România Liberă, aprilie 1973 (Anul 31, nr. 8845-8869)

1973-04-01 / nr. 8845

PERMANENŢA SPIRITULUI REVOLUŢIONAR Partidul, clasa muncitoare, întreaga opinie publică româ­nească au aniversat solemn trei momente care, printr-o coincidenţă, s-au plasat în pri­ma parte a acestui an, momen­te revelînd tot atîtea date esen­ţiale ale evoluţiei mişcării noastre muncitoreşti : împlini­rea a 125 de ani de la apariţia Manifestului Partidului Comu­nist, a unui sfert de veac de la congresul partidului unic al clasei muncitoare, a opt dece­nii de la construirea primului partid politic al clasei munci­toare din România. Manifestările care au avut loc au scos în evidenţă însă şi modul în care concepem noi folosirea învăţămintelor ce ni le pune la dispoziţie istoria, sensul pe care îl atribuim pre­luării şi îmbogăţirii tradiţiilor valoroase pe care ni le-au transmis ca pe un bun de sea­mă înaintaşii. Revelatoare sub acest aspect, cu implicaţii pro­funde în activitatea politico­­ideologică, în educarea comu­nistă a oamenilor muncii, este cuvîntarea rostită, la adunarea solemnă ce a avut loc cu oca­zia celebrării a 80 de ani de la constituirea partidului politic al clasei muncitoare din Româ­nia, de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, conducătorul par­tidului şi statului nostru. Ne aflăm în faţa unui document de o însemnătate hotărîtoare nu numai pentru aprecierea exactă a ideilor ce-i animau pe cei care se uneau intr-un partid al muncitorimii cu opt decenii in urmă, pentru zdro­birea orânduirii bazate pe ex­ploatarea omului de către om, ci şi pentru a înţelege ceea ce ni se cere nouă azi, spre a fi la înălţimea răspunderii de constructori ai noii societăţi. „Evocînd astăzi luminoasa pa­gină scrisă în istoria luptei re­voluţionare a proletariatului român în 1893 — arăta se­cretarul general al partidu­lui — ...desprindem învăţă­minte pentru viitor, dobîndim imbolduri şi mai puternice pentru a ne îndeplini în con­diţii tot mai bune înaltele îndatoriri şi răspunderi ce ne revin faţă de poporul­­ nostru în marea ctitorie a socialismu­lui şi comunismului pe pămîn­­tul României". Combustia care dădea incandescenţă cugetu­lui şi faptei înaintaşilor, care-i oţelea în lupta dură ce tre­buiau s-o desfăşoare împotri­va burgheziei şi moşierimii, împotriva partidelor lor, a apa­ratului de represiune, acest fluid care-şi revendică dreptul la permanenţă, care trebuie să ne însufleţească şi pe noi în activitatea ce o ducem pentru edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, a fost şi rămîne­m spiritul revoluţio­nar. Explica atit de patetic şi atît de adevărat tovarăşul Nicolae Ceauşescu . „Revolu­ţionarii, socialiştii care s-au ri­dicat cu 80 de ani în urmă la luptă, nu puteau să aibă în fa­ţa lor perspectiva victoriei i­­mediate a socialismului dar ştiau că luptă pentru un ideal care trebuie să triumfe în România — şi pentru aceasta au jertfit totul ! Cu atît mai mult astăzi, cînd de noi depin­de victoria mai rapidă a socia­lismului şi comunismului în ţara noastră, cînd de fiecare dintre noi depinde înfăptuirea programului partidului nostru comunist, comuniştii, revoluţio­narii trebuie să fie gata să facă totul, fiecare la locul său de muncă, pentru victoria acestor idealuri, a acestor principii". Spirit revoluţionar înseamnă, astăzi, capacitate de dăruire, abi­igaţie în îndeplinirea ma­rilor obiective puse de către partid în faţa industriei, a a­­griculturii, a ştiinţei şi cultu­rii, pentru accelerarea dezvol­tării ţării, pentru moderniza­rea continuă a fizionomiei sale economice şi sociale, pentru traducerea în viaţă a progra­mului de muncă şi luptă elabo­rat de Congresul al X-lea şi Conferinţa Naţională a Parti­dului. „înfăptuirea marilor sar­cini care ne stau în faţă — a arătat tovarăşul Nicolae Ceauşescu — impun cimentarea şi mai puternică a unităţii de monolit a întregului nostru par­­­tid, întărirea continuă a