România Liberă, octombrie 1971 (Anul 29, nr. 8379-8405)

1971-10-26 / nr. 8400

u­r­ MĂSURĂ Mihnea Gheorghiu N­ăscut din aculturalismul cel mai agresiv şi mai violent, nazismul s-a prăbuşit sub ruinele violen­ţei şi agresiunii prin care se menţinuse in perioada dintre cele două Reichstaguri in­cendiate. In duzina de ani in care opera lui Heine a fost inter­zisă în ţara ei, poporul tră­dat a avut timp să mediteze cu curaj la vorba sensibilu­lui său poet: „guvernele nu se pot menţine decit prin ceea ce le-a dat naştere“. Dacă aruncăm o privire lucidă şi curajoasă asupra planetei noastre, constatăm că Heine are încă dreptate, fiindcă nici o orînduire so­cială sau politică nu se poa­te menţine împotriva voinţei naţiunii pe care o comandă, iar dacă există unele excep­ţii, ele nu vor putea supra­vieţui prea îndelung împo­triva gîndirii colectivităţilor umane ostile, împotriva logi­cii istoriei, credincioasă mă­surii omeneşti a lucrurilor. Nota caracteristică a filo­zofiei morale a poporului ro­mân este tocmai această măsură, fără de care n-am fi putut rezista, ca o insulă de granit, asalturilor turbate ale mult schimbătoarelor va­luri ale soartei noastre is­­torico-geografice. Inţelegind destinul naţio­nal, intelectualitatea noastră filozofică a avansat întot­deauna pe această prepon­derenţă, astfel încît (precum atit de clar observa profeso­rul Athanase Joja­­n „Logos şi Ethos“) ...cercetarea, fie şi sumară a istoriei filozofiei româneşti dovedeşte cores­pondenţa din tre­ caracterul realist, cumpănit şi iubitor de limpezime al poporului român şi caracterul raţiona­list al filozofiei româneşti“. Raţionalitatea eticii ro­mâne se trage mai de de­parte, nedespărţită de cealal­tă caracteristică a sa, pasiu­nea ei justiţiară, încă din vechime, cind o capodoperă de valoare universală ca învăţăturile lui Neagoe. Ba­sarab, mai bătrînă decit noi cu 450 de ani, ne învăţa cu calm şi virtute lecţia onoarei, a perpetuităţii dialogului eminescian dintre Mircea şi Baiazid : „iar dacă vedeţi că prin blîndeţea voastră nu veţi putea potoli voia dom­nului acela care vă va fi vrăjmaş, voi să nu le daţi cinstea voastră, ci să ieşiţi vitejeşte împotriva lor. Căci mai bună este moartea cu cinste, decit să aveţi numele cu ocară. Nu fiţi ca pasărea aceea ce se cheamă cuc, care-şi dă pale ei altor pă­sări, ca să-i scoată puii, ei fiţi ca şoimul şi vă păziţi cuibul vostru“. Ctitoria basarabă de pa dulcele plai argeşean (care-şi serbează în aceste zile patru veacuri şi jumătate de dura­tă a legendei lui Manole Meşterul) e soră cu acea en­ciclopedie a evului mediu românesc, una din cele mai de seamă scrieri europene ale timpului, şi rudă de singe cu acea modestă şi ne­uitată scrisoare a lui Neacşu din Cîmpulung către jude­(Continuare în pas. a 7-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! EDIŢIA I­ V­­I COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE RITMURILE ÎNALTE ALE PROGRESULUI ŞI PROSPERITĂŢII PATRIEI De citeva zile, prin votul re­prezentanţilor aleşi ai poporului, cincinalul a devenit lege. An­grenaţi cu toată puterea lor de muncă, cu toată energia şi ini­ţiativa lor în lupta pentru înde­plinirea exemplară a planului pe 1971, primul din cei cinci ani ai grandiosului program de dez­voltare multilaterală a patriei socialiste, oamenii muncii au urmărit cu viu interes lucrările forului nostru legislativ suprem, au luat cunoştinţă cu satisfacţie de prevederile mobilizatoare ale cincinalului. Adoptarea de către Marea Adunare Naţională a legii planului cincinal de dezvoltare economico-social pe perioada 1071 — 1975 constituie actul final al unei îndelungate şi laborioase activităţi. In deplină concordan­ţă cu obiectivele stabilite de Congresul al X-lea