România Liberă, august 1978 (Anul 36, nr. 10502-10527)
1978-08-01 / nr. 10502
ANUL XXXVI Nr. 10 502 6 pagini 30 bani COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE „Este necesar sa se ia masuri mai hotârite pentru buna aprovizionare tehnico-materială a producţiei. In plan s-a asigurat — in conformitate cu normele corespunzătoare, cu sarcinile de reducere a consumurilor materiale — baza pentru realizarea programelor stabilite NICOLAE CEAUŞESCU APROVIZIONAREA TEHNICO MATERIALĂ ORGANIZATĂ RAŢIONALĂ DESFĂŞURATĂ RITMIC Organizarea judicioasă a aprovizionării tehnico-materiale este o condiţie sine qua non a funcţionării eficiente a oricărei întreprinderi economice, pentru că nu se poate concepe o derulare ritmică, neîntreruptă a producţiei, creşterea productivităţii muncii şi folosirea integrală a timpului de lucru al maşinilor şi oamenilor, micşorarea costurilor şi în general o producţie de calitate, fără asigurarea din timp a unei aprovizionări tehnico-materiale corespunzătoare. Cu atît mai mult se cere îndeplinit acest deziderat în condiţiile economiei noastre socialiste, economie planificată, în care dezvoltarea ca şi întreaga activitate productivă se desfăşoară în condiţii avantajoase, pe bază de plan naţional unic, fiecare întreprindere şi fiecare produs avîndu-şi locul şi rolul său riguros fixat în ansamblul general. Acest avantaj, care favorizează eliminarea influenţelor stihinice şi producţia la întîmplare, este pus în valoare în ţara noastră prin întocmirea, încă din faza de elaborare a planului, a balanţelor materiale în care se stabileşte concret ce anume se va produce în fiecare unitate, pentru cine anume, în ce cantităţi, cu ce consumuri de materiale, ca şi termenele de livrare a produselor. Odată aprobat planul naţional unic şi semnate contractele economice între întreprinderi, fiecare unitate are asigurate prin plan materiile prime, materialele, energia electrică şi combustibilii, produsele sau subansamblele cu ajutorul cărora să-şi poată desfăşura activitatea în condiţii normale. Din cele spuse pînă acum reiese, aşadar, că asigurarea unei aprovizionări tehnico-materiale corespunzătoare cerinţelor este un complex care depinde de cîteva variabile din care notăm pe cele principale : încheierea la timp în toate unităţile a contractelor economice, realizarea producţiei fizice planificate la toate unităţile şi la toate sortimentele, înscrierea consumurilor materiale specifice în limitele normate. In condiţiile în care fiecare unitate îşi face datoria respectind aceste obligaţii stipulate în lege, întreg mecanismul aprovizionării tehnicomateriale funcţionează normal, după cum orice abatere de la lege, orice indisciplină contractuală, orice depăşire a consumurilor normate se repercutează asupra activităţii producătorului respectiv dar şi a altor unităţi, uneori cu efecte în lanţ nebănuit de mari. Iar surse pot fi găsite in încălcarea uneia sau alteia dintre obligaţiile amintite şi anume fie neîndeplinirea obligaţiilor contractuale sub raportul cantităţii sau sortimentelor fie realizarea de către unii a producţiei cu consumuri specifice mai mari decit cele prevăzute în norme, sau nepunerea în funcţiune la termenele stabilite a unor obiective industriale ş.a.m.d. Deficienţele sunt cu atît mai criticabile cu cit de cele mai multe ori îşi au originea în atitudini subiective, în lipsa de preocupare şi fermitate în respectarea obligaţiilor contractuale. Aşa, de exemplu, in prezent, o serie de întreprinderi constructoare de maşini întimpina dificultăţi din cauza indisciplinei contractuale a unor întreprinderi metalurgice şi aceasta pentru că marele combinat siderurgic de la Galaţi are o restanţă de 32 000 tone de laminate (pe primul semestru al acestui an), după cum datorii mari faţă de beneficiarii lor au şi „Oţelul Roşu“, Combinatul de oţeluri speciale — Tîrgovişte, întreprinderea Metalurgică din Iaşi şi altele. In total, la începutul acestei luni metalurgia era restanţieră cu 53 000 tone de laminate finite pline, restanţă care afectează peste 600 de contracte. Restanţe