România Liberă, august 1978 (Anul 36, nr. 10502-10527)

1978-08-01 / nr. 10502

ANUL XXXVI Nr. 10 502 6 pagini 30 bani COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE „Este necesar sa se ia masuri mai hotârite pentru buna aprovizionare tehnico-materială a producţiei. In plan s-a asigurat — in conformitate cu normele corespunzătoare, cu sarcinile de reducere a consumu­rilor materiale — baza pentru realizarea programelor stabilite NICOLAE CEAUŞESCU APROVIZIONAREA TEHNICO MATERIALĂ ORGANIZATĂ RAŢIONAL­Ă­ DESFĂŞURATĂ RITMIC Organizarea judicioasă a a­­provizionării tehnico-materiale este o condiţie sine qua non a funcţionării eficiente a oricărei întreprinderi economice, pentru că nu se poate concepe o deru­lare ritmică, neîntreruptă­ a pro­ducţiei, creşterea productivităţii muncii şi folosirea integrală a timpului de lucru al maşinilor şi oamenilor, micşorarea costurilor şi în general o producţie de ca­litate, fără asigurarea din timp a unei aprovizionări tehnico-ma­teriale corespunzătoare. Cu atît mai mult se cere înde­plinit acest deziderat în condi­ţiile economiei noastre socia­liste, economie planificată, în care dezvoltarea ca şi întreaga activitate productivă se desfă­şoară în condiţii avantajoase, pe bază de plan naţional unic, fie­care întreprindere şi fiecare produs avîndu-şi locul şi ro­lul său riguros fixat în ansam­blul general. Acest avantaj, care favorizează eliminarea influen­ţelor stihinice şi producţia la întîmplare, este pus în valoare în ţara noastră prin întocmirea, încă din faza de elaborare a planului, a balanţelor materiale în care se stabileşte concret ce anume se va produce în fiecare unitate, pentru cine anume, în ce cantităţi, cu ce consumuri de materiale, ca şi termenele de li­vrare a produselor. Odată apro­bat planul naţional unic şi sem­nate contractele economice între întreprinderi, fiecare unitate are asigurate prin plan materiile prime, materialele, energia elec­trică şi combustibilii, produsele sau subansamblele cu ajutorul cărora să-şi poată desfăşura ac­tivitatea în condiţii normale. Din cele spuse pînă acum re­iese, aşadar, că asigurarea unei aprovizionări tehnico-materiale corespunzătoare cerinţelor este un complex care depinde de cî­­teva variabile din care notăm pe cele principale : încheierea la timp în toate unităţile a con­tractelor economice, realizarea producţiei fizice planificate la toate unităţile şi la toate sorti­mentele, înscrierea consumuri­lor materiale specifice în limi­tele normate. In condiţiile în care fiecare unitate îşi face da­toria respectind aceste obligaţii stipulate în lege, întreg meca­nismul aprovizionării tehnico­­materiale funcţionează normal, după cum orice abatere de la lege, orice indisciplină contrac­tuală, orice depăşire a consumu­rilor normate se repercutează asupra activităţii producătorului respectiv dar şi a altor unităţi, uneori cu efecte în lanţ nebănuit de mari. Iar surse pot fi găsite in încăl­carea uneia sau alteia dintre obligaţiile amintite şi anume fie neîndeplinirea obligaţiilor con­tractuale sub raportul cantităţii sau sortimentelor fie realizarea de către unii a producţiei cu consumuri specifice mai mari decit cele prevăzute în norme, sau nepunerea în funcţiune la termenele stabilite a unor obiective industriale ş.a.m.d. De­ficienţele sunt cu atît mai criti­cabile cu cit de cele mai multe ori îşi au originea în atitudini subiective, în lipsa de preocu­pare şi fermitate în