România Liberă, iunie 1979 (Anul 37, nr. 10760-10785)

1979-06-01 / nr. 10760

Pagina a 2-a — 7 iunie 1979 VIZITA DE LUCRU A TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU (Urmare din pag. I) cunoştinţei profunde pe care în­tregul nostru popor o poartă secretarului general al partidu­lui pentru întreaga, neistovita sa activitate, consacrată binelui şi propăşirii patriei şi cetăţeni­lor ei, hotăririi lor ferme de a înfăptui neabătut politica par­tidului, de a-şi aduce întreaga contribuţie la înaintarea rapidă a ţării pe calea socialismului şi comunismului. o cuprinzătoare discuţie privind realizarea noilor capacităţi de producţie proiectate, dintre care unele se află de acum în con­­trucţie. Ele stat examinate pe îndelete de tovarăşul Nicolae Ceauşescu pe machete şi planşe, proiectele fiind apoi confrun­­tate cu realitatea de pe teren. Directorul general al Centrului­­ naţional al industriei aeronau­tice române, ing. Teodor Zamfi­­rescu, relevă, în cadrul acestui dialog că marea platformă indus­trială a fost concepută avîndu-se în vedere criteriile de eficienţă economică stabilite de condu-­­­cerea partidului,, precum şi ide­­ea integrării cercetării şi învă­­ţămîntului de specialitate cu producţia. Principalele fabrici şi secţii au fost amplasate pe firul unui flux tehnologic judi­cios, iar utilităţile şi dotările aneiie — în aşa fel incit să poa­tă servi întreaga platformă. Apreciind strădaniile depuse în acest sens de specialişti, to­varăşul Nicolae Ceauşescu face, în­ acelaşi timp, observaţia că, în forma propusă, platforma ar u­rma să ocupe prea mult teren agricol fertil şi cere ca ampla­sarea unora dintre obiective să fie prevăzută. Secretarul general al­­ partidului, împreună cu to­varăşii din conducerea de partid care ii însoţesc, cu specialiştii, cercetează întreaga zonă adia­centă, pina la marginea cartie­rului Băneasa, in cadrul dialo­gului purtat aici preconizîndu-se soluţii variate pentru a se asi­gura o platformă cit mai com­pactă, cit mai judicios grupată, pentru a se evita orice risipă de teren. In acest context, a fost discutată, între altele, şi ampla­sarea in acest perimetru a Fa­cultăţii de aeronautică a Po­litehnicii bucureştene şi a Institutului de cercetări şi pro­iectări de profil, tovarăşul Nicolae Ceauşescu subliniind din nou necesitatea de a se asi­gura o integrare efectivă între activităţile de invăţămint, cer­cetare şi producţie. Secretarul general al partidului, poposind la grupul şcolar al întreprinde­rii, ce pregăteşte cadrele de muncitori şi tehnicieni pentru noile obiective a cerut ca toţi studenţii şi elevii să-şi însu­şească deprinderi practice în specialitatea lor şi în primul rind, să înveţe pilotarea diferi­telor tipuri de aeronave. La despărţire, secretarul ge­neral al partidului­ a formulat cuvinte de apreciere la adresa vrednicului colectiv de la între­prinderea de avioane Bucureşti pentru realizările pe care le-a obţinut în ultimul an în dez­voltarea şi diversificarea pro­ducţiei. In continuare, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a oprit în cartierul Herăstrău, unde a ex­a­­minat, împreună cu edilii, dife­rite variante privind sistemati­zarea acestei zone a Capitalei. îl realizează în 14 ţări este mult superior importului la care re­curge acum întreprinderea. Gazdele relevă,­­de asemenea, faptul că prin reorganizarea fluxului tehnologic in secţiile de bază, prin echiparea lor cu in­stalaţii moderne, 85 la sută din sporul producţiei industriale se realizează astăzi pe seama creş­terii productivităţii muncii, iar prin reproiectarea a 60 de tipo­­variante de instalaţii, introdu­cerea de echipamente electroni­ce modulare de concepţie pro­prie şi prin tipizarea şi miniatu­rizarea unora dintre produse sau părţi