România Liberă, mai 1976 (Anul 34, nr. 9803-9828)

1976-05-01 / nr. 9803

s COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII­­SOCIALISTE Simbătă 1 Mai 1976­ ­ TRĂIASCĂ MAI Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Azi, la posturile noastre de televiziune Azi, în jurul orei 10, studioul nostru de televiziune va transmite, direct, adunarea populară ce va avea loc la Palatul Sporturilor şi Culturii, cu prilejul sărbătoririi Zilei de 1 Mai-Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc. * MUNŢI ŞI APE Oare a cita oară ascult cum răsună valea, nu de freamătul codrilor singuratici, nu de vije­­lia cruntă care doboară stincile şi copacii, nu de apele descătu­şate care inundă cărări, coline şi islazuri, nu de disperarea oarbă şi fără de ieşire a neputinţei, ci de acea năvală robustă şi conş­tientă, plină de încredere şi elan care înfruntă singurătatea şi pustiul, vijelia şi puterea oarbă a torentelor pentru a dura o nouă rinduială, un nou rost na­turii, pentru a smulge puterea cea rea­stincilor, apelor, codri­lor şi a le da puterea cea bună care slujeşte viaţa. Am urmărit marile bătălii cu natura pe Bis­triţa, acolo unde Baltagul lui Sa­­doveanu incrustase semnele singeroase ale unor vremuri de tristă amintire şi am văzut cum răsare pe plaiurile Mioriţei o mare in Carpaţi cu valuri fal­nice care îşi revarsă energia bi­nefăcătoare departe de văile şi cimpiile moldovene, dind o nouă pulsaţie oraşelor şi satelor atit de însetate de un nou timp şi spaţiu. De acolo am descălecat cu marea oştire, recrutată de pe toate meleagurile, de pe toate viile ţării, în Valea Lupilor, la Mike Ervin Vidraru pe Argeş, unde i-am văzut din nou pe cei de pe So­meş, alături cu cei de pretutin­deni, cum saltă munţii, înnoadă apele, pătrund in adincuri. Şi apoi încă şapte ani la Gura Văii, marea încleştare cu Dunărea cea plină de virtejuri care îşi risipea forţele uriaşe gonindu-şi apele prin Porţile de Fier. lată din ce îndepărtări şi a­­dîncuri izvorăşte acel freamăt care răsuna pe Valea Someşului Cald şi Rece, ca un ecou care străbate ţara lăsind in urmă in Munţii Apuseni, la Tarniţa, la Mărişel, la Beliş noua putere a luminii ce a pus stăpînire şi pe Ţara lui Horea. Mirajul care schimbi faţa na­turii e in plină desfăşurare acum şi dincolo de Someş, trecind încă un munte acolo unde işi ascunde apele Valea Drăganului. Cit de primitoare şi familiară a deve­nit această vale, lăcaş de bucurii şi vise îndrăzneţe ! Păsurile ei sălbatice poartă şosele pe umeri de st­încă , din vale, de pe malul apei, zidurile primelor co­lonii de muncitori se revarsă departe sub munte ; clădiri ne­obişnuite aici, in mijlocul pă­durii, dau sălaş, cantinei, atelie­relor, birourilor, magazinelor ; copiii zburdă sub soarele primă­verii, poştaşul goleşte cutia de scrisori ; intr-un birou, un tinăr inginer se apleacă asupra hărţii pe care sunt înscrise lacuri şi centrale , alături un dulgher bă­­trîn, care in aceşti ani a bătut toate şantierele mari ale ţării şi acum ajuns la el acasă, îşi ex­primă bucuria şi mulţumirea pentru marile lucrări care, in decursul unui deceniu, vor ridica aceşti munţi ai Ţării Moţilor, ca frumuseţe turistică şi sursă de energie, la rangul Bicazului şi Argeşului. Oamenii vorbesc despre aceste perspective cu obiectivitatea şi experienţa