România Liberă, iulie 1979 (Anul 37, nr. 10786-10811)

1979-07-02 / nr. 10786

, 475 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare . MI EROU AL LUPTEI PENTRU DREPTATEA $1 LIBERTATEA 10« Acum, la 475 de a­nii de la po­­gorirea sa în cripta de la Putna, înţelegem şi mai limpede că Ştefan cel Mare nu» s-a stins odată cu dispariţia fizică, n-a in­trat în uitare, ci, dimpotrivă, a sporit mereu în istoriei şi a lumi­nat conştiinţele, asemenea soare­lui strălucitor în veac., De multe nu ne putem închi­pui fără ctitorească lui ocîrmui­­re. Cum nu ne puteau închipui nici fără Burebista şil Decebal, fără Mircea cel Bătrîn, fără Mihai Viteazul, fără Hlorea, fără Avram Iancu, fără Băncescu ori fără Eminescu. Şi aceasta pentru că Ştefan Vodă a fost vrednic cîrmuitor şi bun gospodar, ostaş viteaz şi diplomat iscusit, iubitor de dreptate şi libertate. In primăvara acelui an 1457, foarte tânărul voievod a primit încuviinţarea ţării de a o scîrmui şi pentru că îndată s-a gîndit „de mai mari lucruri să facă“, tînărul Ştefan s-a înscris printre acei voievozi care au desimi­s o eră nouă în istoria poporului român şi chiar a Europei. A fost Ştefan Vodă un bun gospodar, care s-a îngrijit de rodul ogoarelor şi de sporul ta­­mazlîcurilor de vite, de belşugul podgoriilor, de dulceaţa mierii şi mireasma fagurilor din prisăcile Moldovei. S-a străduit pent­ru creşterea oraşelor şi a tîrgurilor, pentru paza drumurilor şi mar­şul tihnit al caravanelor negus­toreşti, ca slobode şi nevătămate să umble, numai vămile să le plătească deplin, întru îndestu­larea ţării. Cu grea osteneală şi cu mare cheltuială a întărit Ştefan- Vodă cetăţile de la hotare şi din inima ţării şi altele noi a construit, în toate a pus pîrcă­­labi, plăieşi şi străjeri, cu străş­nicie să le păzească. Totodată, cum zice Ureche cronicarul, „a împărţit oştii sale steaguri şi au pus hotnogi şi căpitani“, aşa după cum arme bune a cumpă­rat de la Bistriţa ori Braşov şi, chiar tunuri a încropit pentru oştirea lui care ajunsese să numere peste 40 OOO. A fost Ştefan Vodă diplomat iscusit, „întreg la fire, neleneş şi lucrul ştia a-l acoperi; şi unde nu gîn­­dai acolo îl aflai.“­cum îl zugră­veşte acelaşi Grigore Ureche. A ţinut bună prietenie cu secuii, avindu-i alături în bătălia cea grea de la Vaslui. A pus de mai multe ori domnitori prieteni în Tîrgovişte, cetatea de scaun fră­ţească, în ţară frăţească. Şi-a luat sie-şi doamnă pe Maria Voichiţa, fiica lui Radu cel Fru­mos, iar ca urmaş l-a lăsat pe Bogdan cel aprig la fire, zămislit dintr-un moldovean şi o mun­­teancă. S-a certat din arme cu Mateiaş Craiul Corvinul, cînd s-a arătat acesta ocrotitorul lui Pe­tru Aron, dar apoi prieteni buni s-au­ numit, primind în dar Ch­eiul şi Cetatea de Baltă, săla­­şuri transilvane pentru un voie­vod ca dînsul, care se vădea cu faimă apărător al întregului spa­ţiu românesc. Aceeaşi demnă şi iscusită purtare a avut-o şi faţă de craiul polon , cînd acela a pornit spre el cu gînduri rele l-a primit cu ascuţiş de spadă şi a surpat peste cavalerii lui ste­jarii din Codrii Cosminului. Se află in cronica lui Ureche un pa- Dumitru Almaş sat de o splendidă frumuseţe morală despre înfăţişarea poli­ticii şi diplomaţiei lui : „Ştefan Vodă, lăsînd inima cea nepriete­nească, s-au împăcat cu craiul leşesc şi mare legătură au făcut, nu că doară s-au temut de pu­terea lor (...) ci pentru ca să cunoască toată creştinătatea că n-a fost dinspre dînsul începă­tura (războiului) ci craiul fără cale şi fără ştire, au venit asupra lui...“ N-a căutat pricină nimănui, dar nici n-a îngăduit cuiva să-i calce hotarul. Căci a fost Ştefan cel Mare un bun comandant de oşti şi un luptător viteaz. La Baia şi la Rîmnic, la Vaslui şi la Războieni, la Cetatea Neam­ţului şi a Sucevei sau la Dunăre, oştenii sub a lui ocîrmuire au dat bătălii cu răuvoitorii, neprie­tenii şi cotropitorii. L-a înfruntat cu ascuţiş de spadă pe însuşi Mahomed al II-lea — Cucerito­rul, de care se temea întreaga Europă. După ce i-a răpus oştile în bătălia de la Vaslui, a chemat pe toţi craii apusului să ridice arma împotriva sultanului, îm­potriva acelei primejdii obşteşti asigurîndu-i că acum e momen­tul, căci „noi i-am tăiat mina cea dreaptă“. Mult l-au lăudat capetele încoronate ale Europei. Papa Sixt al IV-lea, de pildă, îi scria : „Faptele tale sâvîrşite pînă acum cu înţelepciune şi vitejie (...) au adus atîta celebri­tate numelui tău, incit este rostit de toţi