România Liberă, iunie 1981 (Anul 39, nr. 11380-11405)
1981-06-01 / nr. 11380
r Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Anul XXXIX Nr. 11 380 Luni 1 iunie 1981 6 pagini 30 bani \ y y 1 IUNIE-ZIUA INTERNAŢIONALĂ A COPILULUI TINEREŢEA PERMANENTĂ A PATRIEI In această primă zi de vară a lunni iui cireşar, in care se culeg roadele şcolare la Învăţătură şi încep expediţiile pioniereşti pe meleagurile patriei, sărbătorim o zi devenită tradiţională — Ziua internaţională a copilului — zi semnificând preocuparea pentru creşterea şi formarea tinerei generaţii. De fapt, ziua copilului este la noi fiecare zi, căci in copil vedem reflectat viitorul ţării, încununarea strădaniilor generaţiei noastre de a zidi o nouă societate, ştiind că patria de miine se întrezăreşte în felul cum sunt formaţi şi educaţi copiii. Pentru aceasta s-au făcut şi se fac mari investiţii, atît materiale cit şi de afectuoasă dragoste părintească, cea mai de nepreţuit investiţie pentru ca cei care astăzi sînt copii să ajungă oameni de nădejde ai României de mâine. Cei mai mici cetăţeni ai patriei se bucură de imensa grijă şi iubire a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauşescu care le asigură bucuria prezentului şi încrederea în strălucirea viitorului, care prin exemplul vieţii lor, prin patos revoluţionar, prin dragoste neţărmurită pentru patrie şi popor constituie un permanent model de luptă şi de dăruire în slujba nobilelor idealuri pentru care milităm. Cu gindul şi cu inima mereu alături de tînăra generaţie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cel mai bun prieten şi îndrumător al tinerei generaţii, spunea inca in 196, la constituirea Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor : „Instruirea şi educarea copiilor este o problemă de cea mai mare însemnătate pentru viitorul naţiunii noastre, la şcoli învaţă azi generaţiile care vor duce mai departe făclia progresului material şi spiritual al României, cei ce vor desăvîrşi înfăptuirea ţelurilor cărora işi consacră azi forţele şi energia întregul nostru popor. Asigurarea condiţiilor care să permită copiilor patriei — cel mai preţios capital al poporului — să-şi formeze o cultură bogată şi profundă, să-şi însuşească ştiinţa şi tehnica cea mai înaintată, să crească in spiritul nobilelor idei ale patriotismului socialist, ale comunismului este o îndatorire primordială a partidului şi statului nostru, a întregii societăţi“. Sunt cuvinte care în mod concentrat schiţează o întreagă politică de adine, umanism a partidului nostru, a celui ce se află în fruntea sa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru creşterea unui tineret sănătos, temeinic şi multilateral pregătit. In anii socialismului a crescut un tineret entuziast şi harnic, îndrăzneţ şi generos, dornic să-şi valorifice cunoştinţele şi priceperea in scopul înfăptuirii politicii partidului. între cadrele de bază ale ţarii se numără tot mai mulţi dintre acei care au purtat cravata de pionier, oameni formaţi in climatul moral, tonic, al socialismului şi care au simţit grija părin- tească a partidului. Copiii patriei — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — educaţi prin muncă şi pentru muncă, sunt sprijiniţi să-şi însuşească deprinderile necesare unor profesii utile, avind la dispoziţie laboratoare, ateliere, dispunînd de sprijin în întreprinderi, în instituţiile de ştiinţă şi cultură, iniţiindu-se in munca agricolă. Principala îndatorire patriotică a milioanelor de copii este aceea de a învăţa, de a-şi îmbunătăţi continuu rezultatele la studiu, participînd activ la desfăşurarea instrucţiei şi educaţiei la nivelul cerinţelor actuale şi de viitor, insuşindu-şi valorile ştiinţei şi culturii. întreaga operă educativă se află sub semnul ideologiei clasei noastre muncitoare, a partidului ei revoluţionar, a concepţiei sale înaintate despre lume şi viaţă, este strins legată de clocotitoarea noastră activitate socială, de ţelurile generoase ale partidului. Condiţiile tot mai bune de afirmare ale tineretului se reflecta in rezultatele excelente ce le obţine atit la învăţătură cit şi in activitatea practică. Sunt create, pretutindeni adevărate „rampe de lansare“ a valorilor, confirmând temeinicia sistemului formativ din ţara noastră, temeinicia invăţămintului nostru, ale cărui baze noi, ştiinţifice, realiste, au