România Liberă, mai 1972 (Anul 30, nr. 8560-8584)

1972-05-03 / nr. 8560

­ MAI sărbătoare a muncii, munca, cea mai frumoasă sărbătoare Nimic altceva, decit nişte marginalii la sărbătorirea zilei de 1 Mai pe pămintul românesc. Un 1 Mai fără strălucirea solară a miezului de primăvară, lipsit de mişcare şi, deci, de spectaculos. Şi, totuşi, cit de pline, cit de rotunde, pot fi la noi şi aceste eve­nimente in aparentă... fără evenimente. Ne gindeam, in timp ce recepţionam datele desemnind înaintea ochilor imaginea acestui întîi de mai pluvios, că fizionomia morală a unui popor se re­flectă ca într-o picătură de apă şi în modul cum ştie să-şi umple şi să-şi cheltuie timpul liber. Este poate elementul cel mai ine­dit al timpului la care ne referim şi el ne oferă indicii că într-o zonă de mare interes social — abordată, comentată şi evocată foarte des în lumea modernă — în zona organizării creatoare a timpului liber, începem să facem dovada unor investiţii fruc­tuoase de ingeniozitate, bun gust şi spirit gospodăresc. Firesc, posibilitatea de a petrece în aer liber aceste momente fiind mai mult sau mai puţin exclusă, o mare parte din oameni au căutat compensaţia teatrului sau filmului, al spectacolului, cu un cuvînt generic. Şi a fost pentru noi revelator şi încuraja­tor să constatam că în Capitală, mai cu seamă, s-au programat spectacole de ţinută, apreciate ca atare, dovada peremptorie fă­­cind-o faptul că toate s-au jucat cu casa închisă. In ţară, acolo unde condiţiile atmosferice s-au dovedit mai fa­vorabile, acest­a Mai a marcat reluarea — intr-un fel emoţio­nantă — a vechilor tradiţii muncitoreşti din România ale serbă­rilor cimpeneşti. Corespondentul nostru din judeţul Hunedoara ne transmite că o asemenea reuniune­ a avut loc în pădurile din împrejurimile Devei, fiind onorată de participarea unui mare nu­măr de oţelari hunedoreni şi de cooperatori din regiune. Pentru a rămine în aceeaşi sferă — a distractivului — să mai notăm că timpul mohorît nu a putut împiedica turismul, cele două puncte care polarizează îndeobşte atenţia amatorilor — litoralul şi Po­iana Braşov — fiind nu numai solicitate, dar şi pregătite în acest sens, în general într-o manieră care se cuvine apreciată.­­ Mai perpetuează însă şi datina sărbătoririi­ sale prin muncă. O datină ilustrată, şi în acest an, prin nu puţine fapte pregnant semnificative. Să memorăm, înainte de toate, exemplul de în­frăţire în muncă pe care ni l-au dat, în această zi a muncii şi a înfrăţirii, locuitorii Mureşului, ţinut in care, români şi maghiari, au petrecut ziua de 1 Ialai lucrînd intens, fie în acele uzine care, prin specificul lor, nu îngăduie întreruperea proceselor tehno­logice — ca, de pildă, Combinatul chimic de la Tîrnăveni — fie pe ogoare, unde o serie de suprafeţe au primit în această zi să­­mînţa. Mergînd pe firul acestei idei, să notăm însă o serie de aspecte care depăşesc obişnuitul, inscriindu-se în categoria fap­telor de excepţie. Este puţin comun faptul că tocmai de 1 Mai chimiştii de pe platforma Borzeştilor, a căror unitate a fost dis­tinsă recent cu Ordinul Muncii clasa I, au atins nivelul para­metrilor proiectaţi, mult mai devreme decit se scontase. După cum, nu este un lucru oarecare că, la Hunedoara, de 1 Mai s-au dat peste graficul zilnic 9 000 de tone de oţel, 7 000 de tone de fontă şi 5 000 tone de laminate. La Turda, fabrica de ciment a dat, în aceeaşi zi, 100 de tone de ciment şi 50 de tone de var peste plan. In sfîrşit, pe intinsul cimpiilor româneşti, pretutin­deni unde s-a simţit nevoia, s-au continuat lucrările agricole, cum s-a întîmplat bunăoară la Lenauheim, la Tomnatic şi Recaş, în Banat, pe malul Dunării , la Turnu Măgurele şi in alte locuri. Reunind aceste observaţii, să conchidem că nota comună a ma­nifestărilor prilejuite de 1 Mai, fie că se înscriu în aria festivă, fie că fac parte din ceea ce numim