România Liberă, decembrie 1972 (Anul 30, nr. 8742-8768)

1972-12-01 / nr. 8742

Anul XXX Nr. 8742­­­6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! O NOUĂ CONCEPŢIE A PLANULUI * Pentru prima dată, la unii indicatori de bază, planul cuprinde două nivele : unul minim, corespunzător sarcinilor iniţiale şi unul maxim, ce înglobează angajamentele oamenilor muncii. * Planul este obligatoriu la nivelul maxim, dar realizările ce se obţin peste nivelele minime sunt retribuite ca depăşiri de plan. * S-a trecut, de la planificarea globală, va­lorică la nominalizarea fizică a producţiei. Planul de dezvoltare economi­­co-socială a ţării pe anul 1973 oferă cîteva importante ele­mente calitative superioare, menite să imprime o dinamică ascendentă producţiei de bunuri materiale. Larg prezentată în ex­punerea pe care secretarul ge­neral al partidului a prezen­tat-o în fata Plenarei Comitetu­lui Central, concretizată in le­gea Planului de Stat, concepția nouă care a stat la baza alcătui­rii programului concret de acti­vitate pentru anul 1973 necesită o cunoaştere aprofundată de că­tre toţi oamenii muncii, condiţie esenţială pentru buna desfăşu­rare a activităţii viitoare. O primă caracteristică a pro­gramului de dezvoltare a ţării pe anul 1973 este concreti­zarea, corelarea și integrarea în acest program a angaja­mentelor asumate de colectivele de muncă, sub forma unor pla­nuri suplimentare. în acest fel, pentru prima oară în cadrul eco­nomiei noastre planificate, la unii indicatori de bază planul cuprinde două niveluri : unul minim, corespunzător sarcinilor iniţiale înscrise în cincinal şi unul maxim, care reprezintă planul suplimentar ce înglobea­ză angajamentele oamenilor muncii. Corelaţiile de plan au, însă, în vedere nivelele maxime, care au un caracter obligatoriu şi pentru obţinerea cărora s-a asigurat baza materială necesară. Care este, în aceste condiţii, raţiunea menţinerii în plan şi a nivelelor iniţiale. la nivele mi­nime ? Această menţinere are în vedere exclusiv asigurarea unor noi modalităţi de cointere­sare pentru creatorii de bunuri materiale. într-adevăr, deşi nive­lele maxime au un caracter obligatoriu, realizările ce se ob­ţin peste nivelele minime sunt considerate depăşiri de plan şi sunt stimulate ca atare. Alături de această prevedere, instituirea unui sistem premiat pentru rea­lizarea exportului şi reducerea importului, ca şi indicaţiile pri­vind introducerea cu mai multă fermitate a acordului global in diferite ramuri ale economiei dovedesc preocuparea continuă, susţinută ce se acordă utilizării tot mai largi a formelor stimu­lative de retribuţie. Un important element ca­litativ nou al planului pe 1973 este şi trecerea de la planificarea globală, general­valorică, la nominalizarea mai detailată, in produse fizice, a producţiei, a livrărilor la fondul pieţei şi exportului, a investi­ţiilor şi livrărilor de utilaje. A­­ceasta corespunde unui dezide­rat expus în mai multe rînduri Paul Marian (Continuare în pag. 3-a) mm Ikra COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE A întrecerea la zi Făgăraş: FABRICA DE ANILINĂ, iN­FICŢIIE CU 35 DE ZILE Înainte de ierii BRAŞOV (coresp. R.I. — I. Piticu). Eforturile comune şi con­secvente depuse de constructor şi beneficiar au asigurat posibi­litatea ca fabrica de anilină a Combinatului chimic din Făgăraş să fie dată în funcţiune la capacitatea finală cu 35 de zile mai devreme faţă de termenul