România Liberă, februarie 1974 (Anul 32, nr. 9104-9127)

1974-02-01 / nr. 9104

Pagina a 2-a — 1 februarie 1974 CRONICA ŞI CONTRACRONICA „TRECATOARELE IUBIRI" îmi spunea Malvina Urşianu, cindva, intr-un interviu, că-i este imposibil, sau cel puţin in­comod, să lucreze pe scenariul altuia, să comunice altceva de­cit propriile sale ginduri şi sim­ţiri. Şi poate are dreptate. Co­muniunea cu sine, într-o artă atît de colectivă cum este în ultimă instanţă filmul, are şan­sa unei mai sincere şi directe exprimări. Propriul laborator sufletesc, propriile ginduri cu zonele lor de interogaţii, cu so­luţiile date acestora îşi găsesc cea mai exactă expresie cine­matografică tot in proprie pu­nere în pagină. De altfel, rămî­­ne totdeauna dificil ca propria ta idee despre cinema (căci in mod normal, fiecare regizor ar trebui să aibă una) să rimeze perfect cu ideea altcuiva (pre­­supunînd că fiecare scenarist are concepția sa precisă despre această artă). Ca scenarist şi regizor, Mal­vina Urşianu iubeşte, evident, cinematograful foarte elaborat, de analiză minuţioasă şi tran­spunere precisă, iar meditaţia sa asupra lumii înconjurătoare se vădeşte gravă şi de profun­zime. De astă dată, analiza este îndreptată asupra unor stări şi sentimente, mai puţin asupra si­tuaţiilor. Ca şi in „Gioconda fără suris“, eroarea unuia din­tre parteneri, lasă iubirea ne­împlinită. Reintîlnirea după ani nu declanşează neapărat noi drame, dar repune in discuţie atitudinea fiecăruia faţă de sen­timent şi, mai ales, faţă de viaţă. In cazul „Trecătoarelor iubiri“, drama cuplului neîm­plinit şi a celor, mai mult în­­timplător, formate, se estom­pează, lăsînd spaţiu de prim­­plan tragediei desrădăcinării. Cel care a plecat şi s-a reîn­tors definitiv pentru a-şi trăi ultimele zile pe meleagurile na­tale (o boală nemiloasă îi marchează cu destulă precizie sfîrşitul) apare mai mult decit un personaj angrenat în nişte situaţii ; el va fi, în film, ma­terializarea unei trăiri, a doru­lui de ţară, de fermă unire cu ceea ce l-a generat şi l-a for­mat. Mai exact spus, acest dor şi această aspiraţie sunt perso­najele filmului, ceea ce va jus­tifica în bună măsură beţia de peisaj în care se lansează sem­natarii imaginii : — Alex. In­­torsureanu şi Gheorghe Fischer — şi care aici îşi are deplină justificare, deşi distanţarea, im­primată de regie, aduce natura parcă sub un clopot de sticlă. Reintegrarea­ eroului în momen­tul contemplării nu era posibilă, necesară era însă emoţia sa. Pe drumul regăsirii de sine, sînt marcate prin simbol răs­crucile de atitudine, dar natura expresiei specifice regizoarei nu-i îngăduie utilizarea acestuia fără stîngăcii. Toate acele Ane, şi chiar alteratul Hanna, ce vin să-i populeze universul în cri­ză n-au putere de reprezentare — simbol exterior care îmbracă parţial esenţa. Apoi caii murgi şi albi, apoi bretona desrădăci­­nată, etc. etc. însăşi toamna na­turală şi pustiul vegetal ce se anunţă, transcriind începutul desfrunzirii interioare şi viitorul pustiu sufletesc, aş înscri-o în­tre scăpările de banalitate, în­treaga întoarcere, spre adevăra­tele trăiri, căutarea rădăcinilor, renunţarea la falsa imagine despre sine — dureroasă golgo­ta — n-au nevoie de simbolis­mul greoi şi apăsat. Aşa cum a gindit scenarista-regizoare drama înstrăinării şi aspiraţia reintegrării, naraţiunea are coerenţă dramatică şi ne de­monstrează imposibilitatea îm­plinirii în afara spaţiului şi timpului, a cărui expresie sun­tem­ fiecare dintre noi. Iar la­şităţile şi orgoliile nefaste se pedepsesc prin vid interior şi plutire sufletească în derivă. Uneori, punctele se înfig prea zdravene pe i-uri şi fraza pe­remptorie uzează sensul de­monstraţiei. Propensiunea scenaristei pen­tru analiza unor vieţi ajunse la vîrste, mature în plină criză sentimentală duce aici la inter­ferarea mai multor conflicte, lu­minate sincopat şi întunecînd, parţial firul de bază al nara­ţiunii fără ca nici ele să fie pe deplin lămurite. Cuplul interpretat de Silvia Popovici şi Cornel Coman con­sumă disperări în gol, de altfel actriţa nu pare nici ea lămuri­tă, cu atît mai mult, noi, asu­pra personajului său, obligată la crispări ce nu-i convin şi descătuşări ce o incomodează. Traiectoria eroinei cu neaştep­tate contorsionări, ocolişuri şi întoarceri, nu se limpezeşte fi­nalmente, ci eşuează intr-o goană pe scări de-a lungul multor, multor etaje : aspi­raţie ? ! speranţă ? ! descătu­şare ? ! penitenţă ? ! N-aş pu­tea răspunde, pentru că, in general, atitudinea sa rămi­­ne confuză. Pe Cornel Co­man il încurcă de tot situaţii­le în