al partidului, actualul cincinal a fost elaborat sub directa Îndrumare a Comisiei centrale de partid şi de stat condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, constituind rodul u­­nor ample dezbateri la care a participat practic întregul popor. Această largă participare la de­finitivarea sarcinilor cincinalu­lui, strălucită ilustrare a demo­craţiei noastre socialiste, a per­mis fundamentarea profund rea­listă a planului, mobilizarea ac­tivă a resurselor materiale şi u­­mane de care dispune ţara noas­tră la ora actuală. Dintre generoasele idei sinteti­zate cifric in legea planului cin­cinal şi amplu comentate în ca­drul dezbaterilor ce au avut loc in plenul Marii Adunări Naţio­nale ne-am oprit la cea privind înaltul dinamism al economiei noastre naţionale, idee pe care am Încercat să o ilustrăm grafic in pagina a treia a ziarului. Păstrînd ritmurile con­stant ridicate ale creşterii producţiei materiale, ritmuri cu mult superioare celor înre­gistrate în ţări dezvoltate din punct de vedere economic, sarci­nile actualului cincinal cores­pund pe deplin ţelurilor de bază ale noii etape istorice de dezvol­tare a ţării: etapa făuririi socie­tăţii socialiste multilateral dez­voltate. Semnificativ pentru di­namismul potenţialului de care dispune ţara noastră este faptul că, în perioada ce a trecut de la Congresul al X-lea al partidului au fost identificate, prin aportul entuziast al maselor de oameni ai muncii, noi rezerve şi posibili­tăţi pentru accelerarea procesu­lui, de dezvoltare a producţiei materiale, de creştere a eficien­ţei economice şi de ridicare a ni­velului de trai. In acest fel, la principalii indicatori sintetici — producţie globală industrială şi agricolă, venit naţional, investi­ţii — cincinalul recent adoptat cuprinde ritmuri de creştere su­perioare celor stabilite în direc­tivele Congresului partidului. Dezvoltarea impetuoasă a In­dustriei, a cărei producţie va fi la încheierea actualului cincinal de circa trei ori mai mare decit în 1965, nu este doar de ordin cantitativ. Aşa cum rezultă şi din graficul pe care îl publicăm în interiorul ziarului, în ansamblul rapidei creşteri a producţiei in­dustriale se intensifică procesul de modernizare a structurilor pe ramuri şi subramuri, dezvoltîn­­du-se cue precădere sectoarele le­gate organic de progresul teh­nic, de valorificarea superioară a resurselor naturale şi de obţi­nerea unor valori de întrebuin­ţare cit mai ridicate. O trăsătu­ră caracteristică a industrializă­rii în acest cincinal este faptul că ramurile de bază ale econo­miei — construcţiile de maşini, industria metalurgică, industria chimică — se dezvoltă intr-un ritm superior celui mediu, iar in cadrul lor un rol preponderent se acordă sectoarelor celor mai legate de progresul tehnic con­temporan: electrotehnica şi elec­tronica, mecanica fină, chimia de sinteză fină, metalurgia oţeluri­lor aliate etc. Deosebit de semnificativ pentru procesul de dezvoltare in­tensivă şi de modernizare a eco­nomiei, pentru tendinţa de creş­tere a eficienţei economice în toate sectoarele de activitate este şi faptul că, pentru prima oară de la începerea dezvoltării planificate a economiei naţiona­le, actualul plan cincinal pre­vede o creştere mai rapidă a ve­nitului naţional decit a produsu­lui social total. Sporul mediu a­­nual al venitului naţional, cel mai mare dintre toate cele în­registrate pînă acum, asigură obţinerea unor resurse tot mai mari atit pentru dezvoltarea şi perfecţionarea forţelor de pro­ducţie, cit şi pentru creşterea condiţiilor de viaţă ale poporu­lui. Acest spor, precum şi menţi­nerea — potrivit hotărîrilor Con­gresului al X-lea al partidului — a unei rate inalte a acumulării fac posibilă realizarea unui