şi eşti în unanimitate foarte lăudat“. Cronicarul polon Dlugosz îl ridica în rîndul ma­rilor comandanţi de oşti : „Cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpînirea lumii şi, mai ales, funcţiunea de coman­dant şi conducător împotriva otomanilor“. Contemporan cu Leonardo da Vinci şi Michelangelo, cu Ma­chiavelli şi Erasmus, cu Lorenzo Magnificul, cu Vasco da Gama şi Cristofor Columb, Ştefan Vodă a stat de strajă aici, la Dunăre şi Carpaţi, în timp ce aceştia a­­veau răgaz de a crea opere nemuritoare, de a se putea avîn­­ta pe targuri atlantice întru cu­noaşterea globului şi descoperi­rea „lumii noi“. A stat sprijinit în spadă aşa cum stă în bronzul din Piatra Neamţ dar n-a şovăit nici o clipă în strădania de a în­frumuseţa Moldova. Căci a fost Ştefan Vodă şi un mare ctitor. Din a lui poruncă s-a zidit şi zugrăvit Voroneţul şi Neamţul, Popăuţii, Tazlăul şi Putna ; din porunca lui diecii şi caligrafii au miniaturizat artisticele manus­crise care fac astăzi fala cîtorva biblioteci din lume. Aici, în a­­ceste lăcaşuri de cultură, a pus el să se coasă broderii cu aur, argint şi perle. Aici a strîns vase scumpe, măiestrit lucrate. Iar zugravii cei iscusiţi i-au scris tot cu aur şi purpură chipul în fresca ctitorilor, aşa după cum cusătoarele l-au înveşnicit­­cu acul în fir de aur şi fir de mă­tase. Firesc era ca Ocirmnuitorul, Diplomatul, Gospodarul, Oştea­nul, Ctitorul, Omul Ştefan Vodă să se aşeze întru sâlăşuire în­ istoria şi conştiinţa poporului român ca un erou, ca un simbol şi ca o lumină, iar cînd „cu mare laudă au murit, marţi iulie 2, 1504“, scrie Grigore Ureche, iar ţara l-a îngropat „cu multă jale şi plîngere în mînăstire, la Putna“, nu l-a aşezat spre uitare ci numai spre eternă amintire. încă din contemporaneitate figura lui, personalitatea lui s-a impus. O dovedim cu izvodirea noianului de legende în care Ştefan Vodă este erou de neuitat. Descriind săvîrşirea din viaţă, Ureche cronicarul notează cu pana muiată în lacrimi : „Atîta jale era, de plîngea toţi ca după un părinte“, ca să constate cu legitimă mindrie, că, „după moartea lui pînă astăzi îi zic sfîntul Ştefan Vodă, nu pentru suflet... că el încă au fost om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carele nime din domni, nici nainte nici după aceea, l-au ajuns“. Prezenţa personalităţii lui Ştefan cel Mare s-a concretizat in conştiinţa noastră, a celor din era socialistă şi prin monumen­tele ridicate la Vaslui, la Piatra Neamţ, prin măreţia statuie ecvestră din bronz ridicată, a­­colo, pe Dealul Cetăţii Suceava. Voievodul stă, solid şi demn, pe calu-i măreţ, şi-şi înalţă buzdu­ganul spre cerul dreptăţii şi al libertăţii. Privind-o, de departe, cum se ridică falnică deasupra zării şi a noului oraş Suceava, minunat ctitorit de noi cei de azi, statuia aceasta avînd ca so­clu nu numai stîlpul de marmu­ră roz-albă, ci tot promontoriul cetăţii din care 47 de ani a ocîr­­muit ţara şi a impresionat lumea îţi vin în minte, fără să vrei, stihurile, populare : „Ştefan Ştefan Domn cel Mare / Seamăn pe lume nu are / Decit numai mindrul soare...“ Pagina a 2-a — 2 iulie 1979 * Muzeul de istorie a municipiului Bucureşti organizează astăzi 2 iulie, ora 18, la sediul său din Bd. „1­848“, evocarea „Ştefan cel Mare şi Bucureştii“, cu ocazia împlinirii a 475 de ani de la moartea gloriosului voievod român. * O consfătuire pe tema : „Cercetări etnogra­fice şi folclorice“" a fost organizată de muzeul din oraşul Gheorghieni, judeţul Harghita ca o sinteză a ultimelor cercetări de folclor realizate pe meleagurile harghitene. * în sala „Arta“ a Muzeului judeţean din Vaslui s-a deschis o expoziţie cu 43 de desene ale cunoscutului caricaturist Cik Damadian intitu­lată : „Vaslui — Bir­lad — Huşi“.­­ * La Borsec a fost dat în folosinţă un nou club al tineretului care şi-a început activitatea cu o seară de muzi­că şi poezie patriotică. * O expoziţie cu vînzare de pictură şi grafică s-a deschis la galeria „Arta“ din Braşov. Expo­natele aparţin artistului plastic braşovean Efti­­mie Modîlcă. * La Teatrul de stat din Sibiu a avut loc pre­miera unui spectacol de poezie şi muzică popu­lară veche sub titlul „De viaţă, de dragoste, de moarte“ în regia Nicoletei Toia, cu muzica lui Doru Constantiniu. * In judeţul Ilfov, s-a încheiat cea de-a 5-a ediţie a Festivalului-concurs de poezie patrio­tică, intitulat „Viitor de aur ţara noastră are". Juriul concursului, format din cunoscuţi poeţi, au