celor care au făurit şi trăit din plin în aceşti ani a­­semenea transformări. Vom face şi aici pe Drăgan — spune mi­nerul Petre Toşa de la lotul Ba­ra), cel care a ridicat cu tova­răşii lui zăgazul de la Tarniţa — ceea ce am realizat la Bicaz, pe Argeş, pe Someş, adică ba­(Continuare In pag. a 5-a) LUMINILE LUI 1 MAI Ne întîlnim din nou, ca in fiecare an, sub luminile darnice ale zilei întiiului de Mai. Ne întîlnim într-o clipă fecundă cînd, conştientă de rosturile ei, obştea româneas­că se pregăteşte să aniverseze solemn un eveniment memorabil - se împlinesc 55 de ani de la crearea Partidului Co­munist Român. Sărbătorind Ziua Muncii, in ambianţa pe care o marchează glo­riosul jubileu al partidului nostru, nu poţi să nu te gîndeşti ce minunat destin a cu­noscut şi cunoaşte la noi, datorită co­muniştilor, această minunată facultate u­­mană care este Munca. Munca a fost aşezată în socialism la temelia tuturor valorilor şi virtuţilor morale şi a devenit efectiv supremul criteriu de cr­­ed­ere al locului pe care îl merită fiecare într-o ipotetică ierarhie socială. Societatea ii acordă nu numai onoru­rile pe care le merită ; ea face mult mai mult, şi anume oferă un cadru admirabil gindit pentru ca actul muncii să semni­fice cu adevărat un act de creaţie. Fie­care dintre noi ştie ce înseamnă să lu­crezi într-o uzină echipată după ultimul cuvint al tehnicii, cum sunt atâtea la noi­­ intr-o unitate agricolă dotată cu mijloace de lucru moderne , intr-un laborator răs­­punzînd actualelor exigenţe ale ştiinţei, cum sunt cele mai multe dintre unităţile noastre de cercetare. Fiecare ştie ce în­seamnă să fii retribuit după merit. Fie­care vede şi simte ce înseamnă ca, in te­meiul dublei sale calităţi — de producă­tor şi de proprietar — cuvintul său să fie ascultat in luarea tuturor deciziilor. Con­ferind, datorită măsurilor instituite de partid, un asemenea statut muncii, so­cietatea noastră beneficiază de avintul, de afirmarea ei. La recentul congres al sindicatelor­­ care a prefaţat atit de in­spirat acest 1 Mai­­ s-au produs date a căror semnificaţie majoră nu poate scăpa nimănui. Realizind un ritm de dez­voltare a industriei sale de 13 la sută anual, ţara noastră a înregistrat în 1975 un volum al producţiei egal cu cel de­ţinut in întreg deceniul 1951-1960. Un an cu­ un deceniu I In pofida unor condiţii climatice improprii, şi agricultura urmea­ză un curs ascendent. In ulti­­ii cinci ani, producţia sa a crescut cu 25 la sută. Privit in ansamblu, tabloul succeselor cu care ne înfăţişăm de 1 Mai şi la apro­piata aniversare a partidului constituie o mărturie convingătoare a forţei şi efi­cacităţii muncii noastre, a capacităţii ei de a da viaţă proiectelor măreţe in rea­lizarea cărora ne-am angajat, de a schimba faţa României, în spiritul şi pe coordonatele trasate de Programul parti­dului. Ziua de 1 Mai, aşa cum a intrat in tradiţie, nu este numai o sărbătoare a muncii, ci şi o sărbătoare a înfrăţirii ce­lor ce muncesc. Meditînd asupra acestei semnificaţii pe care ea o implică şi care a rămas neadumbrită de timp, în memo­rie ne apar extrem de viu acţiunile pă­trunse de spirit revoluţionar pe care le-a iniţiat de 1 Mai, printre primele din lu­me, mişcarea muncitorească din România. Ele reflectau o aspiraţie reală spre în­frăţire, precum şi dorinţa