România Liberă, august 1977 (Anul 35, nr. 10192-10217)

1977-08-15 / nr. 10204

ANUL XXXV Nr. 10204 6 pagini 30 bani S. C­U. T. Adunările generale ale oamenilor muncii precum şi experienţele pozitive ale unor întreprinderi scot în evidenţă IMPORTANTE REZERVE DE CREŞTERE A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII Secţia de turnătorie de la în­treprinderea „Unirea" din Cluj- Napoca, in primul semestru al acestui an, şi-a depăşit indica­torul de creştere a productivi­tăţii muncii cu 13,4 la sută. Sin­tetizate, mijloacele prin care s-a ajuns la acest spor de producti­vitate, care a însemnat în final şi un spor de producţie de circa 4 000 000 lei, ar fi extinderea u­­nor metode moderne de turnare la marea majoritate a reperelor, mecanizarea unor operaţii, plus utilizarea, la întreaga capacitate, a utilajelor şi instalaţiilor. Alt exemplu, se referă la o întreprindere care a realizat cel mai mare indice de creştere a productivităţii muncii din întrea­ga centrală industrială : între­prinderea de stofe de mobilă din Bucureşti. Şi aci, creşterea pro­­ductivităţii muncii s-a realizat pe seama extinderii unor tehno­logii moderne, a folosirii inten­sive a utilajelor şi a timpului de muncă, prin modernizarea produselor şi valorificarea supe­rioară a materiilor prime şi materialelor, prin îmbunătăţirea structurii sortimentale. Totuşi, la ambele colective am putut auzi remarci, privind rezervele existente in direcţia creşterii productivităţii muncii după cum am înregistrat propuneri con­crete ale muncitorilor, tehnicie­nilor şi inginerilor în vederea obţinerii unei sporiri a acesteia. Faptul ni se pare normal. Intîi, pentru că, atît la „Unirea“ cit şi la întreprinderea de mo­bilă, s-au formulat critici severe, concrete, la adresa unor cadre care nu s-au străduit deajuns să creeze condiţiile pentru uti­lizarea acestor rezerve. Al doi­lea, criticile şi autocriticile le-am simţit izvorind dintr-o înţelege­re superioară şi foarte exactă a importanţei primordiale pe care o are creşterea productivităţii muncii sociale în realizarea as­piraţiilor de a ridica ţara noas­tră în rîndul ţărilor dezvoltate, de a asigura înfăptuirea progra­melor partidului de creştere a bunăstării poporului nostru. Vorbind despre cele două co­lectivităţi industrielle mai sus amintite, şi despre mobilurile aspiraţiilor şi acţiunilor lor în­dreptate spre creşterea produc­tivităţii muncii —­ şi exemple de acest fel sunt destule —, nu pu­tem să nu amintim şi de exis­tenţa unor situaţii nesatisfăcă­toare, criticate în recenta şedin­ţă a Comitetului Politic Execu­tiv al C.C. al P.C.R., care a ce­rut tuturor colectivităţilor indus­triale, din construcţii şi trans­porturi să ia măsurile corespun­zătoare pentru îndeplinirea tu­turor prevederilor programului de creştere suplimentară a pro­ductivităţii muncii. Lucru pe deplin justificat dacă ţinem sea­ma de faptul că, în ciuda unor dotări la un înalt nivel tehnic, într-o serie de întreprinderi, productivitatea muncii este de cîteva ori mai mică decit cea din ţările cu o industrie avan­sată. De altfel, în acest domeniu, al productivităţii muncii se ma­nifestă, în cele din urmă deca­lajul dintre noi şi ţările avan­sate din punct de vedere econo­mic. De unde şi concluzia fireas­că că numai prin creşterea ge­nerală a productivităţii muncii sociale vom izbuti să lichidăm acest decalaj. „Să fim conştienţi că, dacă vrem să lichidăm ră­­mânerea în urmă, trebuie să facem eforturi mari. Fără aces­tea, nu vom putea realiza cele prevăzute în program. De aceea, problema creşterii productivită­ţii muncii ca şi reducerea chel­tuielilor materiale şi a con­sumului la producţie trebuie să stea în centrul întregii noastre activităţi economice", spunea tovarăşul Nicolae Ceauş­es­cu în cuvîntarea rostită la Plenara C.C. al­­P.C.R. din 29 iunie 1977. Congresul con­siliilor oamenilor muncii însu­­şindu-şi această apreciere a se­cretarului general al partidului, a hotărit să adopte ca principiu director al activităţii tuturor co­lectivităţilor industriale, sporirea mai accentuată a productivităţii muncii, astfel incit să se reali­zeze, pe întregul cincinal, în in­dustrie, o creştere a productivi­tăţii