componente, consumul specific de metal a fost diminu­at cu 50 la sută. Mulţumind­­ pentru valoroasele indicaţii — care au constituit in toţi aceşti ani un preţios în­dreptar in activitatea Întreprin­derii, spre o înaltă eficienţă ilustrată prin creşterea produc­tivităţii muncii, reducerea chel­tuielilor de producţie, sporirea producţiei marfă şi, in ultimă instanţă, prin creşterea produc­ţiei nete , gazdele subliniază cu deosebită satisfacţie că as­tăzi ,,Automatica” este ceea ce secretarul general al partidului a cerut cu cinci ani în urmă : furnizorul general de echipa­mente şi instalaţii de automati­zare care asigură 60 la sută din producţia unor asemenea insta­laţii realizate in ţara noastră, în continuare, Ion Avram, ministrul industriei construcţi­ilor de maşini, prezintă cîteva produse reprezentative pentru viitorul profit al întreprinderii: instalaţia de cântărire şi dozare automată (utilizată in industria siderurgică şi industria materia­lelor de construcţii) si automa­tul programabil, produs repre­zentativ pentru tehnica de vîrf, solicitat in diferite sectoare şi, îndeosebi, in industria construc­ţiilor de maşini. Aceste instala­ţii, recent distinse cu diplome la o expoziţie de la Budapesta, sunt realizate intr-o concepţie tehnologică nouă. O suită de trei instalaţii de dozare şi cân­tărire, aflate in expoziţie, ilus­trează preocupările larg mani­festate in direcţia tipizării, fia­bilităţii şi miniaturizării produ­selor. Sunt prezentate in continuare echipamente de automatizare destinate unor obiective indus­triale in construcţie, intre care o cameră de comandă pentru Combinatul petrochimic de la Borzesti, echipamente solicitate de Combinatei chimie de la Mi­dia si de întreprinderea de an­velope de la Zalău, echipamente de antrenare pentru mașinile­­unelte cu complexitate ridicată, intri­­care noul carusel cu dia­metrul de 16 m, precum și pro­duse destinate unor beneficiari din R.S. Cehoslovacă, R.P.D. Coreeană, S.U.A. şi Nigeria. In secţia următoare, gazdele informează despre preocupările şi realizările lor in domeniul controlului. Aici, secretând ge­neral al partidului recomandă (Continuare in pag. a 3-a) La „Automatica", puternică unitate a industriei constructoare de maşini v/V în mijlocul constructorilor de avioane româneşti Vizita începe la întreprinderea de avioane, unitate reprezenta­tivă a industriei bucureştene, unde secretarul general al par­tidului este întâmpinat de tova­răşii Ion Dincă, viceprim-minis­­tru al guvernului, ministrul con­strucţiilor industriale, şi Ion Avram, ministrul industriei con­strucţiilor de maşini. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu este salutat cu deosebită căldu­ră, cu entuziasm de muncitorii unităţii, care aplaudă îndelung, cu însufleţire, scandează ,,Ceauşescu — P.C.R.“, îi oferă secretarului general al partidu­lui flori, exprimîndu-şi bucuria de a-l avea ca oaspete, mulţu­­mindu-i pentru atenţia pe care o acordă activităţii lor, ce reia, la scara industriei socialiste şi pe un plan calitativ superior, o remarcabilă tradiţie românească. Directorul întreprinderii, in­ginerul Nicolae Gugui, prezintă, in prima parte a vizitei, cîteva din realizările obţinute de co­lectivul unităţii, puternic mobi­lizat de sarcinile de mare răs­pundere ce i-au fost încredin­ţate la precedenta vizită, efec­tuată aici de secretarul general al partidului cu un an în urmă. Pe o platformă un aer liber este expusă, între altele, cea mai recentă realizare a colecti­vului de aici : prototipul unui avion utilitar destinat agricul­turii, echipat cu motor cu pis­­ton, IAR-827, „Dacic“, a cărui producție în serie va începe în curând. Sunt prezentate, tot aici, caracteristicile tehnice ale unui prototip similar, de capa­citate sporită, care