concertul muncii, o constituie puternica sudură morală a poporului nostru, calmul şi vigoarea cu care îşi priveşte munca şi viaţa, deopotrivă, consacrate sluji­rii nobilelor idei pentru care militează partidul, ideile edificării societății socialiste multilateral dezvoltate, ale promovării prie­teniei și păcii între popoare. Ion Pavelescu ^AAAAAAAăAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA^/iAAAAAAAAAA* Contradicţii Aurel Baranga Expediţia „Apollo-16" s-a terminat cu bine. In clipa în care scriem aceste rînduri, cei trei eroi ai celei mai lungi excursii selenare, Mat­tingly, Young şi Duke, dorm liniştiţi in paturile lor. A fost cel mai primejduit dintre drumurile spre Lună, primit la fiecare pas de peripeţii, episoade neprevăzute şi mo­mente de suspens, ca în fil­mele de aventuri bine regi­zate, menite să te ţină per­manent într-o stare de alar­mă şi de emoţie. Deosebirea dintre filmul de ficţiune şi filmul, real şi autentic, al cutezătorului periplu spre satelitul nostru intrat în ex­plorare, este că la film spec­tatorii știu că finalul va fi fericit, in timp ce, in cazul lui „Apollo-16“, întregul Pă­­mint, transformat într-o vas­tă sală de spectacol, se în­treba, sufocat de neliniști, care va fi sfirsitul acestei fermecătoare tentative de supunere a universului. Dar, cum zic, finalul a fost pe măsura dorinţelor ţi­nut public dornic ca totul să se termine cu bine, cu atît mai mult cu cit, pentru o­­chiul profan, spectacolul a început să se repete : aceeaşi plecare, mirifică, dar văzută şi cu alte prilejuri, aceeaşi alunizare la punct fix, ace­iaşi paşi pe Lună, intr-un ritm de balet derutant, poa­te numai rocile adunate să fie altele, dar amănuntul, fără îndoială preţios, cade în zona de interes a specialiş­tilor. In materie de drum spre Lună, laicii au început să se blazeze. De aceea, măr­turisesc, m-a pasionat mai puțin ce s-a petrecut la mi­(Continuare în pag. a 2-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Convorbiri între delegaţia Partidului Comunist Român şi delegaţia Partidului Socialist Francez Luni, 1 mai 1972, au avut loc convorbiri între delegaţia Parti­dului Comunist Român, condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, şi delegaţia Partidului Socialist Francez, con­dusă de Francois Mitterand, prim-secretar al Partidului So­cialist Francez. Din partea franceză participă Gaston Defterre, membru al Bi­roului Naţional al Partidului Socialist Francez, preşedintele grupului parlamentar socialist, primar al oraşului Marsilia, şi Robert Pontillon, membru al Bi­roului Naţional, secretar naţio­nal cu problemele internaţionale ale Partidului Socialist Francez, iar din partea română iau parte tovarăşii Manea Mănescu, mem­bru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ștefan Voitec, membru al Comitetului Execu­tiv al C.C. al P.C.R., Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Ștefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R. In cursul convorbirilor s-a e­­fectuat un schimb de informări reciproce asupra activităţii şi preocupărilor celor două partide. De asemenea, au fost evidenţia­te aspecte ale relaţiilor dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Socialist Francez, din­tre România şi Franţa, probleme ale situaţiei politice din Europa, ale actualităţii internaţionale. S-a relevat dorinţa comună de a dezvolta­ în continuare rela­ţiile dintre cele două partide, dintre popoarele român şi francez. Convorbirile s-au desfăşurat intr-o atmosferă caldă, de bună înţelegere. • Documentul de bază pentru gospodărirea pădu­rilor ii constituie amenaja­­mentele silvice • Nerealiza­­rea planului de împăduriri se sancţionează cu diminua­rea corespunzătoare a masei lemnoase dată spre exploa­tare • Scoaterea din fondul forestier a unor suprafeţe de păduri comunale se face nu­mai printr-o Hotărîre a Con­siliului de Miniştri • Inspec­toratele