au şi unele întreprinderi constructoare de maşini. Aşa de exemplu, agricultura şi transporturile sunt afectate în prezent de lipsa de baterii de acumulatoare produse de „Acumulatorul“ — Bucureşti, pentru tractoare şi autocamioane, după cum o serie de întreprinderi producătoare de pompe, reductoare, utilaj tehnologic, ventilatoare, nu-şi pot îndeplini planul pentru că se înregistrează restanţe faţă de contracte la livrarea de motoare electrice. La fel se resimte în campania agricolă restanţa de anvelope pentru tractoare şi autocamioane (5 la sută faţă de (Continuare în pag. a 3-a Obiective prioritare în economie In cuvîntările rostite la plenarele din martie și iulie ale C.C. al P.C.R., secretarul general al partidului a cerut din nou tuturor cadrelor din economie să prevadă la întocmirea planurilor economice aprovizionarea tehnico-materială necesară, astfel incit cu 6 luni înainte de începerea noului an, fiecare întreprindere să ştie cu precizie cu ce anume va produce şi să încheie, aşa cum prevede legea, contractele cu furnizorii şi beneficiarii, recomandind cu deosebire aşezarea activităţii economice pe bază de contracte de lungă durată. Rezervîndu-ne dreptul de a reveni mai jos asupra problemelor legate de asigurarea aprovizionării tehnico-materiale de perspectivă, vom nota mai întîi faptul că, deşi pe ansamblul economiei naţionale, sunt asigurate prin balanţe toate materiile prime şi materialele necesare, se constată la nivelul unor întreprinderi dificultăţi în derularea ritmică a producţiei, ale că Secerişul griului . A A « 1 . 11 faza finala Faptul că ieri specialiştii din unităţile agricole socialiste din jumătatea de sud a ţării s-au întrunit la Bucureşti pentru a discuta învăţămintele unui an agricol şi pentru a stabili programul pentru noul sezon, este semn că strîngerea griului s-a încheiat în această parte a ţării. Intr-adevăr, la această dată, secerişul s-a efectuat pe circa trei sferturi din suprafaţa cultivată, centrul de greutate al acestei importante lucrări fiind deplasat in Transilvania, centrul Moldovei şi nordul ţării. Potrivit datelor centralizate, realizările la seceriş reprezintă 91 la sută în întreprinderile agricole de stat şi 74 la sută în cooperativele agricole. Totuşi, griul a mai rămas de strîns de pe circa 530 000 hectare, suprafaţă pe care, de asemenea, trebuie să se evite pierderile de boabe. Subliniem acest lucru deoarece, pentru un interval destul de scurt, vremea a devenit instabilă şi rece în jumătatea de est a ţării, luni înregistrîndu-se în Moldova, Dobrogea, estul Transilvaniei şi Muntenia averse şi ploi locale. Aşa cum a reieşit la consfătuirea de lucru organizată în Capitală, efectuarea secerişului, în limitele perioadei optime prezintă o mare importanţă pentru obţinerea unor recolte sporite. O neglijenţă — fie ea cit de mică — acum cînd lanurile se apropie de termenul-limită a perioadei optime, se poate solda cu pierderi de recoltă, în special prin scuturarea spicelor. Interesul fiecărei cooperative agricole, al economiei naţionale, în ultimă instanţă, este ca tot ce a rodit pămîntul şi munca oamenilor în cursul unui an să intre integral, pînă la ultimul bob, în hambare. Indiferent de evoluţia vremii (şi mai ales in asemenea condiţii meteorologice) trebuie făcut tot ce este posibil pentru a continua secerişul in ritm alert, pentru ca nici un bob să mi se piardă. Şi posibilităţi tehnice şi umane există suficiente pentru atingerea acestui scop. Totul este ca agregatele de recoltare (şi unde este cazul echipele de cosaşi şi secerători) să fie folosite, din zori şi pînă seara, la întreaga capacitate de lucru. Deoarece ploile sunt de scurtă durată şi în general slabe, nu este cazul ca mijloacele mecanice să se retraga la, secţii, ci să rămînâ la marginea tarlalelor pentru a reîncepe lucrul imediat ce condiţiile devin prielnice. Faptul că ne aflăm la finalul acestei campanii face posibil ca unele combine (mai ales acelea care , au participat la strîngerea grinelor şi în sud) să prezinte, la ora aceasta, defecţiuni. Se impune, deci, ca remedierea