urmează să fie dotat cu motor turbo­­propulsor. Reţine, de asemenea, atenţia o nouă variantă, cu destinaţie sanitară, a avionului BN-2 (Is­lander). Gazdele raportează, tot­odată, că s-a trecut la executa­rea reparaţiilor integrale ale a­­vionului de pasageri, AN-24. In acest scop a fost asimilată pro­ducţia de echipament, aparatură de bord, piese dintre cele mai variate, de mare complexitate, pentru industria aeronautică, prezentate, dealtfel, pe larg, in halele de producţie, unde secretarul general al parti­dului se opreşte cu interes, e­­xaminind rezultatele practice ale eforturilor de creaţie tehnică ale talentatului colectiv bucureştean, în cadrul dialogului purtat aici sunt abordate probleme pri­vind specializarea şi cooperarea unor întreprinderi, amplasarea unor noi secţii în vederea asigur­­rării unei eficienţe superioare în realizarea aparaturii comple­xe ce echipează diferitele tipuri de aeronave, într-una din hale are loc un moment semnificativ al acestei vizite. Adresindu-se unui grup de muncitori, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se interesează de progresele pe care le-au obţinut în stăpînirea complicatei tehnici pe care o implică producţia, de avioane. Muncitorii il asigură pe secretarul general al partidului că vor face totul pentru ca indus­tria aeronautică românească, ce dispune în prezent de utilaje şi maşini moderne, să se dezvolte cit mai repede. — Avem o tradiţie, tovarăşe secretar general, intervine un muncitor mai vîrstnic, am făcut noi şi altă dată lucruri grele, o să ne descurcăm şi acum, mai ales că avem maşini bune ! Complexitatea crescindă a sarcinilor încredinţate acestui co­lectiv ce se străduieşte să aducă industria aeronautică din ţara lui Aurel Vlaicu şi Traian Vuia la cel mai malt nivel calitativ este ilustrată şi de­­Celelalte mo­mente ale vizitei, in cadrul cărora tovarăşului Nicolae Ceauşescu ii sunt prezentate, la faţa locului, în hale şi hangare, modul in care a fost organizată producţia, astfel incit să se ob­ţină o eficienţă cit mai ridicată şi in această activitate. Se re­levă, intre altele, că avioanele din familia BN-2, aflate în pro­ducţie, sunt tone apreciate pe piaţa internaţională, fiind solici­tate de firme din numeroa­se ţări. In bune condiţiuni se desfăşoară şi cooperarea cu firma „British Aerospace“, pentru care întreprinderea bucu­­reşteană a asimilat o serie de subansamble de ridicată , tehni­citate, într-una din hale este examinat modul in care a fost conceput fluxul de fabricaţie a avioanelor BAC-1­ U, pe care întreprinderea bucureşteană va începe, în curînd, să le realizeze, în cooperare cu firma britanică. Producţia unor subansamble şi piese pentru acest tip de avion a început, de altfel, potrivit in­dicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, de mai multă vreme, pe spaţiile existente, partenerul britanic fiind mulţumit de cali­tatea acestora. Specialiştii în­făţişează aici, pe larg, măsurile preconizate pentru ca, în coope­rare cu firma engleză, să se asigure un ritm ridicat de fa­bricaţie, grăbindu-­se procesul de integrare a acestui avion de cursă medie in producţia între­prinderii. în legătură cu aceasta, are loc La „Automatica", întreprindere care contribuie la promovarea tehnicii de vîrf Următorul moment al vizitei de lucru are loc la „Automati­ca“, puternică unitate a indus­triei constructoare de mașini, care prin activitatea sa contri­buie în mare măsură la promo­varea tehnicii de vîrf, în diferite ramuri ale economiei naţionale. Reîntâlnirea Cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu constituie, ca de fiecare dată, un nou prilej de exprimare a dragostei neţăr­murite pe care colectivul acestei întreprinderi bucureştene o nu­treşte, asemenea întregului nos­tru popor, faţă de partid, faţă de secretarul său general. Sutele de muncitori veniţi in întimpi­­nare scandează îndelung : „Ceauşescu — P.C.R.