vast program de investiţii pentru care s-au alocat fonduri încă ne­­întilnite în istoria dezvoltării noastre economice, investiţii ori­entate in mod deosebit spre creş­terea producţiei materiale. Spo­rirea rapidă a avuţiei naţionale constituie baza sigură, verifica- PAUL MARIAN (Continuare în pag. a 4-a) CINCINALUL 1971-1975 Un grup de studenţi muncind pa noul şantier al tineretu­lui din Capitală foto: MIHAI POPESCU Corespondenţii noştri transmis ieri • Comisia judeţeană Mureş de sistematizare a dezbătut şi avizat schiţele de sistematiza­re pentru o serie de localităţi rurale. Cu acestea numărul localităţilor ruale din judeţul Mureş pentru care sunt apro­bate schiţele de sistematizare se ridică la 58. • In satul Vladimiri, judeţul Gorj, a avut loc dezvelirea bustului lui Tudor Vladimirescu şi festi­vitatea prin care s-a acordat Şcolii generale din localitate denumirea de „Tudor Vladi­mirescu“ • „Toamna mus­­celeană”, — o săptămî­­nă de manifestări cultu­­ral-artistice aflate la cea de a doua ediţie l­a început la Cîmpulung. • După Sibiu şi Mediaş, expoziţia de gra­fică militantă, care reuneşte cele mai autentice valori ale genului din colecţia muzeului „Bruckenthal", s-a deschis la Cisnădie • La Piatra Neamţ au luat sfirşit lucrările unei consfătuiri republicane pe tema aplicării teoriei proba­bilităţilor şi statisticii mate­matice în producţia indus­trială • Un colectiv de spe­cialişti de la Centrul de in­formare şi documentare pentru agricultură şi sil­vicultură (C.I.D.A.S.), din ca­drul Academiei de Ştiinţe A­­gricole şi Silvice şi de la Cen­trul de calcul al catedrei de cibernetică economică al A­­cademiei de Studii Economice a proiectat şi realizat un sis­tem modern de înmagazinare, regăsire şi prezentare auto­mată a informaţiei cu ajuto­rul calculatorului electronic. Sistemul, denumit Sirpi, poate fi folosit pentru informare, în orice domenii de activitate, atit în limba română, cit și într-o limbă străină. Marti 26 octombrie 1971 ŞTIINŢA—FORŢĂ SOCIALĂ • Acad. GH. MIHOC: „Succesul in ştiinţă se obţine prin muncă şi inteligenţă“ • Acad. ŞTEFAN MILCU: „Atingerea unui inart grad de eficacitate in ştiinţă defineşte responsabilitatea socială a unui savant“ • Prof. dr. ing. VALTER ROMAN: „Libertatea presupune şi va presupune întotdeauna un m­art grad de răspundere politică, un autocontrol sever şi consecvent“ • Prof. ROMEO DĂSCĂLESCU: „Angajarea pe drumul ştiinţei e o manifestare a patriotismului socialist“ Da, astăzi, este unanim recu­noscut : dezvoltarea ştiinţifică­­tehnică este o pirghie princi­pală ţi etalon al progresului economic al unei naţiuni. S-ar părea că rolul ştiinţei in societate se opreşte aici. Re­voluţia ştiinţifică-tehnică înce­puse cu avalanşe de noutăţi. Startul era cantitativ. Se obţi­neau energii mereu mai mari, incredibil de mari. Se în­scriau şi se doborau con­tinuu propriile recorduri de vi­teze. De circulaţie. De informa­ţie. De ritmuri in care ideea ştiinţifică devine produs indus­trial şi se comercializează. Se numărau savanţii. Mai mulţi astăzi decit au fost in toate veacurile la un loc. Statistici pe glob, defalcate pe ţări, com­parate. S-a întîmplat insă ceea ce era firesc in această revolu­ţionare. Au intervenit schimbări calitative. Dacă nu ar fi să ne gîndim decit la pătrunderea ma­tematicii în aproape toate do­meniile de activitate. Aceasta nu înseamnă doar un limbaj co­mun între diferiţi specialişti. Nu doar încă un instrument de lucru: calculatorul electronic. Înseamnă mai ales un nou mod de a pune o problemă. Un nou fel de a vedea la virsta maturizării ştiinţei. Este o schimbare calitativă. Să nu ui­­tăm că in timp ce maşina cu aburi — şi chiar avionul multi­­plicind de atitea ori viteza de