acordat următoarele premii ale festivalului : I — Ion Eremia, muncitor din Buftea, II — Doina Neagu, elevă din Bolintin-Vale, şi Gheorghe Do­­bre, muncitor din Urziceni, III — Iulia Brînzei, bibliotecară din Brăneşti, şi Silvian Floarea, elev din Hotarele. * Holurile Casei de cultură a sectorului 4 din Bucureşti găzduiesc expoziţia de pictură a artis­tului amator Ştefan Neagu de profesie ener­­getician. U­NA PE ZI de MATTY //,ll ‘ A­­h '///'/ ** — ...Troiene, Mona, Dona, Irina, Mihai, Tanţi, Costică, Reta, Virgile, Mariana, Stelică, Cristina, Sorine, Margareta, Vasile, Magda, Gigi, unde v-aţi rătăcit ? * Redată vieţii Era zi de trrg în satul Iara (judeţul Cluj) şi un om se ducea intr-acolo cu căruţa. La un mo­ment dat însă, simţind neliniş­tea cu care calul s-a apropiat de marginea drumului, a oprit, a coborit din căruţă şi-a cercetat locul. Şi, ascunsă după tufă, a găsit o pungă de nailon, în care se afla... o fetiţă după toate semnele, abia născută. A dus-o repede la dispensar, unde medi­cii Tiberiu Vedean şi Anica Da­vid au muncit cu mult devota­ment şi dragoste ca să salveze fetiţa, care se afla in pragul morţii clinice. Acordindu-i o a­­sistenţă medicală intensivă, ei au reuşit să readucă fetiţa la viaţă, după care au trimis-o ra­pid la spitalul de profil din Cluj-Napoca pentru a fi tratată şi îngrijită în continuare. Dar, întrebindu-se cine poate fi mama acestei fetiţe abandonate în condiţii atât de barbare, me­dicul Tiberiu Vedean şi-a amin­tit de o tînără care trecuse in­tr-o zi pe la dispensar. Intr-ade­văr, tînără şi-a ascuns naşterea , periclitindu-şi şi ea viaţa, de vreme ce s-a lipsit de asistenţa medicală de rigoare. Dar şi ea a fost salvată, fiind acum in a­­fara oricărui pericol. Rămine însă gestul ei incalificabil, pen­tru care va trebui să dea seama în faţa justiţiei. (VIRGIL LA­ZAR). Din cauza nesemnalizării Hie Dragomir, şofer pe un au­tovehicul care tracta o remorcă, a abandonat-o pe carosabilul sa- DĂSCĂLIŢĂ încă o literă şi încă o cifră ar vrea memoria să refacă, în a­­ceste zile, semnele necunoscu­tului din copilărie. Încă o literă şi încă o cifră se înmulţesc, cu timpul, pe suprafaţa dreptun­ghiulară a tablei negre. Fără în­doială, semnele de pe tablă au fost nişte fulgere nu numai pen­tru că albul era o apariţie ne­aşteptată,, misterioasă, ci şi pen­tru că ele luminau universul cunoaşterii. Nu cred că exage­rez dacă spun astăzi că porun­ca, de atunci, „ieşi la tablă !“ este totuna cu ieşirea într-un larg , adică a te îndepărta de ţărmurile natale pentru a aduce din necunoscut acea lină de aur. Poate că ne începem viaţa prin a fi argonauţi, înfruntînd felu­rite primejdii pentru a ne do­­bîndi, pe parcursul acestei aven­turi spirituale, certificatul de om. Ce mai face omul care m-a învăţat să scriu şi să citesc ? Cu mare jenă răspund că nu ştiu. Viitoarea m-a tot dus în­­ alte spaţii, cărţile mă răpesc de la drumurile reîntoarcerii, cărţile acestea care îmi fac noaptea tot mai mică. Nu ştiu cum mai a­­rată Învăţătoarea mea , dar fap­tul că nu am văzut-o de mult, mă şi bucură . Ea a rămas în acel timp ideal al vieţii mele. Ea a rămas tînără şi frumoasă ca atunci. Ea îmi apare, în terito-­­ riul memoriei, ca intr-o pictură de Modigliani. Ea este bună și îngăduitoare, Ea... Privesc lanurile de grîu din cîmpia careiană. In curînd, aces- Grigore Scarlat­ ­ea vor deveni pîinea noastră cea de toate zilele. Peisajul mă învață că rodnicia este mai pu­ternică decit orice. Intrind în Cărei, privesc tabloul absolven­telor de la Liceul pedagogic. Anul acesta, 75 de absolvente (învăţătoare şi­ educatoare) vor lua, din toamnă, micuţii în grija lor pentru a repeta ciclul for­mării. Fireşte, nu este o repe­tare mecanică, vor surveni şi aici elemente neri. Privesc acest tablou al absolventelor incercînd să desprind imaginea Învăţătoa­rei mele. Cu care seamănă ? Poate cu una din aceste fete care a absolvit nu numai liceul, dar şi prima treaptă a tinereţii, ado­lescenţa. Imagini felurite mi se perindă din anii de şcoală , imagini me­lancolice, fireşte. Şi toate do­minate de ea, de Învăţătoarea, de Descăliţa, cum se spune , în Transilvania. Primul dascăl o­­ficial, ca să zic aşa, este această dăscăliţă pe care toţi o purtăm în memorie şi de care toţi ne-am îndrăgostit în acei ani ai singu­rei candori. De curînd, a apărut volumul 31 al „Scrierilor“ argheziene. Marele poet şi publicist, Tudor Arghezi, se adresa, în 1911, ast­fel