care este pus, iar pentru elucidarea poziţiei sale in an­grenajul dramei şi-a compus o mînă dură şi inexpresivă, pe care o poartă ca pe o mască. In schimb, Gina Patrichi, dintr-un personaj univoc, face un reci­tal actoricesc, pină la acel cu­mul de emoţie (cel mai dens emoţional moment al filmului) care este despărţirea de omul iubit , o fluturare de mină, un spate doar uşor îndoit de po­vara durerii, un cap uşor încli­nat sub disperarea renunţării. Pentru personajele — simbol, regizoarea a găsit fie chipuri frumoase şi expresive, fie in­terpreţi foarte potriviţi, cum este cazul Beatei Fredanov, bă­­trina bretonă dezrădăcinată plimbîndu-și singurătatea tragi­că pe malul pustiu al toamnei marine, personaj realizat în fi­ligran de artrită. Filmul debutează lent pentru a se ritma pe parcurs după con­tactul ezitant al eroului (George Motoi) cu lumea pe care o redes­coperă, cînd incert și timid, cind grăbit, aproape gifuit, apoi cu definitive osteneli în cea de-a doua parte, unde se simţea ne­voia tăieturilor dure, fără milă pentru pelicula ce cade la montaj. Pentru că talentul lui Tibe­­riu Olah a fost mereu reconfir­mat, îmi permit să mă mir a­­tunci cind regăsesc aceleaşi mo­tive melodice în mai multe pelicule. Aplicîndu-şi procedeul inventat de ei (căruia nu-i prieşte însă lumina de noapte sprijinită chiar de o armată de reflectoare), cei doi experimen­taţi operatori, Alex. Intorsurea­­nu şi Gh. Fischer, au răspuns dragostei de frumos ce o des­coperim mereu, cu reînnoită plăcere, la Malvina Ursianu. Florica Iehim ★ ek Malvina Urşianu are curajul să atace un gen greu şi să-şi apere cu dirzenie copilul. Copi- lul este filmul psihologic. Zic „psihologic", deşi orice film bun este psihologic. Dar în fil­mul Malvinei Urşianu este ceva­­mai mult. Oamenii îşi petrec aco­lo viaţa făcînd ipoteze pe care tot ei le supun necontenit la jocul faptei. Iar cei de afară (adică noi, spectatorii, publicul) intim­­pinăm toate gîndurile persona­jelor cu vorba : „poate". Acest cuvînt, departe de a debilita a­­devărul, il face mai uman, mai preţios, mai seducător. — De ce te-ai Into« In țară ? — il Întreabă pe eroul filmului, cel mai mare dușman al său. — Pentru că (îi răspunde el) iml era dor pină și de dumnea­ta ! $i asta este numai unul din aspectele acestui sentiment. Personajul interpretat de Mo­­toi este un bărbat Încă tînăr, care știe că are un cancer la plămîni. Nu il tratează, ei-1 e­­xagerează, fumind ţigară după ţigară. Moartea devenise pentru dinsul un vechi cunoscut. Şi omul, atunci, pleacă să moară in ţara lui. Adică, mai exact, grăbeşte acea plecare, dă dată certă acestei Întoarceri, pe care o avusese probabil întotdeau­na in minte şi în programul său. De ce ? Poate pentru că nu tot timpul cit se afla afară avuse­se, din cînd în cînd, impresia că greşise expatriindu-se ? Și dacă ne permitem să-i atribuim acest gind este pentru că alte fapte din povestea lui ne Îndri­tuiesc să o facem. Mai exact, toate faptele acestei poveşti par a ne arăta că e vorba de un cu­rios exemplar de umanitate, de ★ un curios fel în care cineva are sau n-are dreptate, căutind, gă­sind, sau negăsind adevărul că­utat. Aflăm că eroul nostru pe vremuri iubise (și fusese iubit) de o femeie de care fu­gise (interpretată de Silvia Popovici). Nu ni se spune de ce. Poate că fusese o grăbi­tă consecinţă a plecării ? Pe urmă, el se căsătoreşte cu o fe­meie foarte distinsă sufleteşte (interpretată de Gina Patrichi), cu care îl vedem că se înţelege bine. Dacă pe alocarea relaţiile lor au ceva trist, asta se dato­­reşte, poate, secretului lugubru pe care îl duce el în suflet. Căci ea (şi de altfel nimeni) nu ştie că e un osîndit. O revede pe fosta lui iubită. Nici lui, nici ei nu le trece prin cap că a mai rămas ceva din dragostea lor. De altfel, şi din ea are un soţ cu care se înţelege bine (mai exact care o înţelege bine). Şi iată totuşi că, brusc, cei doi foşti îndrăgostiţi îşi cad unul în braţele celuilalt. De ce ? Din­­tr-o lăcomie oare, din aviditatea de a recăpăta ceea ce avusese­ră poate prostia să arunce ? Nu. Aceşti doi oameni nu au nimic meschin nici avid în su­fletul lor. Dacă fac asta, moti­vul este probabil altul. Un mo­tiv înalt, un sentiment purtat de orice sentimentalism. Este nevoia oarecum intelectuală de a şti că s-au înşelat, ori că nu s-au înşelat odinioară despăr­­ţindu-se. Dacă fusese o eroare, reîmbrăţişarea lor va şterge tot trecutul şi va suna victorios. Ei ştiu asta. Şi au încercat. Zadar­nic, însă. Desigur, aceste suişuri şi co­­borîşuri ale dragostei sunt cu­rente, se întîmplă