“. Un mo­ment emoţionant are loc la in­trarea in întreprindere, unde, un grup numeros de copii îl în­conjoară cu entuziasmul carac­teristic vîrstei pe conducătorul partidului şi al statului, ofe­­rindu-i flori. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu ii îmbrăţişează cu dragoste pe mulţi dintre copiii prezenţi la această întîlnire, cu acea dragoste părintească pe­­ care o manifestă faţă de toţi copiii ţării. Dialogul de lucru începe in cadrul secţiei a VI-a de echipa­ment electric, în ambianţa unei sugestive expoziţii ilustrînd profilul de fabricaţie actual şi tendinţele de dezvoltare a acesteia, tendinţe orientate în special spre producţia de e­­chipamente electronice. Rapor­tând că întregul colectiv al „Automaticii“ se străduieşte să realizeze cu simţ de răspundere indicaţiile date de secretam­ general al partidului la prece­denta vizită, directorul între­prinderii, Liviu Reghege­anu, arată că principala sarcină tra­sată — creşterea pina în 1980 a volumului producţiei mijloace­lor de automatizare la 1 miliard lei — va fi depăşită cu 50 mili­oane lei. Referindu-se, apoi, la indicaţia privind creşterea apor­tului creaţiei tehnice originale în vederea reducerii efortului valutar necesar procurării mij­loacelor de automatizare din străinătate, directorul între­prinderii arată că in ultimii ani au fost asimilate 57 noi tipuri de instalaţii complexe de auto­matizare, cu un aport valutar de peste 100 milioane lei. El men­ţionează, totodată, că volumul exportului pe care „Automatica*1 Cei mici şi infinitul mare al profesiei părinţilor — Bună ziua, Marius Stan­ci­ulescu. •— Bună ziua■ — Nu pari surprins de vizita mea. — Sînt obişnuit cu ziariştii de' acum 10 ani, de cînd am deve­nit cel de-al 20 000 000-lea locui­tor al ţării... — Aşa ! Deci, anul acesta, pe 20 iunie împlineşti 10 ani. Spune-mi, Marius, ce ştii des­pre profesia părinţilor tăi ? — O mulţime de lucruri. Ta­tăl e maistru la IPMPR, o fa­brică cunoscută nu numai nu Piteşti ci în toată ţara. Acolo se construiesc poduri gigant. Iar tata este un om harnic şi foar­te priceput. Mama este profe­soară şi formează oamenii pen­tru viată■ fi iubesc şi ii respect pe amindoi. Sunt interesante întotdeauna, în conversaţia cu cei­ mici, su­biectele legate de profesia pă­rinţilor lor pentru că se deschid larg nişte ferestre prin care putem privi departe, pină la concepţia despre muncă, edu­caţia şi viaţa familiilor respec­tive. Căci profesia reprezintă legătura noastră esenţială cu colectivitatea în care existăm. Datorită lui Marius am avut satisfacţia unor convorbiri re­velatoare din acest punct de vedere la Şcoala generală nr. 12 din Piteşti, unde învaţă acest băiat isteţ care, in urmă cu 10 ani, devenea al 20 000 000-lea lo­cuitor al ţării. — înţeleg, Marius, că părinţii tăi muncesc foarte mult. Tu cum ii ajuţi ? — invăţind. Dacă eu iau note bune la şcoală — şi am numai 9 şi 10, lor le rămine timp pen­tru odihnă, nu trebuie să-şi ba­tă capul şi cu mine. Toţi copiii din şcoala noastră fac la fel, veniţi şi-o să vă convingeai. Consemnez dialoguri fugare. — Cum te cheamă ? — Ana. — Şi ce este tatăl tău ? — Petrochimist. — Dar tatăl tău, Andrei ? — Sudor la autoturisme. Şi maşina noastră tot el a făcut-o. Aşa să ştiţi. Ce frumos ştiu să se joace copiii ! Fiecare copil este o ex­clamaţie a bucuriei de a trăi. Foamea de cunoaştere din ochii lor soarbe lumea şi o adaugă frunţii lor. Uimitor pentru un adult, dar vorbele lor poartă încărcătura unor judecăţi­­de valoare şi văniii nu o dată stu­pefiat cită logică este în ceea ce spun. — Tatăl meu are o profesie foarte frumoasă, spune Viorel