învăţătorului, „Frate învăţă­tor“ : „Nu uita însă niciodată, o singură clipă nu uita ce aş­teaptă viitorul de la tine şi în fiecare vorbă de-a ta să se-ntre­­vadă ţinta chiar cînd n-ai măr­turisit-o. E un fel de-a lucra şi de-a vorbi care arată îndrepta­rea gindurilor unui om dibaci“. Să nu uităm că aceste rinduri apăreau la 4 ani de la răscoa­lele ţărăneşti din 1907, cînd lu­mea satelor trecuseră printr-o experienţă fundamentală. Învă­ţătorul era menit să lumineze un cer întunecat, să deschidă ori­zonturi, să aducă bucurii. Aceşti oameni au fost şi sunt şi azi, şi vor fi şi mîine, respectaţi şi sti­maţi de noi toţi. Revăd şi azi Vaşcăul, din Bi­hor, pe un fabulos ecran al a­­mintirii: o şcoală imensă, cu in­ternat, unde nu e departe oame­nii de la căile ferate întorceau locomotiva. Parcă era capătul pămîntului, de unde trenul tre­buia să se întoarcă, din nou, spre lume. în fond, era doar un banal sfîrşit de linie ferată. Pe acelaşi ecran, revăd şi Beiuşul livresc, cu anii lui de liceu... Fără existenţa acelei Dăscăliţe nu aş fi putut ajunge la Vaşcău, Beiuş, Cluj. Şi nu de puţine ori îmi zic că noi cei care suntem­ mai şcolari decit dăscăliţele noastre, ne amintim rareori, a­­proape că şi uităm că ele au spus : a mare de tipar, cinci şi cu trei fac opt, nouă fără trei fac şase (mult mai frumos sună aceste cuvinte faţă de plus şi minus), zece împărţit la cinci fac doi. Ne-au învăţat adunările, scăderile, înmulţirile şi împăr­ţirile — operaţii prezente chiar şi în curgerea vieţii noastre. împotriva paşilor leneşi (Urmare din pag. 1) rea de „colţuri" fără întrebări şi probleme de rezolvat. Există o „fericire“ in stare de lene ? Probabil. Mică, meschină, în general fiziologică (muşchi în letargie...), reflexul in planul moral fiind acela al bucuriei pe care o nutreşte trişorul (alţii s-au spetit, el a beneficiat deşi a tras chiulul...). Vechea societate a născocit ca remediu la această magmă de natură mai mult ani­malică rămasă in om ideea de concurenţă. In vîrtejul ei, de re­gulă strict egoist, miza pusă în joc fiind, de regulă, banul şi dorinţa de a cîştiga o stare de „lene ulterioară“..., mulţi s-au dovedit capabili să se lupte şi cu dinţii, ceea ce, desigur, n-a ră­mas fără efect, unele rezultate fiind chiar uimitoare. Dar omul, te întrebi, omul — ca om ? Omul, ca om, l-a proiectat cu adevărat socialismul. Omul in stare să triumfe în locuri dintre cele mai profesioniste, mai exi­gente şi apoi să-şi spună că vic­toria este un moment — firesc desigur, al muncii sale —, dar că starea sa normală este starea de perpetuă muncă, de căutări, de îndoieli, de luptă cu sine în­suşi pînă la o nouă creaţie. Binele material ? Nici un dispreţ, desigur, pen­tru el. Dar iată că binele la care se gîndeşte Irina Petrescu are, în primul rină, alte resorturi. E binele punerii în valoare a omu­lui, ca om, a întregului său co­lectiv, ca un nucleu creator. Ar trebui, cred, să insuflăm mai mult tuturor concetăţenilor noştri, îndeosebi celor mai ti­neri, aflaţi la vârsta formării, a­­cest spirit. Ar trebui, de asemenea, să ducem mai intens bătălia cu re­versul medaliei, cu cauzele şi efectele „paşilor leneşi“ pe care-i mai vedem, cum spu­neam, în număr destul de mare prin jur, fără să neglijăm pe nimeni, de la cel mai „mic“ pînă la cei cu răspunderi importante într-un loc sau altul de muncă. Am descoperi, la o analiză aten­tă, multe tipuri demne de luat în seamă şi un... obiectiv. In saloanele „paşilor leneşi" am descoperi, mai întîi, omul nedeprins cu bucuria pe care ţi-o dă efortul. Un asemenea ins, puternic amputat sufleteşte, leneşul tipic, este rebutul pro­cesului de educaţie şi societatea trebuie să-şi facă autocritica pentru el. Nu i-a dat învăţătura necesară. Şi trebuie s-o facă, dacă n-a făcut-o pînă acum. Mai există însă şi alte categorii. Mă gîndesc, de pildă, la tipul care, printr-un complex sau altul de împrejurări a ajuns să ocupe un post de o anume importanţă, un post de la nivelul căruia trebuie să propage tocmai spiritul dina­mismului social. Un post pe care-l striveşte pur şi simplu prin letargia lui, prin lipsa de iniţiativă, prin neîndoiala asu­pra propriilor fapte, prin lipsa totală de mişcare. Un asemenea ins poartă adesea masca dez­­abuzatului, plictisitului, neîncre­zătorului. „Am văzut atîtea...