fost puse de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Prin transpunerea in fapt a prevederilor Legii educaţiei şi învâţămintului, adoptată nu demult, s-a creat un sistem unitar, perfecţionat, de formare a tineretului, in strinsă concordanţă cu dezvoltarea tot mai puternică a bazei tehnicomateriale a societăţii, cu amplasarea raţională in teritoriu a forţelor de producţie. Numeroasele şi ingenioasele activităţi educative ale pionierilor şi şoimilor patriei stimulează din plin spiritul lor creator, extind şi diversifică activitatea de creaţie tehnico-ştiinţifică, în această privinţă, un exemplu este concludent: pină la sfirşitul acestui cincinal, concursul de creaţie tehnico-ştiinţifică, intitulat sugestiv „Start spre viitori" va cuprinde 85 la sută din populaţia şcolară de virstă pionierească, iar pină în anii 1990, fiecare pionier şi şcolar va participa la o activitate tehnico-aplicativă sau ştiinţifică desfăşu- Const. Sîrbu (Continuare in pag. a 2-a) mm.m • •’ •* * £ * ijS B M v'V Jba ! Un sat numit Domaşnea Numele, mi se spune, vine din Cuvinte latineşti — pe locurile acestea existind cindva un castru roman — şi duce cu gindul la starea de bine „de acasă“. Dar aci, la Domaşnea, în judeţul Caraş-Severin, mărturisesc, preocupările etimologice m-au interesat mai puţin. Configuraţia terenului pe care este aşezată localitatea — o sumă de coame şi, mai ales, de unghiuri născute din îmbinarea unor clinuri semi-montane — m-a făcut, mai întii să meditez la acea lege fără istorie şi fără explicaţii a alegerii de către oamenii acestui pămint a locurilor lor de statornicie. Cum se va fi hotărit, oare, acela ce a fost, prin timpuri, primul ce şi-a clădit aci locuinţă şi pe ce temeiuri ii vor fi urmat alţii şi alţii ? Pămintul domaşnenilor dă puţină „pîine“, iar fructele erau şi nu prea erau o mare bogăţie. Întinderile acelea din jurul satului, urcătoare spre vîrfuri împădurite, ce duc spre versanţii de Vest ai munţilor Ţarcu şi Godeanu, reprezentau insă un adevărat rai pentru animale şi binele prim al locuitorilor de aici trebuie să fi venit. Căci şi altădată comuna era dintre cele bune, cu oameni muncitori, gospodari, dar la o foarte mare diferenţă de nivel de civilizaţie faţă de cel pe care îl cunoaşte astăzi. „Domnule, auzisem o discuţie, cred că acesta este acum unul dintre cele mai bogate sate din România“. Interesul îmi fusese trezit şi de faptul că nunţile de la Domaşnea (obişnuite, nu ticluite special) sunt incluse adesea in programele turiştilor străini, doritori să cunoască unele dintre cele mai strălucitoare şi autentice forme de spiritualitate românească. Meditaţiile cele mai serioase la Domaşnea mi-au fost determinate de cunoştinţa cu casele oamenilor. Configuraţia străzilor şi uliţelor este una strict orăşenească : locuinţele sunt aproape toate lipite una de alta, curte înconjurătoare neexistind decit rar. Casă lingă casă, aceasta înseamnă extraordinare posibilităţi de amenajare edilitară chiar aici, în rural. Străzile, apa, liniile electrice — totul cere cheltuieli mult mai mici decit in satele cu case răspindite. Dar bogăţia domaşnenilor nu putea FILE DE CARNET de Eugen Florescu veni doar din caracterul orăşenesc al localităţii lor. La baza binelui lor s-a aflat, de la ihr cepul, un obicei specific — acela ca fiecare nouă generaţie să adauge la construcţia locuinţei atita cit poate, păstrind şi îngrijind ceea ce au făcut mattiiaşii, lucrarea continuind pină cind casa este „închisă“. Adică pină atunci cind clădirea înconjoară palma de curte, care rămîne în interior, casele semănind cu nişte mici cetăţi cu patru laturi bine unite. Prima surpriză oferită de Domaşnea vine, deci, de la ştirea că, in timp ce in ultimele decenii in foarte multe zone ale ţării satele au fost, practic, reconstruite, aici nu s-a ridicat in întregime decit o singură casă, a unui cetăţean care avea o locuinţă din paiantă şi pe care obştea, socotind-o ca nefăcînd parte din stilul locului, a dărimat-o şi inlocuit-o cu una nouă, ajutindu-l pe consătean să intre in rindul tuturor. Obiceiul nenorocit — pe care l-aş numi turcesc — existent mai ales in zonele din sudul ţării, care făcea ca atunci cind murea „bătrinul“, copiii să împartă totul, uneori dărimind şi locuinţa, adică risipind şi munca generaţiilor anterioare, n-a existat în zona