stabilit. Această devansare în timp va permite colectivului fabricii să livreze economiei naţionale circa 300 tone anilină peste prevederile planului. Cei mi inalţi indici de utilizare a instalaţiilor din istoria fabricii BICAZ (coresp. R.I. — Const. A­­zoiţii) Iniţiativa pornită cu mai multe luni în ur­mă de cimentiştii din Bicaz sub de­viza „Productivi­tăţi orare maxime cu consumuri spe­cifice minime“ s-a dovedit deosebit de valoroasă, a­­plicarea ei soldîn­­du-se cu atingerea celor mai înalţi in­dici de utilizare a instalaţiilor şi agre­gatelor din istoria fabricii, în perioada la care ne refe­rim productivi­tatea orară la mo­rile de ciment a sporit în medie cu 0,5 tone, iar la cuptoarele de clin­ker cu 0,3—0,4 to­ne. La aceasta au contribuit buna în­treţinere şi ex­ploatarea raţiona­lă a utilajelor, a­­limentarea con­stantă a morilor, modificarea zonei de lanţuri şi a sis­temului de recupe­rare a căldurii, a­­sigurarea produc­ţiei schimburilor de noapte la nive­lul celor de zi. Ca urmare, de la în­ceputul anului şi pînă acum au fost produse şi livrate suplimentar şan­tierelor de con­strucţii aproape 22 000 tone de ci­ment, cu 2 000 to­ne mai mult faţă de prevederile an­gajamentului re­­înoit. BANIJA, PRIMUL TUNEL DIN IARĂ REALIZAT CU SCUT METALIC La Baniţa au sosit mineri , cunoscuţi tovarăşi de brigadă de pe şantierele de la Bicaz, Argeş, Porţile de Fier, Lotru. In cadrul lucrărilor de electri­ficare a liniei ferate de pe Va­lea Jiului, aici, la Baniţa, se construieşte un nou tunel, pri­mul din ţară realizat cu ajuto­rul unui agregat universal cu înaintare rapidă. Este vorba de o adevărată uzină subterană, ai cărei „colţi“ avansează în rocă şi care, inaintind, glisea­ză un scut metalic de susţinere şi întreg utilajul de armare, izolare şi betonare necesar. In urma agregatului rămîne tune­lul gata făcut, în care urmea­ză să se monteze doar linia fe­rată. O brigadă de 40 de oa­meni ar realiza, in condiţii de­­ lucru obişnuite, 6—8 metri de­­ tunel pe lună, iar aceeaşi bri- I gadă construieşte lunar, folo­­­­sind „Scutul metalic“, 30—40 metri. Constructorii de la Ba­niţa, s-au angajat să facă, în fiecare zi, mai mult de 1 me­tru de tunel şi să economiseas­că de-a lungul întregului tra­seu aproximativ 200 000 de kg de oţel . „Avem rezerve mari de economisire a metalului în industria metalurgică. Pierderile de metal continuă să fie mari atit în procesul de laminare, cît şi de prelucrare. Se practică livrări de profile care nu ţin seama de necesităţile concrete ale economiei, depăşesc dimensiunile cerute de industria prelu­crătoare. Din această cauză, o mare parte din producţia de metal se reîntoarce la uzinele siderurgice, la retopit, sub formă de resturi, tăieturi sau şpan, irosindu-se astfel o cantitate uriaşă de muncă, ener­gie, cocs. Această stare de lucruri este inadmisibilă şi trebuie să i se pună capăt fără întîrziere“. (Din Expunerea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la Plenara C.C. al P.C.R. din 20—21 noiembrie 1972). • A gîndi şi a acţiona gospodăreşte METALUL şi trei întrebări 7. Cit intră la prelucrare ? 2. Cit se regăseşte in produsul finit ? 