Cristian Gecui, dintr-a IV-a. Ca profesor de educaţie fizică îi ajută pe copii să se dezvolte in armonie şi sănătate. La fel şi mama, care ştie o mulţime de lucruri despre microbi şi bacterii. — Tu eşti băiat mare, Viorel, ai 10 ani. Ştii ce reprezintă anul 1979 pentru voi copiii ? — Da. Este Anul internaţio­nal al copilului. — Şi ce înseamnă asta ? — Înseamnă că toţi copiii lu­pii ar trebui să trăiască feri­ciţi. Să nu mai fie foame pe pămint şi nici arme. —­ De unde, ştii tu despre toate acestea ? — De la mama, de la tata, de la­­ televizor. Dacă noi suntem­ aici fericiţi, trebuie să fie toţi copiii lumii. Aşa este drept, nu? Recreaţia s-a terminat. Opt copii au rămas să-mi fie inter­locutori. Au luat o mină seri­oasă şi ridică mina ca la clasă să-mi răspundă la întrebări. — Mă numesc Andreea Bor­deianu, am 9 ani şi sunt în clasa a IVI-a. Tata este director la ÎCSAP. Mama este juristă. Ta­ta munceşte foarte mult, este harnic şi îndrumă bine între­prinderea. — Mă numesc Nicolae. Zăr­­nescu, sunt elev in clasa a IV-a şi am 10 ani. Părinţii mei sunt actori şi au cea mai frumoasă profesie din lume. Incintă su­fletul oamenilor, ii pot aduce de la tristețe la bucurie. Am. văzut asta cu ochii mei, la teatru. — Ba eu cred că cea mai fru­moasă meserie este aceea de petrochimist. De cite ori merg la tata id combinat parcă sunt într-o lume ’de povești. Si nu numai la el în atelier. Am fost şi in sala aparatelor şi in sala balanţelor. Scu­zaţi-mă, mă nu­mesc Andrei Teodoru Tiriţă şi am 10 ani. Ii văd pe cei mai mici cum se frămintă aşteptind să fie între­baţi. Amalia Vlad îmi spune dintr-o suflare că are 8 ani şi numai note bune. Părinţii sunt profesori. Vrea să se facă doc­toriţă pentru că „am datoria să-i ajut pe oameni“. Răspunsuri tulburătoare. La 8 ani, Amalia se simte implicată, datoare să aducă pe lume bu­curie răsplătind astfel bucuria cu care a păşit pe porţile vieţii, porţi larg deschise de părinţii ei, de toţi cei care văd in co­pilul de azi constructorul sau savantul de miine, pe cei care sint şi trebuie să fie cons­tructori ai fericirii copilăriei. Le-am mulţumit tuturor — şi lui Marius in primul rînd, pen­tru că m-a îndemnat să-i cu­nosc pe colegii săi de genera­ţie. în drum, m-am oprit in poarta unei grădiniţe. O revăr­sare de uniforme albastre şi fundiţe roşii roind in jurul to­varăşei devenită, preţ de ci­te­va ceasuri pe zi, „cel mai mare peste toni ", depozitarul tuturor jocurilor. Spre bucuria lor, spre liniştea noastră că în răstimpul in care noi făurim bunurile materiale mlădiţele noastre cresc sănătoase şi fericite sub soare, se încălzesc la flacăra bucuriei. Trec in revistă cîteva date puse la dispoziţie de edilii piteş­­teni : in limbajul cifrelor poţi lesne desluşi şi aici, în acest colţ de ţară, dragostea şi grija cu care sunt înconjurate vlăsta­rele noastre. Citesc : pentru cei 30 000 copii s-au realizat 6 260 locuri in cămine şi grădiniţe, s-au construit 582 săli de clasă, 139 ateliere şcolare, au fost ame­najate numai in anul trecut 22 terenuri de joacă. Citesc şi un gind de recunoştinţă mi se în­dreaptă către toţi părinţii, sau viitorii părinţi care cu migală şi sudoare veghează la destinul copiilor, împlinesc această fan­tastică construcţie umană. Emil Munteanu C­OPIII, VIITORUL PATRIEI (Urmare din pag. 1) Cele mari sau, mai exact, ele nu ajung. Aici, trebuie procedat concret, prin luarea de măsuri atît de ordin material cit, şi de ordin moral. Este spiritul în care acţionează societatea noastră. Femeia este ocrotită prin lege în timpul gravidităţii şi în pe­rioada postnatală, avînd latitu­dinea: să-şi schimbe locul de muncă, dacă el implică eforturi fizice sau dacă se semnalează riscuri de toxicitate. Ea benefi­ciază de un concediu pre şi post­natal