Domasnei, tot ce s-a făcut înainte transmiţîndu-se ca zestre celor de azi. Desigur, fiecare a adus completări şi îmbunătăţiri propriei Locuinţe, investiţiile cele mari au fost făcute insă nu in primul rind in „ziduri“, ci în interioarele caselor, nivelul confortului depăşind in multe cazuri obişnuita imaginaţie. Primarul Domasnei, Achim Românu, m-a dus să văd, ca o exemplificare, casa unui gospodar tinăr, Ilie zis Lică. Construcţia — tipică pentru cele descrise mai înainte d in casacetate se intră pe un portal superdichisit, o adevărată bijuterie meşteşugărească. Un culoar lung cu grosimea casei de la ..stradă, prin care se poate intra cu maşina, te duce în curtea alcătuită de celelalte trei laturi ale locuinţei. Curte nu prea mare, atît cit să cuprindă o fîntina cu ghizduri, un loc pentru car, citeva zeci de metri patraţi de loc de joacă pentru copii. Fintîna veche este şi acum la locul ei, numai că Lică a modernizat-o şi a inconjurat-o cu gazon, pe puful verde al ierbii aşezind fotolii grele — ca-n reclamele din reviste. Nu plouă peste ele ? m-am întrebat privind repede spre cer. Nu, fiindcă întreaga curte a fost acoperită pur şi simplu cu o boltă de sticlă şi închisă ca o seră. „Dacia 1300“ a luat locul carului, iar pereţii interiori ai acestei microcetăţi au fost placaţi în întregime — de la pămint pină la acoperişuri — cu ceramică la(Continuare in pag. a 5-a) Copiii lumii Mlădiţe ale primăverii vieţii Cuminţi şi neastimpăraţi ca mieii Cu sufletul mai alb ca ghioceii Potir neîntinat al frumuseţii. In ţările de basm şi vis drumeţii, Neînfricaţi care răpim şi zmeii Şi din cireşe îşi culeg cerceii Şi duc in ochi azurul dimineţii ! Copiii ! Glasurile cristaline Ale nădejdii noastre de mai bine Care schimba-va miine faţa lumii. Căci soarele destule holde coace Şi pe pămint e loc destul ca-n pace Voioşi să crească toţi copiii lumii ! Victor Tulbure / Fapte şi semnificaţii In oraşul de flori, în liniştitul oraş de flori Codlea trăieşte un om, pe nume Gheorghe Lihaciu, care nu are nimic de a face cu florile dar nici linişte nu are. Gheorghe Lihaciu este unul dintre oamenii care au făcut ca de la o vreme renumele localităţii în care s-a născut şi în care trăieşte să mai capete încă o aureolă în afara cununei de flori. Unii dintre cititorii noştri poate l-au întâlnit pe acest bărbat înalt, cu părul cărunt la expoziţia de astă-toamnă de la Bucureşti,, alături de un nou tip de autoturism românesc, cunoscut sub numele de „Dacia 1 310 Sport“ sau „Braşovia“. Alţi cititori ii vor fi întilnit într-o emisiune de televiziune, transmisă cu acelaşi prilej. Maşina aceea, „Braşovia“, pe care dv. aţi admirat-o în expoziţia de la Bucureşti sau în emisiunile televizate, va fi văzută, nu peste mult timp pe şoselele ţării, ca produs de serie la întreprinderea de autoturisme de la Piteşti. . Deci nu de aici poate să vină neliniştea lui Gheorghe Lihaciu. Dar, de fapt, ce are Gheorghe Lihaciu cu autoturismul Dacia-Sport 1 310 ? Ei, bine, prototipul acestei maşini a fost conceput de el şi realizat în colaborare cu inginerul Petre Lupu, de la ,,Autoservice Dacia" — Braşov. Ceea ce i se impută lui Gheorghe Lihaciu este existenţa unei secţii a întreprinderii mecanice din Braşov pe teritoriul oraşului cu flori şi culori Codlea. Că de ce, adică, această capacitate de producţie nu ar aparţine administraţiei locale, in contul căreia să se înregistreze şi beneficiile, cu totul substanţiale, care se realizează aici ? De cine aparţine, cui i se atribuie această unitate nu a hotărit şi nu hotărăşte Gheorghe Lihaciu, în rest poartă toată, „vina“ existenţei ei pe aceste meleaguri. Exact cu 15 ani în urmă, Gheorghe Lihaciu s-a prezentat la întreprinderea de industrie locală din Braşov cu propunerea unui atelier de păpuşi care să folosească drept materie primă, diferite deşeuri, mai ales de mase plastice. Ideea „a prins“ şi iată că a luat fiinţă la Codlea un mic atelier cu un plan de producţie provizoriu de 20 000 lei pe an şi cu doi încadraţi pe numele lor Maria şi Gheorghe Lihaciu. Activitate care se dovedeşte foarte rentabilă pentru că in câteva luni păpuşile acelea confecţionate din te miri ce, sunt tot mai căutate în ţară. Ea debutează şi la export şi încă pe o piaţă in care concurenţa nu era deloc blîndă în acest domeniu, e vorba de Italia. Doi-trei ani, Gheorghe