oricui, şi ori­­cînd. Dar la nefericiţii noştri amanţi este atîta onestitate în citirea propriului lor suflet, a­­tita intransigentă în judecarea adevărului, incit banala lor a­­ventură devine caz rarisim şi virtute exemplară. Asta explică şi de ce eşecul încercării de re-­ cucerire a timpului pierdut nu produce în sufletul lor dispera­re, ci, la ea, oarecare nervi cu siguranţă trecători, iar la el o calmă, senină melancolie. Seni­nă pentru că e luminată de cer­titudinea că a fost în întregime sincer cu el însuşi, că nu s-a minţit nici o clină, că interesul personal şi vanitatea nu au su­lemenit niciodată adevărul. Graţie acestei drame de dra­goste, o înţelegem şi pe cealaltă: regretul de a fi plecat, de a se fi desţărat atîta vreme. E feri­cit că cel puţin această amără­ciune o poate îndulci. Iată de ce, candidat la o sigură şi a­­propiată moarte, el surîde Se duce acolo, în locurile unde s-a născut, unde a copilărit, unde a avut prima lui dragoste, cu o femeie despre care ştie că gre­şise părăsind-o. Ştie că va muri curînd,dar ştie că va muri zim­­bind. Soţia lui, la rîndul ei, simte (fiindcă il iubeşte), simte că el pe o alta nu iubeşte, dar că are o imensă nevoie de a fi singur. Şi pleacă. Pleacă tăcut, oferin­­du-i propria lui solitudine ca pe un discret cadou. Veţi spune poate : nu-i oare cam nenatural ca toată lumea în această poveste să bată re­corduri de delicateţe şi onesti­tate sentimentală ? Cred că nu. Cred că e foarte firesc ca toţi cei de o fire să se adune. „Qui s’assemble se ressemble“. D. I. Suchianu UNA pe zi de MATTY - Tovarăşe Stelică, aflu că mereu pleci de unul singur de la birou şi te opreşti la bufetul „Lipova". Pot să ştiu de ce nu-ţi place bufetul „Dragoslavele" ?... Doinita a fost salvată O cheamă Doinita Strbu, tră­ieşte in Uricani şi, deşi are numai 6 ani, a trăit groaza morţii. Intr-una din zilele aces­tea de ianuarie, a ieşit tiptil din casă împreună cu sora ei Lili, de 4 ani, şi s-au dus îm­preună la gheţuş, ca să se joace. Pe fiu ! Fetiţele se Uneau de mină să nu cadă şi se veseleau foarte tare — cînd, deodată, au auzit o trosnitură. Gheata s-a spart si, in secunda următoare, apa a inghitit-o pe Doinita. Miinile celor două fetite au rămas insă încleştate. Cea mică a început să ţipe înfricoşată, cit o ţineau puterile. Noroc că tocmai atunci a oprit in statia din apropiere un autobuz, din din care au coborit nişte mun­citori de la şantierul nr. 5 de construcţii. Citiva dintre ei au auzit ţipetele şi au fugit spre Jiu. Maistrul Ioan Popa a fost primul care a ajuns pe gheaţa Jiului. El şi ceilalţi au salvat viaţa fetiţei şi au adus-o să­nătoasă pe Doiniţa acasă. (I. COJOCARU­). Fals în acte El, Ion Stoicescu, din comuna Braniştea (Dîmboviţa) avea de fapt şi de drept, ca act de stu­dii, un certificat, de 7 clase ele­mentare. Dar, cum studiile sale nu concordau cu veleităţile sale, a început corecturile : a trans­format certificatul intr-o copie nelegal nută a unei diplome, in care el apărea ca absolvent al Şcolii superioare de construcţii din Iaşi, promoţia 1949. Promo­ţie care n-a existat, pentru simplul fapt că aici şcoala res­pectivă n-a existat niciodată. Dar cu acest „act de studii“ şi o cerere, Ion Stoicescu s-a pre­zentat la Întreprinderea de oţe­luri aliate din Tirgovişte, unde a fost angajat, pe loc, ca diri­ginte de şantier. Cei care i-au făcut angajarea n-au avut sus­piciuni — nici măcar văzind că simpla hirtie bătută la maşină, n-are cel puţin o ştampilă... Şi dacă ar fi fost singurii ! ■— dar, pe baza aceluiaşi „act de studii“‘, el a funcţionat ca maistru la DRIFOD Bucureşti, ca şef de lot la T.C.I.F. Bucureşti (şantie­rul Pietroiu), ca maistru prin­cipal la I.E.L.I.F.G.A. Bucureşti. Şi, de la fiecare întreprindere, a primit salarii in funcţie de... studii, adică proporţional cu studiile false înscrise de el, in­­selind statul cu peste 40.000 lei. Ce au de spus credulele între­prinderi care s-au lăsat aşa de uşor înşelate ? (D. TECUŢA). Revederea Ce a fost în sufletul Ilenei Anghel din Turnu Roşu (Sibiu) pe tot parcursul acelui lung drum — făcut împreună cu so­ţul şi copilul ei — pină la în­depărtatul sat Cobiceni judeţul Botoşani) e greu de spus ! A mărturisit doar că, de emoţie şi bucurie, n-a dormit, n-a mân­cat şi nici nu a putut vorbi a­­proape tot drumul. Căci la ca­pătul lui, o aştepta reintîlnirea : după 28 de ani, avea să-şi re­vadă părinţii şi fratele... A­­tunci, demult, in timpul cum­plitei secete din 1946, pierdută fiind de familie, fetiţa Ileana Pricop a ajuns in Turnu Roşu. Aici au infiat-o nişte oameni cumsecade — Ecaterina şi Ni­­colae Ridivoi — care au crescu­t-o cu dragoste şi au educat-o ca pe propria lor fiică, pină la virsta cind Ileana şi-a înteme­iat propria ei familie. Şi, deo­dată, aproape cînd nici nu mai spera — Ileana a aflat, printr-o femeie din Cobiceni, pe nume Ileana Marin care era întim­­plător în Tălmaci­u, că părinţii şi fratele ei sînt în viaţă, şi că are adresa lor... De prisos să descriem bucuria familiei Pri­cop din Cobiceni cînd, zilele trecute, şi-au revăzut fiica şi şi-a c­unoscut ginerele şi nepoa­ta ." (V. LAZĂR) 110 000 Iei pierduţi din cauza unui chibrit Mai multă vreme, Szekely Miclos a lucrat la tăiatul lem­nelor într-o pădure din părţile Hunedoarei. Avea un mare cu­sur pentru un pădurar: fuma cam mult şi nu se uita unde aruncă chibritul. Şi, odată, cînd şi-a aprins ţigara şi a aruncat chibritul, acesta a nimerit prin­tre nişte frunze. Frunzele s-au aprins, pe urmă flăcările s-au întins şi au cuprins copacii, mistuindu-i pe o mare supra­faţă. Pagubele se ridică la 110 000 lei, pe care va trebui să le acopere, şi va executa­­şi un an de închisoare pentru negli­jenţă. (C. IACOB) îi place să compare Uneori, inginerului Gh David îi place să povestească, depă­­nindu-şi amintirile : cind a ter­minat facultatea, acum vreo 20 de ani şi a trebuit să se pre­zinte la post — din gara Slobo­zia pină in comuna Griviţa, a făcut cinci ore. Pe jos — căci pe atunci autobuzele erau des­tul de rare şi mergeau greu, aşa că a pornit-o pe jos. Şi-a luat postul in primire la staţiu­nea de mecanizare. Şi, tot din lipsă de mijloace de transport, pleca lunea pe teren și se în­torcea sîmbăta. Dormitorul său a fost ani de-a rindul... vago­nul, că nu prea avea unde dormi. Pe cele 4 000 de hectare ale cooperativei agricole lucrau pe atunci doar cinci tractoare... Își aduce aminte de toate astea, fiindcă-i place să compare­­ ogoarele aceleiaşi unităţi, al cărei inginer şef este acum, sunt străbătute de 48 de tractoare şi diverse alte maşini agricole. De două ori decorată cu Ordinul Muncii cl. I. , această unitate este una din cele mai puternice din județul Ialomiţa, iar realiză­rile pe 1973 sunt, de asemenea, reprezentative : peste 6 000 kg de porumb la hectar, pe teren neirigat. De aceea ii place să compare... (E. SASU). Ecoul cotidienelor Observam că „ARE BALTA, PEŞTE...“ (R.I. — 19 dec.) — dar că acesta nu e un motiv pentru ca peştele ei să fie la dispoziţia oricui, după cum nici tractoarele T.C.l.F. Constanţa nu sunt făcute pentru ca oricine să le folosească, „servind“ pe cei care i-au... servit cu peşte. Intr-adevăr, T.C.l.F. — Staţia de utilaje construcţii şi tran­sport Constanţa ne împărtăşeş­te părerea, comunicindu-ne şi măsurile luate in cazul amin­tit : „Pentru intenţia de folosire în scopuri personale a tracto­rului cu remorcă 21 —CT—569, tractoristul Serghei Simion­­ a fost penalizat cu 10 la sută din salariul tarifar pe luna ianua­rie 1974. Pentru evitarea pro­ducerii pe viitor a unor abateri similare, în şedinţa de analiză ce a avut loc pe data de 10. 01. 1974 cu şefii de coloane a sec­ţiei auto­, a fost prelucrat acest caz şi li s-a indicat ca, pe vii­tor, să fie foarte atenţi cu felul cum conducătorii auto şi trac­toriştii rutierişti folosesc şi ex­ploatează mijloacele de tran­sport“. Indicaţia care este foarte bună pentru prezent, trecut şi viitor , rămînind doar ca, mă­car pe viitor, ea să fie şi res­pectată şi tradusă, din indica­ţie, in fapt. Rubrică realizată de Pia Rădulescu COTIDIENE • COTIDIENE SCRISORI FAŢĂ IN FAŢĂ Vom avea apă de Bor­­sec în cantităţi îndestulătoare ? „Dacă v-aş descrie, aşa cum sufletul meu o păstrează, imagi­nea Borsecu­lui lovit pieziş de bruma toamnei — ne scria acum citva timp inginerul chimist Ni­­colae D. Stoica din Ploieşti, mi-e că aţi lăsa totul baltă, plecind măcar pentru o secundă acolo. Au anumite părţi ale pămintului pe care trăim o dulceaţă şi o majestate ! Eu aş numi aceste lo­curi, locurile unde nu se poate... muri“. Descrierii cadrului natu­ral, pe care numai din motive de spaţiu nu o reproducem integral, cititorul nostru îi asociază şi o mihnire. „De izvoarele bogatein oligocene (calciu, sodiu, magne­ziu, litiu, potasiu) nu poate bene­ficia oricine şi acasă. Păcat ! Mare păcat ! Această apă nu o avem noi, la Ploieşti. Nu o aveţi totdeauna sau o aveţi destul de rar şi dv. ! Se risipeşte, se risi­peşte, binecuvintare de sănăta­te... Am vizitat şi fabrica. Exis­tă „stagnări“ in producţie. Nu sunt capsule si, in aceeaşi, măsu­ră, sticle... Putem veni la Bör­sen şi cu tihnă să privim risipa ?