respectarea obligaţiilor contractuale. Aşa, de exemplu, in prezent, o serie de întreprinderi con­structoare de maşini întimpina dificultăţi din cauza indiscipli­nei contractuale a unor între­prinderi metalurgice şi aceasta pentru că marele combinat side­rurgic de la Galaţi are o res­tanţă de 32 000 tone de laminate (pe primul semestru al acestui an), după cum datorii mari faţă de beneficiarii lor au şi „Oţelul Roşu“, Combinatul de oţeluri speciale — Tîrgovişte, întreprin­derea Metalurgică din Iaşi şi al­tele. In total, la începutul acestei luni metalurgia era res­­tanţieră cu 53 000 tone de lami­nate finite pline, restanţă care a­­fectează peste 600 de contracte. Restanţe au şi unele între­prinderi constructoare de ma­şini. Aşa de exemplu, agricul­tura şi transporturile sunt afec­tate în prezent de lipsa de ba­terii de acumulatoare prod­use de „Acumulatorul“ — Bucureşti, pentru tractoare şi autocami­oane, după cum o serie de în­treprinderi producătoare de pompe, reductoare, utilaj teh­nologic, ventilatoare, nu-şi pot îndeplini planul pentru că se în­registrează restanţe faţă de contracte la livrarea de motoare electrice. La fel se resimte în campania agricolă restanţa de anvelope pentru tractoare şi autocamioane (5 la sută faţă de (Continuare în pag. a 3-a Obiective prioritare în economie In cuvîntările rostite la plena­rele din martie și iulie ale C.C. al P.C.R., secretarul general al partidului a cerut din nou tutu­ror cadrelor din economie să prevadă la întocmirea planuri­lor economice aprovizionarea tehnico-materială necesară, ast­fel incit cu 6 luni înainte de în­ceperea noului an, fiecare între­prindere să ştie cu precizie cu ce anume va produce şi să în­cheie, aşa cum prevede legea, contractele cu furnizorii şi be­neficiarii, recomandind cu deo­sebire aşezarea activităţii eco­nomice pe bază de contracte de lungă durată. Rezervîndu-ne dreptul de a reveni mai jos asupra probleme­lor legate de asigurarea aprovi­zionării tehnico-materiale de perspectivă, vom nota mai întîi faptul că, deşi pe ansamblul economiei naţionale, sunt asigu­rate prin balanţe toate materiile prime şi materialele necesare, se constată la nivelul unor în­treprinderi dificultăţi în derula­rea ritmică a producţiei, ale că­ Secerişul griului . A A « 1 . 11 faza finala Faptul că ieri specialiştii din unităţile agricole socialiste din jumătatea de sud a ţării s-au întrunit la Bucureşti pentru a discuta învăţămintele unui an agricol şi pentru a stabili pro­gramul pentru noul sezon, este semn că strîngerea griului s-a încheiat în această parte a ţării. Intr-adevăr, la această dată, se­cerişul s-a efectuat pe circa trei sferturi din suprafaţa cultivată, centrul de greutate al acestei importante lucrări fiind depla­sat in Transilvania, centrul Mol­dovei şi nordul ţării. Potrivit datelor centralizate, realizările la seceriş reprezintă 91 la sută în întreprinderile agricole de stat şi 74 la sută în cooperati­vele agricole. Totuşi, griul a mai rămas de strîns de pe circa 530 000 hec­tare, suprafaţă pe care, de ase­menea, trebuie să se evite pier­derile de boabe. Subliniem acest lucru deoarece, pentru un interval destul de scurt, vremea a deve­nit instabilă şi rece în jumăta­tea de est a ţării, luni înregis­­trîndu-se în Moldova, Dobrogea, estul Transilvaniei şi Muntenia averse şi ploi locale. Aşa cum a reieşit la consfă­tuirea de lucru organizată în Capitală, efectuarea secerişului, în limitele perioadei