de peste 55 la sută, asigu­­rindu-se pe această cale mai mult de 80 la sută din sporul producţiei. în momentul de faţă, în în­treaga ţară se dezvoltă această acţiune pe baza programelor de creştere suplimentară a produc­tivităţii muncii in fiecare între­prindere şi, în multe cazuri, pe baza programelor privind pro­ductivitatea muncii pe produs. Programe, care au stat, de altfel, şi in centrul dezbaterilor multor adunări generale ale oamenilor muncii. Căile de creştere a producti­vităţii muncii sunt cunoscute şi nu le vom mai repeta. Ele în­seamnă, de exemplu, pentru co­lectivul muncitoresc de la Şan­tierul naval din Brăila necesi­tatea urgentă de a elimina cau­zele care împiedică folosirea in­tensivă­ a utilajelor şi ocuparea integrală a forţei de muncă. Se cere, de asemenea, o etapizare mai reală a aprovizionării cu materiale pentru toate comen­zile, mai multă iniţiativă in procurarea unor piese de schimb care să asigure mersul neîntre­rupt al maşinilor, introducerea tehnologiei avansate a modali­­zării în fabricaţia navelor şi, nu in ultimul rind, întărirea disci­plinei şi eliminarea muncii de mintuială a unora. Pentru Uzina electrică din Paroşeni, care n-a realizat indicele de productivi­tate cu circa 7 la sută, realiza­rea dezideratului de mai sus în­seamnă eliminarea, în primul rind, a cauzelor ce au dus la avarii ceea ce pretinde înlă­turarea superficialităţii în mun­că şi a abaterilor de la discipli­na tehnologică, eradicarea prac­ticii profund dăunătoare de a nu se executa la timp planul de revizii şi reparaţii a utilajelor. Pentru colectivul de la „Armă­tura din Cluj-Napoca, ridicarea productivităţii muncii la un ni­vel superior presupune extinde­rea la întreg nivelul producţiei a mecanizării transportului la turnătorie, a montajului şi a al­tor operaţii prin autodotare. Pentru foarte multe alte în­treprinderi creşterea mai accen­tuată a productivităţii muncii înseamnă o îmbunătăţire a struc­turii ocupaţiei personalului lor, în sensul creşterii ponderii per­sonalului calificat, a­ mecaniză­rii şi automatizării unor procese de muncă, care se fac astăzi in condiţii mai mult sau mai puţin rudimentare şi deci in condiţii de productivitate scă­zută. Ponderea muncii necalifi­cate este in unele întreprinderi M. Radian (Continuare in pag. a 5-a) Se impun măsuri exemplare pentru extinderea metodelor moderne de lucru, folosirea la întreaga capacitate a utilajelor şi instalaţiilor, respectarea strictă a disciplinei de muncă ZIUA PRESE! ROHM In tradiţia sărbătorilor chema­te să cinstească rivna şi izbin­­zile diverselor categorii de oa­meni ai muncii din patria noas­tră, ocupă un loc de cinste „Ziua presei române“, pe care o cele­brăm la 15 augu­st, în amintirea apariţiei primului număr al „Scinteii“ ilegale. Portretul moral al celor ce slujesc cauza partidului prin in­termediul presei scrise şi vorbi­te, modelul politic şi profesional la care suntem­ chemaţi să ne raportăm în fiece clipă, îl gă­sim în îndemnul exigent şi în­­sufleţitor al secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu : „Gazetarul comunist trebuie să fie un om cu o con­cepţie înaintată, cu o temeinică pregătire ideologică marxist-le­­ninistă, în stare să înţeleagă marile transformări revoluţio­nare din lume, să fie strins le­gat de masele muncitoare, să servească prin întreaga sa acti­vitate interesele clasei munci­toare, ale întregului popor, cau­za partidului, a socialismului, a comunismului, deoarece numai astfel el va putea realiza cu succes misiunea de a milita ne­obosit pentru înfăptuirea politi­cii interne și externe a parti­dului“, în opera de transformare re­voluţionară a societăţii şi a o­­mului, pentru fericirea şi bună­starea naţiunii noastre socialis­te, presa a acţionat şi acţionea­ză ca un puternic instrument de intervenţie constructivă şi edu­caţie. In aceasta constă înalta sa menire şi dacă în îndeplini­rea ei presa se manifestă din ce în ce mai pregnant, aceasta o datorăm conducerii sale de către partid. Ziua presei române se situea­ză cronologic în preajma marii sărbători de la 23 August, la ceasul bilanţurilor şi al faptelor de muncă exemplare, constituite în tot ,atîtea ofrande