de a da aces­tei năzuinţe caracterul demn pe care nu-l poate susţine decât deplina egalitate. Pe măsură ce urcăm pe scara vremii, acest elan umanist îşi precizează ţelurile şi sensurile, muncitorimea din România militînd nu numai pentru apropierea oa­menilor şi a popoarelor ci şi împotriva a tot ceea ce poate denatura această idee generoasă, împotriva a tot ceea ce poate pune, oameni şi popoare, în con­diţii de inferioritate, unii faţă de alţii, unele faţă de altele. O expresie a acestei atitudini încărcate de nobleţe rămâne în conştiinţa noastră, de pildă, marea manifestaţie care a avut loc la 1 Mai 1939 şi care a pus în lu­mină cu putere personalitatea proeminen­tă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Răz­boiul bâtea la uşă iar demonstraţia mun­citorimii noastre constituia, în context, un protest împotriva lui, o drastică punere în gardă împotriva tendinţei imperialis­mului de a subjuga noi popoare sau de a consfinţi starea de dependenţă a celor care încăpuseră de mult sub stă­­pinirea sa. Ne mindrim cu asemenea tradiţii ! Ele au intrat ca o parte constitutivă în pa­trimoniul ideologic al partidului nostru. Pentru Partidul Comunist Român va fi în­totdeauna valabil adevărul formulat de corifeii socialismului ştiinţific şi reafirmat în repetate rînduri de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, adevăr în temeiul căruia nu poate fi liber un popor care asupreşte alt popor. Pornind de la această lumi­noasă concepţie şi bazîndu-se pe înţe­lepciunea milenară a poporului nostru, care n-a asuprit niciodată pe nimeni ci, din contra, a fost necontenit obiectul sau ţinta asupririi, partidul a elaborat şi a­­plică o politică naţională pătrunsă de principialitate marxist-leninistă. Români, maghiari, germani, sîrbi, toţi fiii patriei noastre formează o unică şi indestructi­bilă colectivitate, înfrăţiţi în muncă, în lupta pe care o duc pentru socialism şi comunism. De 1 Mai 1976, în apropierea împlini­rii celor 55 de ani care au trecut de la crearea P.C.R., trebuie să consemnăm cu majuscule şi cu un simţămint de profun­dă satisfacţie puternica unitate a naţiu­nii noastre, care constituie una dintre cele mai mari cuceriri ale orînduirii pe care o făurim. Politica internaţionalistă a partidului nostru şi-a cucerit binemeritate aprecieri în rîndul mişcării comuniste, muncitoreşti şi progresiste. Considerăm că principala contribuţie pe care o putem aduce la triumful socialismului şi comunismului, al luptei forţelor progresiste, democratice şi antiimperialiste constă în a ne intensifica eforturile pentru propăşirea propriei noas­tre ţări, pentru transformarea României socialiste intr-un exemplu de ceea ce poate săvîrși un popor liber, stăpîn pe deplin pe destinele sale. Cu asemenea gînduri, cu asemenea convingeri profunde ne întîlnim din nou, ca în fiecare an, sub luminile darnice ale întiiului de Mai. Simbolurile sale generoase dau sens înalt luptei pe care o ducem neabătut sub steagul atotbi­ruitor al partidului, sub steagul aplicării creatoare a învățăturii marxist-leniniste. Ion Pavelescu ­ TIMPUL PATRIEI Timpul trece pe unde trece cu mai multă repeziciune sau cu încetineală de dragoste. La Ploieşti, bunăoară, unde minunatul profesor de istorie Nicolae Simache, a cărui amin­tire o evoc acum cu lacrimă în cuvinte şi cu