optime pre­zintă o mare importanţă pentru obţinerea unor recolte sporite. O neglijenţă — fie ea cit de mică — acum cînd lanurile se apropie de termenul-limită a perioadei optime, se poate solda cu pierderi de recoltă, în spe­cial prin scuturarea spicelor. In­teresul fiecărei cooperative agri­cole, al economiei naţionale, în ultimă instanţă, este ca tot ce a rodit pămîntul şi munca oa­menilor în cursul unui an să intre integral, pînă la ultimul bob, în hambare. Indiferent de evoluţia vremii (şi mai ales in asemenea con­diţii meteorologice) trebuie fă­cut tot ce este posibil pentru a continua secerişul in ritm alert, pentru ca nici un bob să mi se piardă. Şi posibilităţi tehnice şi umane există suficiente pentru atingerea acestui scop. Totul este ca agregatele de recoltare (şi unde este cazul echipele de cosaşi şi secerători) să fie folo­site, din zori şi pînă seara, la întreaga capacitate de lucru. Deoarece ploile sunt de scurtă durată şi în general slabe, nu este cazul ca m­ijloacele meca­nice să se re­trag­a la, secţii, ci să rămînâ la marginea tarlalelor pentru a reîncepe lucrul imediat ce condiţiile devin prielnice. Faptul că ne aflăm la finalul acestei campanii face posibil ca unele combine (mai ales acelea care , a­u participat la strîngerea grinelor şi în sud) să prezinte, la ora aceasta, defecţiuni. Se impune, deci, ca remedierea acestor defecţiuni, prin utiliza­rea atelierelor mobile, să se facă cu maximum de operativitate şi la un nivel calitativ corespunză­tor. Transportul grinelor de pe cîmp la bazele de recepţie con­tinuă să fie în actualitate. Vre­mea instabilă constituie încă un argument că depozitarea în con­diţii improvizate se poate solda cu pierderi cantitative şi calita­tive, lucru care trebuie evitat cu desăvîrşire. Există mijloace de transport suficiente, bazele de recepţie şi-au îmbunătăţit simţitor activitatea, aşa că totul este ca livrarea să se facă po­trivit graficelor întocmite şi în cantităţile stabilite. • A mai rămas de strîns recolta de pe 530 000 hectare • Instabili­tatea vremii, un argument pentru organizarea exemplară a seceri­şului • Măsuri eficiente pentru folosirea din plin a combinelor • Odată cu secerişul, transportul re­­ coltei la bazele de recepție! ;:A»Î " ” ’’ v' ‚ 1 ..íj* A ii.. . - ■ Ulf t : J«. ..... Ř ‚ Ř•«• ! '■‚‚ - Proletari din toate tarile, uniti-vă! Dîmboviţa: A însemnate depăşiri de producţie Intr-o telegramă adresată C.C. al P.C.R., tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, Comitetul jude­ţean Dîmboviţa al P.C.R. anunţă că oamenii muncii din economia acestui judeţ au realizat sarci­nile de plan pe primele 7 luni ale anului cu 4 zile mai devre­me, ceea ce va permite ca pînă la finele acestei perioade să se obţină o producţie industrială suplimentară in valoare de pes­te 175 milioane lei. Peste 80 la sută din sporul producţiei industriale s-a obţinut pe seama creşterii productivităţii muncii. Vă asigurăm, mult iubite şi stimate tovarăşe secretar gene­ral — se spune in încheierea telegramei — că sub conducerea organizaţiei judeţene de partid toţi oamenii muncii din judeţul Dîmboviţa, urmînd exemplul dumneavoastră de totală dăruire revoluţionară şi patriotică, vor munci cu abnegaţie pentru a întîmpina cu noi succese marea sărbătoare de la 23 August, pentru îndeplinirea exemplară a obiectivelor stabilite de Con­gresul al XI-lea şi Conferinţa Naţională ale partidului, con­­tribuind în acest fel la vasta