închinate sărbătorii. Toate aceste înfăp­tuiri sunt aduse la cunoştinţa maselor prin intermediul presei tipărite şi audiovizuale. In chip firesc, aceste instrumente nu pot rămîne transmiţătoare neu­tre către cititor, a acelor eveni­mente de vibrant letopiseţ con­temporan, ci trebuie să se mo­deleze ele­ însele pe măsura lor, să se sincronizeze riguros cu ele. Cu alte cuvinte, altitudinea la care se situează succesele pe care întregul nostru popor le obţine din­ viaţă, cu abnegaţie şi entuziasm, obiectivelor trasa­te de Congresul al XI-lea, pro­cesul general de perfecţionare a întregii noastre vieţi sociale creează pentru lucrătorii din presă obligaţia de a situa şi ac­tivitatea lor la acelaşi nivel. Recent, ziariştilor, presei în general, li s-a acordat o nouă dovadă de încredere din par­tea partidului şi poporului prin Hotărirea Comitetului Central privind creşterea răspunderii conducerilor colective ale redac­ţiilor ziarelor şi Radioteleviziu­nii, ca şi a­­altor foruri, in acti­vitatea de informare şi educare a oamenilor muncii. Aceste re­glementări, despre care secre­tarul general al partidului şi-a exprimat convingerea că „vor duce la ridicarea nivelului în­tregii activităţi din presă, radio­­televiziune, literatură şi artă", statuează principiul răspunderii directe a ziariştilor pentru acti­vitatea lor. De sărbătoarea presei româ­neşti ziarul nostru adresează colaboratorilor, corespondenţi­lor săi voluntari, lucrătorilor din tipografie, tuturor celor ce işi aduc contribuţia la apariţia şi difuzarea ziarului, colegilor de la celelalte publicaţii şi de la Radioteleviziune, călduroase fe­licitări. Ca de fiecare dată, gîndurile noastre, încărcate de fierbinte şi aleasă recunoştinţă, se îndreap­tă spre partid, spre iubitul şi stimatul său secretar general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru grija şi îndrumarea, pli­ne de atenţie şi exigenţă, pe care le acordă presei, reinnoindu-ne angajamentul de a milita ferm pentru îndeplinirea exemplară a îndatoririlor ce ne revin ca­ ac­tivişti profund devotaţi parti­dului şi poporului, de a munci cu pasiune şi dăruire comunis­tă, alături de toţi­ oamenii mun­cii, pentru realizarea Programu­lui partidului. ** Bună organizare şi ritm intens de lucru pe şantiere Vremea e excelentă pentru constructori iar aici la Alexan­dria simţim, umblînd printre schele şi macarale,­ că ne aflăm pe un mare şantier. De altfel, aşa şi este, o arun chiar cifre­le : 1 291 apartamente trebuie să fie gata pină la 31 decembrie al acestui an, înainte de a face cunoscut ci­titorilor stadiul lucrărilor, să consemnăm două evenimente la zi în această reşedinţă de ju­deţ. Mai întîi, începerea con­strucţiei ansamblului de locuin­ţe şi magazine „Dunărea", cu o mie de apartamente care, aşa cum prevede detaliul de sistematizare, va fi înălţat în trepte, cuprinzînd clădiri de la cele de patru etaje şi piuă la blocuri cu zece niveluri, ceea ce Constatări ale unui raid-anchetă printre constructorii de locuinţe­­ din Alexandria va conferi acestui oraş de cîm­­pie, un relief arhitectural a­­parte. Cel de-al doilea eveni­ment îl constituie producerea primelor panouri mari la noua unitate industrială creată un oraş, o adevărată fabrică de case, cu o producţie anuală ini­ţiată de o mie apartamente. Şi acum să vedem care este stadiul lucrărilor, al dării în folosinţă a noilor apartamente. De la bun început, trebuie să notăm că situaţia nu este de­loc îmbucurătoare. Din cele 1291 apartamente prevăzute pe întregul an au fost terminate până la această dată numai 270, adică circa 21 la sută, un pro­cent cu totu­l nesatisfăcător. Primele semne ale carenţelor care au dus la această situaţie Cornelia Preda (Continuare în pag. a 5-a) — « _ _ _ _ ‘AAJfc SS * HM Sp jfUfi&ft C3AI ijlipN tis fSjA'ii ffTi^naftS........* B y” B .WIS' * ^ pmmm* I h,­€ A WmmmMțiI, în prima zi de la deschidere o mare afluenţă de vizitatori la „Tîrgul de mostre de bunuri de consum" (In pag. a 5-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă* ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Pentru cei cinci milioane de elevi şi (în pagina a 3-a) Pentru copiii minerilor din Valea Jiului s-au construit în ultimii ani numeroase construcţii destinate invăţă­­mîntului de toate gradele. Printre acestea, frumoasa clădire a liceului din Vulcan pe care v-o prezentăm în imaginea alăturată. Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte in pagina a 5-a Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe tovarăşul Giancarlo Pajetta Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a primit, sâm­­bătă - după-amiază, în staţiunea Neptun, pe tovarăşul Giancarlo Pajetta, membru al Direcţiunii şi Secretariatului Partidului Co­munist Italian, care face o vizită în ţara noastră la invitaţia C.C. al P.C.R. La primire a participat­ tova­răşul Ştefan Andrei, membru supleant al Comitetului Politic Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. Oaspetele a transmis tovară­şului Nicolae Ceauşescu un cald salut, frăţesc din partea preşe­dintelui Partidului Comunist Italian, tovarăşul Luigi Longo, a secretarului general al parti­dului, tovarăşul Enrico Berlin­­guer. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a mulţumit pentru sentimentele prieteneşti exprimate şi a rugat să fie transmis tovarăşului Luigi Longo şi tovarăşului En­rico Berlinguer salutul său prie­tenesc. în cadrul întrevederii au fost subliniate cu satisfacţie bunele raporturi tovărăşeşti, de priete­nie, colaborare şi solidaritate statornicite de-a lungul anilor, între Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Italian, în­temeiate pe stimă şi respect re­ciproc. A fost reafirmată dorinţa celor două partide de a dezvol­ta bunele relaţii româno-italie­­ne — politice, economice, teh­­nico-ştiinţifice, în domeniul cul­turii, învăţămintului — potrivit intereselor celor două popoare, cauzei păcii şi înţelegerii în Europa şi in întreaga lume. Au fost abordate, de aseme­nea, probleme ale situaţiei in­ternaţionale actuale şi ale miş­cării comuniste şi muncitoreşti. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Giancarlo Paretta au reafirmat importanţa deose­bită pe care Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Italian o acordă întăririi solida­rităţii şi conlucrării dintre par­tidele comuniste şi muncitoreşti pe baza principiilor egalităţii în drepturi, respectului reciproc, dreptului fiecărui partid de a-şi elabora de sine stătător — în conformitate cu condiţiile con­crete in care acţionează — linia politică, strategia şi tactica. Totodată, a fost subliniată în­semnătatea întăririi solidarităţii şi conlucrării dintre partidele comuniste, socialiste, social-de­­mocrate, inclusiv forţele de orientare religioasă, în general a tuturor forţelor progresiste, democratice, antiimperialiste, în lupta pentru victoria cauzei pă­cii, libertăţii, independenţei na­ţionale şi progresului social. In cursul convorbirilor a avut loc un schimb de păreri în le­gătură cu problemele întăririi păcii, securităţii şi colaborării în Europa, sprijinirea popoare­lor care luptă pentru dezvolta­rea independentă pe calea pro­­gresului economic şi social, pen­tru realizarea dezarmării şi, în primul rind, a dezarmării nu­cleare. întrevederea s-a desfășurat într-o atmosferă de caldă prie­tenie, caracteristică relaţiilor existente între Partidul Comu­nist Român şi Partidul Comunist Italian. INTERVIUL acordat de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU R­adioteleviziunii din Saar- Republica Federală Germania După cum s-a mai anunţat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit în ziua de 29 iulie a.c. pe Karl-Heinz Reintgen, director general adjunct al Radioteleviziunii din Saar, membru al Consiliului general de coordonare a emisiunilor de radio și televiziune din R.F. Germania, căruia i-a acordat un in­terviu. ÎNTREBARE:" Domnule președinte, România a sărbă­torit recent jubileul de 100 de ani de la cucerirea inde­pendenţei sale. Cum apre­ciaţi astăzi independenţa ţă­rii dumneavoastră din punct de vedere politic, economic şi militar ? RĂSPUNS : Cucerirea inde­pendenţei de stat, acum 100 de ani, a constituit un moment crucial in dezvoltarea ulterioară a României. Astăzi — odată cu răsturnarea dictaturii militare­­fasciste şi cucerirea puterii po­litice de către clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea şi cele­lalte categorii sociale —, Româ­nia şi-a cucerit pe deplin independenţa, punînd capăt oricărei dependenţe, de orice fel, şi asigurîndu-şi progresul economico-social rapid, ridica­rea nivelului material şi spiri­tual al întregului popor. Putem, deci, aprecia că inde­pendenţa politică, economică, militară de care se bucură astăzi România constituie rezultatul întregii dezvoltări economico­­sociale, garanţia făuririi socia­lismului, a unei politici de ega­litate şi de pace. ÎNTREBARE : România şi R.F. Germania întreţin de 10 ani relaţii diplomatice, cultu­rale şi economice. Cum apre­ciaţi astăzi aceste relaţii ! RĂSPUNS: împlinirea a 10 ani de la stabilirea relaţiilor di­plomatice dintre România şi Re­publica Federală Germania cons­tituie un prilej de a face bilan­ţul rezultatelor obţinute în a­­ceastă perioadă in dezvoltarea colaborării in diferite domenii de activitate. După cum vă este cunoscut, schimburile economice dintre România şi R.F.G. s-au dezvol­tat puternic, ceea ce s-a reflec­tat şi în faptul că Republica Federală Germania este astăzi primul partener din ţările occi­dentale al României. Există largi perspective pentru extinderea schimburilor economice, a coo­perării în producţie — şi aş dori să menţionez în acest context realizarea unor societăţi mixte în cîteva domenii importante de activitate şi, în mod deosebit, re­centul acord cu compania „Fok­­ker“ pentru producerea de a­­vioane. ÎNTREBARE : In ţara dum­neavoastră trăiesc, alături de români, diferite naţionalităţi conlocuitoare. Sunt acestea reprezentate in viaţa politică a ţării, ca, de exemplu, in Marea Adunare Naţională ? Mă gindesc în mod deosebit la cetăţeni de origine ma­ghiară şi germană. Cum au evoluat şi s-au statornicit raporturile de convieţuire in­tre diferite grupuri ale popu­laţiei ? RĂSPUNS : Noi pornim de la faptul că existenţa în România a unei populaţii de alte naţio­nalităţi constituie un rezultat al dezvoltării istorice, că, de-a lungul secolelor, între români, maghiari, germani şi populaţia de alte naţionalităţi s-au sta­tornicit relaţii de strînsă cola­borare, că tot ceea ce s-a rea­lizat în regiunile unde convie­ţuiesc împreună este rezultatul muncii lor comune, însăşi cuce­rirea independenţei şi cons­trucţia socialismului sunt un re­zultat nemijlocit al acestei co­laborări. întotdeauna Partidul Comu­nist Român şi, odată cu instau­rarea puterii socialiste, statul socialist au acţionat pentru în­făptuirea deplinei egalităţi în drepturi între toţi cetăţenii, fără deosebire de naţionalitate. Aceasta se exprimă, in primul rind , în dezvoltarea econo­mică a tuturor regiunilor, în amplasarea în aşa fel a forţe­lor de producţie pe teritoriul ţării incit să se creeze posibili­tăţi ca toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate, să poată avea asigurate condiţii de viaţă şi de muncă. In acelaşi timp, am asigurat deplina ega­litate în drepturi în domeniul politic, prin participarea cu drepturi depline a tuturor cetă­ţenilor, fără deosebire de naţio­nalitate, la viaţa politică, la conducerea tuturor sectoarelor de activitate. Spre exemplu, în Marea Adunare Naţională, din 349 de deputaţi, 29 — deci 8,3 la sută — sunt maghiari, iar 8 — adică 2,2.la sută sunt de origine germană, în timp ce, conform datelor recentului recensămint populaţia de origine­ maghiară reprezintă mai puţin de 8 la sută, iar cea de naţionalitate germană 1,6 la sută. In consiliile populare, de ase­menea, populaţia de naţionali­tăţi diferite este larg reprezen­tată ; este evident că în zonele unde populaţia de alte naţiona­lităţi constituie majoritatea, această majoritate este reflec­tată şi în ce priveşte reprezen­tarea în consiliile populare res­pective; în acelaşi sens se poate vorbi de drepturile culturale, de fo­losirea limbii respective în şcoli, în activitatea culturală, în jus­tiţie şi altele. ÎNTREBARE : Domnule preşedinte,­­unii cetăţeni ro­mâni de origine germană au solicitat reunirea familiilor cu rudele lor din R.F. Ger­mania. Cum a decurs pină in prezent reunirea familiilor şi ce rezultate s-au obţinut ? RĂSPUNS : România a rezol­vat întotdeauna în mod umani­(Continuare in pag. a 3-a)

Next