România Liberă, decembrie 1972 (Anul 30, nr. 8742-8768)
1972-12-01 / nr. 8742
Anul XXX Nr. 87426 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! O NOUĂ CONCEPŢIE A PLANULUI * Pentru prima dată, la unii indicatori de bază, planul cuprinde două nivele : unul minim, corespunzător sarcinilor iniţiale şi unul maxim, ce înglobează angajamentele oamenilor muncii. * Planul este obligatoriu la nivelul maxim, dar realizările ce se obţin peste nivelele minime sunt retribuite ca depăşiri de plan. * S-a trecut, de la planificarea globală, valorică la nominalizarea fizică a producţiei. Planul de dezvoltare economico-socială a ţării pe anul 1973 oferă cîteva importante elemente calitative superioare, menite să imprime o dinamică ascendentă producţiei de bunuri materiale. Larg prezentată în expunerea pe care secretarul general al partidului a prezentat-o în fata Plenarei Comitetului Central, concretizată in legea Planului de Stat, concepția nouă care a stat la baza alcătuirii programului concret de activitate pentru anul 1973 necesită o cunoaştere aprofundată de către toţi oamenii muncii, condiţie esenţială pentru buna desfăşurare a activităţii viitoare. O primă caracteristică a programului de dezvoltare a ţării pe anul 1973 este concretizarea, corelarea și integrarea în acest program a angajamentelor asumate de colectivele de muncă, sub forma unor planuri suplimentare. în acest fel, pentru prima oară în cadrul economiei noastre planificate, la unii indicatori de bază planul cuprinde două niveluri : unul minim, corespunzător sarcinilor iniţiale înscrise în cincinal şi unul maxim, care reprezintă planul suplimentar ce înglobează angajamentele oamenilor muncii. Corelaţiile de plan au, însă, în vedere nivelele maxime, care au un caracter obligatoriu şi pentru obţinerea cărora s-a asigurat baza materială necesară. Care este, în aceste condiţii, raţiunea menţinerii în plan şi a nivelelor iniţiale. la nivele minime ? Această menţinere are în vedere exclusiv asigurarea unor noi modalităţi de cointeresare pentru creatorii de bunuri materiale. într-adevăr, deşi nivelele maxime au un caracter obligatoriu, realizările ce se obţin peste nivelele minime sunt considerate depăşiri de plan şi sunt stimulate ca atare. Alături de această prevedere, instituirea unui sistem premiat pentru realizarea exportului şi reducerea importului, ca şi indicaţiile privind introducerea cu mai multă fermitate a acordului global in diferite ramuri ale economiei dovedesc preocuparea continuă, susţinută ce se acordă utilizării tot mai largi a formelor stimulative de retribuţie. Un important element calitativ nou al planului pe 1973 este şi trecerea de la planificarea globală, generalvalorică, la nominalizarea mai detailată, in produse fizice, a producţiei, a livrărilor la fondul pieţei şi exportului, a investiţiilor şi livrărilor de utilaje. Aceasta corespunde unui deziderat expus în mai multe rînduri Paul Marian (Continuare în pag. 3-a) mm Ikra COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE A întrecerea la zi Făgăraş: FABRICA DE ANILINĂ, iNFICŢIIE CU 35 DE ZILE Înainte de ierii BRAŞOV (coresp. R.I. — I. Piticu). Eforturile comune şi consecvente depuse de constructor şi beneficiar au asigurat posibilitatea ca fabrica de anilină a Combinatului chimic din Făgăraş să fie dată în funcţiune la capacitatea finală cu 35 de zile mai devreme faţă de termenul stabilit. Această devansare în timp va permite colectivului fabricii să livreze economiei naţionale circa 300 tone anilină peste prevederile planului. Cei mi inalţi indici de utilizare a instalaţiilor din istoria fabricii BICAZ (coresp. R.I. — Const. Azoiţii) Iniţiativa pornită cu mai multe luni în urmă de cimentiştii din Bicaz sub deviza „Productivităţi orare maxime cu consumuri specifice minime“ s-a dovedit deosebit de valoroasă, aplicarea ei soldîndu-se cu atingerea celor mai înalţi indici de utilizare a instalaţiilor şi agregatelor din istoria fabricii, în perioada la care ne referim productivitatea orară la morile de ciment a sporit în medie cu 0,5 tone, iar la cuptoarele de clinker cu 0,3—0,4 tone. La aceasta au contribuit buna întreţinere şi exploatarea raţională a utilajelor, alimentarea constantă a morilor, modificarea