operă de dezvoltare economico­­socială a ţării, de înaintare a ei spre culmile înalte ale socialis­mului şi comunismului. „Produsul nostru urbanistic trebuie să-l ajungă din urmă pe cel industrial“. Iată exprimat sobru, în termeni de arhitecţi, de constructori, imperativul ce domină acum eforturile celor care muncesc la Tîrgovişte pen­tru a armoniza viaţa sa citadină cu extraordinara ei viaţă indus­trială. Dimensiunile acestor eforturi , înainte de a le căuta in proiecte, de a le redescoperi apoi, parţial întrupate in Coti­dianul municipiului, să privim într-acolo, către sudul oraşului, către imensa,sa platformă indus­trială, rezumind, intr-o succintă sinteză departe de a fi completă, toate acele uriaşe forţe transfor­matoare care au conferit Tîrgo­­viştei, în mai puţin de un deceniu, contemporana celebritate a unei moderne cetăţi de scaun a indus­triei naţionale. 23 de miliarde de lei investiţi, în ultimii şapte ani, în crearea a 52 de unităţi pro­ductive noi, şi în modernizarea celor existente. Adică în : Com­binatul de oţeluri speciale cu două oţelării electrice, cu lami­norul de profile mijlocii şi uşoa­re, cu laminorul de grosişor, cu laminorul de benzi electrotehni­ce ; întreprinderea Romlux“, de lămpi electrice cu incandescenţă Preşedintele Republicii So­cialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit luni, în staţiunea Neptun, pe Leticia Ramos Shahani, am­normale , întreprinderea de strunguri automate „Saro“ , sec­ţia ceramică a întreprinderii de materiale pentru construcţii Doi­­ceşti — pentru a le enumera pe cele mai importante. Sunt indus­trii — unele dintre ele unicate — care furnizează ţării , oţeluri aliate şi înalt aliate de mărci speciale de cea mai mare în­semnătate pentru industria noas­tră constructoare de maşini ; strunguri automate de diferite tipuri şi strunguri normale ; ben­zi electrotehnice ; lămpi­ electrice cu incandescenţă normale ; re­ducţii şi robineţi pentru tuburi de oxigen ; anvelope şi camere vero; instalaţii pentru forat puţuri de apă , armături de re­glaj energetic. Sunt industrii care, prin continuarea aplicării programului de investiţii vor furniza pînă la sfîrşitul actualu­lui cincinal, o producţie globală de circa 21 miliarde lei. 45 000 de oameni, din cei 65 000 locuitori cîţi numără, azi. Tîrgo­viştea fac şi vor face toate cite le-am numit. Gîndiţi-vă : sînt cu 15 000 mai mulţi, azi, numai in industria tirgovişteană, decit cei care rotunjeau cifra întregii populaţii a municipiului, acum zece ani. Mai trebuie, oare, de­taliată uluitoarea devenire pen­tru fiii şi fiicele unor oameni ocu­paţi, de generaţii, cu munca pă­­mînturilor dîmboviţene ? De sub­liniat neaşteptatul lor destin urban dobîndit prin ocupaţii in­dustriale dintre cele mai moder­ne pe plan naţional ? Ei bine, oţelarilor, laminoriştilor, strun­garilor, frezorilor, rectificatori­lor, confecţionerilor de lămpi, constrictorilor, întregii acestei lumi noi care stăpîneşte, azi, Tîrgovişte, pentru a-i întregi celebritatea istorică trecută cu faima unui glorios prezent in­dustrial, i se cuvine, un oraş pe măsură. Ce fel de oraş ? Arhitectul Victor Băloiu, di­rectorul Institutului de proiectări al judeţului Dîmboviţa, îmi dez­văluie dominantele, prefacerilor urbanistice ale Tîrgoviştei, îm­pletind amintiri personale cu­ statistica. Ce era Tîrgoviştea la începutul marilor sale transfor­mări industriale ? Un oraş cu cîţiva kilometri de străzi cana­lizate, cu