de 112 zile şi de alte faci­lităţi largi pentru a-şi îngriji copiii. întreaga asistenţă medi­cală, fie că e vorba de mame din mediul urban, fie că e vorba de cele din mediul rural, se acordă in mod gratuit de către stat. Să consemnăm, ca un semn al vremurilor in care trăim, că, în momentul de faţă, aproape totalitatea naşterilor au loc în instituţii sanitare. Să ne aducem aminte de­ mamele noastre şi de împrejurările vitrege în care ele ne-au adus pe lume. Abnegaţia lor eroică constituie o pagină încheiată. Mamele moderne au la dispoziţie un univers modern care le ajută să-şi ducă la bun sfirşit sacra lor misiune de a ne perpetua neamul. Cîteva cifre vor contura mai exact acest ta­blou. Avem, la ora actuală, 5 600 de aşezăminte de sănătate şi, in cadrul lor, 10 000 de paturi pen­tru nou-născuţi. Şi avem 30 000 de medici dintre care o bună parte se dedică exclusiv copii­lor; în ultimii 25 de ani, numă­rul medicilor pediatri s-a dublat. Cit despre stimulentele mora­le, ele au fost pentru prima oară instituite în socialism, gloria maternă şi eroismul matern fi­­gurînd printre distincţiile cele mai importante acordate de stat. Astăzi, copiii care se­ nasc la noi nu numai că au toate şansele de a supravieţui, dar au asi­gurate toate posibilităţile de a se împlini şi de a ajunge oameni in rînd cu lumea. N-a fost, bine­înţeles, dintotdeauna aşa. In 1932, în ţara noastră, din 1 000 născuţi vii, circa 200 — 300 mureau în primul an de viaţă. Proporţia era de patru ori mai mare decit în ţările avan­sate. Lucrurile nu se opresc aici ; din cinci născuţi vii, numai 3 atingeau pragul maturităţii. As­tăzi, la noi, mortalitatea infan­tilă a scăzut­ extrem de mult, apropii­ndu-se de nivelul statelor cu indici optimi. Dealtfel, cu toate că a crescut atît de specta­culos durata medie de viaţă, avem însă o populaţie de tip tînăr. Numărul copiilor de vîrstă şcolară, de exemplu, trece simţi­tor de 3,4 milioane. La aceasta trebuie adăugaţi copiii pină la 6 ani, foarte numeroşi şi ei. Cum se explică această mira­culoasă schimbare de planuri ? Răspunsul este simplu : la noi, Viaţa — viaţa, in genere, dar cu atît mai mult cea a tinerelor mlădiţe umane — este conside­rată azi un suprem şi intangibil capital. Relevam că în politica noastră demografică, creşterea calităţii vieţii, cu tot ceea ce presupune acest proces, se în­scrie ca un compartiment funda­mental. Şi este absolut evident că Îmbunătăţirile continue care se înregistrează pe acest plan, răsfringindu-se pozitiv asupra condiţiei părinţilor, inituroase în acelaşi mod şi existenţa copiilor. De pildă, dacă o familie primeşte un apartament nou — şi in acest cincinal se dau în folosinţă apar­tamente noi de ordinul a 1 mi­lion — şi copiii vor avea parte de mai mult confort. Creşterea, pe de altă parte, a retribuţiei dă oricărui părinte putinţa de a-şi îmbrăca mai bine odraslele, de a le hrăni mai consistent. Societatea noastră n-a consi­derat însă suficientă această con­diţionare, să-i spunem indirectă. Ea dă familiilor, îndeosebi celor numeroase, un sprijin material direct pentru a-şi creşte cores­punzător copiii. S-a calculat că, din 1950 şi până azi, cheltuielile făcute de stat pentru o familie s-au mărit de 15 ori, ajungînd la însemnata sumă de 11 000 de lei pe an. Formele pe care le îm­bracă acest efort financiar sunt extrem de diverse. Cea mai im­portantă o constituie alocaţiile lunare. Au trecut mai bine de douăzeci de ani de cînd s-au introdus. Eie au crescut simţitor in ultimul deceniu, atît prin spo­rirea cuantumului lunar cit şi prin ridicarea pină la 16 ani a virstei pentru care se acordă. Va rămine memorabilă hotă­­rîrea luată la sfirşitul anului trecut, la propunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, de a se spori