3. Cit merge la retopit ? Ciclul de articole pe tema re­ducerii pierderilor de metal — atît la cei care îl produc cit şi id LCI COI G Ai, pe care îl inaugurăm astăzi, a­­vind ca interlocutor metalurgia, ne-am gîndit să-l începem cu un instantaneu fotografic. Nu am făcut-o de dragul imaginii, ci cu intenţia de a porni de la un fapt pe cît de concret, pe a­­tît de semnificativ. Căci, aşa cum se vede, mormanul de ca­pete de ţeavă din imagine nu este nici pe departe fotogenic. Dacă a fost totuşi înregistrat pe peliculă — într-unul din _1 _ A —- -1 publicat din Bucureşti — a­­ceasta s-a făcut mai ales pen­­­tru valoarea lui intrinsecă. In primele z­ece luni ale anului, din procesul de fabricaţie al uzinei respective au rezultat asemenea capete de ţeavă ca cele din fotografie, care adu­nate totalizează o cantitate de 41 790 tone !­­ Şi tot acest metal s-a în­tors în oţelării pentru a fi re­topit ? _ xt„ .ş:,, *„♦ _ „„ de GHEORGHE POPA, directo­rul comercial al Centralei in­dustriale de ţevi şi trefilate, centrală care coordonează ma­rea uzină bucureşteană. Cape­tele de ţeavă apreciate încă bune şi în lungimi între un metru şi doi — cum sunt cele din fotografie — au fost valori­ficate ca produse de catego­ria C. —■ v_,io uxsticuuiict­ucuxbiKU/iv «a­ceastă valorificare ? — Dacă întreprinderii de Co­lectarea Metalului i-am pus la Tudor Gheorghiu (MmnMMnMMm­anHa»' (Continuare in pag. a 3-a) în cele 25 de numere ale ziarului nostru ce vor apare pînă la 30 decembrie, vom pune zilnic la dispoziţia cititorilor cîte o diagramă care sintetizează sinoptic un adevăr al ultimu­lui sfert de veac din istoria României. Sfert de veac pe care i-am trăit şi l-am construit împreună, sub conducerea Partidului nostru Comunist, şi pe care la jubileul de 25 de ani al Republicii îl vom sărbători cu dreaptă şi firească mîndrie patriotică. Evi­dent, faptele şi victoriile acestui sfert de veac sînt mult mai multe şi mai bogate şi, de aceea, n-avem pretenţia să le epui­zăm în 25 de diagrame. Sînt şi acestea, însă, 25 de moduri de a ne gîndi ce-am realizat pînă acum. lată primul: 25 DE AMIM DE CÎTE ORI A CRESCUT PRODUCȚIA GLOBALĂ INDUSTRIALĂ FAȚĂ DE ANUL 1938 1938 1948 1950 1951 1952 1953 1954 1955 1956 1957 1958 1959 1960 1961 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1969 1970 1971 1 !0,81,51,82,12,52,63,0I3,33,64,0I4,35,0I5.86.67,48.59,61112141517I9 Vineri 1 decembrie 1972 PRIMĂRIA PREZENTA IN FIECARE CARTIER O acţiune din municipiul Brăila pentru rezolvarea la faţa locului a problemelor cetăţeneşti BRAILA (coresp. R.I.­­ V. Chiurtu). In cartierele Brăiliţa, Radu Negru, „1 Mai“, Hipo­drom din municipiul Brăila a poposit cite un membru al co­mitetului executiv al consiliu­lui popular municipal, însoţit de factorii răspunzători de buna funcţionare a instalaţiilor­­ şi dotărilor edilitar-gospodăreşti ale oraşului. S-a discutat des­pre aprovizionarea populaţiei cu combustibil, gospodărirea o­­raşului, aprovizionarea unităţi­lor comerciale, aplicarea legii nr. 20 etc. Oamenii îşi spun pă­rerea, fac propuneri şi se an­gajează să sprijine concret, prin muncă, rezolvarea pro­blemelor puse în discuţie. Iniţiativa deplasării membri­lor comitetului executiv şi con­sultarea cu masele de cetăţeni din cartiere a intrat in prac­tica curentă de lucru a consi­liului popular al municipiului Brăila. Ea a fost primită cu de­osebit interes de către cetăţeni, care s-au obişnuit să aibă ca oaspeţi, cu regularitate, pe re­prezentanţii primăriei. La în­­tilniri vin deputaţi, membri ai comitetelor de cetăţeni, ai aso­ciaţiilor de locatari, conducă­tori de întreprinderi şi institu­ţii din­ raza respectivă, cetăţeni de diverse vîrste şi preocupări. Această metodă de lucru ajută la popularizarea unor legi