zonei de lanţuri şi a sistemului de recuperare a căldurii, asigurarea producţiei schimburilor de noapte la nivelul celor de zi. Ca urmare, de la începutul anului şi pînă acum au fost produse şi livrate suplimentar şantierelor de construcţii aproape 22 000 tone de ciment, cu 2 000 tone mai mult faţă de prevederile angajamentului reînoit. BANIJA, PRIMUL TUNEL DIN IARĂ REALIZAT CU SCUT METALIC La Baniţa au sosit mineri , cunoscuţi tovarăşi de brigadă de pe şantierele de la Bicaz, Argeş, Porţile de Fier, Lotru. In cadrul lucrărilor de electrificare a liniei ferate de pe Valea Jiului, aici, la Baniţa, se construieşte un nou tunel, primul din ţară realizat cu ajutorul unui agregat universal cu înaintare rapidă. Este vorba de o adevărată uzină subterană, ai cărei „colţi“ avansează în rocă şi care, inaintind, glisează un scut metalic de susţinere şi întreg utilajul de armare, izolare şi betonare necesar. In urma agregatului rămîne tunelul gata făcut, în care urmează să se monteze doar linia ferată. O brigadă de 40 de oameni ar realiza, in condiţii de lucru obişnuite, 6—8 metri de tunel pe lună, iar aceeaşi bri- I gadă construieşte lunar, folosind „Scutul metalic“, 30—40 metri. Constructorii de la Baniţa, s-au angajat să facă, în fiecare zi, mai mult de 1 metru de tunel şi să economisească de-a lungul întregului traseu aproximativ 200 000 de kg de oţel . „Avem rezerve mari de economisire a metalului în industria metalurgică. Pierderile de metal continuă să fie mari atit în procesul de laminare, cît şi de prelucrare. Se practică livrări de profile care nu ţin seama de necesităţile concrete ale economiei, depăşesc dimensiunile cerute de industria prelucrătoare. Din această cauză, o mare parte din producţia de metal se reîntoarce la uzinele siderurgice, la retopit, sub formă de resturi, tăieturi sau şpan, irosindu-se astfel o cantitate uriaşă de muncă, energie, cocs. Această stare de lucruri este inadmisibilă şi trebuie să i se pună capăt fără întîrziere“. (Din Expunerea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la Plenara C.C. al P.C.R. din 20—21 noiembrie 1972). • A gîndi şi a acţiona gospodăreşte METALUL şi trei întrebări 7. Cit intră la prelucrare ? 2. Cit se regăseşte in produsul finit ? 3. Cit merge la retopit ? Ciclul de articole pe tema reducerii pierderilor de metal — atît la cei care îl produc cit şi id LCI COI G Ai, pe care îl inaugurăm astăzi, avind ca interlocutor metalurgia, ne-am gîndit să-l începem cu un instantaneu fotografic. Nu am făcut-o de dragul imaginii, ci cu intenţia de a porni de la un fapt pe cît de concret, pe atît de semnificativ. Căci, aşa cum se vede, mormanul de capete de ţeavă din imagine nu este nici pe departe fotogenic. Dacă a fost totuşi înregistrat pe peliculă — într-unul din _1 _ A —- -1 publicat din Bucureşti — aceasta s-a făcut mai ales pentru valoarea lui intrinsecă. In primele zece luni ale anului, din procesul de fabricaţie al uzinei respective au rezultat asemenea capete de ţeavă ca cele din fotografie, care adunate totalizează o cantitate de 41 790 tone ! Şi tot acest metal s-a întors în oţelării pentru a fi retopit ? _ xt„ .ş:,, *„♦ _ „„ de GHEORGHE POPA, directorul comercial al Centralei industriale de ţevi şi trefilate, centrală care coordonează marea uzină bucureşteană. Capetele de ţeavă apreciate încă bune şi în lungimi între un metru şi doi — cum sunt cele din fotografie — au fost valorificate ca produse de categoria C. —■ v_,io uxsticuuiictucuxbiKU/iv «această valorificare ? — Dacă întreprinderii de Colectarea Metalului i-am pus la Tudor Gheorghiu (MmnMMnMMmanHa»' (Continuare in pag. a 3-a) în cele 25 de numere ale ziarului nostru ce vor apare pînă la 30 decembrie, vom pune zilnic la dispoziţia cititorilor cîte o diagramă care sintetizează sinoptic un adevăr al ultimului sfert de veac din istoria României. Sfert de veac pe care i-am trăit şi l-am construit împreună, sub conducerea Partidului nostru Comunist, şi pe care la jubileul de 25 de ani al Republicii îl vom sărbători cu dreaptă şi firească mîndrie patriotică. Evident, faptele şi victoriile acestui sfert de veac sînt mult mai multe şi mai bogate şi, de aceea, n-avem pretenţia să le epuizăm în 25 de diagrame. Sînt şi acestea, însă, 