“, îţi zice un asemenea tip cînd îl întăneşti, incit nu mai mişcă un deget. Iar dacă-l cauţi atent la origini vezi că „decepţiile“ lui sunt, de fapt, forma crasă de­ manifestare a unui leneş pa­tentat. După cum, aşa cum mi-a ară­tat experienţa, marea majori­tate a celor temători de „lovitu­rile vieţii“, a celor ce nu se an­gajează „pentru a nu fi ples­niţi“, nu sunt altceva decit — ierte-mi-se expresia — nişte pu­­turoşi ordinari. Sigur că viaţa nu umblă, cel mai adesea, cu mănuşi. Te pune la încercare. Te mai şi trînteşte. Luptîndu-te, poţi ieşi nu numai victorios, ci şi învins, dacă n-ai avut dreptate, dacă n-ai avut forţa necesară. Dar să nu în­cerci, măcar, să te angajezi în bătălie ? Să mergi pe căi lătu­ralnice, cînd iureşul trece pe strada cea largă ? Întreaga noastră laudă, deci, celor ce declară — nu numai teoretic ci şi practic — război pasului cel leneş, stării de indi­ferenţă, vieţii dusă cu jumătăţi de măsură, tuturor celor ce se opun Visului la „micuţa bună­stare" obţinută prin abstragerea din muncă, din bătălie. Fericirea este a lor ! CĂRŢI ÎN LIBRARII EDITURA ACADEMIEI * * * — Memoriile secţiilor ştiin­ţifice. Seria IV, tomul I. 390 p. lei 29. V. Axenciuc, I. Tiberian — Pre­mise economice ale formării statului naţional unitar ro­mân. 330 p. Lei 27. Dr. Ion Traian Ştefănescu — Disciplina muncii şi răspun­derea disciplinară 192 p. Lei 12. EDITURA MINERVA G. Călinescu — Opere. Vol. XV 516 p. Lei 32. N. Gane — Scrieri. 648 p. Lei 28 C. Stere — Scrieri. 652 p. Lei 28 Jan Otcenasek — Pe cînd în pa­radis ploua vol. I. 11 (col. B.P.T.) 352 p. 320 p. Lei 10 R. Palma — Tradiţii peruane (col-B.P.T.) 300 p. Lei 5 FI. Mihăilescu — Conceptul de critică literară in România. Vol. II. 304 p. Lei 10 EDITURA EMINESCU Nicolae Dragoş — îngîndurat ca pietrele munţilor (versuri) 160 p. Lei 7 Gh. Dinu — Baricada din căli­mară (reportaje) 280 p. Lei 10 Corneliu Leu !- A doua dra­goste şi altele... (teatru) 460 p. Lei 15,50 G. Chifu — Realul eruptiv. 80 p. Lei 5,75 N. Balotă — Opera lui Tudor Arghezi. 512 p. Lei 18 A. Botez — Emisfera de dor. 368 p. Lei 9 EDITURA CARTEA ROMANEASCA N. Crişan — Voievozi fără mor­minte (roman) 451 p. Lei 17 A. Brezianu — Ieşirea la ţăr­muri — 176 p. Lei 6,25 M. L. Cristescu — Figuranţii (roman) 352 p. Lei 10 B. Pandelea — Cucuta. 232 p. Lei 7,75 M. Iorgulescu — Firescul ca ex­cepţie. 228 p. Lei 7,50 M. Tunam — Cuceritorul, (ro­man) 398 p. Lei 11,50 S. Agopian — Ziua mîniei. 184 p. Lei 6,25 G. Bălan — Ferigi. 108 p. Lei 14,50 EDITURA UNIVERS C. Tsatsos — Filozofia socială a vechilor greci. 300 p. Lei 15 R. Fedin — Oraşe şi ani (col. Romanul secolului XX) 460 p. Lei 14 W­. D. Howells — O cunoştinţă întâmplătoare. 220 p. Lei 7,25 EDITURA FACLA Damaschin Bojincă — Scrieri. 162 p. Lei 14 Paul Iorgovici — Observaţii de limbă românească — 290 p. Lei 16,50 Damian Ureche — Eminescu (poem) 70 p. Lei 7 EDITURA SCRISUL ROMANESC • * * — Craiova — trecut, pre­zent şi viitor. 320 p. Lei 12,50 V. Ionescu — Opera lui Mihail Kogălniceanu sub raportul forţei şi al gîndirii economice. 280 p. Lei 14 EDITURA ION CREANGA I. Hobana — Caleidoscop. 112 p. Lei 9,25 I. Străuț — Care-i rostul tău ? 100 p. Lei 5 V. Zamfirescu — Trandafirii ce­rului. 120 p. Lei 3,75 @ SfI3ISI7g sefer in comuna Mărăcineni (ju­deţul Buzău). Se stricase. Deşi fusese verificată tehnic în garaj cu numai cîteva zile înainte, ea prezenta grave defecţiuni. Ca atare, a trebuit s-o abandone­ze. Numai că a lăsat-o în mij­locul drumului fără nici o sem­nalizare ! Motociclistul Ion Min­­zăleanu, angajindu-se în depăşi­rea nesemnalizatei remorci, a agăţat-o cu ataşul şi rezultatul a fost accidentarea mortală a soţiei sale. Acest tragic accident rutier ne aminteşte că este al doilea caz grav petrecut în con­diţii asemănătoare pe drumurile judeţului Buzău şi, ca atare, readuce în actualitate starea tehnică a remorcilor cu care se pleacă la drum. (AL. MIHAI) Curaj exemplar Intervenise o avarie la Cen­trala termică, care ameninţa buna desfăşurare a procesului de producţie la întreprinderea „Dermatina“ din Timişoara. A­­dunaţi la faţa locului, specia­liştii au fost de părere că tre­buie oprită instalaţia şi evacua­tă. Dar maiştrii Alexandru Ba­dea şi Tiberiu Turcan au hotărât să repare ei avaria la cald. Fo­losind cu pricepere echipamen­tul de protecţie şi lucrînd cu multă atenţie, în mai puţin de o oră au reparat avaria şi cen­trala a putut funcţiona normal. Altfel, ar fi trebuit scoasă din funcţiune o zi întreagă, ceea ce ar fi însemnat o pierdere de cel puţin un milion lei la pro­ducţia marfă. (I. MEDOIA). Dispariţia