circulaţie, nu au putut influenţa în profunzime viaţa societăţii, calculatorul electronic, poate. Masă rotundă organizată de „România liberă" Şi mai ales gindirea matema­tică — poate. In ţările capitaliste se credea că aripa aerodinamică a confor­tului poate acoperi toate pro­blemele, toate aspiraţiile omu­lui. Astăzi, tot acolo, se vorbeşte despre divorţul societate-ştiin­­­ţă, de răminerea omului în urma tehnicii, de refuzul ştiinţei, de şocul progresului, etc. Ignorase maşina economică omul ? Poate nu atit cu­ ştiinţa ca­­forţă de producţie intra ipsc-facto „in contradicţie cu relaţiile de pro­ducţie capitaliste, contribuind la ascuţirea contradicţiilor capita­lismului“ — cum observa imul dintre interlocutorii noştri de astăzi. Cum o constată cei care meditează asupra progresului. Societatea socialistă multila­teral dezvoltată înseamnă im­plicit, dialectic necesar, omul multilateral dezvoltat. Buletinul de identitate al contempora­nului acestei epoci este o adeverire, nu doar a unei existenţe fizice in epocă, a unui consumator doar al roadelor ştiinţei, ci a unei participări conştiente, competente, active, la transformarea revoluţionară a societăţii, cunoscător — şi ca atare receptiv — al celor mai noi cuceriri a­le gîndirii şi tehni­cii universale, beneficiar ca fău­ritor al socialismului şi comu­nismului. De aci întrebările noastre : — Care este rolul social al ştiinţei ? In ce măsură este implicată ştiinţa în dezvolta­rea multilaterală a omului de astăzi ? Care sunt „ele­mentele“ ei ca forţă socială ? Care este răspunderea savan­tului in acest context ? Ne îngăduim ca din discu­ţiile avute, să extragem ci­teva ginduri. Acad. GHEORGHE MIHOC: — întotdeauna, încă de la for­mele embrionare ale ştiinţei din antichitate, a existat o corela­ţie pozitivă între progresele şti­inţei şi progresul societăţii. Această corelaţie a mers cres­­cind cu trecerea timpului din mai multe motive, în primul rînd, pentru că numărul oame­nilor de ştiinţă care, pînă acum citeva secole, era neînsemnat, ocupă astăzi în ţările civilizate o pondere ce nu mai poate fi CATINCA MUSCAN (Continuare în pag. a 3-a) Un nou şantier al tineretului în Capitală Primul pasaj de pe autostrada Bucureşti-Piteşti era străjuit duminică de o mulţime de stea­guri tricolore. Pe o pancartă, cu litere mari erau însemnate cu­vintele : „Şantierul tineretului, inelul de centură“. La o o­ră matinală, cind bruma nu se zvîn­­tase încă pe cîmpul din împreju­rimi, peste 1 000 de tineri din Bucureşti — studenţi, elevi, muncitori — s-au adunat pentru a deschide unul dintre cele mai mari şantiere de muncă patrio­tică. Ora 9. Moment solemn, în su­netele cîntecului „Trei culori“, se înalţă drapelul. Tinerii răspund prezent la chemarea partidului, angajîndu-se să lucreze la unul dintre cele mai importante obi­ective edilitare, într-o atmosferă entuziastă, de plani tineresc, sa citeşte textul telegramei trimisă Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu. „Noi tinerii din Întreprinderile, instituţiile, facultăţile şi şcolile Capitalei — se spune in telegramă — des­chidem astăzi un nou şantier al muncii patriotice — inelul de centură al Bucureştilor — ferm hotărîţi să transpunem în fapte de muncă, adeziunea noastră de­plină şi unanimă la politica ştiinţifică, consecvent marxist­­leninistă a partidului şi statului. Ne angajăm să participăm în timpul nostru liber la construc­ţia celor 72 de km de drum, să efectuăm prin muncă patriotică lucrări în valoare de 23 milioane lei, aducîndu-ne contribuţia la modernizarea şi înfrumuseţarea continuă a patriei noastre soci­aliste“. Sub primele lovituri de topor cad lăstărişurile crescute pe un imens teren virgin, care va de­veni pînă la sfîrşitul anului