dragoste in limba latină, a nemurit în atîtea ge­neraţii de elevi, la Ploieşti bu­năoară, timpul trece prin ceasuri vechi, aşezate in mijlocul unui muzeu, şi prin albastrele şi pă­tatele de ulei combinezoane ale făcătorilor de sonde şi ale des­făcătorilor de sonde. Trece tim­pul prin rubine de ceasuri, tre­mură pămintul la Ploieşti ca taurele, de cît de pupat poate să fie cu tălpile. Ticăie în muzeul de ceasuri ceasurile pentru că şi la Ploieşti oamenii au dreptul să îmbătrî­­nească. Colţ de inimă şi ruptură de aripă de înger e oraşul aces­ta al meu natal. Stai noaptea şi auzi cum bate ceasul din muzeul de ceasuri. Ceasuri grăbite. Şi greierii, cu prilejul primăverii, cu un cri­ch­­tat inverzirea sau inroşirea sau albăstrirea florilor de pe pom. Prea aproape de Bucureşti fi­ind Ploieştiul, mai prejoa nu Nichita Stănescu s-a lăsat, devenind o capitală a limbii vorbite, întinzi braţul şi la Braşov ajungi. La Braşov sus, pe mun­tele cu brazi, de stă cetăţeanul duminical, de se uită jos la vale, de zăreşte Ploieştiul risi­pit printre oi care ne dau lină, care ne dau carne. O, I, oi, scump oraş care m-ai lăsat repetent în clasa I pri­mară. Nu credeam să învăţ cu­vintul a-i scrie, scriere, cînd numai scheletul sondei de să­rut îl credeam că este dînsul înfăţoşat cu carne de petrol. Tradiţia clasei muncitoare la Ploieşti a pus o bună cuviinţă de jertfă la sîngele de piatră al Carpaţilor. In Ploieşti miroase a munci­tori. Şi ce credeţi voi, dragii mei, că miros noi să aibă mun­citorii ? Miros de levenţică au dînşii, miros de cicoare au domniile lor, miros de fier pilit cu pila au şi miros de ciocli de pilită cu aerul. Să nu credeţi domniile voastre că numitul Caragiale a fost plo­ieştean. El a fost numai împlo­­ieştenit cu rîsul lui ursuz şi precoce. Statuia lui de pe bule­vard a fost pusă mai mult din dragoste decit din respect. Spi­ritul lucrind aicea nu şlefu­­ieşte substantive de mahala, ci rubine roşii de la fusele de ceasuri din muzeul ceasurilor. Caragiale este un cetăţean de onoare al Ploieştiului dar nu un ploieştean. Ploieştiul, oraşul care pe tim­pul secetei prin cuvinte atrăgea ploaia, Ploieştiul, care ar fi tre­buit să aibă pavaj de aur, ciţi străini dinaintea războiului din urmă au tras din el şi din sufle­tul lui, astăzi, cînd înfloreşte li­liacul, oraşul acesta al nostru se face cubic şi de zahăr ars, plin de locuri de dormit pentru mi­nunata noastră clasă muncitoare, care îşi depune aicea somnul ei cu visuri. Pe vremuri şi înainte de răz­boi, cînd legile alergării cu bi­cicleta erau tot la fel de blînde ca şi cele de astăzi, tatăl meu mă lua pe cadrul bicicletei şi mă ducea pe sub castani, învăţîn­­du-mă că omul, chiar şi copil fiind, are dreptul la umbră, la alunecare, la translaţie. Oraşul numit Ploieşti translea­ză Braşovul spre Bucureşti, întorsătură de linii ferate, des­ (Continuare In pag. • S-a) SUB STEAGUL COMUNIST E ramura gîndirii şi a vrerii Din care fapte visurile ţes, Sínt meşterii făuritori ai erei Ce comuniştii ţării i-au ales Sínt fiii ţării, fiii de nădejde, Sínt inimile care bat la fel, Sínt braţele şi mintea ce croieşte Drum suitor spre cel mai falnic ţel. E munca ce-şi ridică-n slavă glasul, E miez de foc în orişice cuvint, E-ntreg poporul ce-şi îndreaptă pasul Sub steagul comunist pe-acest pămînt. Mihai