25 de moduri de a ne gîndi ce-am realizat pînă acum. lată primul: 25 DE AMIM DE CÎTE ORI A CRESCUT PRODUCȚIA GLOBALĂ INDUSTRIALĂ FAȚĂ DE ANUL 1938 1938 1948 1950 1951 1952 1953 1954 1955 1956 1957 1958 1959 1960 1961 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 1969 1970 1971 1 !0,81,51,82,12,52,63,0I3,33,64,0I4,35,0I5.86.67,48.59,61112141517I9 Vineri 1 decembrie 1972 PRIMĂRIA PREZENTA IN FIECARE CARTIER O acţiune din municipiul Brăila pentru rezolvarea la faţa locului a problemelor cetăţeneşti BRAILA (coresp. R.I. V. Chiurtu). In cartierele Brăiliţa, Radu Negru, „1 Mai“, Hipodrom din municipiul Brăila a poposit cite un membru al comitetului executiv al consiliului popular municipal, însoţit de factorii răspunzători de buna funcţionare a instalaţiilor şi dotărilor edilitar-gospodăreşti ale oraşului. S-a discutat despre aprovizionarea populaţiei cu combustibil, gospodărirea oraşului, aprovizionarea unităţilor comerciale, aplicarea legii nr. 20 etc. Oamenii îşi spun părerea, fac propuneri şi se angajează să sprijine concret, prin muncă, rezolvarea problemelor puse în discuţie. Iniţiativa deplasării membrilor comitetului executiv şi consultarea cu masele de cetăţeni din cartiere a intrat in practica curentă de lucru a consiliului popular al municipiului Brăila. Ea a fost primită cu deosebit interes de către cetăţeni, care s-au obişnuit să aibă ca oaspeţi, cu regularitate, pe reprezentanţii primăriei. La întilniri vin deputaţi, membri ai comitetelor de cetăţeni, ai asociaţiilor de locatari, conducători de întreprinderi şi instituţii din raza respectivă, cetăţeni de diverse vîrste şi preocupări. Această metodă de lucru ajută la popularizarea unor legi şi acte normative noi, a măsurilor şi planurilor consiliului popular municipal. In acelaşi timp, ea reprezintă o formă operativă de cunoaştere a preocupărilor, a sugestiilor maselor de cetăţeni în raport cu nevoile specifice fiecărei străzi în parte, fiecărui cartier. „Iniţiativa aceasta de a ne deplasa in cartiere pentru a consulta cetăţenii şi a-i informa cu tot ceea ce avem de făcut — ne spune tovarăşul Anton Lungu, prim-vicepreşedinte al comitetului executiv al consiliului popular municipal, s-a (Continuare în pag. a 2-a) PATRIA ŞI NOI Pop Simion E zi-tnţii din luna jubileului Republicii, vom încălzi şi colora luna asta cu sentimentul patriei. Oare-i de-ajuns ? Cred că nu. Sentimentul oricît de pur. ■de iradiant, de puternic, e supus capriciilor şi este unilateral. Dealtminteri, ce-i sentimentul în sine, lipsit de duh, străin de idee, dezlegat de luciditate şi conştiinţă. Avem nevoie, cred, de întregul ansamblu uman în care patria trăieşte intens , prin gîndire şi acţiune, prin bucurie şi durere. De aceea zic: nu numai elogiul patriei, ci efortul de a defini portretul material şi moral al acesteia, strădania de a înţelege măsura patriei. Cum ? Confruntînd destinul personal cu cel naţional , mai exact, spus, examinînd cum se înscrie patria in destinul personal si, invers, in ce mod se integrează organic acest mic destin in destinul mare al patriei. Prin asociere, îmi vine în minte mitul lui Ulysse dim. Odyssea, poemul întoarcerii unui bărbat în patria sa. E un paralelism posibil, plin de semnificaţii, şi iată de ce: fantasticul drum al acelui corăbier către dulcea Ithaca nu-i altceva decit revelaţia şi triumful cunoaşterii. Drama lui e de confruntare, purificare şi izbindă prin jertfă. Tot astfel şi noi, oriunde am pleca şi orice am face sub soare, oricît am cuprinde şi oricît am reuşi in cutezanţele noastre, mereu ne întoarcem în Ithaca, însetaţi a ne măsura cu binecuvintata ei substanţă, spre a ne dovedi demni de ea. E neistovita sete de stabilitate şi echilibru. E miezul de foc al dramei cunoaşterii, plasma renăscătoare înlăuntrul căreia patria devine supremul ideal. Dar pentru asta, noi cei de azi, nu-i nevoie să drumeţim pe mări şi oceane, cu zecile de ani, obsedaţi de aceeaşi nepotolită şi habotnică speranţă, precum în pilda cu anticul marinar, cam aceeaşi drumeţie o fa(Continuare în pag. 2-a) Viitorii ingineri • studiază direct în producţie Convorbire cu prof. univ. dr. docent Bazîl Popa, rectorul Institutului politehnic din Cluj — Ce probleme ridică modernizarea