şi acte normative noi, a măsurilor şi planurilor consiliului popu­lar municipal. In acelaşi timp, ea reprezintă o formă opera­tivă de cunoaştere a preocupă­rilor, a sugestiilor maselor de cetăţeni în raport cu nevoile specifice fiecărei străzi în par­te, fiecărui cartier. „Iniţiativa aceasta de a ne deplasa in cartiere pentru a consulta cetăţenii şi a-i infor­ma cu tot ceea ce avem de făcut — ne spune tovarăşul An­ton Lungu, prim-vicepreşedinte al comitetului executiv al con­siliului popular municipal, s-a (Continuare în pag. a 2-a) PATRIA ŞI NOI Pop Simion E zi-tnţii din luna jubileu­lui Republicii, vom încălzi şi colora luna asta cu senti­mentul patriei. Oare-i de-a­­juns ? Cred că nu. Sentimen­tul oricît de pur. ■de iradi­ant, de puternic, e supus capriciilor şi este unilateral. Dealtminteri, ce-i sentimen­tul în sine, lipsit de duh, străin de idee, dezlegat de luciditate şi conştiinţă. Avem nevoie, cred, de întregul an­samblu uman în care patria trăieşte intens , prin gîndire şi acţiune, prin bucurie şi durere. De aceea zic: nu nu­mai elogiul patriei, ci efor­tul de a defini portretul ma­terial şi moral al acesteia, strădania de a înţelege mă­sura patriei. Cum ? Con­­fruntînd destinul personal cu cel naţional , mai exact, spus, examinînd cum se în­scrie patria in destinul per­sonal si, invers, in ce mod se integrează organic acest mic destin in destinul mare al patriei. Prin asociere, îmi vine în minte mitul lui Ulysse dim. Odyssea, poemul întoarcerii unui bărbat în patria sa. E un paralelism posibil, plin de semnificaţii, şi iată de ce: fantasticul drum al a­­celui corăbier către dulcea Ithaca nu-i altceva decit re­velaţia şi triumful cunoaşte­rii. Drama lui e de confrun­tare, purificare şi izbindă prin jertfă. Tot astfel şi noi, oriunde am pleca şi ori­ce am face sub soare, oricît am cuprinde şi oricît am reuşi in cutezan­ţele noastre, mereu ne în­toarcem în Ithaca, însetaţi a ne măsura cu b­inecuvintata ei substanţă, spre a ne do­vedi demni de ea. E ne­istovita sete de stabilitate şi echilibru. E miezul de foc al dramei cunoaşterii, plas­ma renăscătoare înlăuntrul căreia patria devine supre­mul ideal. Dar pentru asta, noi cei de azi, nu-i nevoie să drume­­ţim pe mări şi oceane, cu ze­cile de ani, obsedaţi de a­­ceeaşi nepotolită şi habot­nică speranţă, precum în pilda cu anticul marinar, cam aceeaşi drumeţie o fa­(Continuare în pag. 2-a) Viitorii ingineri • studiază direct în producţie Convorbire cu prof. univ. dr. docent Bazîl Popa, rectorul Institutului politehnic din Cluj — Ce probleme ridică moder­nizarea învăţămîntului, la Insti­tutul politehnic din Cluj ? — Modernizarea învăţămîntu­lui, a celui tehnic, în special, reprezintă una din problemele de bază cu care ne confruntăm la ora actuală, înţelegem prin modernizare realizarea unei le­gături strînse cu producţia, re­laţie care să permită studentu­lui cunoaşterea tehnologiilor noi, a utilajelor noi, a problematicii cu care va fi confruntat, iar vii­torului absolvent integrarea ime­diată la noul său loc de mun­că, prin reducerea actualei pe­rioade de ad­aptare nepermis de lungi. In acest context, în care pregătirea practică a studenţi­lor ocupă locul primordial, s-au conturat unele măsuri în insti­tutul nostru, în spiritul indica­ţiilor şi documentelor de partid. Ne-am ocupat iniii de struc­turarea planului de invăţămint, prin acordarea unei ponderi în­semnate activităţilor practice, orelor de