silvice asigură co­munelor şi seminţe selecţio­nate de calitate superioară • Consiliile populare răspund direct de executarea lucrări­lor de gospodărire a păduri­lor • Pădurarii comunali sunt pregătiţi în reţeaua de şcolarizare a ministerului de specialitate • Toţi locuitorii satelor sunt beneficiari ai va­lorificării pădurilor comunale • 7 la sută din cantităţile exploatate se atribuie gratuit persoanelor cu greutăţi ma­teriale deosebite • Declasa­rea materialului lemnos in­terzisă prin lege • Comite­tele de gospodărire a păduri­lor se aleg pe o­ durată de 5 ani in loc de 1 an. LEGILE IN ATENTIA OPINIEI PUBLICE Principii pentru şi reglementări valorificarea superioara a pădurilor comunale Raţiunea trecerii, încă de a­­cum 18 ani, a circa jumătate de milion d­e hectare de pădure în administrarea directă a consilii­lor populare comunale este evi­dentă , prin exploatarea lor se pot satisface mai bine nevoile gospodăreşti ale sătenilor cit şi diferitele nevoi obşteşti ale co­munelor. După cum tot atît de evidentă este şi necesitatea de a se asigura armonizarea inte­reselor locale — legate de satis­facerea unor necesităţi de mate­rial lemnos , cu interesele ge­nerale ale statului privind va­lorificarea completă şi superioa­ră a tuturor resurselor ţării. A­­cest lucru l-au subliniat de altfel majoritatea deputaţilor care au luat cuvîntul, la recenta sesiune a Marii Adunări Naţionale, pe marginea proiectului de lege privind gospodărirea pădurilor comunale. La ora actuală pro­iectul a devenit lege şi, aşa cum este cunoscut din relatările apă­rute în presă, faţă d­e formula­rea iniţială au apărut, ca urma­re a propunerilor făcute­­ de cetăţeni în dezbaterea publică, de comisiile permanente ale Marii Adunări Naţionale, de de­putaţi , o serie de îmbunătăţiri atît , în ceea ce priveşte conţinu­tul cit şi redactarea unor preve­deri. Se poate afirma, de aceea, pe bună dreptate, că, în compa­raţie cu actele normative exis­tente anterior în acest domeniu, depăşite de transformările poli­tice, economice şi sociale­ surve­nite de-a lungul anilor, legisla­ţia adoptată reuşeşte să răspun­dă mult mai bine etapei actua­le, aducînd o serie de noutăţi care converg tocmai spre o gos­­­pod­ărire mai eficientă a păduri-­i lor comunale şi spre rezolvarea­­ unor probleme locale stringente.­­ Să urmărim pe rînd aceste noi­­ aspecte. Ing. M. Dumitrescu (Continuare în pag. a 3-a) ! Vizita in România a delegaţiei de partid şi guvernamentale a Republicii Democrate Germane Comitetul Central al Partidului Comunist Român, Comitetul Cen­tral al Partidului Socialist Unit din Germania şi guvernele celor­­ două ţări au convenit ca vizita oficială de prietenie in Republica­­ Socialistă România a delegaţiei de partid şi guvernamentale a Re­­­­publicii Democrate Germane să aibă loc in a doua decadă a lunii mai a.c. Delegaţia va fi condusă de Erich Honecker, prim-secretar al Co­mitetului Central al Partidului Socialist Unit din Germania, şi Willi Stoph, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Parti­dului Socialist Unit din Germania, preşedintele Consiliului de Mi­niştri al Republicii Democrate Germane. Cu prilejul vizitei va fi semnat Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între Republica Socialistă România și Republica Democrată Germană. Preşedintele Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşa Elena Ceauşescu au primit pe soţia preşedintelui Republicii Peru, Maria Consuelo Gonzales de Velasco Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste I România, tovarăşul Nicolae­­ Ceauşescu, împreună cu tovarăşa I Elena Ceauşescu, au primit marţi seara pe Maria Consuelo Gonzales de Velasco, soţia pre­şedintelui Republicii Peru, care face o vizită in ţara noastră. La primire au fost de faţă Maria Mănescu, Tamara Dobrin, vicepreşedinte al Consiliului Na­ţional al Frontului Unităţii So­cialiste, George Macovescu, prim adjunct al ministrului afacerilor externe, Mircea Nicolaescu, ambasadorul României in Peru, cu soţia.