cel dinţii tronson ai şoselei, lung de 3,5 km. Tinerii vor lucra la tera­­samente, la balastarea patului drumului, la construcţia podeţe­lor. Această arteră importantă de circulaţie care va crea legătura Între autostrada Bucureşti- Piteşti şi litoral, prin Urziceni, urmează să cuprindă lucrări tehnice de mare anvergură , şapte poduri şi pasaje, din­tre care cel mai mare, peste gara Chitila, va avea o lungime de­­ 200 metri . Cei 150 de studenţi de la A.S.E. formează un grup compact. Printre ei se afla Tudor Mitran, student în anul V la Facultatea de cibernetică, cu care stăm de vorbă . „ In această primă zi au venit mult mai mulţi studenţi decît scontasem iniţial. Munca patrio­tică nu e un lucru nou pentru noi. De curînd am în­cheiat activitatea la I.A.S. Otopeni, unde am săpat şanţuri pentru irigaţii şi am dat o mină de ajutor la campania de recol­tat. Acum amenajăm un teren sportiv în spatele clădirii insti­tutului. Aici vrem să muncim săptămlnal circa 600 de ore. Ne-am gindit chiar să iniţiem o chemare la Întrecere către cele­lalte Institute bucureştene, prin care să ne măsurăm puterile la volumul de muncă, la conştiin- IOANA PATRAŞCU (Continuare­m­ pag. a 2-a) aşimem C­ulegem mere... Culegem mere. Un gest pe care nu avem nevoie să-l învă­ţăm, cum nu învăţăm gestul de a ne hrăni la sinul mamei. în­tinzi mina, prinzi fructul în po­dul palmei şi în vîrful degetelor şi îl roteşti uşor, de la dreapta spre stingă. — De ce dintre toate obiec­tele naturii, v-aţi ales pomul ? Cum de v-aţi hotărît să vă de­dicaţi întreaga existenţă unei plante? — Să nu faci confuzia asta. La data opţiunii planta nu a fost un scop. Constituia doar un mijloc... Nu ştiu cum să mă fac înţeles. Idealul meu era omul, adică vreau să spun că lui îmi închinam eu existenţa... A fost aşa că porneam în viaţă, într-o perioadă când lumea era foarte neliniştită şi foarte rău aşezată (puţin înainte de înce­perea.­celui de-al doilea război mondial). Simţeam nevoia să-i ajut pe oamenii ăia necăjiţi cu ceva, nu prea ştiam cum, într-o vreme mă gindeam să devin medic sau învăţător. Am pornit ca un fel de Don Quijote să în­drept cite ceva în lume, să mă fac de folos. Şi Rossinanta pe care am încălecat eu, pentru treaba asta, s-a întimplat să fie pomicultura. Culegem mere. De partea cealaltă a pomului Gheorghe Moruru, bărbat de 56 de ani, cu faţa adine brăzdată, ca la bă­­trînii lupi de mare. — Scuzaţi-mi întrebarea cum credeaţi că le puteţi fi de fo­los ? Fructul, orice s-ar spune, nu ţine nici de foame, nici de frig. Iar coroniţele de flori de măr nu se poartă decit în ta­blourile idilice. — Greşeala asta, e bine, să n-o mai repeţi. Cum puteam să le fiu de folos, zici, cu mărul meu? Ca să pricepi asta ar trebui să şti că prin sate majo­ritatea copiilor sufereau de scorbut şi de alte avitaminoze. Copiii şi oamenii mari. Dar nu urmăream să le dau numai mere să mănince. Speram că prin măr să le îmbunătăţesc in general starea materială. Mă urmăreşti ? Ţăranii fuseseră în­deobşte, deposedaţi de pămint, în regiunile de deal de-abia mai stăpîneau nişte terenuri în pantă, erodate, bune numai pentru mărăcinişuri şi pentru păşunat. Dacă ii învăţam să le fertilizeze şi să cultive pomi, după nişte calcule destul de aproximative ei puteau să cîş­­tige din valorificarea fructelor de cite cinci-şase ori ba chiar de zece ori mai mult. Adică să trăiască ceva mai bine şi să devină mai puţin dependenţi de bogaţii satului... Poate nu era decit o utopie, o frumoasă uto­pie. — De unde azi, această in­certitudine? — Intre timp am trăit cata­clismul războiului, care m-a abătut de la rosturile mele. A­­poi a venit eliberarea, cu tot cortegiul său de schimbări re­voluţionare, care au rezolvat ra­dical