu cred că adunarea generală trebuie să fie un mijloc eficace de creştere a conştiinţei şi responsabilităţii fiecăruia. Cu toţii trebuie să transpunem în viaţă, în sfera noastră de muncă şi de preocupări, importantele documente recent elaborate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi adoptate cu entuziasm de întregul partid, de întregul popor. Alţi vorbitori, printre care maiştrii GHEORGHE DOBROGEANU, GHEORGHE STANCIULESCU, recepţionerul ION STANCIU, maşinistul ION UNGUREANU, şeful de brigadă ILIE ROTEA, mecanicii STAN RADU, GHEORGHE VELEA au ridicat, la rîndul lor, probleme stringente pentru bunul mers al producţiei, printre care necesitatea cursurilor de reciclare atît pentru muncitori cit şi pentru maiştri şi şefi de echipă, au evidenţiat noi surse de economii la fier şi la ciment, au făcut sugestii pentru ridicarea pregătirii profesionale, pentru stimularea activităţii de creaţie tehnică, pentru folosirea mai judicioasă a tuturor resurselor şi forţelor existente în secţie pentru realizarea şi depăşirea sarcinilor de plan. In acelaşi spirit de exigenţă, de înaltă conştiinţă socialistă s-a desfăşurat şi adunarea salariaţilor de la SECŢIA ASAMBLAT-MONTAJ ŞI CALA A ŞANTIERULUI NAVAL DIN GALAŢI. Din informarea prezentată de tovarăşul GHIŢA ANGHELIU, maistru şef de secţie, a reieşit că în primele şase luni ale anului, colectivul de muncitori, tehnicieni şi ingineri din acest important sector de muncă al Şantierului naval din Galaţi, a obţinut rezultate merituoase. Printre acestea, se numără contribuţia secţiei la realizarea în numai 5 luni de zile a unei nave prototip de 7 500 tdw., un adevărat record, dacă ţinem seama că la prototipurile vaselor de 4 500 tdw. ciclul de execuţie a fost mult mai mare. De asemenea, s-a reuşit pînă în prezent să se asambleze peste 1 000 de tone metal pentru două nave aflate în construcţie în cadrul şantierului şi destinate exportului. Remarcind aceste realizări, şeful secţiei a insistat însă şi asupra unor deficienţe şi greutăţi care au determinat îndeplinirea planului numai în proporţie de 99,72 la sută. Cauzele principale au fost trecute in revistă, rînd pe rînd , golurile de producţie create ca urmare a măsurilor luate pentru recuperarea rămînerii în urmă la două nave, a căror construcţie fusese întârziată datorită întîrzierii cu circa 7 luni a documentaţiei, defectarea unor utilaje noi (macaraua de 40 de tone forţă de exemplu), lipsa macaragiilor pentru podurile rulante, înregistrarea în această perioadă a 5 538 ore absenţe nemotivate din producţie. Ideile expuse în darea de seamă au fost analizate şi adîncite de către participanţii la discuţii care şi-au concentrat atenţia asupra unor probleme de interes major pentru viaţa întreprinderii. „Ca macaragiu în hala de asamblare, a spus CONSTANTIN DUCU, vreau să mă refer la problema reparării acestor utilaje cheie. Macaraua de 20 de tone forţă pe care lucrez eu a trebuit să stea 12 zile pentru schimbarea unor rulmenţi, operaţiune care se putea face în 2—3 zile, dacă exista mai multă răspundere, un control şi o îndrumare mai atentă a muncii mecanicilor. De asemenea, consider că nu s-a întreprins o acţiune organizată pentru calificarea în număr mai mare a macaragiilor. Şi încă ceva. Cu toate că noi solicităm acest lucru, revizia macaralelor nu se face cu lunile. Din această cauză se ajunge la avarii mari, care scot utilajele din producţie pentru reparaţii pe perioade îndelungate“. Dezbaterile din adunare au avut un puternic caracter democratic. A fost exercitat efectiv controlul muncitoresc asupra activităţii comitetului de direcţie, rol pe care adunarea salariaţilor îl are în viziunea partidului nostru. O critică aspră