laborator, seminariilor practice, muncii productive ; proporţia între cursurile teore­tice şi partea de activitate prac­tică a ajuns acum la 1/8 în fa­voarea activităţii practice. — Avînd în vedere acest ra­port, s-ar putea pune problema unui risc în ceea ce priveşte a­­fectarea fundamentului teoretic al cunoştinţelor studenţilor ? — Hotărît, nu. S-a ajuns la această formulă prin renunţarea la cursurile pitice, lipsite de im­portanţă în pregătirea studenţi­lor, prin scoaterea din cursuri a tot ceea ce a fost descriptivist şi depăşit, fără însă a afecta fondul pregătirii teoretice. In ceea ce priveşte practica, noi nu o înţelegem ca pe o activitate simplistă, de execuţie unilatera­lă. Orele de proiect, de pildă, reprezintă o activitate specific inginerească, de gindire, în care se transpune un bogat bagaj de m.virtfi+îvij’n­î r­ o atît la anii mici, cmmr mai ales la cei mari este o muncă de concepţie, de cercetare în labo­ratoarele uzinale. — Cum a fost adaptată pro­grama analitică acestor cerinţe ? — Prin revizuirea conţinutu­lui ei, activitate care a devenit un proces dinamic şi continuu. Practica productivă şi-a găsit rezolvarea intr-un sistem unitar de aplicare la toţi anii de stu­dii. Ea a fost reconsiderată şi ca durată efectuîndu-se atît în timpul anului universitar cit şi în timpul perioadei de vară. Pentru anii mici ea înseamnă deprinderea unor meserii în pro­filul specialităţii în care se pre­găteşte studentul (strungar, fre­zor, rabotor, turnător, lăcătuş, fierar betonist). In anii mari studenţii desfăşoară activităţi de concepţie, de proiectare, de cercetare, — cerinţe ale viitoa­rei pregătiri inginereşti. — Am dori să ne vorbiţi ceva mai mult despre această ultimă perioadă a activităţii studen­ţeşti. — Studenţii au fost antrenaţi să execute lucrările pentru auto­­dotarea laboratoarelor proprii, dispozitive pentru cercetarea şti­inţifică, piese şi alte comenzi pentru întreprinderile clujene. Studenţii anilor IV şi V, bună­ Ioana Pătraşcu Avalanşa Pentru zona despădurită a munţilor Vrancei alunecările de teren constituie un feno­men obişnuit. Prin proporţii­le ei, insă, cea semnalată zi­lele trecute la Nereju, pe drumul forestier auto Pal­­cău — Piriul Negru, le în­trecea pe toate celelalte. Un versant întreg desprins din munte o pornise spre albia riului Zăbala, blocind dru­mul forestier pe o lungime de mai bine de 1 kilometru. Accesul spre bazinul fores­tier cu acelaşi nume, una din principalele surse de aprovi­zionare a unităţilor de pre­lucrare a lemnului din Foc­şani, era întrerupt. Fusese scos din circulaţie nu numai drumul principal, ci şi cei peste 50 km de drumuri co­laterale care duceau spre Const. Azoiţii (Continuare in pag. 3-a) Perdeaua de ceaţă Sulina. Ora 5 dimineaţa. Încă întuneric. Pilotul ma­ritim Sorin Olărescu pri­meşte misiunea să ducă la Brăila o navă maritimă de mare tonaj. Nava părăseşte portul angajindu-se în cursă către destinaţie. După numai două mile de marş, ceaţă compactă. Vizibilitate re­dusă : 10—15 m. Pescajul na­vei 24 de picioare. In ase­menea situaţii nava trebuia „parcată“ in nişte locuri special amenajate pentru a nu stingheri circulaţia pe Dunăre. Dar nava se află departe de aceste locuri. Pi­lotul hotărăşte însă conti­nuarea drumului cu speranţa că ceaţa se va ridica. Reuşeşte, după 10 mile ma­rine, să străpungă perdeaua de ceaţă. Vizibilitatea a in-V. Chiurtu (Continuare in pag. a 3-a) (Continuare în pag. a 2-a)

Next