Beniuc INTRĂM ÎN MAI Vin din adine de ţară, să ne cînte Puterile pămîntului cu salve De seve noi ce-n ramuri vor aprinde Văpăi de roduri rumene, suave. Vibrează cald în inimi tricolorul ; Şi uite-o, Ţara , mîndră şi stăpînă , Pe-al vreuni glas, cum îşi avîntă zborul Steag purpuriu în vatra ei străbună ! Cu paşii demni, cu fruntea mai curată Intrăm în noul Mai cutezători Şi fericiţi că-n zarea zilei, roată Ni-s gîndurile un ocean de flori... Haralambie Jugui Un zbor înalt venit din adîncime De douăzeci de veacuri pînă-n noi, în zvon de lupte şi de voci sublime Slăvind un neam de legendari eroi. UN TIMP COMUNIST­­ROMÂNIA Asemeni unei flori de cireş e această dimineaţă de mai şi mai albastru ca oricînd cerul ne luminează privirea, umerii noştri alături stau, fără de greş, paşii alături, în marele gînd, suntem mai puternici, suntem mai frumoşi, un timp comunist ne arată tăria, aşa cum pe steaguri culori înfloresc­­ roşu, al luptei, muncitoresc, galben, al holdei de rod pămîntesc, albastru, mai sus, mai înalt, mai ceresc şi toate acestea în inimi sporesc, un timp comunist ne arată tăria, cîntîndu-l, in inimi cireşi înfloresc, un timp comunist — România. Ion Drugănoiu PREŞEDINTELE NICOLAE CEAUŞESCU A PRIMIT SCRISORILE DE ACREDITARE A AMBASADORULUI REPUBLICII DEMOCRATICE SAU TOATE SI PRINICIPE In ziua de 30 aprilie a.c., tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit pe tovarăşa Maria do Nascimento de Graca de Amorim, care şi-a prezentat scrisorile de acreditare in cali­tate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Democtratice Sao Tomé şi Prin­cipe in ţara noastră. (Alocuţiu­nile rostite cu acest prilej, in pagina a 5-a). SPIRIT CREATOR, ROABE in Întrecerea socialistă „Călău“-o nouă navă lansată la apă De pe cala de la Dunăre a Şantierului naval din Galaţi, constructorii au lansat la apă o nouă navă maritimă. Este vorba de mineralierul de 12 500 tdw, căruia realizatorii i-au dat nu­mele „Calan“ şi care a pri­mit botezul apei în cursul zilei de 29 aprilie. Precizăm că aceasta este cea de a 3-a navă lansată la apă de la începutul anului. In același timp, alte două noi nave de 8 700 tdw ale căror lu­crări, inclusiv probele de mare, au fost încheiate cu aproximativ 20 de zile înainte de termen, ur­mează să fie livrate beneficiari­lor interni şi externi. Una dintre aceste nave care va intra în do­tarea flotei noastre a fost denu­mită „Făgăraş“ şi este a 14-a din seria navelor de acest tonaj. (V. CHIURTU) Metahirgiştii ţării: 390 milioane lei producţie suplimentară Oamenii muncii din industria meta­lurgică cinstesc ani­versarea partidului cu noi şi importante succese în întrecerea socialistă. Calculele arată că, în patru luni, metalurgiştii ţării au dat supli­mentar o producţie globală în valoare de aproape 390 mili­oane lei. In mod exemplar au fost o­­norate angajamente­le la o serie de pro­duse de primă nece­sitate pentru econo­mia naţională : fon­tă, oţel, laminate, ţevi, aluminiu. Cu de­păşirile din luna a­­prilie, producţia fizi­că dată peste preve­deri, de la începutul acestui an, se ridică la 154 500 tone metal şi produse metalurgi­ce de bază. Succese ale minerilor de prestigiu din Ţara έ­oţilor CIMPENI (coresp. R.I. — I. Cojocarul. Cu cîteva zile în urmă, colectivul de muncă de la întreprinderea minieră Baia de