problemele care, pe calea imaginată de mine nu s-ar fi putut rezolva, nici în cinci mii de ani. Culegem mere. Parmen auriu, Golden delicios, Jonathan. Fie­care fruct ne umple palma. De­­abia ii putem cuprinde între vîrfurile degetelor. — Prin 1947 eraţi asistent la Facultatea de horticultura din Bucureşti, aveaţi lucrări la In­stitutul de cercetări agronomice din capitală și laborator la A­­cademie. A fost o despărțire voită ? — In treaba asta intimplarea chiar că nu a jucat nici un rol. Nu am fost nici alungat fi nici dezertor nu am fost. Am plecat pentru un timp, intr-un fel de delegație, deliberată in forul meu intim. — Dar au trecut vreo 20 de ani. — 22. — Şi delegaţia dumneavoas­tră? — Nu o consider expirată... Mai am cite ceva de făcut pe aici. — Cititorul de ziar savurează exactitatea. — Predam studiul soiurilor, dar cu ce mă prezentam eu în faţa celor vreo 300 de studenţi? Mă prezentam cu conspecte din franceză, rusă şi germană, limbi pe care mi le făcusem accesi­­bile în acest scop... Nu vreau să spun că noi nu am avut cer­cetători în pomicultură, pe unii i-am cunoscut, Bordeianu, Bă­­băleanu, Scarlat, Krier, Botez mi-au fost profesori şi mentori. Au fost mari oameni de ştiinţă, au creat chiar soiuri. Dar eu nu puteam să afirm — şi nu pu­tea nimeni să afirme — că la Bistriţa, pe Tirnave, aici în ba­zinul Dîmboviţei, cu şanse cu­tare specii, cutare soiuri. Ştiam despre mii de varietăţi străine cum reuşesc acolo la ele aca­să, ştiam fiecare petec de pă- MARIN IONIŢA (Continuare In pag. a 4-a) Responsabilitatea profesiilor în pag. a 5-a: LEGEA privind producerea, folosirea şi controlul calităţii seminţelor şi materialului săditor pentru producţia agricolă vegetală LEGEA pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ Excelenţei Sale Domnul Dr. H. C. FRANZ JANOS Preşedintele federal al Republicii Austria VIENA Cu prilejul celei de-a 16-a aniversări a Zilei naţionale a Re­publicii Austria, îmi este deosebit de plăcut să vă adresez, Ex­celenţă, In numele Consiliului de Stat, al poporului român şi al meu personal, calde felicitări, cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală, iar poporului austriac prieten — pace şi prospe­ritate. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Maiestăţii Sale Imperiale MOHAMMAD REZA PAHLAVI ARYAMEHR Şahinşahul Iranului TEHERAN Cu prilejul aniversării zilei de naştere a Maiestăţii Voastre Imperiale — sărbătoarea naţională a Iranului — vă adresez cele mai calde felicitări, împreună cu cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală, de progres şi pace poporului iranian. Amintindu-mi cu plăcere de recenta vizită în Iran şi de con­vorbirile pe care le-am avut cu această ocazie, îmi exprim con­vingerea că relaţiile prieteneşti, de colaborare dintre popoarele şi ţările noastre se vor dezvolta în continuare, în interesul lor reci­proc, al cauzei păcii şi înţelegerii internaţionale. NICOLAE CEAUŞESCU Excelenţei Sale Domnul NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Mulţumesc călduros Excelenţei Voastre pentru felicitările cordiale şi urările adresate poporului nostru şi mie personal cu ocazia Zilei naţionale a Republicii Democratice Populare a Ye­menului. SALEM ROBAYA AU Preşedintele Consiliului Prezidenţial al Republicii Democratice Populare a Yemenului Excelenţei Sale Domnului AMIR ABBAS HOVEYDA primul ministru al Iranului TEHERAN Folosesc plăcutul prilej pe care mi-l oferă ziua naţională a Iranului pentru a vă adresa cele mai sincere felicitări, o dată cu cele mai bune urări de sănătate şi fericire Excelenţei Voastre, de pace şi progres pentru poporul iranian prieten. ■ ION GHEORGHE MAURER Președintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România

Next