casierei Elena Ardeleanu, de loc din­tr-un­­ sat din judeţul Bihor, s-a hotărât să se ducă la oraş şi să se facă... casieră. A poposit în Oradea şi, pe dată, şi-a găsit un post pe plac : casieră la asocia­ţia de locatari nr. 306 „Salca“ din municipiu. I-a plăcut cu atit mai mult cu cit n-a întrebat-o nimeni prea multe la angajare, nici preşedintele Ştefan Turcuţ, nici fostul administrator Ioan Tegzesiu, care i-a predat chitan­ţierele şi ştampila, lăsînd-o să-şi vadă de treburi. Şi proaspăta casieră s-a pus, într-adevăr, pe treabă , adică a început cu în­casările de la locatari, şi, cînd a ajuns să aibă în casă 25 000 de lei, şi-a zis că-i suficient. I-a vîrît în poşetă şi... pe aici ţi-e drumul! A dispărut cu bani şi chitanţiere cu tot ! Curînd însă a fost prinsă şi adusă în faţa instanţei, de unde n-a mai ple­cat decit pînă la penitenciar. Pentru doi ani... (L. VIRGIL) Casa din zgură La Botoşani există o clădire care trezeşte în mod deosebit interesul trecătorilor: casa lui loan Helici. Ea a devenit o cu­riozitate, datorită materialului din care a fost realizată. Cu vreo zece ani în urmă, Ioan He­lici, meşter fotograf la muzeul judeţean, a avut ideea construirii unei case din zgură. Şi, incet­­încet, gospodarul botoşănean şi-a ridicat o casă cu etaj din zgură. Celor care-l întreabă cum a făcut frumuseţea asta de casă, el le spune simplu : „diluezi va­rul cu apă pînă se face ca frişca şi amesteci cu zgura, pină ca­pătă culoare brumărie. Torni compoziţia în cofraj, compactezi cu un bătător special, la anume distanţe. Faci stilpi de cărămi­dă la colţuri, potriveşti armă­tura şi ai grijă să mergi cu doi pereţi pe colţ, deodată. După a­­ceea faci tavanul, iar tencuieli­­le sunt uşor de realizat, fiindcă zgura este poroasă şi absoarbe“. De relevat un lucru important: casa lui loan Helici nu cunoaşte fenomenul de igrasie. In plus, focul în sobă făcut cu cîteva lemne iarna ţine toată ziua căl­dura, iar zgomotul de afară a­­junge cu greu în interior, deoa­rece materialul este fonoizolant. (VIOREL CHIURTU). Sărbătorirea bătrînilor satului Este o acţiune intrată în tra­diţia celor din Boroşenii Mic (Covasna) şi iată că din nou au sărbătorit pe toţi locuitorii care au atins vârsta de 70 de ani. Pionierii şi tinerii din comună le-au oferit flori şi le-au făcut urări de sănătate şi viaţă lungă, iar septuagenarii au povestit despre întîmplări din viaţa lor, despre traiul lor dinainte şi cel de acum din comuna lor înflori­toare. (D. BUJDOIU). Rubrică realizată de Pia Rădulescu 1/"România liberă"• m &xmss Întreprinderile producătoa­re de conserve din care, le­gume ori fructe expediază a­­ceste produse in­lădiţe cu scheletul din fag, umplutura fiind din carton presat. Am fost martorul descărcării şi sortării unui lot de peste 600 de lăzi, sosite de la „Flora“ Bucureşti la Cîmpulung-Mus­cel. La fiecare zece lăzi, cel puţin şase erau rupte, nece­­sitind intervenţii pentru a le face apte să poată păstra conţinutul — cutiile cu con­serve. Explicaţia? Pe­ traseu, din cauza manevrelor sau fri­­nărilor bruşte lăzile se pun în mişcare, se ciocnesc de pe­reţii vagonului, se dezmem­brează, capacele fug, cuiele ies din lemn şi perforează cutiile cu conserve. Pornind de la aceste constatări, m-am întrebat de ce nu se renunţă la ambalarea, „clasică“ în lă­diţe din lemn ori carton pre­sat şi nu se adoptă lăzi tip container cu capac. Acestea avînd pereţi uşori din sîrmă împletită, trainice conferă produselor din interior secu­ritate, integritate, manipu­lare sigură, depozitare cores­punzătoare. IOAN DOBRESCU str. P. Zamfirescu nr. 11 Cimpulung-Muscel Cetăţenii din cartierul unde locuiesc intîmpină greutăţi în aprovizionarea cu produse petroliere. Depozitul de pe bd. Dimitrov, colţ cu şoseaua Mihai Bravu este închis de trei luni, deoarece, aşa cum­­ scrie un anunţ afişat pe uşă, gestionara este un concediu de odihnă. Neobişnuit de lung concediu... Pe de altă parte, depozitul din şoseaua Pantelimon colţ cu str. Rit­mului a fost demolat, iar cel din str. Vaselor funcţionează numai trei zile pe săptămină. Ar trebui ca cei ce răspund de aprovizionarea cu produse petroliere să nu permită ca, in aceeaşi perioadă, să fie închise toate depozitele din­­tr-o zonă a oraşului. ARMENAC ARACHELIAN str. Mătăsari nr. 50, București In ianuarie am cumpărat un uscător de păr U.P. 5, care, în interval de cîteva zile, s-a defectat. L-am dus la cooperativa ,,Metalo-Cas­­nica“ pentru a fi