acestor defecţiuni, prin utilizarea atelierelor mobile, să se facă cu maximum de operativitate şi la un nivel calitativ corespunzător. Transportul grinelor de pe cîmp la bazele de recepţie continuă să fie în actualitate. Vremea instabilă constituie încă un argument că depozitarea în condiţii improvizate se poate solda cu pierderi cantitative şi calitative, lucru care trebuie evitat cu desăvîrşire. Există mijloace de transport suficiente, bazele de recepţie şi-au îmbunătăţit simţitor activitatea, aşa că totul este ca livrarea să se facă potrivit graficelor întocmite şi în cantităţile stabilite. • A mai rămas de strîns recolta de pe 530 000 hectare • Instabilitatea vremii, un argument pentru organizarea exemplară a secerişului • Măsuri eficiente pentru folosirea din plin a combinelor • Odată cu secerişul, transportul re coltei la bazele de recepție! ;:A»Î " ” ’’ v' ‚ 1 ..íj* A ii.. . - ■ Ulf t : J«. ..... Ř ‚ Ř•«• ! '■‚‚ - Proletari din toate tarile, uniti-vă! Dîmboviţa: A însemnate depăşiri de producţie Intr-o telegramă adresată C.C. al P.C.R., tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, Comitetul judeţean Dîmboviţa al P.C.R. anunţă că oamenii muncii din economia acestui judeţ au realizat sarcinile de plan pe primele 7 luni ale anului cu 4 zile mai devreme, ceea ce va permite ca pînă la finele acestei perioade să se obţină o producţie industrială suplimentară in valoare de peste 175 milioane lei. Peste 80 la sută din sporul producţiei industriale s-a obţinut pe seama creşterii productivităţii muncii. Vă asigurăm, mult iubite şi stimate tovarăşe secretar general — se spune in încheierea telegramei — că sub conducerea organizaţiei judeţene de partid toţi oamenii muncii din judeţul Dîmboviţa, urmînd exemplul dumneavoastră de totală dăruire revoluţionară şi patriotică, vor munci cu abnegaţie pentru a întîmpina cu noi succese marea sărbătoare de la 23 August, pentru îndeplinirea exemplară a obiectivelor stabilite de Congresul al XI-lea şi Conferinţa Naţională ale partidului, contribuind în acest fel la vasta operă de dezvoltare economicosocială a ţării, de înaintare a ei spre culmile înalte ale socialismului şi comunismului. „Produsul nostru urbanistic trebuie să-l ajungă din urmă pe cel industrial“. Iată exprimat sobru, în termeni de arhitecţi, de constructori, imperativul ce domină acum eforturile celor care muncesc la Tîrgovişte pentru a armoniza viaţa sa citadină cu extraordinara ei viaţă industrială. Dimensiunile acestor eforturi , înainte de a le căuta in proiecte, de a le redescoperi apoi, parţial întrupate in Cotidianul municipiului, să privim într-acolo, către sudul oraşului, către imensa,sa platformă industrială, rezumind, intr-o succintă sinteză departe de a fi completă, toate acele uriaşe forţe transformatoare care au conferit Tîrgoviştei, în mai puţin de un deceniu, contemporana celebritate a unei moderne cetăţi de scaun a industriei naţionale. 23 de miliarde de lei investiţi, în ultimii şapte ani, în crearea a 52 de unităţi productive noi, şi în modernizarea celor existente. Adică în : Combinatul de oţeluri speciale cu două oţelării electrice, cu laminorul de profile mijlocii şi uşoare, cu laminorul de grosişor, cu laminorul de benzi electrotehnice ; întreprinderea Romlux“, de lămpi electrice cu incandescenţă Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit luni, în staţiunea Neptun, pe Leticia Ramos Shahani, amnormale , întreprinderea de strunguri automate „Saro“ , secţia ceramică a întreprinderii de materiale pentru construcţii Doiceşti — pentru a le enumera pe cele mai importante. Sunt industrii — unele dintre ele unicate — care furnizează ţării , oţeluri aliate şi înalt aliate de mărci speciale de cea mai mare însemnătate pentru industria noastră constructoare de maşini ; strunguri automate de diferite tipuri şi strunguri normale ; benzi electrotehnice ; lămpi electrice cu incandescenţă normale ; reducţii şi robineţi pentru tuburi de oxigen ; anvelope şi camere vero; instalaţii pentru forat puţuri de apă , armături de reglaj energetic. Sunt industrii