disci­plinei unice pentru toţi mem­brii partidului, indiferent de locul pe care-l ocupă în socie­tate, creşterea spiritului de răs­pundere, al fiecărui activist, al fiecărui comunist în lupta pen­tru traducerea în viaţă, pentru concretizarea în practică a li­niei politice generale a parti­dului, a programului elaborat de Congresul al X-lea şi Confe­rinţa Naţională". Spirit revoluţionar înseamnă dragoste neţărmurită faţă de patria noastră, faţă de partid şi societatea socialistă, conştiinţa că este necesar să-ţi subordo­nezi permanent propriile intere­se, intereselor mai largi ale co­lectivităţii. Relevînd eforturile mari şi constante pe care parti­dul le desfăşoară pentru ridica­rea nivelului întregii activități Ion Pavelescu (Continuare in pag. a 3-a) Primiri la tovarăşul Nicolae Ceauşescu DR. KURT FICHTNER, VICEPREŞEDINTE AL CONSILIULUI DE MINIŞTRI AL R. D. GERMANE Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit sîmbată, 31 martie, pe dr. Kurt Fichtner, vicepreşedinte al Con­siliului de Miniştri al Republicii Democrate Germane, preşedin­tele părţii ţării sale în Comisia mixtă guvernamentală de cola­borare economică. La primire au participat to­varăşii Ilie Verdeţ, prim-vice­­preşedinte al Consiliului de Mi­niştri. Mihai Marinescu, prim­­vicepreşedinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi So­ciale, preşedintele părţii române în Comisia mixtă guvernamenta­lă de colaborare economică. A luat parte, de asemenea, dr. Hans Voss, ambasadorul R.D. Germane la Bucureşti. Oaspetele a transmis, tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu un cald salut din partea tovarăşilor Erich Honecker, prim-secretar al C.C. al P.S.U.G. şi Willi Stoph, preşedintele Consiliului de Miniştri al R.D. Germane. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a rugat să se transmi­tă, tovarăşilor Erich Honecker şi Willi Stoph, urările sale cele mai cordiale. Manifestîndu-se satisfacţia pentru rezultatele actualei se­siuni a Comisiei mixte guver­namentale de colaborare econo­mică dintre Republica Socia­listă România şi Republica De­mocrată Germană, în cursul con­vorbirii s-a exprimat dorinţa comună de a extinde şi diversi­fica, pe multiple planuri, rapor­turile de colaborare şi cooperare economică, şi s-a apreciat­ că e­­xistă largi posibilităţi în acest sens. In contex, au fost examinate modalităţile concrete privind intensificarea şi adincirea coope­rării, îndeosebi în domeniile in­dustrial şi tehnico-ştiinţific, subliniindu-se hotărîrea reci­procă de a le pune în valoare, prin, eforturi conjugate, în in­teresul dezvoltării celor două e­­conomii, al construcţiei socia­liste în Republica Socialistă Ro­mânia şi Republica Democrată­ Germană, întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, tovără­şească, de înţelegere reciprocă. Ziariştii olandezi Aad van den Heuvel si René Sleven Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele­ Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit, sîmbătă dimineaţa, pe Aad v in den Heuvel redactor de politi­că externă, şi René Sleven, şef de emisiune, la Societatea de radioteleviziune olandeză K.R.O. La primire au participat tova­răşii Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Execut­­iv, secretar al C.C. al P.C.R., şi Constantin Mitea, membru al C.C. al­­P.C.R., consilier al pre­şedintelui Consiliului de Stat. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a acordat din interviu televizat ziariştilor olandezi. NOI TIPURI DE MOTOARE Recent, în cadrul fabricii de motoare electrice din Piteşti au­ fost asimilate şi introduse în­­ fabricaţia de serie 3 noi produ­se. Este vorba de motorul elec­tric de tip Ep-2 destinat acţio­nării ştergătoarelor de parbriz ale autocamioanelor şi autobu­zelor „Roman“, motorul de tip 10 U 33-Ai 2, cu care vor fi e­­chipate întrerupătoarele de joasă tensiune produse la „­Electroaparataj“ Bucureşti­ şi de motorul MSI-1 R pentru maşinile de spălat rufe. Un nou record naţional de înaintare în subteran BAIA MARE (coresp. R.I. — R. Piciu). Ieri, în sec­torul liba al între­prinderii de pros­pecţiuni şi explo­rări geologie Mara­mureş a fost săr­bătorit un eveni­ment deosebit : un nou record naţional de înaintare în sub­teran, record reali­zat în întregime cu utilaje româneşti. In condiţii de rocă dură, înfrun­tînd puternicele viituri de apă, bri­gada condusă de minerul Ifrim Lá­zár, organizată in patru schimburi, a realizat pe un sin­gur front de lucru o înaintare de 254 metri intr-o singu­ră lună, începută în octombrie 1992, în scopul evacuării apelor subterane care blochează acti­vitatea de explora­re a rezervelor de la mina Valea Cor­bului, galeria mă­soară în prezent 840 m­. Vitezele înalte de avansare vor permite celor 20 de ortaci ai mi­nerului Ifrim Lá­zár să ajungă așa cum s-au angajat la cota finală a­gale­­care se află la metri de la intrare, cu trei luni înainte de termenul planificat. h­ei: 2.000 A' — ...Intr-un sens mai larg — ne spunea la începutul convor­birii noastre prof. dr. doc. AUREL NEGRILA, de la Insti­tutul Agronomic din Capitală. — înseamnă să îmbogăţeşti pa­trimoniul naţional de mare va­loare pe care îl reprezintă po­mii, pomicultura. — Să concretizăm puţin aceas­tă valoare.. — Valoarea pomilor... Po­mul... Pomul la român înseam­nă mult. — Există românesc ? vreun soi specific — Haite. Tuleu gras, de pil­dă. Este un soi de prun. Nu există nicăieri în altă parte a lumii. — Este bun . — Unul dintre cele mai bu­ne soiuri de prun. Dar mai avem și cireșe, soiuri autohto­ne ! Boambe de Cotnari — foarte bune ; Pietroase de Leor­­deni — foarte bune ( Neagra lui Piţ, în bazinul Cisnădie — foarte bun­e.. Astea şi Încă alte­le, demonstrează că poporul nostru s-a ocupat de pomi din­­totdeauna, s-a preocupat şi de selecţie, creînd soiuri care ri­valizează cu cele mai bune din lume. O bună parte a populaţiei ţării — circa 2—3 milioane de oameni —, îşi cîşti­­gă existenţa prin pomicultură. La aceştia se pot, adăuga oame­nii industriei create şi dezvol­tate pe baza fructelor şi a pre­lucrării lemnului... Vreau să vă spun ceva despre fructe. . — Sub aspectul valorii ? — Din mai multe puncte de vedere. Fructele erau conside-­ rate, cîndva, un­ desert. Astăzi, în dietetica modernă fructele sînt socotite, aş putea spune, alimente de bază. Este semni­ficativ câ în ţările cu standard de viaţă ridicat se consu­mă acum extrem de mult suc de fructe. Se cunoaşte, astăzi, efectul foarte bun şi importanţa pe care o au fructele pentru or­ganismul uman, prin conţinutul de vitamine, săruri minerale, zaharuri uşor asimilabile şi u­­nele substanţe peptice, care au rol stimulator în digestie. Se apreciază, potrivit studiilor de fiziologie şi medicină, că un om trebuie să consume zilnic, fructe sau derivate, în cantita­te de 200—250 gr. De aici se porneşte şi la calculul produc­ţiei necesare de fructe unui om într-un an. — Asta înseamnă cam... 70— 75 kg pe an . — Da. Deci, trebuie să ridi­căm producţia de fructe. — Pe ce căi ? — Pe mai multe. Chiar acum participăm la o acţiune de masă „Săptămîna sădirii po­milor“.. Personal fac parte, ca şi alte cadre didactice din institutul nostru, ca şi unii studenţi din­ anul IV, din, bri­găzile de asistenţă tehnică, re­partizate în cele 8 sectoare ale Bucureştiului. Pentru că, nu-i totul să plantezi, oricum , tre­buie să o facem bine, altfel prăpădim materialul săditor şi timpul în zadar. Trebuie să ne purtăm cu grijă cu arborii, sunt forme de viaţă, extrem de utile omului... încă ceva... La noi se cultivă pomi pe 430 000 de hectare. Dar avem 3,5 mi­lioane hectare de terenuri în pantă. Prin tehnologia specifi­că, cultura de pomi combate cel mai bine eroziunea. Nu în­­tîmplător în documentele de partid s-a­ reflectat preocuparea pentru zonarea pomilor pe coaste. Sunt extrem de multe locuri izolate, pante