­ Soţia preşedintelui Republicii Peru a fost însoţită de Juan Velasco Gonzales, fiul preşedin­telui peruan, şi de Margarita Albului de Tantalean, soţia mi­nistrului industriei peştelui din Peru. Au participat Mariano Pa­­tador Puente, ambasadorul Republicii Peru la Bucureşti, cu soţia. Preşedintele Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşa Elena Ceauşescu s-au­­întreţinut cor­dial cu oaspeţii. ★ Preşedintele Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşa Elena Ceauşescu au oferit un dineu în onoarea soţiei preşedintelui Re­publicii Peru, Maria Consuelo Gonzales de Velasco. Paznic la tezaur Cînd clipeau de somn stelele, I pe muchia dealului apărea un I drumeţ ud de rouă pină la ge- I nunchi. dinii de la stină s-au­­ repezit gata să-l sfişie, dar, ne­­­­sfiindu-se, bărbatul acela masiv i-a făcut să se oprească la ciţi­­va paşi, de unde lătrau cam nehotărîţi. A ieşit baciul din culcuş, cu chimirul neincins. „Cheamă-ţi dulăii, Pirvule!“. „Dumneata eşti ? Ai dat va­canţă ?“ Parcă s-ar reedita o scenă din minunatele intimplări de călătorie ale bătrinului Calistrat. — Fiecare om de aici are şi o gestiune. Să lăsăm la o parte magazionerii, care sunt gestio­nari de meserie. Fermierul este fermier, dar şi gestionar, la fel preşedintele , şeful de echipă, şoferul, tractoristul, chiar şi paznicul de noapte, are gestiu­ne. Fiecare ţăran este gestiona­rul uneltei sale, al pomului pe care îl cultivă, al parcelei de pămint, pe care lucrează în a­­cord global... Sinteţi singurul fără gestiune. — Eu ? „Cu ce începem, tovarăşe profesor ?" „Cu ce vrei d-ta, baciule. Dar mai întîi să văd şi statele. Călătorul venea de departe. I Din Vălenii Dîmboviţei. Munţii aveau nume bizare, Luncile Ba­­tiştei, Baciu, Ciumăzanu. — Nu faceţi parte din condu­­­­cere. Preşedintele, inginerul şef, fermierii, controlorul şef, şefii de echipă, au sectoare pe care le conduc. Avem con­ducători auto, conducători de atelaje, responsabili de vărărie,­­ de tăbăcărie, de brutărie, de a- i jambice. Dar nu luaţi parte la­­ conducere ! ! — Greşeşti ! Baciul îl pofteşte să se aşeze.­­ Picioarele, după atitea văi şi i­dealuri, hotărăsc cu de la sine i putere să se încovoaie. 11 trage­­ spre el pămintul, o toropeală­­ plăcută il ia în stăpinire. Mun­ţii, doamne, frumoşi mai sunt. • Şi ce de ozon bate la baierele­­ inimii. O secundă, poate un mi- I nut. Drumețul tresare ca unul j in culpă de mare slăbiciune. i „Haide, baciule, adună ciobanii. — Pentru că nu aveți inte­rese personale. — Dacă n-aș fi interesat in i treaba asta, nu intram în ea. Se vîră pînă la umeri in butoa­­­­iele în care a fost brinză. Um­­­­blă cu degetele pe doage şi I printre ele. Să nu aibă urme de I sare. Să nu aibă mucegai. Să nu I aibă miros urit. La rind, ciu­bere, sădire, unelte de muls şi de închegat laptele. — Aţi fost ales pentru că sunteţi profesor. De aproape trei decenii profesor în sat, majoritatea populaţiei de aici a trecut prin băncile dv. Şi dascăl nu numai al copiilor , dincolo de poarta şcolii, educa­tor din poartă în poartă. — Acu’ e drept ce spui. Oile vin la strungă. Cu mi­­necile suflecate, ciobanii înfăp­tuiesc străvechiul ritual. Bărba­tul care asistă prinde din cind in cind cite o oaie mulsă și ve­rifică dacă mai are lapte in uger. — Sinteţi matematician. Ma­tematica, ştiință exactă. Incom­patibilă cu erorile. — Exact. Oile. Nu le numără din ochi. O trece pe fiecare prin miinile lui, să vadă dacă s-a mai în­grășat, dacă a mai slăbit. Pe multe le saltă de pe pămint. Mieii, pe toţi ii ridică in braţe. Marin Ioniţă (Continuare în pag. a 3-a) OSAR Cît reprezintă reţeaua de unităţi în alimentaţia publică p­ Destul de recent introdus în vocabular, termenul de alimenta­ţie publică încearcă să sintetize­ze categorii