care, prin continuarea aplicării programului de investiţii vor furniza pînă la sfîrşitul actualului cincinal, o producţie globală de circa 21 miliarde lei. 45 000 de oameni, din cei 65 000 locuitori cîţi numără, azi. Tîrgoviştea fac şi vor face toate cite le-am numit. Gîndiţi-vă : sînt cu 15 000 mai mulţi, azi, numai in industria tirgovişteană, decit cei care rotunjeau cifra întregii populaţii a municipiului, acum zece ani. Mai trebuie, oare, detaliată uluitoarea devenire pentru fiii şi fiicele unor oameni ocupaţi, de generaţii, cu munca pămînturilor dîmboviţene ? De subliniat neaşteptatul lor destin urban dobîndit prin ocupaţii industriale dintre cele mai moderne pe plan naţional ? Ei bine, oţelarilor, laminoriştilor, strungarilor, frezorilor, rectificatorilor, confecţionerilor de lămpi, constrictorilor, întregii acestei lumi noi care stăpîneşte, azi, Tîrgovişte, pentru a-i întregi celebritatea istorică trecută cu faima unui glorios prezent industrial, i se cuvine, un oraş pe măsură. Ce fel de oraş ? Arhitectul Victor Băloiu, directorul Institutului de proiectări al judeţului Dîmboviţa, îmi dezvăluie dominantele, prefacerilor urbanistice ale Tîrgoviştei, împletind amintiri personale cu statistica. Ce era Tîrgoviştea la începutul marilor sale transformări industriale ? Un oraş cu cîţiva kilometri de străzi canalizate, cu cîteva străzi asfaltate, cu alte cîteva pavate cu bolovani Graziela Vântu (Continuare in pag. a 5-a) PREŞEDINTELE NICOLAE A PRUT basadorul Republicii Filipine ! Cu acest prilej, a avut loc la Bucureşti, în legătură cu o convorbire care s-a desfăîncheierea misiunii sale însurat într-o atmosferă cortara noastră, dială, irgovisic, un pivot al metalurgiei moderne sX îiS; I ; ISpIpS! gilfligi S--V.V H' •• v§||| Platforma industrială a Tîrgoviștei, obiectiv apărut în ultimii ani, ca expresie a politicii de repartizare armonioasă şi echilibrată a forţelor de producţie în teritoriu, constituie astăzi o veritabilă citadelă a metalurgiei româneşti sz?AlSci-! Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte in pagina a 2-a TIRGUL DE MOSTRE DE BUNURI DE CONSUM Astăzi se inaugurează in Capitală cel de-al 9-lea „Tirg de mostre de bunuri de consum“. Actuala ediţie a acestei mari expoziţii prezintă o importanţă deosebită, fiind organizată in contextul preocupărilor pentru traducerea în fapt a prevederilor din Programul privind producţia şi desfacerea bunurilor de consum către populaţie în actualul cincinal, a importantelor indicaţii cuprinse în cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, la Consfătuirea pe ţară a oamenilor muncii din comerţul socialist. Intr-un număr de 21 de pavilioane din cadrul Complexului expoziţional din Piaţa Scînteii, pe o suprafaţă cu circa 9 000 mp mai mare decit cea a „Tîrgului de mostre“ de anul trecut, vor fi prezentate numeroase produse, din care multe noi, începînd de la produse agro-alimentare, ţesăturile, confecţiile şi încălţămintea, şi pînă la produse electrocasnice, articolele de uz gospodăresc, obiectele de artizanat. In cadrul „Tîrgului de mostre“ se va efectua un larg sondaj în rîndurile vizitatorilor, printr-un număr de 100 000 de chestionare. Testarea propunerilor şi sugestiilor vizitatorilor se va face şi prin produsele înseşi, care vor fi oferite spre vînzare atît prin magazinele şi punctele de desfacere din incinta expoziţiei, cit şi prin magazinele de prezentare „Unirea“ şi „Bucur“ din Capitală şi prin cele din oraşele Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara şi Braşov. Astăzi işi deschide porţile I Adevăr liber, libertate adevărată S-a discutat şi se discută mult despre libertatea de creaţie. Uneori de pe poziţii ştiinţifice, creatoare, conexînd-o cu problema libertăţii, în genere, a democraţiei şi a conştiinţei, cu chestiunea drepturilor fundamentale ale omului, cu statutul social-istoric al acestuia, alteori — am în vedere discuţiile purtate pe alte meridiane — de pe o platformă ideologică idealistă, metafizică şi mistificatoare, retrogradă din punct de vedere teoretic şi reacţionară din cel al