favorabi­le, de pînă la 20°, care nu sînt spălate de Şuvoaie. Avem atîtea locuri nefolosite, la sate şi ora­şe... — De pildă... — Am fost în toamnă la Iaşi, pe şoseaua care străbate jude­ţele Vaslui, Iaşi. Ei bine, asta era în octombrie-noiembrie şi nu era săpată nici o curte, nici un pom sădit, şi sînt loturi mari, de pînă la 3 000 mp. La Văleni, în jurul unei cabane am făcut o grădină cu de toa­te, dar mai ales cu ceea­ ce sus­ţineau unii localnici că nu merge în zonă , şi­ le-am de­monstrat contrariu. Am făcut, apoi, o consfătuire acolo cu gospodarii şi eram pe punctul de a constitui o asociaţie de pomicultori. Asta acum doi ani. Cred,­­ în exemplul perso­nal. Am văzut efectele lui strălucite în judeţul, Buzău. Gospodarii de acolo au valori­ficat fiecare palmă de pămînt cu arbori, arbuşti şi­ altele. Ţi-e mai mare dragul­e­se­u, priveşti. La­ fel, în­ judeţul Argeş. Dar ce fac celelalte judeţe ? La o consfătuire cu organele jude­ţene am arătat că staţiunea ex­perimentală pomicolă de la Tg. Jiu ţine la dispoziţia dori­torilor 1 000 de puieţi de nuc, altoiţi. Câţi doritori s-au ară­tat să-i planteze ? Unul sin­gur ! Tovarăşul Sandu. S-a sculat şi a spus­­: „Daţi-ne să sădim. Judeţul Olt,e gol de ar­bori. Sădim tot ce ne­ daţi să ne I. Butnaru (Continuare in pag. a 3-a) Sa sădeşti un pom înseamnă să intervii favorabil asupra vieţii... O echipă a Centrului de protecţia plantelor execută ultimele tra­tamente fitosanitare în livezile muscelene. Proletari din toate ţările, uniţi-vă­­ COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE DE CE ESTE IMPORTANT SĂ SE INTENSIFICE RITMUL SEMĂNATULUI In relatarea noastră de ieri, privind desfăşurarea semănatu­lui, am menţionat faptul că în prezent această lucrare a înce­put in 33 de judeţe. La exami­narea rezultatelor trebuie, fără îndoială, să ţinem seama că, in acest an, drepia de vest şi nor­dul Transilvaniei au beneficiat de avantajul unei primăveri ex­trem de timpurii. In tabelul de mai jos prezentăm procentele în care s-au realizat pină acum prevederile la semănatul cultu­rilor din prima epocă în această parte a ţării. Este îmbucurător­ faptul că numeroase cooperative agricole din această zonă au încheiat se­mănatul mazărei, plantelor fu­rajere, orzoaicei, sfeclei de za­hăr şi au trecut, cu toate forţe­­le, la floarea soarelui. Urgentarea insămînţărilor in special in cîmpia de vest este impusă de faptul că — spre de­osebire de alte zone ale ţării — aici se constată un deficit in ceea ce priveşte rezervele de umiditate din sol. Din datele furnizate de Institutul de meteorologie, şi hidrologie re­zultă că in această parte a ţării, practic n-a plouat (precipitaţii sub 2—3 litri pe mp) în a doua jumătate a lunii martie. In ace­eaşi perioadă (15 zile), evapo­­­transpiraţia reală a solului a însumat în toată această perioa­dă un consum de apă de­ 7—2­1 litri pe mp. Tiun­d seama că, in stratul de la suprafaţa solului (10 cm­), cantitatea de apă reţi­nută poate să atingă 20 litri/ mp, rezultă că s-a consumat o bună parte din rezervele exis­tente. Dacă adăugăm că nivelul apelor freatice a scăzut mult și deci nu se poate conta pe a­­portul acestora avem toate ar­gumentele pentru a justifica ne­cesitatea încheierii in vest, în cîteva zile a semănatului tut­uror culturilor din prima epocă, in­clusiv floarea-soarelui. De ase­menea, specialiştii din unităţile agricole vor trebui să se orien­teze spre lucrări care asigură păstrarea puţinelor rezerve de apă existente în s ol. Şi în celelalte zone, prin fo­losirea fiecărei parcele zvîntate există condiţii ca semănatul să fie mult intensificat. Acţiunile de evacuare a excesului de umi­ditate vor trebui să capete o amploare mai mare, pentru că, aşa cum apreciază specialiştii, nu ne putem baza numai pe e­­vaporarea apei din sol. Realizat Judeţul Bihor Timiş Satu Mare Arad Maramureş 100 75 73 OR 41 Duminică 1 aprilie 1973 STAREA VREMII Horta fenomen«lor meteorologic« probabil«. Amănunt« în par. m 5*a INTERVIUL acordat de preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. NICOLAE CEAUŞESCU revistei italiene „L Europeo Aşa cum s-a mai anunţat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe publicistul italian Valerio Pellizzan. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a acordat un interviu pentru revista „L’Europee". ÎNTREBARE : Realizările României din ultimii 25 de ani au suscitat un larg interes. V-aş fi recunoscător, domnule preşedinte, dacă ne-aţ­i putea vorbi despre problemele cele mai urgente pe care societatea româ­nească trebuie să le rezolve astăzi. RĂSPUNS : Este adevărat că, in anii­ con­strucţiei socialiste, România a obţinut rezultate remarcabile în dezvoltarea sa economică şi so­cială. Nu aş menţiona decit faptul că in acest an producţia industrială este de peste 20 de ori mai mare decit cea din 1938, anul cu producţia cea mai mare a României din trecut. A crescut simţitor venitul naţional, precum şi nivelul de trai al poporului, care constituie de altfel preo­cuparea centrală a politicii noastre. în dome­niul ştiinţei, învăţământului şi culturii s-au ob­ţinut, de asemenea, rezultate de însemnătate deosebită. In trecut, aproape­ 40 la sută din populaţie era neştiutoare de carte. Am lichidat de mult această stare de lucruri, iar în prezent, avem introdus invătămîntul obligatoriu de zece ani. Invăţămîntul nostru superior se găseşte, din punct de vedere al numărului studenţilor, la nivelul ţărilor dezvoltate. Practic, în institu­tele de învăţămînt din România, asigurăm între­gul necesar de cadre pentru toate sectoarele de activitate. Mai mult chiar, în România învaţă cîteva mii de­ tineri din­­ţările în curs de dez­voltare. Nu mai mă refer la dezvoltarea acti­vităţii culturale şi ştiinţifice, care constituie o preocupare permanentă a întregii noastre poli­tici, considerînd că ştiinţa trebuie să stea la baza întregii dezvoltări a societăţii. In ce priveşte problemele cele mai urgente pe care trebuie să le rezolve societatea socialistă românească în viitor, ele­ constau în primul rând în a lichida decalajul care ne mai desparte de ţările dezvoltate din punct de vedere indus­trial şi economic, în general. Pornind de aici, punem pe prim plan dezvoltarea în ritm sus­ţinut a industriei, modernizarea producţiei a­u­gricole şi, totodată, amplasarea raţională pe teritoriul ţării a noilor forţe de producţie, a industriei şi altor instituţii. O altă preocupare este aceea a organizării dezvoltării oraşelor şi satelor prin crearea de noi centre orăşeneşti şi ridicarea nivelului de organizare şi­ a condiţiilor de viaţă in centre­le urbane existente, considerînd că aceasta are o deosebită importanţă pentru dezvoltarea vi­itoare a ţării. Desigur, pornind de la aceste preocupări, pe prim plan se pune problema formării cadrelor necesare pentru toate domeniile de activitate, ca o condiţie de bază a progresului general al societăţii. Trebuie să menţionez că în dezvoltarea între­gii noastre activităţi pornim de la introducerea in industrie, agricultură şi în alte domenii a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii cele mai avansate spre a ţine astfel pasul cu transformările mari produse în lume de revoluţia tehnico-ştiinţi­­fică contemporană. In sfirşit, ne preocupăm continuu de îmbu­nătăţirea condiţiilor de viaţă materiale şi spi­rituale ale întregului pon­or. Am în vedere atit preocuparea pentru creşterea veniturilor popu­laţiei, pentru dezvoltarea construcţiei de lo­cuinţe, pentru îmbunătăţirea asistenţei sani­tare, cit şi alte preocupări, legate de îmbunătă­ţirea cit mai rapidă a condiţiilor de trai. I­NT­RE­BA­RE : Din anul 1965 vă aflaţi în fruntea Partidului Comunist Român. Rezul­tatele de astăzi — fără îndoială rodul unei activităţi foarte complexe — au presupus şi eliminarea unor obstacole. Ne-aţi putea