foarte eterogene de localuri, cu funcţii şi utilităţi extrem de variate. Dacă, înainte ospătăriile, cîrciumile, hanurile, cafenelele şi plăcintăriile, căro­ra li s-au adăugat mai tîrziu bo­degile, restaurantele şi cofetări­ile epuizau la noi gama acestor unităţi, complexitatea vieţii con­temporane a impus, astăzi, o mare diversificare a tipurilor de localuri şi, implicit, cuprinderea lor într-o noţiune generală, cea de alimentaţie publică. Există, desigur numeroase cri­terii de diferenţiere a felurite­lor tipuri de unităţi. Dacă exa­minăm chestiunea din punct de vedere social — şi aceasta cons­tituie de fapt criteriul esenţial — localurile de alimentaţie publică I răspund la două cerinţe impor-­­ tante ale oamenilor. Prima : cea de destindere, de agrement. A doua, care corespunde nemijlocit denumirii generale, de alimenta­ţie. Interesant este faptul că, în condiţiile unei creşteri absolute a tipurilor şi numărului de uni-­­ tăţi, centrul de greutate se mu­tă tot mai pregnant de la prima­­ la cea de a doua categorie de localuri Explicaţia se găseşte pe două planuri. In primul rînd, în faptul că în societatea modernă omul a descoperit alte surse, in­finit mai avantajoase, de comu­nicare şi informare, posibilităţi de destindere, inclusiv muzicale, mai lesnicioase. In al doilea rind, viaţa trepidantă, plină, a zilelor noastre face ca ocupaţiile­­ cu caracter culinar să fie tot­­ mai puţin atrăgătoare, cetăţenii preferind să-şi rezolve cit mai rapid şi mai simplu problemele de alimentaţie. Aceasta expli­că marele „boom“ mondial al self-service-ului, căutarea pe care o au cantinele-restaurant, res­­taurantele-pensiune şi alte ge­nuri de unităţi care pun pe prim plan hrana şi nu distracţia. Fenomenul nu a trecut, fireşte, neobservat nici în ţara noastră, deşi procesul de adaptare a re­ţelei de alimentaţie publică la cerinţele contemporane este,­ aşa cum vom vedea, încă incipient. — Grija noastră — care se conturează şi se concretizează tot mai mult în ultimul timp — ne spunea RADU ABAGIU, adjunct al ministrului comerţului inte­rior, — este de a da alimentaţiei publice adevăratul ei caracter contemporan : acela de a răs­punde cerinţei sociale de orga­nizator colectiv al hrănirii popu­laţiei, reducînd la maximum po­sibil îndeletnicirea atît de ne­productivă a pregătirii meniu­rilor în fiecare gospodărie. A­­ceastă tendinţă, evidentă şi pe plan mondial, este cu atît mai valabilă în condiţiile ţării noas­tre unde preocupările şi în ge­neral viaţa oamenilor sunt tot mai complexe, unde activităţile extraprofesionale de ordin ins­tructiv, spiritual, ciştigă tot mai mult teren. Legea cu privire la activitatea de comerţ interior fixează, acum cu claritate liniile directoare ale activităţii alimentaţiei publice în condiţiile ţării noastre. ..Ali­mentaţia publică, se spune în art. 54, îndeplineşte în cadrul co­merţului interior o importantă funcţie social-economică, partici­­pînd activ la aprovizionarea ma­selor largi ale populaţiei, la sa­tisfacerea cerinţelor de consum, la ridicarea nivelului de trai al acesteia“. Iar art. 55 precizează : ..Organizaţiile de alimentaţie pu­blică au sarcina să pună la dis­poziţia consumatorilor sortimen- Mircea Scrîpcă Paul Marian (Continuare în pag. a 3-a) Întîlnirea Nicolae tovarăşului­­ Ceauşescu cu tovarăşul Santiago Carrillo Marţi, 2 mai, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, îm­preună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, s-a intilnit cu tova­răşul Santiago Carrillo, secretar general al Partidului Comunist din Spania care face o vizită în ţara noastră, la invitaţia Comi­tetului Central al Partidului Co­munist Român. La intilnire a participat tova­răşul Ştefan Andreii secretar al C.C. al P.C.R. In cadrul convorbirii care a a­­vut loc cu acest prilej s-a rea­firmat hotăriea reciprocă de a dezvolta in continuare relaţiile de colaborare şi