practicii concrete a creaţiei. Problema libertăţii de creaţie este prin natura ei intimă una din cele mai complexe şi mai complicate, constituind permanent un aprig cîmp de luptă şi confruntări între filozofia materialistă şi cea idealistă. Ea implică un arsenal întreg de probleme adiacente, ori interferate cu ea, sau care o determină în ultimă instanţă. Teoreticienii idealişti o discută, în sine, cu consecventă încăpăţînare, ignorînd faptul că „marea problemă fundamentală a oricărei filozofii, îndeosebi a filozofiei moderne, este aceea a raportului dintre gîndire şi existenţă“ (Fr. Engels), că fiecare creator este înainte de toate om, şi dacă omul nu e liber nici , creatorul din el nu poate fi. Ştim că nu conştiinţa determină viaţa, ci viaţa determină conştiinţa, de aceea libertatea nu este un dat metafizic, ci o categorie istorică, determinată de orânduirea socială şi structura economică a unei societăţi. De asemenea, problema libertăţii de creaţie nu s-a putut şi nu se poate discuta fructuos decit in prezenţa întrebărilor : de ce şi pentru cine creezi ? Cui foloseşte creaţia, Ion Dodu Bălan care e stadiul de dezvoltare a democraţiei culturii la momentul respectiv ? Libertatea creaţiei nu poate fi discutată cu folos,decît în conexiune dialectică cu adevărul. Creatorul autentic trăieşte pe lume ca un căutător al adevărului şi un slujitor al libertăţii. E de neconceput o libertate reală de creaţie fără obligaţia de a exprima adevărul. „Cînd adevărul nu e liber — scria poetul francez Jacques Prévert — libertatea nu este adevărată“. Orice creator serios trebuie să poată mărturisi ca Petrarca : „Eu vorbesc pentru a spune adevărul“. Eminescu căuta şi el chinuitor cuvîntul care să exprime adevărul şi ca el toţi marii creatori ai lumii. Creatorilor hotărîţi să spună adevărul, filozofia marxistă le-a dat cel mai desăvîrşit ajutor, explicînd ştiinţific legităţile obiective ale naturii şi existenţei, problema omului şi a devenirii sale, raportul dintre existenţă şi conştiinţă, căile de înlăturare a exploatării omului de către om cu toate consecinţele ei concretizate în diversele forme de alienare. E o tristă libertate de creaţie aceea care, propagînd o filozofie idealistă, ascunde oamenilor adevărurile fundamentale despre natură şi viaţă, despre originile şi etapele ei de dezvoltare, despre condiţiile obiective de existenţă socială, despre relaţiile şi contradicţiile dintre clase. E nocivă pentru individ şi societate „libertatea de creaţie“ care împovărează conştiinţa umană cu credinţe şi iluzii deşarte, cu prejudecăţi rasiale şi religioase, care cultivă instinctele bestiale, ura şi discriminarea, înjosind şi depersonalizînd fiinţa umană, ridicînd minciuna idealistă la rang de filozofie. Libertatea de creaţie nu poate fi egală, de asemenea, cu dreptul la anarhie şi subiectivism exacerbat, care ignoră adevărurile obiective ale vieţii. Ea se sprijină pe o conştiinţă înaintată, lucidă, pe adevăruri obiective şi nu pe o sinceritate viscerală precum boncănitul cerbilor intr-un anume moment al toamnei, sau cîntecul păsărilor la ivirea zorilor. Libertatea reală de creaţie presupune respectarea adevărului vieţii, reflectarea lui dialectică, angajarea pe baricadele progresului, sprijinirea noului în lupta cu vechiul, întrucît cultura este o hrană spirituală pentru popoare întregi, dreptul de a o crea presupune o excepţională responsabilitate civică şi umană. Cum nici o minte sănătoasă nu acceptă drogurile sau o alimentaţie alterată care îmbolnăvesc şi distrug organisme umane, la fel, nici o conştiinţă lucidă, responsabilă, nu poate accepta drogurile spirituale, poluarea şi vicierea conştiinţelor. Cu atît mai mult nu se poate accepta acest lucru în numele libertăţii de creaţie. Dacă orice libertate este, intr-un fel sau altul, obiectiv limitată, atunci cu atît mai mult libertatea de creaţie trebuie să răspundă unor exigenţe obiective. Artei socialiste din România nu-i este străin nimic din tot ceea ce este omenesc. Aceasta ii asigură un realism funciar, o fereste de spirt(Continuare in pag. a 2-a)