spune, domnule preşedinte, ce dificultăţi aţi intimpinat în aceşti ani ? RĂSPUNS : Fără îndoială că in toată aceas­tă perioadă — inclusiv după 1965 — a trebuit sâ facem faţă unor probleme foarte complexe, să învingem o serie de greutăţi — unele obiec­tive, legate de stadiul de dezvoltare a tării, al­tele subiective, legate de activitatea organelor de partid şi de stat. Nu aş vrea să vorbesc acum despre greutăţile obiective, pentru că este de înţeles că nivelul scăzut al industriei şi agriculturii creează multe greutăţi în dezvol­tarea unei ţări. (Continuare in pag. a 3-a) // .V*.. Bun venit preşedintelui Republicii Democratice Sudani, Gaafar Mohammed El Nimeiry! Luni, soseşte la Bucureşti preşedintele Re­­publicii Democratice Sudan,­ Gaafar Mohammed El Nimeiry, împreună cu soţia, Ruseina Ni­meiry, care, la invitaţia preşedintelui Consi­liului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a tovarăşei Elena Ceauşescu, va face o vizită oficială in ţara noastră. Inscriindu-se în cursul ascendent al re­laţiilor dintre ţările noastre, vizita preşedinte­lui Nimeiry marchează un moment important în dezvoltarea colaborării prieteneşti, reciproc avantajoase, contribuind la afirmarea năzuin­ţelor de­ pace şi înţelegere care animă cele două popoare. Gaafar Mohammed El Nimeiry s-a născut la 1 ianuarie 1930,­ în localitatea Omdurman, de lingă capitala ţării, Khartum, într-o familie de intelectuali. După absolvirea, în anul 1952, a Academiei Militare din Khartum, se consacră carierei militare. Pen­tru ideile sale novatoare și spiritul său critic a fost transferat in diverse garnizoane, iar in anul 1957, exclus provizoriu din armată.­­ După lovitura de stat militară a mareşalu­lui Abbad, a fost reintegrat în armată, sub pre­siunea corpului ofiţerilor, şi transferat la Juba, in sudul ţării, iar după aproa­pe trei ani este rechemat la Khartum. La 21 octombrie 1964, participă împreună cu batalio­nul garnizoanei din Khartum, al cărui comandant era, la re­­­­volta populară care a răsturnat regimul mareşalului Abbad. In mai 1969, Gaafar Moham­med­­El Nimeiry devine gene­­ral-maior şi ocupă funcţia de preşedinte al Consiliului Revo­luţiei, comandant-­şef al forţe­lor armate sudaneze, deţinînd, totodată, şi portofoliul apără­rii, iar de la 28 octombrie 1969 a devenit şi prim-ministru, în urma unei hotăriri a Consiliu­lui Revoluţiei. Consiliul Revoluţiei îl numeş­te, în 1971, pe Gaafar Moha­mmed El Nimeiry şef al sta­tului. La 12 octombrie 1971, este instalat oficial în înalta funcţie de preşedinte al Republicii De­mocratice Sudan, în urma unui referendum naţional. De ase­menea în calitatea sa de şef al statului, Gaafar Mohammed El Nimeiry este şi preşedinte al Comitetului Central al Uniunii Socialiste Sudaneze. Preşedintele Nimeiry a făcut cunoscută hotărîrea guvernului său de a depune eforturi susţi­nute pentru dezvoltarea econo­mică a­ ţării şi înlăturarea con­flictelor rasiale şi religioase dintre nordul şi sudul Sudanu­lui, prin iniţierea unui vast pro­gram de transformări economi­ce şi sociale progresiste. După cum sublinia preşedin­tele Nimeiry, poporul sudanez, hotărît să lupte împotriva im­perialismului, sâ înfăptuiască progresul social, să lupte pen­tru întărirea păcii, ca obiectiv al năzuinţelor sale, n­u precu­peţeşte nici un efort în vede­rea atingerii înaltelor sale ţe­luri. Animat de sentimente de prietenie şi solidaritate faţă­ de tinerele state independente, faţă de mişcările de eliberare na­ţională, poporul român a ur­mărit cu caldă simpatie lupta (Continuare in pay. a 6-a) Luni, posturile noastre de radio şi televiziune vor transmite direct, de la Aeroportul Otopeni, sosirea preşedintelui Repu­blicii Democratice Sudan, Gaafar Mohammed El Nimeiry, îm­preună cu soţia, care, la invitaţia preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a tovarăşei Elena Ceauşescu, va face o vizită oficială în țara noastră.

Next