“ Analizind problemele ridicate de pasionatul şi fidelul vizitator al Borsecului, I.I.I.L. „Harghita" din Miercurea Ciuc ne trimite un răspuns amplu şi consistent, de natură să pună in temă pe toţi cei interesaţi de perspectivele a­­provizionării cu aceste ape mine­rale. Deşi în anul care a trecut producţia a crescut cu 19 milioa­ne litri — aflăm din acest răs­puns —, un stadiu recent privind balanţa hidrominerală a zonei Borsec învederează noi posibili­tăţi de lărgire a exploatării. Conform planurilor elaborate, în perioada , 1974—1976 vor fi puse în funcţiune încă două linii de îmbuteliere cu o capacitate de 9 000 butelii pe oră, care vor a­­sigura o producţie anuală de 102 milioane litri începînd cu trim. III 1976. In acelaşi context, ni se aduce la cunoştinţă că în vi­itorul cincinal se va monta şi la Bilbor (localitate din apropierea Borsecului) o instalaţie de îm­buteliere, cu o­ capacitate anua­lă de 17 milioane litri. Preocu­pări serioase există şi pentru a­coperirea deficitului de capsule. Stagnările in producţie despre care vorbea cititorul nostru, da­torate aprovizionării neritmice cu capsule de către fabrica de bere „Rahova" din Bucureşti, vor fi eliminate prin procurarea şi ins­talarea unei linii proprii de con­fecţionat capsule. Vom găsi deci în toate locali­tăţile din ţară şi in cantităţi în­destulătoare minunata licoare de... Borsec ? După toate sem­nele, da. Petentul e mulţumit, dar... „Sunt paznic de noapte la ma­gazinele cooperaţiei de consum din satul Gladna Română şi fac de serviciu şi la telefonul Con­siliului popular comunal Firdea, judeţul Timiş — m­e-a scris citito­rul nostru Iulian Bumbea. Din suma care mi se cuvenea pe pe­rioada 1 ianuarie — 30 noiembrie 1073 am primit doar a zecea par­te... Asemenea necazuri am avut şi in alţi ani. Ştiu că locuitorii satului nostru şi-au achitat în întregime contribuţia pentru paza obştească. Ce drum au luat aceşti bani ? Am pus această în­trebare şi consiliului popular ju­deţean Timiş, dar n-am primit nici un răspuns“. Intr-adevăr, Consiliul popular judeţean Timiş a răspuns ziaru­lui destul de operativ. „Am con­­statat — ni se comunică — că a existat o răminere in urmă cu plata salariilor unor paznici ob­şteşti. In perioada 1972—1973, din cauza fluctuaţiei de personal in postul de încasator comunal, în­casarea contribuţiei a fost negli­jată. S-au­ luat măsuri ca fiecare paznic să-şi primească drepturi­le băneşti. Astfel, lui Iulian Bumbea i s-au acoperit de-acum datoriile, mai puțin 2 800 lei ca­re îi vor fi achitaţi in următoa­rele zile. S-a discutat cu peten­tul, explicindu-i-se situaţia cre­ată. Acesta a fost mulţumit de răspuns şi de măsurile luate“. O fi mulţumit petentul şi e şi explicabil de ce. Redacţia, în schimb, consideră că asemenea întîmplări ar merita o analiză mai atentă, astfel incit, pe viitor, să nu se mai repete. P­­leşeanu SEMNAL * In Editura politică a apărut ,,Dr. Petru Gro­za. Texte alese“. Rod­ul unei îndelungate activi­tăţi pe tărîm social­-politic — 1919—1957 — cule­gerea înmănunchează o selecţiune de texte din articolele, cuvintările şi interviurile dr. Petru Groza, personalitate marcantă a vieţii politice româneşti. Paginile cărţii reflectă prezenţa şi e­­voluţia gindirii sale social-politice. Un studiu introductiv, semnat de George Ivaşcu, prezintă viaţa şi personalitatea dr. Petru Groza, eminent om de stat şi patriot înflăcărat. * Cu prilejul apariţiei volumului „Mihail Sa­­doveanu interpretat de...“, în colecţia „Biblio­teca critică“­ şi a romanelor „Zodia Cancerului sau vremea Ducăi Vodă" în colecţia „Biblio­teca Eminescu" şi „Venea o moară pe Siret" în colecţia „Romanul de dragoste“, editura Emi­nescu organizează astăzi la ora 18 o seară oma­gială Mihail Sadoveanu, la librăria „Mihail Sa­­doveanu“ din Capitală, Bd. N. Bălcescu. Vor participa : soţia scriitorului, Valeria Sadoveanu, familia scriitorului, iar criticul literar Valeriu Râpeanu, directorul, editurii, va evoca persona­litatea marelui prozator. * O nouă montare a „Scrisorii pierdute“ se pregăteşte la Teatrul Naţional din Craiova. Re­gizorul este Mircea Cornişteanu, din ultima pro­moţie de absolvenţi ai Institutului de teatru şi cinematografie, iar scenografia va fi semnată de Vasile Buz. Distribuţia cuprinde alături de ac­tori din generaţia mai veche : Ion Padlescu (Caţavencu), Vasile Cosma (Cetăţeanul turmen­tat) şi Ion Sassu (Dandanache) o serie de ac­tori tineri : Viorica Popescu (Zoe), Vaier Dela­­keza (Trahanache), Hie Gheorghe (Tinărescu), Petre Gheorghiu (Pristanda), Lucian Albanezu (Farfuridi),­Tudor Gheorghe (Brinzovenescu). In legătură cu viitorul spectacol, regizorul ne-a spus : „Fără a căuta originalitatea cu orice preţ şi fără a forţa textul, credinţa noastră este că am reuşit să găsim o serie de noi relaţii între personaje. De altfel, fiecare lectură a lui Ca­­ragiale dezvăluie lucruri noi, nuanţe, sensuri“. * Sub titlul „Tatăl risipitor1*, Eugen Barbu şi-a ecranizat nuvela ..Oaie şi ai săi“, pe care o va transpune pe ecran Adrian Petringenaru. Primul tur de manivelă — astăzi. Reproducem gindurile regizorului — debutant în lung metraj artistic — nu chiar ajunul turnării : „Filmul, ca orice lucru din cuprinsul artei, nu poate fi decit o încercare de a ne cunoaşte mai bine pe noi în­şine. Şi nu poţi cunoaşte nimic fără să-i cerce­tezi originea. Am înţeles evocarea anilor 1944—45 ca o meditaţie asupra originii din perspectiva celor care au trăit in acei ani. Idealul meu în legătură cu filmul pe care il începem poate fi spus foarte simplu : un film care să fie sincer şi să nu plictisească. E prea mult ? E prea pu­ţin ?“. Dintre interpreţi cităm : Tom­a Caragiu, Amza Pellea, Marga Barbu, Vasile Nițulescu, Colea Răutu, Mircea Basta, Florin Zamfirascu. * Editura „Eminescu“ a publicat o amplă cu­legere de versuri de Mihai Eminescu în limba maghiară, în traducerea lui Franyó Zoltán, care timp de peste o jumătate de secol și-a consa­crat activitatea tălmăcirilor din opera Luceafă­rului poeziei româneşti. * Poate că o antologie a umorului... involuntar va apare cindva. La fel de utilă ca şi „îndrep­tarul ortografic“, ea ar avea desigur mult mai mult haz. Pînă la acea apariţie vom folosi cite ceva din bogata producţie pe care publicaţiile periodice ne­ o pun la îndemină. Iată o mostră din nr. 1 al revistei „Cinema", semnată de Dan Comşa : „I-aş aminti, de asemenea, pe Octavian Cotescu, perfid, viclean şi în acelaşi timp cretin, dominat de instincte rele, dar cu graiul sfătos şi privirea senină, şi pe Lazăr Vrabie, siluetă stranie, amestec de plăieş de pe alte vremuri şi de călugăr nebun, cu privirea aprinsă de fe­bra sîngelui şi omorurilor“. în ceea ce ne pri­­veşte avem o cu totul altă părere despre aceşti actori ! * Azi la orele 20 în sala Comedia a Teatrului Naţional „I. L. Carasiale“ din Bucureşti, colecti­vul Teatrului de Stat „Valea Jiului“ din Petro­şani prezintă în premieră pe ţară „Cornada" de Alfonso Sartre. Regia e semnată de Adrian Lupu iar scenografia de Virgil Popa. In distribuţie, Dan Aciobăniţei, Lavinia Jemnea, Vlad Vasiliu şi Traian Pretorian, absolvenţi ai ultimei pro­moţii a Institutului de teatru şi cinematografie, precum şi Mihai Clita, Corvin Alexe, Emil Schmidt, Mircea Prinişoară. SEMNAL POETUL, VOCE­A TIMPULUI SĂU (Urmare din pag. 1) mă, — cu toate remarcabi­lele izbinzi în proză şi teatru, in muzică, plastică, in critica literară şi de artă, in film — timpul de faţă este şi va fi încă un şir de ani controlat de poezie, această muză su­premă. Am ajuns a avea o poezie de mare cuprindere, izvorînd din generoasele idea­luri ale socialismului, o poe­zie care, avind ca bază ideo­logică ştiinţa marxistă in per­manentă dezvoltare, reuşeşte să dezbată la un inait­ nivel artistic teme purtînd aura istoriei de azi. Bogăţia ideatică, diversita­tea stilurilor şi a genurilor pentru care se optează, nive­lul superior de împlinire ar­tistică, profunzimea în lapi­­daritatea expresiei lirice, ac­cesibilitatea, toate acestea mă fac să cred că avem la aceas­tă oră o poezie dintre cele mai valoroase. De unde şi in­teresul mereu crescind faţă de poezia noastră din partea iubitorilor de frumos din alte ţări. Puternică prin tot ce are mai bun, depăşind unele ine­rente căutări, experimentări sterile, perisabile prin însăşi natura lor, poezia româneas­că îşi face un titlu de cinste din majoritatea reuşitelor sale. Aşa cum arătam, o trăsă­tură principală a poeziei ro­mâneşti de azi este acea uni­tate ideologică in diversitatea artistică, trăsătură care face să avem în lirica noastră contemporană o multitudine, de voci împlinindu-se in­ode şi imnuri — aceste cintece de slavă Patriei, Poporului, Partidului ! — un poem social sau de dragoste, in elegie ori poemă filozofică etc. Complexă, originală şi to­nică prin înseşi izvoarele in­spiraţiei, prin idealul şi de­­voţiunea slujitorilor săi — poeţii, — lirica românească constituie fără îndoială una din colonadele principale ale spiritualităţii noastre de azi. „România liberă" M­EMENTO MIREASA VÎNDUTA : Opera Româ-JSiSsiS nâ (16 48 26,/ ora 19; Apus de soa­­RE : Teatrul National „I.L. Caragia­­le" — sala mare (14 71 71), ora 19,30 ; LA