cîteva străzi asfaltate, cu alte cîteva pavate cu bolovani Graziela Vântu (Continuare in pag. a 5-a) PREŞEDINTELE NICOLAE A PRUT basadorul Republicii Filipine ! Cu acest prilej, a avut loc la Bucureşti, în legătură cu o convorbire care s-a desfă­încheierea misiunii sale în­surat într-o atmosferă cor­tara noastră, dială, irgovisic, un pivot al metalurgiei moderne sX îiS; I ; ISpIpS! gilfligi S--V.V H' •• v§||| Platforma industrială a Tîrgoviștei, obiectiv apărut în ultimii ani, ca expresie a politicii de repartizare armonioasă şi echilibrată a forţelor de producţie în teritoriu, constituie astăzi o veritabilă citadelă a me­talurgiei româneşti sz?AlSci-! Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte in pagina a 2-a TIRGUL DE MOSTRE DE BUNURI DE CONSUM Astăzi se inaugurează in Capitală cel de-al 9-lea „Tirg de­ mostre de bunuri de con­sum“. Actuala ediţie a acestei mari expoziţii prezintă o im­portanţă deosebită, fiind orga­nizată in contextul preocupări­lor pentru traducerea în fapt a prevederilor din Programul pri­vind producţia şi desfacerea bu­nurilor de consum către popu­laţie în actualul cincinal, a im­portantelor indicaţii cuprinse în cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, la Consfătuirea pe ţară a oamenilor muncii din comerţul socialist. Intr-un număr de 21 de pa­vilioane din cadrul Complexului expoziţional din Piaţa Scînteii, pe o suprafaţă cu circa 9 000 mp mai mare decit cea a „Tîrgului de mostre“ de anul trecut, vor fi prezentate numeroase pro­duse, din care multe noi, înce­­pînd de la produse agro-ali­­mentare, ţesăturile, confecţiile şi încălţămintea, şi pînă la pro­duse electrocasnice, articolele de uz gospodăresc, obiectele de artizanat. In cadrul „Tîrgului de mostre“ se va efectua un larg sondaj în rîndurile vizitatorilor, printr-un număr de 100 000 de­ chestionare. Testarea propunerilor şi suges­tiilor vizitatorilor se va face şi prin produsele înseşi, care vor fi oferite spre vînzare atît prin magazinele şi punctele de des­facere din incinta expoziţiei, cit şi prin magazinele de prezenta­re „Unirea“ şi „Bucur“ din Capitală şi prin cele din oraşele Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara şi Braşov. Astăzi işi deschide porţile I Adevăr liber, libertate adevărată S-a discutat şi se discută mult despre libertatea de creaţie. Une­­o­ri de pe poziţii ştiinţifice, crea­toare, conexînd-o cu problema libertăţii, în genere, a democra­ţiei şi a conştiinţei, cu chestiu­nea drepturilor fundamentale ale omului, cu statutul social-istoric al acestuia, alteori — am în ve­dere discuţiile purtate pe alte meridiane — de pe o platformă ideologică idealistă, metafizică şi mistificatoare, retrogradă din punct de vedere teoretic şi reac­ţionară din cel al practicii con­crete a creaţiei. Problema liber­tăţii de creaţie este prin natura ei intimă una din cele mai com­plexe şi mai complicate, consti­tuind permanent un aprig cîmp de luptă şi confruntări între filo­zofia materialistă şi cea idealis­tă. Ea implică un arsenal întreg de probleme adiacente, ori inter­ferate cu ea, sau care o deter­mină în ultimă instanţă. Teore­ticienii idealişti o discută, în sine, cu consecventă încăpăţîna­­re, ignorînd faptul că „marea problemă fundamentală a orică­rei filozofii, îndeosebi a filozofiei moderne, este aceea a raportului dintre gîndire şi existenţă“ (Fr. Engels), că fiecare creator este înainte de toate om, şi dacă omul nu e liber nici , creatorul