Arieş a fost distins cu Ordinul Muncii clasa II-a pentru succesele obţinute în anul 1975. Acest eveniment a găsit minerii de aci, angajaţi în întrecerea pentru cinstirea aniversării partidului şi a zilei de 1 Mai, cu succese şi mai importante. Pe cele 4 luni din acest an, colectivul de mineri din Baia de Arieş a dat suplimentar o producţie în valoare de peste 3 milioane lei şi a reuşit să îndeplinească princi­palele angajamente pentru întregul colectiv. Şi minerii de la Ţebea au încheiat bilanţul pe 4 luni cu o săptămină mai devreme. Parametri ridicaţi în funcţionarea agregatelor termoenergetice lă suplimentară în valoare de peste 20 mi­ioane lei, ceea ce re­prezintă îndeplinirea şi depă­şirea angajamentului asumat în întîmpinarea aniversării a 55 de ani de la crearea partidului şi a zilei de 1 Mai. Cu cele mai mari succese se prezintă şi de data a­­ceasta energeticienii de la tînăra centrală termoelectrică Mintia- Deva, care au produs şi furnizat sistemului energetic naţional cu peste 50 milioane kWh energie electrică mai mult decit aveau planificat. Ei au ridicat la 80 la sută ponderea producţiei reali­zate prin utilizarea cărbunilor inferiori de la minele din Valea Jiului, economisind, totodată, mai mult de 3 000 tone combustibil convenţional. (Agerpres). 600 de apartamente din ciment produs peste prevederi PIATRA NEAMŢ (coresp. R.I. — Const. Azoiţii) Cimentiştii de la Combinatul de lianţi şi azbo­ciment din Bicaz intîmpină ziua de 1 Mai cu un bilanţ deosebit de rodnic. Toate angajamentele asumate in cinstea acestei sărbă­tori au fost nu numai îndeplinite ci şi depăşite. Ca urmare a apli­cării iniţiativei „Productivitate orară maximă cu cheltuieli mi­nime“, ei au reuşit să producă şi să livreze suplimentar beneficia­rului intern şi de peste hotare mai mult de 12 000 de tone de ciment, 1 440 tone de var, 2 000 m.p. de plăci şi 2 300 m. de tu­buri de azbociment. Cu cantita­tea de ciment produsă peste plan în această perioadă se poate construi un ansamblu de locuinţe cu peste 600 de aparta­mente. Asigurind funcţionarea la pa­rametri ridicaţi a agregatelor şi instalaţiilor, colectivele termo­centralelor electrice din judeţul Hunedoara au realizat de la în­ceputul anului o producţie globa­ Toate întreprinderile braşovene în avans faţă de plan valoarea producţiei marfă peste prevederi la 50 milioane lei. La rindul lor, constructorii de rul­menţi au asimilat în fabricaţie 50 de produse noi şi au realizat peste planul producţiei marfă 13 milioane lei. In acest timp, şan­tierelor întreprinderii de con­strucţii şi montaje industriale — Braşov le-au fost livrate prime­le cantităţi de ciment purtînd marca tînărului Combinat de lianţi de la Hoghiz. In această perioadă a anului 1976 economia braşoveană a rea­lizat un ritm fără precedent, toate întreprinderile industriale îndeplinindu-şi înainte de ter­men principalii indicatori pe primele 4 luni. Numai valoarea producţiei marfă obţinută peste prevederi pînă acum, pe întreg judeţul, se ridică la mai bine de 300 milioane lei. întreprinderea de specialitate din Braşov a livrat înainte de termen la export 1 000 de trac­toare. Vecinii de la întreprinde­rea de autocamioane au ridicat în pagina a 2-a: 1Suflet muncitoresc (Reportaj de Corneliu Leu) în pagina a 3-a: Ce înseamnă pentru noi PARTIDUL

Next