CALUL BĂLAN : Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19,30; ÎNTRE NOI DOI N-A FOST DECTT TĂCERE : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ — sala din Bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 şi NOILE SUFERINŢE ALE TINARULUI „V", ora 20 la sala Studio (12 44 16); INTERESUL GENERAL: Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20; HOTELUL ASTENICILOR: Teatrul „C. I Nottara“ (15 93 02), ora 19,30 şi GAIŢELE, ora 20 la sala Studio ; DUPĂ CĂDERE : Teatrul Mic (14 70 81), ora 19,30; LIOLA : Teatrul Giulești (18 04 85), ora 19,30; LA SAVOY, BOEMA : Teatrul „C. Tănase" — sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 si VINO SA NE VEZI DISEARA, ora 19,30 la sala Victoria (50 20 48) ; MITICĂ POPESCU : Tea­trul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30; ILEANA SÎNZIANA : Teatrul Ţăndări­că — sala Victoria (15 23 77), ora 17 ; IA­HANUL CU CINTECE: Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00), ora 19,30 ; BUSCH-ROLAND: Circul de stat (11 01 20), orele 16 şi 19,30 ; CONCERT VOCAL SIMFONIC : Ateneul Român, ora 20 ; HA­RAPNICUL FERMECAT : Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 16; LABDACIZII : Studioul I.A.T.C. (15 72 59), ora 20; CORNADA (premieră) : Teatrul „Valea Jiu­lui"­­— Petroşani, orele 17 şi 20 în sala Comedia a Teatrului Naţional „I.L. Ca­­ragiale". Programul I 16: Teleşcoală. Matematică. Prisma. Secţiuni. Biologie. Fiziologia analiza­torului vizual. Pagini din istoria pa­triei. Răscoala de la Bobîlna; 17,30: Emisiune în limba germană; 19,20: 1001 de seri; 19,30: Telejurnal; 20: Revista economică TV; 20,20: Film artistic. Tre­cere de noapte. Regia James Neilson, în distribuţie: James Stewart şi Audié Murphy; 21,45: 24 de ore; 22: Cam­pionatele europene de patinaj artistic. Programul II 17,30: Telex; 17,35: Film pentru co­pii. Băiatul şi puiul; 18,25: Desene animate; 18,40: Muzică distractivă cu Ana Tom­a, Maria Păunescu, Ana Piaur­u, Emil Gavriş şi formația Ionel Budi­steanu ; 16,55 • Film documentar, în căutarea animalelor sălbatice; 19,20: 1001 de seri; 19,30: Telejurnal; 20: O vieră pentru o idee ; 20,35 • Sonată pentru vioară şi pian de Mansi Bar­­beris. Interpretează Petre Lefter eseu şi Rodica Surzu ; 21 : Bucureştiul azi ; 21,15 : Biblioteca pentru tofi; 22 • Pia­nista Lucia Crăiță. In program : Schubert, Brahms, Debussy. CINEMATOGRAFE TRECĂTOARELE IUBIRI : Patria (11­86 25), orele 9,39 — 12,15 — 17,45 — 20,30. LUNA FURIOASĂ : Sala Palatului, orele 17,15 — 20,15; Scala (1103 72), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 15 — 18,30 — 21; Capitol (16 29 17), orele 8,30 — 10,30 — 12,30 — 14,30 — 16,15 — 18,45 — 21,15 ; Favorit (31 06 15), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18,15 — 20,45. MISTERIOASA PRĂBUȘIRE : Luceafă­­rul (15 86 67), orele 8,30­— 16 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; București (15 61 54), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16-18,30 — 21. DOSARE DE MULT UITATE : Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 16 — 18,30 - 21. DIN VIATA UNUI PIERDE-VARA : Central (14 12 24), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 - 16 - 18,15 - 20,30. VAGABONDUL: Lumina ,16 23 35), orele 9 - 12 - 16 - 19,30. JOE KID: Victoria (16 28/g), orele 9 - 11,15 - 13,30 _ 16 - 18,15 -20,30 ; Buzesti (50 43 58), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Gloria (22 44 01), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30. VINTUL CALATORILOR: Doina (16 35 38), orele 11,15 - 13,30 — 17,45 — 20 INSULA MISTERIOASA : Excelsior (10 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 - 18,15. JUDO : Melodia (12 06 88), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 20,45. PROGRAM DE DESENE ANIMATE : Doina, orele 9,45 — 16,15. \ CAPCANA: Gnvita (1/ 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 11 - 18,15 -20.30 ; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11.15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Flamura (85 77 12), orele 9 — 11,15 — 13.30 - 16 - 18,15 _ 20,30 ; Volga (119126), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15.45 - 18 - 20,15. ZAPADA FIERBINTE : Intrăjirea In­­tre popoare (67 14 70), orele 16 — 18 — 20. MISIUNEA SECRETA A MAIORULUI COOK : Dacia (50 35 94), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 16 _ 18,15 — 20,30 ; Arta (21 31 86), orele 15,30 - 18 -20.15. PUTEREA SI ADEVĂRUL : Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30 — 19. INTIMPLARI CU COSA NOSTRA : Giulești (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20.15. VERONICA