solidaritate in­­ternaţionalistă dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist din Spania, corespun­zător intereselor celor două partide şi popoare, unităţii miş­cării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, ale tuturor forţe­lor antiimperialiste. S-a făcut, totodată, un schimb de păreri asupra problemelor actuale ale luptei revoluţionare. antiimperi­­★ Luni după-amiază, a sosit la Bucureşti tovarăşul Santiago Carrillo, secretar general al Par­tidului Comunist din Spania, care­ face o vizită în ţara noas­tră, la invitaţia Comitetului Central al Partidului Comunist Român. La sosire, oaspetele a fost­ în­aliste, ale mişcării comuniste şi muncitoreşti, ale situaţiei inter­naţionale. Convorbirea s-a desfăşurat in­tr-o atmosferă de cordialitate şi caldă prietenie. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au o­­ferit un dejun în cinstea tovară­şului Santiago Carrillo. ★ ★ tîmpinat de tovarăşii Paul Ni­­culescu-Mizil, membru al Co­mitetului Executiv, al Prezidiu­lui Permanent al C.C. al P.C.R., vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Ştefan Andrei, secre­tar al C.C. al P.C.R., şi Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R. «Pilii WM, ' ' ’X î : ' I Str . . . "... i-X". . ' - :■ mp m ' v lijgi -I H ■ ' ' g/Î - rl ­ ACTUALITATEA INTERNAŢIONALĂ Quang Tri regiunea­ Platourilor Înalte şi în direcţia Saigonului, ofensiva se desfăşoară cu putere. Există nume — şi lupta îndelungată a eroicului Vietnam este presărată cu ele — care reuşesc să adăpostească în literele lor înţelesuri cruciale multiple năs­cute nu din negura tradiţiei care fixează identităţi pe hartă, ci din curajul şi dăruirea celor ce-şi apără fiinţa naţională. Aşa a fost Dien Bien-Fu, care a însemnat prăbuşirea unui război colonial. Cine-i va purta mai departe înţelesul şi mesajul , încleştarea ce opune azi poporul vietnamez ocupaţiei stră­ine: Quang Tri, Hue, Kontum, An Loc? Un reporter al agen­ţiei France Presse, prezent în ultimele momente ale luptelor de la Quang Tri, relatează: „Este o veritabilă prăbuşire. Toţi militarii celei de-a treia divizii au abandonat Quang Tri-ul împreună cu refugiaţii, mulţi părăsindu-şi în bunkere armele grenadele, radiourile, uniformele. Generalul sud-vietnamez Giai era un general fără trupe“. Aşadar, toate resursele mate­riale ale „vietnamizării“ au fost părăsite. După cum se vede aveau­ de toate, plus B 52 în aer, plus portavioane lingă coastă. Un singur lucru nu au putut primi în cadrul acestei politici: voinţa de a lupta. Nu generalul Giai era fără trupe, trupele sale erau fără o cauză. Acesta e sensul primordial al celor petrecute la Quang Tri. Un alt episod atrage atenţia. Imediat după fuga saigonezilor, avioanele americane au început distrugerea sistematică a ora­şului. Ziaristul francez Bernard Ulman este de părere că asemenea bombardamente din aer şi de pe mare explică afluen­ţa de refugiaţi în spatele trupelor sud vietnameze. S-au între­bat promotorii procedeului cu ce ginduri pornesc pe drumul bejeniei cei ce-şi văd casele distruse şi pămînturile pîrjolite? De pe acum jandarmeria Saigonului caută suspecţi printre refugiaţi. Nu va trece mult pînă vor trage concluzia că întreg poporul vietnamez este suspect. Evident, atît timp cît voinţa de neatîrnare, de progres social va fi considerată subversivă. In faţa acestor realităţi care îşi strigă cu accente pătrunză­toare evidenţa nu poate exista reacţie mai regretabilă a Sta­telor Unite decit ameninţarea de a recurge la o forţă şi mai mare. De asemeni, nu poate exista o recunoaştere mai deplină a intereselor supreme ale păcii şi colaborării decit voinţa concretă de a găsi o soluţie politică în conformitate cu drep­turile poporului vietnamez de a-şi hotărî singur soarta. Şi aceasta poate şi trebuie să se întîmple în cadrul conferinţei de la Paris care şi-a reînceput activitatea. Nicolae Lupu

Next