reparat. Aici o surpriză neplăcută . Deși magazinul Bucur Obor îmi eliberase un certificat de garanţie, mi s-a comuni­cat la cooperativă că aceasta n-a încheiat contract de re­paraţii cu I.P.E.E. „Electro- Argeş“. Ca urmare, nu au piese de schimb şi, deci, nu pot repara aceste produse. Am trimis deci uscătorul la I.P.E.E. „Electro-Argeş“. După o lună de zile l-am primit „reparat“ , s-a înlo­cuit într-adevăr piesa, dar cînd l-am pus în funcțiune s-a defectat în altă parte. Practic, m-am trezit cu pă­­­ rul pîrlit, iar din aparat a început să iasă fum. Mă în­treb cit de serios lucrează controlorii de calitate din întreprindere produsele pe care le livrează şi cum de este posibil ca întreprinderea să nu fi luat măsuri pentru asigurarea reparării mărfu­rilor aflate in termen de ga­ranţie. ELENA MARIAN şoseaua Pantelimon nr. 235, Bucureşti Pe distanţa de 113 km a autostrăzii Bucureşti—Piteşti s-au creat, în mod firesc, şi locuri de parcare unde se pot face mici verificări şi depa­nări la autovehicule. In ano­timpurile reci aceste locuri se pot folosi în scopul adecvat. In lunile de vară insă, cînd este caniculă, devin imprac­ticabile. Dacă nu s-a prevă­zut iniţial plantarea unor arbori la aceste locuri de par­care, cred că nu este tirziu nici acum să se facă acest lucru, ţinînd cont de circula­ţia intensă existentă pe a­­ceastă arteră. PETRE TANE aleea Sănduleşti nr. 3 Bucureşti Produsele cosmetice „Pelea­­mar“ s-au impus prin calitate şi, ca urmare, sunt mult soli­citate. Din luna aprilie, însă, nu reuşesc să găsesc lapte demachiant pentru ten nor­­mal. La repetatele mele stă­ruinţe, vînzătoarele din ma­gazinele aflate în centrul Ca­pitalei m-au informat că au refuzat primirea acestui pro­dus pentru că era vechi. Sin­cere felicitări pentru această conduită care vădeşte respect pentru cumpărător şi exigenţă faţă de calitatea produselor. Dar laptele căutat continuă să nu se găsească nici în luna iunie 1979. Am găsit recent flacoane la parfumeria din complexul Manuc al căror termen de garanţie era expi­rat. Mă întreb unde au stat pînă acum ? Cine răspunde de deprecierea acestui produs ? Şi cit se va aştepta pentru a fi livrat pieţii în condiţiile de calitate pe care noi, cumpă­rătorii, sîntem obişnuiţi şi în­dreptăţiţi să le pretindem. ELENA ILIEŞ str. Baba Novac nr. 19 Bucureşti Rubrica „OPINII" stă la dispoziţia cititorilor ziarului nostru pe care-l invităm să ne trimită In continuare, Idei şi propuneri menite să determine îmbunătăţiri In orice domeniu al vieţii ob­şteşti, economice, sociale, sau culturale. Aşteptăm, aşadar, ca ş­ pipă acum, scrisorile dvs. pe adresa ziarului nostru specificind „Pentru rubrica «OPINII»“. Luni, 2 iulie 1979 Soorala 'nsoro la ora 5,30 »■ opun« la ora 21,03 TEATRE PE UN PICIOR DE PLAN , Ansamblul Rapsodia Romana (13 13 00) orn 19- PESCARUL SI NOROCUL* Teatrul Ţăndărică (15 23 77), ora 19,30 la Școala generală nr. 155 (str. Pașcani nr. 6 — Drumul Taberei), televiziune Programul­­ 15,40: Emisiune în limba maghiară ! 18,30: Un nume străbate veacurile ; 18,50 * 1001 de seri ; 19 : Telejurnal ; 19,15: Dosarul energiei ; 19,35: Pol­­dark ; 20,30: Cadran mondial ; 20,50: Mai aveţi o întrebare ? 21,20 : Mu­zică uşoară ; 21,35: Telejurnal. Programul 2 16 Cenaclul tinerilor din Piteşti ; 16,30 : Desene animate ; 16,55 : Intîl­­nirea de sîmbătă seara ; 17,40* Drumuri europene ; 18,05 : Din Filmo­teca TV ; 18,50 * 1001 de seri ; 19 : Telejurnal ; 19,15 : Festivalul naţional ,,Cîntarea României", „Iancu Jianu" — balada coregrafică. Muzica Mircea Chiriac, Libretul Oleg Da­­novschi. Interpretează ansamblul de balet al Operei Române din Timi­șoara ; 20,20: Un fapt văzut de aproa­pe ; 20,45: Rădăcini ; 21,35: Telejurnal. CINEMATOGRAFE ALIBI PENTRU UN PRIETEN : Sala Palatului, orele 17,15 — 20,15 ; Patria (11 86 25), orele 14 — 17 — 20 ; Festival (15 63 84), orele 14 — 17 — 20 ; Favorit (3106 15), orele 8.45 - 11,15 - 14, -16.45 — 19,30 ; ■ Grădina Capital, ora 21.15 ; ULZANA, CĂPETENIA APAȘILOR 1 Scala (11 03 71), orele 15-----17.30 -20; ;­­ HERCULE CUCEREȘTE ATLANTIDA I Luceafărul (15 87 67) , orele 14 — 16 — 18.15 — 20,30 ; Grădina Luceafărul, ora 21.15 ; București, (15 61 54), orele 13,30 - 15,45 - 18,15 - 20,30 ; MOARTEA UNUI GREIER I Capitol (16 29 17), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; ȘTEFAN CEL MARE - VASLUI 1475 5 Central (14 12 24), orele 15,30 — 17,45. — 20 ; LANȚUL AMINTIRILOR­: Victoria (16.28.79), orele 14 - 17 - 20 : INOCENTUL I Studio (13 92 72), orele 10 - 12,30 - 16 : PACALA : Timpuri Noi (15 61 10), orele 15 - 18,30 ; PROGRAM DE DESENE ANIMATE I Doina (16 35 38), orele 9,30 - 11,15 - 13 - 14,30 ; FRATII JDERI : Doina, orele 15,30 -17,45 - 20 ; . . - ■■■'- )' -TINARUL DIN ISTANBUL I Feroviar (50 51 40), orele 9 - 11,15 - 13,30 - ■15,45 - 18­­. 