din el nu poate fi. Ştim că nu conştiinţa determină viaţa, ci viaţa determină conştiinţa, de aceea libertatea nu este un dat metafizic, ci o categorie istorică, determinată de orânduirea socia­lă şi structura economică a unei societăţi. De asemenea, proble­ma libertăţii de creaţie nu s-a putut şi nu se poate discuta fructuos decit in prezenţa între­bărilor : de ce şi pentru cine creezi ? Cui foloseşte creaţia, Ion Dodu Bălan care e stadiul de dezvoltare a democraţiei culturii la momen­tul respectiv ? Libertatea crea­ţiei nu poate fi discutată cu fo­­los,­decît în conexiune dialectică cu adevărul. Creatorul autentic trăieşte pe lume ca un căutător al adevărului şi un slujitor al libertăţii. E de neconceput o li­bertate reală de creaţie fără obligaţia de a exprima adevărul. „Cînd adevărul nu e liber — scria poetul francez Jacques Prévert — libertatea nu este ade­vărată“. Orice creator serios tre­buie să poată mărturisi ca Pe­trarca : „Eu vorbesc pentru a spune adevărul“. Eminescu căuta şi el chinuitor cuvîntul care să exprime adevărul şi ca el toţi marii creatori ai lumii. Creatori­lor hotărîţi să spună adevărul, filozofia marxistă le-a dat cel mai desăvîrşit ajutor, explicînd ştiinţific legităţile obiective ale naturii şi existenţei, problema omului şi a devenirii sale, rapor­tul dintre existenţă şi conştiinţă, căile de înlăturare a exploatării omului de către om cu toate con­secinţele ei concretizate în diver­sele forme de alienare. E o tristă libertate de creaţie aceea care, propagînd o filozofie idealistă, ascunde oamenilor adevărurile fundamentale despre natură şi viaţă, despre originile şi etapele ei de dezvoltare, despre condi­ţiile obiective de existenţă so­cială, despre relaţiile şi contra­dicţiile dintre clase. E nocivă pentru individ şi societate „liber­tatea de creaţie“ care împovă­rează conştiinţa umană cu credin­ţe şi iluzii deşarte, cu­ prejudecăţi rasiale şi religioase, care cultivă instinctele bestiale, ura şi discri­minarea, înjosind şi depersonali­­zînd fiinţa umană,­­ ridicînd min­ciuna idealistă la rang de filo­zofie. Libertatea de creaţie nu poate fi egală, de asemenea, cu dreptul la anarhie şi subiecti­vism exacerbat, care ignoră ade­vărurile obiective ale vieţii. Ea se sprijină pe o conştiinţă înain­tată, lucidă, pe adevăruri obiec­tive şi nu pe o sinceritate visce­rală precum boncănitul cerbilor intr-un anume moment al toam­nei, sau cîntecul păsărilor la ivirea zorilor. Libertatea reală de creaţie presupune respecta­rea adevărului vieţii, reflectarea lui dialectică, angajarea pe bari­cadele progresului, sprijinirea noului în lupta cu vechiul, întru­­cît cultura este o hrană spiritua­lă pentru popoare întregi, drep­tul de a o crea presupune o ex­cepţională responsabilitate ci­vică şi umană. Cum nici o minte sănătoasă nu acceptă drogurile sau o alimentaţie alterată care îmbolnăvesc şi distrug organisme umane, la fel, nici o conştiinţă lucidă, responsabilă, nu poate accepta drogurile spirituale, poluarea şi vicierea conştiinţe­lor. Cu atît mai mult nu se poate accepta acest lucru în numele libertăţii de creaţie. Dacă orice libertate este, intr-un fel sau altul, obiectiv limitată, atunci cu atît mai mult libertatea de creaţie trebuie să răspundă unor exigenţe obiective. Artei socia­liste din România nu-i este străin nimic din tot ceea ce este ome­nesc. Aceasta ii asigură un rea­lism funciar, o fereste de spirt­(Continuare in pag. a 2-a)

Next