la adresa unor lipsuri manifestate de conducerea întreprinderii care n-a rezolvat o serie de probleme cunoscute din trecut a formulat COSTICA MIHAI, șef de echipă pe ca la bazin. El a spus : „Pentru realizarea sarcinilor de plan viitoare, se cer eforturi, folosirea la maximum a timpului de lucru. Unele deficienţe de organizare continuă încă. Sînt zile întregi cînd ne lipseşte oxigenul. Tovarăşii noştri de la aprovizionare nu lucrează cu simţ de răspundere şi nu ne asigură acest material. Sau de pildă, secţia noastră este dotată, cu două autostivuitoare. Ele figurează însă doar pe hîrtie, pentru că de fapt stau stricate pe butuci de luni de zile și nu avem cu ce transporta piesele de la un loc de muncă la altul“. In cuvîntul său ION LAZAR, maistru principal la atelierele de asamblat, s-a referit la necesitatea sporirii răspunderii faţă de muncă . „O parte din lipsurile amintite în informare se datoresc indisciplinei care mai domneşte la locurile de muncă. Am făcut un mic calcul din care rezultă că, în orele pierdute datorită lipsurilor nemotivate, se puteau executa 70 de tone metal asamblat. Nu cred că mai e nevoie să insist asupra răspunderii celor ce ne-au împiedicat să realizăm acest plus de producţie. In ce fel se achită ei de sarcinile ce le revin . O importantă problemă a fost ridicată de COSTEL PADURARU, şef de brigadă la dana de armate. Referindu-se la calificarea ucenicilor la locul de muncă el a spus : „Aş propune ca pentru o calificare mai bună a acestor tineri să se organizeze cursuri în care inginerii din cadrul şantierului nostru să predea elemente de desen tehnic. Odată calificaţi, aceşti tineri vor putea astfel să se descurce în schiţele şi numeroasele desene tehnice pe care au sarcina să Ie traducă în viaţă. Avem obligaţia să ne ocupăm de aceşti tineri pe planul profesional şi, să le facem, în acelaşi timp, educaţia comunistă la nivelul cerinţelor actuale ale societăţii noastre. Se poate afirma că, exercitîndu-şi din plin prerogativele de conducători colectivi ai întregii activităţi tehnico-economice, funcţia de control şi decizie asupra bunului mers al întreprinderii, asupra modului cum se îndeplinesc sarcinile de plan, muncitorii, tehnicienii, inginerii şi economiştii care au luat parte la discuţii în cele două adunări au decis laolaltă căile menite să asigure realizarea unor succese şi mai remarcabile în cel de-al doilea semestru al anului. Ei şi-au manifestat hotărîrea ca, ridicîndu-şi spiritul de exigenţă, întărind atitudinea socialistă faţă de muncă şi avutul obştesc, să contribuie cu toată puterea de muncă, cu toată energia la progresul întreprinderii unde lucrează, la progresul întregii economii naţionale. VOX... BOEMA , Teatrul „C. Tinase" (1556 78), ora 20. LA IZVOARE DE FRUMUSEŢE Ansamblul „Rapsodia Româna"(13 13 00), ora 17,30 ; SAPTAMÎNA NEBUNILOR : Patria (11 85 25), orele 9 - 11,30 - 14 -16,30 — 19 — 21,15 ; București (1561 54), orele 9 - 11,15 - 13,30 -16,30 - 18,45 - 21 i Favorit (3 106.15), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 -18,15 - 20,30 ; Grădina Doina (15 87 67), ora 20,30 ; FLOAREA SOARELUI Scala (11 03 72), orele 10 - 13 - 16 - 18,45 - 21,15: Grădina Select (14 27 14), ora 20,15 ; SECRETUL PLANETEI MAIMUȚELOR : Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 21 : Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 21 : Grădină, ora 20,15 ] , CUM AM DECLANŞAT AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL : Capitol (16 29 17), orele 10 - 15,30 - 19,45 ; Sala Palatului, ora 18 ; ROMEO Şl JULIETA : Central (14 12 24), orele 9,30 - 12,45 - 16,15 -19,30 ; O FLOARE Şl DOI GRADINARI I Victoria (16 28 79), orele 9 - 12,30 - 16 - 19,30 ; Buzeşti (15 62 79), orele 9 — 12,30 — 16 — 20 ; Grădina Buzeşti , ora 20 ; Viitorul (11 48 03), orele 10 - 15,45 - 19; Moşilor (12 52 93), orele 13,15 - 16,45 - 20,15. PRINŢUL NEGRU : Lumina (16 23 35), orele 9 - 20,30 in continuare ; Art( NOTRE DAME DE PARIS : Grădina Capitol, ora 20,15 ; SERATA : Crîngaşi (17 38 81), orele 16 - 18 - 20 ; FACEREA LUMII : înfrăţirea între popoare (17 31 64), orele 15,30 17,45 - 20 ; GAUDEAMUS IGITUR : Flacăra (21 35 40), orele 15,30 - 18 - 20,15 . .. B.D. INTRA IN ACTIUNE : Drumul Sării (3128 13), orele 15,30 - 17,45 , sp: DARCLEE : Arta (213186), orele 15,30 - 18 ; Grădină, ora 20,15 ; UN SURIS IN PLINA VARA ; Progresul (23 94 10), orele 15,30 - 18 -20,15 ; HAIDUCII LUI ŞAPTECAI ; ZESTREA DOMNIŢEI RALU : Cosmos (35 19 15), orele 15,30 - 19 ; SERBĂRILE GALANTE : Pacea (31 32 52), orele 15,45 - 18 - 20 ; STEAUA FARA NUME : Doina (16 35 38), orele 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 — 20,30 ; La ora 10 Desene animate , FANTOMELE SE GRĂBESC : Lira (31 71 71), orele 15,30 - 18 ; Grădină, ora 20,15 ; CORTUL ROŞU : Excelsior (18 10 88), orele 9 - 12,30 - 16 - 19,30 ; Mio ,riţa (14 27 14), orele 9 - 12,30 - 16 - 19,30 ; Flamura (23 07 40), orele 9 — 12,30 - 16 - 19,30 ; S-A INTIMPLAT IN RECUNOAS- ir. . TERE : Dacia (16 26 10), orele 8,30 — 20,30 în continuare; FILME DOCUMENTARE : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9,15 - 20,30 în continuare ; TRECI PRAGUL : faromet (Bd. Bucu- reștii Noi nr. 166), orele 15,30 - 17,30 - 19,30 ESOP : Ciulești (17 55 46), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; CEA2XOVSKI : Fioreasca (33 29 71), orele 16 - 19,30 ; SUNETUL MUZICII : Grivita (17 06 58), orele 9 - 12,15 - 16 19,30 ; Vitcu (21 39 82), orele 15,30 ;* Gradină, ora 20 : ROATA VIETII: Buceg! (17 05 47), orele 15,30 — 18 ; Grădina ora 20,30 ! GRESEALA FATALA : Modern 'IS (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 — 18,15 — 20,45 ; Gradină, ora 20,15 ; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 20,45 ; FIII MARII URSOAICE : Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 15,45 — 18 ; Grădină, ora 20,15 ; DIN NOU DESPRE DRAGOSTE * Popular (35 15 17), orele 15,30 - 18 -20,15 ; TNTÎLNIRE CU O NECUNOSCUTA : Feroviar (16 22 73), orele 9,15 - 11,30 81 - 13,45 - 16 - 18 15 - 20,30 ; Gloria (23 44 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 — 18,15 — 20,30 ; Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 ; Grădină, ora 20,30 ; VARA DE ALTADATA : Unirea (17 10 21), orele 16 - 18,15 ; Grădină, ora 20,30 ; UN ITALIAN IN AMERICA : Rahova (23 91 00), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; HIBERNATUS : Munca (21 50 97), orele 16 - 18 - 20 ; CAPCANA : Volga (11 91 26), orele 9,30 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 -20,30 ; ELEFANTUL SLOWLY : Ferentari (23 17 50), orele 15,30 - 17,45 - 20 . * SECRETUL DIN SANTA VITTORIA Parcul Herăstrău (11 91 26), ora 20,30 : * Cinematece sale Union (13 49 04) * CENUȘA (ambele serii), orele 10-13 - 16. Programul I 17,30: Emisiune în limba maghiara ; 18,30 : La volan ; 18,50 : Timp și anotimp în agricultură ; 19,20: 1001 de seri ; 19,30: Telejurnalul. Sport ; 20,10: Pentru sănătatea dv. ; 20,20 : Antologia umorului ; 21,35 : Cadran internaţional ; 22,20 : Interpretul săptămînii : Dorina Drăghici ; 22,40 : Film documentar : Oraşe poloneze — Nowa — Huţa ; 22,55 : Telejurnalul. Programul II 20,10: Punct-Contrapunct ; 21 : Buletin de ştiri şi sport ; 21,15 : Pagini din operete româneşti ; 21,35 : Film artistic : O zi ca leii. Cu : Renato Salvatore. Carlo Gravina, Regia : f Nani Loy. I MEMENTO : ;.;.y1 i'.v.'.i ...............................................mim