20 ; Melodia 1(120688), orele 9 .11.15 - 13,30 - 15.45 - 18 -20.15 ; Gradina Buzesti, ora 21,15 ; NICK CARTER SUPERDETECTIV 1 Griviţa (17­08 58), orele 9 - 11,15 -13,30 Ut 15,45 JSi'ir­i 20,15 i FlOrfeasco (33 29 71), orele 9 - 0 - 13 -15,30 - 17,45 - 20 ; FRUMOASA: Sl BESTIA :, Excelsior (6549 45), orele 9 - 11,15 - 13.30 -15.45 - 18 - 20 ;­­ ÎNARMAT Şl FOARTE PERICULOS 1 Buzeşti (50 43 58) , orele 16 - 18 - 20 ! VESTUL SĂLBATIC : ,Dacia (50 35 94), orele 9 - 11,13 - 13,30 - 15.45 - 18 - 20,15 ; AL PATRULEA STOL : Bucegi (17 05 47), orele .1Ä - 18 rr 20,15 ; VACANTA TRAGICA : Lira­(31 71 71), orele­­ 16 — 18 — 20 ; Cotroceni (49 48 48), orele 15 - 17,30 - 20; SEVERINO : Giulești (17 55 46), orele 9 — 11 — 13,15 - 15,30 - 17,45 - 20 ; Volga (79 71 26), orele 9 -11,15 -13,30 - 15,45 - 18,15 - 20,15­­ . EXPRESUL DE BUFTEA : Drumul Sării (31 28 13), orele 16 - 18 - 20 i NEA MARIN MILIARDAR­U Feren­­tofi (80 49 85), orele 15 - 1­5 - 18 - 20 ; Aurora (35 04 66), orei* 1 -11,15 - 1­3,30 - 15,45 - 1? - 20 ; Gră­dina Aurora, ora 21 . ................... ÎNTOARCEREA ACASA­­ Gloria (47 46 75), orele 9 - 11,30 - 14,30 - 17 - 19,45 ; Modern (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 -18 - 20.15 ; Grădina Modern, ora 21 ; FORTĂREAŢA INVIZIBILA ( Pacea (60 30 85),-orele 15 -18-20) ALEARGA DUPĂ MINE CA SA TE PRIND : Mioriţa (14 2714);-orale 9 -11 - 13,15 - 15,30 - 17,45 -20 ; Gră­dina Festival, ora 21 : BRAŢELE AFRODITEI­­ Vîltorul (11 48 03), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; UN TRECĂTOR IN ploaie « Toni)» (21 49 46), orele 8,45 - 11 - 13,15 -15,45 - 18 - 20,15 ; Flamura (85 77 12), orele 9 - 11,15 - 13,30 -­ 15,45 - 18 -20,15 ; Grădina Tomis, ora 21,15 ; COPIL DE DUMINICA ; Popular (3515 17), orele 16 - 18 - 20; INSPECTORUL ȘI BRACONIERII : Munca (21 50 97), orele 16 — 18 — 20 î UN OM IN LODEN: Cosmos (27 54 95), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; NEAMUL ŞOIMAREȘTILOR : Flacăra (20 33 40), orele, 15,30 - 17,45 - 20 ; A FOST REGĂSITĂ COMPANIA A 7-A « Arta (21 31 86), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 — 18 — 20 ; Grădina­­ Arta, ora 21 ; FALANSTERUL : Progresul (23 94 10), orele 15,30 - 19 ; OMUL CU MASCA DE FIER : Parc Hotel, ora 21,15 ; PRIETENII COPILĂRIEI MELE : Gră­dina Bucegi, ora 2­1,15 ; RODEO : Grădina Flacăra, ora 21,15 ; Cinemateca — sala Union (13 49 04) : NOPŢILE CABIRIEI, ora 14 ; DESCULȚ IN PARC, ora 16,15; ZBOARA CO­CORII, ora 18,30. Premierele cinematografice ale săptămînii • Moartea unui greier . Pro­ducţie a studiourilor, poloneze. Regia : Wojciech Fiwek. Imagi­nea : Waclaw Dybowski, în ro­lul, principal —•Maciej Tomczak. Subtilă investigaţie în universul copilului. • Alibi pentru un prieten ! Producţie a studiourilor fran­ceze. Scenariul şi regia : Georges Lautner. Im­aginea : Henri De­­cae. Cu : Alain Delon, Omelia Muti, Maurice Ronet. Film po­liţist. • Her­cule cucereşte Atlan­tida . Coproducţie italo-franceză. Regia : Vittorio Cottafavi. Ima­ginea: Carlo Car­ini. Cu : Reg Park, Fay Spain, Ettore Manni. Fantezie ,,mitologico“-cinemato­­grafică. . ★ Cu prilejul aniversării a 475 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, întreprinderea ci­nematografică a municipiului Bucureşti prezintă în perioada 2—8 iulie ciclul tematic : „Isto­rie şi legendă pe ecran“ , „Şte­fan cel Mare“ — Vaslui 1475 (ambele serii) — cinematograful Central, „Frații Jderi“ — cine­matograful Doina, „Neamul Şoi­­măreştilor“ — cinematograful Flacăra. PROGNOZA METEOROLOGICA Meteorolog­u­l de serviciu Tamara limbăşeanu ne comunică : Starea vremii : Vremea In general Instabilă. Precipitaţii : Vor cădea ploi locale, mai ales sub formă de averse însoţite de descărcări electrice. Temperatura : Va continua să scadă uşor. Maximele vor oscila între 13 şi 28 grade, iar minimel, între 3 şi 18 grade. Bucureşti . Vremea în general In­stabilă, cu cerul temporar noros. Ploaie sub formă de aversă însoţită de des­cărcări electrice. Vînt moderat din nord-est. Temperatura maximă va os­cila între 24 şi 26 grade, iar minima intre 14 şi 16 grade.

Next