SE ÎNTOARCE : Bucegi (17 05 47) ,orele 16 — 18 — 20. MARELE VALS: Ploieasca (33 29 71), orele 15,30 -19; Flacăra (21 35 40), orele 9,15 - 12,30 - 16 — 19,30. COLOANA DE LA MIEZUL NOPTII : Unirea (1710 21), orele 15,30 — 18 — 20,15. HAIDUCII: Munca (21 50 97), orele 16 - 18 - 20. ULTIMELE SASE MINUTE : Mosilor (12 52 93), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 15,45 - 18 _ 20,15. VIFORNIJA : Ferentari (80 49 85), o­­rele 15,30 — 18 - 20,15. BUNA SEARA DOAMNA CAMPBELL: Popular (351517), orele 15,30 — 18 - 20,15. „VILA” NOASTRA DE VACANTA : Pacea (31 32 52), orele 16 — 18 -­20. GENERALUL DOARME IN PICIOARE: Cosmos (35 1915), orele 15,30 — 18 - 20,15. UIMITOARELE AVENTURI ALE LUI ROBINSON CRUSOE: Cringosi (49 21 15), orele 16 — 18. EVADAREA : Rahova (23 91 00), o­­rele 15,30 - 18 - 20,15. ANATOMIA DRAGOSTEI : Colro­­ceni (49 48 48), orele 18 — 20. FAPT DIVERS ÍN PRIMA PAGINA : Colroceni, orele 14 — 16. CEA DIN URMA ZI : Progresul (23 94 10), orele 16 - 18 — 20. ATENTATUL: Viitorul (1148 03), o­­rele 16. ANDREI RUBLIOV : Viitorul, ora 19. TICK... TICK... TICK: Vitan (21 39 82), orele 15,30 - 18 si MISIUNEA SUB­LOCOTENENTULUI SIPOS , ora 20,15. O FLOARE SI DOI GRĂDINARI: Ora (31 71 71), orele 10 - 15,30 — 19. Cinemateca sala Union (13 49 04), CĂLUȘEN­, ora 14,30 ; MAICA IOANA, ora 16,30 . PĂRINTELE SERGHEI, ora 18,45 . MOARTEA UNUI CICLIST, ora 20,45. BAROMETRU Starea vremii CUM A FOST IERI Interlocutorul nostru de azi meteo­rologul de servici FLORICA MILITARU ne comunică : CARACTERISTICA GENERALA A VRE­MII : vreme în general frumoasă. PRECIPITATIILE : slabe izolate. VINTUL : va sufla slab pînâ la mo­derat. TEMPERATURA : maxima va fi cu­prinsa între minus 2 și 8 grade, mai ridicate în Banat, iar minimele între minus 12 și minus 2 grade, mai co­­borîte în Transilvania. PROGNOZA PENTRU BUCUREȘTI : vreme în general frumoasă. Cerul va fi variabil. Vînt în general slab. Tem­peratura maximă între 5 şi 7 grade, iar cea minimă între minus 3 şi mi­nus 5 grade. BULETIN METEO-RUTIER Direcţia generală a drumurilor, din cadrul M T.Tc., comunică :­­ « Circulaţia este liberă pe toate drumurile . Cerul este senin în Ba­nat, nordul Moldovei şi parţial aco­perit în Transilvania, Dobrogea, Mun­tenia şi Oltenia.­­ Nu se semnalea­ză precipitaţii © Vizibilitate redusă, din cauza cefei, în Cîmpia Bărăganu­lui, centrul şi sudul Transilvaniei, precum şi în unele zone din județele : Dîmbovița, Dolj şi Ilfov . Restricții. Se mențin cele publicate în ziarele noastre de marti 29 si miercuri 30 ia­nuarie. Localitatea Temperatura în °C la ora 14 Fenomen meteorologic București ROMANIA 3 variabil Constanta1 acoperit Sulina0 acoperit Galati2 variabil Piatra Neamt 0 variabil Iasi0 acoperit Suceava — 2 acoperit Cluj — 4 variabil Satu Mare2 acoperit Oradea5 acoperit Arad6 variabil Timișoara6 variabil Semenic­­­6 variabil Sibiu2 variabil Brașov — 5 variabil Predeal0 variabil Vf. Omul — 2 variabil Sinaia2 variabil Craiova0 acoperit Sofia EUROPA­2 senin Belgrad9 acoperit Budapesta2 acoperit Moscova — 2 acoperit Varşovia2 acoperit Praga2 ccoperit Berlin8 senin Atena 11 senin Roma 15 variabil Paris 10 variabil Londra8 variabil Copenhaga4 acoperit Stockholm8 acoperit Viena4 acoperit Berna— — Madrid6 acoperit CE SE PREVEDE PENTRU ASTAZI ÜB3HHZBS Lucrări de restaurare a complexului muzeistic de la Putna La Putna, loc cu adinei rezo­nanţe în istoria poporului nos­tru, au fost întreprinse în ulti­mul timp importante lucrări de restaurare a complexului mu­zeistic. Recent s-a terminat re­facerea corpului bisericii in , care, după cum se ştie, se află mormintele lui Ştefan şi ale fa­miliei sale. S-au încheiat şi lu­crările la „Turnul tezaurului“, construcţie în piatră de o deo­sebită valoare aparţinînd arhi­tecturii noastre medievale. Cu prilejul efectuării migă­­­­loaselor operaţiuni de refacere a cunoscutului monument, au fost făcute o serie de investiga­ţii arheologice încheiate cu­ re­zultate apreciabile. Astfel, s-a stabilit că mănăstirea, deşi a suportat o serie de modificări de-a lungul veacurilor,­ şi-a păs­trat planul şi împărţirea iniţia­lă. De asemenea, sănăturile au scos la iveală turnurile vechi­lor chilii de pe latura de vest şi urmele fostei Case domneşti, precum şi ceramică, dovedind existenţa, la Putna, a unui pu­ternic centru meşteşugăresc în arta olăritului. Tot aici se află in construcţie localul­­ viitorului muzeu al Putnei in încăperile căruia vor putea fi admirate nepreţuitele broderii, argintării, obiecte de podoabă şi alte piese rare. (A­­gerpres).

Next