învăţămîntului, la Institutul politehnic din Cluj ? — Modernizarea învăţămîntului, a celui tehnic, în special, reprezintă una din problemele de bază cu care ne confruntăm la ora actuală, înţelegem prin modernizare realizarea unei legături strînse cu producţia, relaţie care să permită studentului cunoaşterea tehnologiilor noi, a utilajelor noi, a problematicii cu care va fi confruntat, iar viitorului absolvent integrarea imediată la noul său loc de muncă, prin reducerea actualei perioade de adaptare nepermis de lungi. In acest context, în care pregătirea practică a studenţilor ocupă locul primordial, s-au conturat unele măsuri în institutul nostru, în spiritul indicaţiilor şi documentelor de partid. Ne-am ocupat iniii de structurarea planului de invăţămint, prin acordarea unei ponderi însemnate activităţilor practice, orelor de laborator, seminariilor practice, muncii productive ; proporţia între cursurile teoretice şi partea de activitate practică a ajuns acum la 1/8 în favoarea activităţii practice. — Avînd în vedere acest raport, s-ar putea pune problema unui risc în ceea ce priveşte afectarea fundamentului teoretic al cunoştinţelor studenţilor ? — Hotărît, nu. S-a ajuns la această formulă prin renunţarea la cursurile pitice, lipsite de importanţă în pregătirea studenţilor, prin scoaterea din cursuri a tot ceea ce a fost descriptivist şi depăşit, fără însă a afecta fondul pregătirii teoretice. In ceea ce priveşte practica, noi nu o înţelegem ca pe o activitate simplistă, de execuţie unilaterală. Orele de proiect, de pildă, reprezintă o activitate specific inginerească, de gindire, în care se transpune un bogat bagaj de m.virtfi+îvij’nî r o atît la anii mici, cmmr mai ales la cei mari este o muncă de concepţie, de cercetare în laboratoarele uzinale. — Cum a fost adaptată programa analitică acestor cerinţe ? — Prin revizuirea conţinutului ei, activitate care a devenit un proces dinamic şi continuu. Practica productivă şi-a găsit rezolvarea intr-un sistem unitar de aplicare la toţi anii de studii. Ea a fost reconsiderată şi ca durată efectuîndu-se atît în timpul anului universitar cit şi în timpul perioadei de vară. Pentru anii mici ea înseamnă deprinderea unor meserii în profilul specialităţii în care se pregăteşte studentul (strungar, frezor, rabotor, turnător, lăcătuş, fierar betonist). In anii mari studenţii desfăşoară activităţi de concepţie, de proiectare, de cercetare, — cerinţe ale viitoarei pregătiri inginereşti. — Am dori să ne vorbiţi ceva mai mult despre această ultimă perioadă a activităţii studenţeşti. — Studenţii au fost antrenaţi să execute lucrările pentru autodotarea laboratoarelor proprii, dispozitive pentru cercetarea ştiinţifică, piese şi alte comenzi pentru întreprinderile clujene. Studenţii anilor IV şi V, bună Ioana Pătraşcu Avalanşa Pentru zona despădurită a munţilor Vrancei alunecările de teren constituie un fenomen obişnuit. Prin proporţiile ei, insă, cea semnalată zilele trecute la Nereju, pe drumul forestier auto Palcău — Piriul Negru, le întrecea pe toate celelalte. Un versant întreg desprins din munte o pornise spre albia riului Zăbala, blocind drumul forestier pe o lungime de mai bine de 1 kilometru. Accesul spre bazinul forestier cu acelaşi nume, una din principalele surse de aprovizionare a unităţilor de prelucrare a lemnului din Focşani, era întrerupt. Fusese scos din circulaţie nu numai drumul principal, ci şi cei peste 50 km de drumuri colaterale care duceau spre Const. Azoiţii (Continuare in pag. 3-a) Perdeaua de ceaţă Sulina. Ora 5 dimineaţa. Încă întuneric. Pilotul maritim Sorin Olărescu primeşte misiunea să ducă la Brăila o navă maritimă de mare tonaj. Nava părăseşte portul angajindu-se în cursă către destinaţie. După numai două mile de marş, ceaţă compactă. Vizibilitate redusă : 10—15 m. Pescajul navei 24 de picioare. In asemenea situaţii nava trebuia „parcată“ in nişte locuri special amenajate pentru a nu stingheri circulaţia pe Dunăre. Dar nava se află departe de aceste locuri. Pilotul hotărăşte însă continuarea drumului cu speranţa că ceaţa se va ridica. Reuşeşte, după 10 mile marine, să străpungă perdeaua de ceaţă. Vizibilitatea a in-V. Chiurtu (Continuare in pag. a 3-a) (Continuare în pag. a 2-a)