alocaţiile pe seama cheltuielilor militare. Gestul marelui şi înţe­leptului nostru bărbat de stat, dincolo de semnificaţia lui ime­diată, apreciată cum se cuvine de către toţi părinţii şi de către toţi copiii din România, are şi un înţeles mai general. Dacă toţi şefii de stat ar proceda la fel, privirile omenirii ar deveni mai senine. Revenind la concepţia după care ne călăuzim în rezol­varea problemelor vitale pentru creşterea tinerelor generaţii, e necesar să arătăm că acestea au asigurate nu numai condiţii ma­teriale pentru o existenţă dem­nă ei dispun şi de mijloace tot mai perfecţionate pentru a se forma in lumina exigenţelor ac­tuale. Să notăm, in această or­dine de idei, cîteva date cu­ ca­racter de reper. Avem, în mo­mentul de faţă, aproape 30 000 de unităţi de învătţămint, din care 13 5­10 de grădiniţe şi 14 500 de scoli generale. In anul în curs, editurile au scos de sub teascuri 923 de titluri, manuale care s-au tipărit în 31 500 000 de exemplare şi s-au distribuit ele­vilor în mod gratuit. Pentru a completa imaginea, să punem în evidenţă ceea ce se ştie mai, pu­ţin şi anume că statul cheltuieşte anual, în materie de instrucţie, cite 1 800 de lei pentru un preş­colar : cite 1 858 de le­i pentru ui­ elev din ciclul primar şi gim­nazial : cite 3 963 de lei pentru un elev de liceu. Grăitoare ci­fre.­ Ele nu pot oferi însă decit echivalentul cantitativ al preo­cupărilor societăţii în domeniul educaţiei. Or, aspectele care ne confrun­tă aici sunt cele precumpănitor calitative. Afirmăm cu tărie că ele îşi găsesc o dezlegare po­trivită. Afirmăm că învăţămîntul nostru, conectat continuu la im­perativele societăţii şi ale epocii, formează oameni cu înaltă pre­gătire, cu un profil spiritual şi etic de o ţinută ireproşabilă. La noi se învaţă de timpuriu alfa­betul muncii şi­ al modestiei. La noi se dezvoltă din fragedă vîrs­tă gustul pentru creaţie. Absolut cu titlu informativ arătăm că în şcolile româneşti funcţionează aproape 30 000 de cercuri de creaţie, în domeniul artei sau al tehnicii, pe care le frecventează peste 540 000 de şcolari. La noi se urmăreşte evitarea unilatera­­lizării. In timpul liber, copiii par­ticipă la activităţi care le dez­voltă simţul frumosului, le şle­­fuesc gustul, le sensibilizează percepţia. Să fie oare o întim­­plare că în etapa a II-a marelui festival naţional „Cîntarea Româ­niei“ sunt angajate şi peste 50 000 de formaţii pioniereşti ? La noi, copiii sunt crescuţi incă de pe băncile şcolii in spiritul armo­niei şi înfrăţirii. Ei învaţă de mici să-şi iubească cu o dragoste sfintă patria în care s-au năs­cut şi care le dă un nume. La noi sunt condamnate, prin lege, şovinismul, rasismul. Noi avem larg deschisă inima şi porţile pentru tot ceea ce a creat va­loros omenirea olărind, la rin­­du-ne, cu largheţe,, din patrimo­niul culturii naţionale celor ce vor să ne cunoască. Parte Integrantă a politicii ge­nerale a partidului şi statului, măsurile luate în sprijinul creş­terii şi afirmării tinerelor ge­neraţii demonstrează convingător o viziune umanistă şi o gîndire realistă, clarvăzătoare. Pentru noi, copiii, modul in care cresc, constituie o puternică sursă de optimism. Prin tot ceea ce repre­zintă ca virtualităţi — făclieri care vor prelua de la genera­ţiile actuale misiunea de a înăl­ţa patria, de a-i spori şi apăra valorile, independenţa şi suve­ranitatea, de a se afirma cu demnitate în concertul lumii de miine — copiii noştri ne întăresc încrederea în viitor. Ii ocrotim și-i creștem menindu-i marilor împliniri. CREȘTEREA FONDURILOR ALOCATE DE STAT PENTRU ÎNVĂȚĂMÎNT (mii lei) 16064000 •**.»*$ a, :?***$■ ■****£. 1949'*: **•... tov jB 030 200 1 ’ pm 1978 in­ Mhii „România liberă" SPORIREA ALOCAŢIILOR PENTRU COPII ÎN ACTUALUL CINCINAL

Next