Lihaciu a făcut păpuşi. Cu mîinile sale. Şi totul ar fi fost bine. Articolele se căutau, câştigul era bun, întreprinderea avea venituri, aducea şi valută în ţară. Şi omul nostru ar fi putut să ajungă liniştit şi fericit la întocmirea dosarului de pensie. Insă micul acela atelier a începult •să-şi extindă activitatea şi pe alte laturi. . De pildă, confecţii pentru copii. — Sînteţi şi croitor ? — Nu. In nici un material plastic nu mai lucrasem. Idei să ai, pentru rest nu este prea greu. — Şi care a fost ideea ? — Să facem ceva care nu este la îndemina industriei dar de care este nevoie. — Şi ce nu era la îndemina industriei ? — De pildă, să valorifice cupoanele cu defecţiuni. Ei lucrează un flux industrial şi nu-şi pot permite. Eu pe masa mea, pot să aleg un petic bun pentru guler, un petic bun pentru o clapă de buzunar să nu dau nimic la coşul de gunoi dar să şi iasă o treabă bună. Gheorghe Lihaciu acesta, cu care stau eu acum de vorbă despre petice şi peticuţe pentru capace de buzunare şi diferite aplice, nu poate să fie una , şi aceeaşi persoană cu Gheorghe Lihaciu care a conceput şi realizat o nouă marcă de autoturism. : Bineînţeles că aşa credeţi dv. Creatorul acela de maşini nu poate să fie decit un inginer cu vechi state într-un institut de cercetări sau măcar într-un serviciu de concepţie. Vom vorbi despre acela. Dar, deocamdată, să ne întreţinem cu cel de aici. — De la un atelier cu doi oameni şi cu 20 de mii de lei plan de producţie, am ajuns la o secţie cu 350 de oameni şi cu un plan de producţie de 70 de milioane de lei. — Cu un personal TESA ? — Şeful secţiei sunt eu, pe care nu mă găseşte nimeni la birou dar mă poate afla la treabă. De la şeful secţiei in jos, toată lumea face cite ceva. — Păpuşi, confecţii de copii. — Am introdus în lucru tot ce se cerea. — Ce se cerea şi puteaţi să faceţi ? — Cind era să introducem un produs nou ne întrebăm aşa: Este nevoie de el ? Şi dacă era nevoie de el însemna că cineva trebuie să-l şi facă. De ce să-l facă alţii şi să nu putem noi ? — Şi, totuşi, cum puteţi să realizaţi o rentabilitate crescută faţă de producţia industrială de mare serie ? Marin Ioniţă (Continuare in pag. a 5-a) De la activitatea artizanală la tehnică şi creaţie în domenii de vîrf PREŞEDINTELE a primit delegaţia de congresmeni americani Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, sâmbătă dimineaţă, delegaţia Comitetului pentru serviciile armatei al Camerei Reprezentanţilor a Congresului S.U.A., condusă de Melvin Price, preşedintele comitetului, deputat democrat din partea statului Illinois, care face o vizită in ţara noastră la invitaţia Marii Adunări Naţionale. Din delegaţie fac parte deputaţii William Dickinson, republicani din partea statului Alabama, Samuel Stratton, democrat din partea statului New York, Richard White, democrat din partea statului Texas, Robert Mollohan, democrat din partea statului Virginia de Vest, Elwood Willis, republican din partea statului Indiana, Antonio Borja Won Pat, democrat din Guam, Robert Badham, republican din partea statului California, Richard Schulze, republican din partea statului Pennsylvania, John Fury, democrat din partea statului Illinois. La întrevedere au luat parte Nicolae Giosan, preşedintele Marii Adunări Naţionale, Ion Coman, preşedintele Comisiei pentru probleme de apărare a M.A.N., Ştefan Andrei, ministrul afacerilor externe, Constantin Olteanu, ministrul apărării naţionale, Iuliu Fejeş, secretar al Comisiei pentru politică externă şi cooperare economică internaţională a M.A.N., Constantin Teodorescu, deputat. A fost de faţă Rudolph Aggrey, ambasadorul S.U.A. la Bucureşti. Conducătorul delegaţiei a exprimat şefului statului român întreaga gratitudine pentru întrevederea acordată, exprimîndu-şi satisfacţia de a fi avut contacte cu oficialităţi române in probleme ale relaţiilor româno-americane şi ale vieţii internaţionale. Membrii delegaţiei au dat o înaltă aprecie- re realizărilor poporului român in dezvoltarea ţării, contribuţiei personale a preşedintelui Nicolae Ceauşescu la promovarea unei politici externe de pace, independenţă şi largă cooperare , internaţională. Salutînd pe membrii delegaţiei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi-a manifestat, la rindul său, satisfacţia pentru vizita congresmenilor americani, apreciind că ea va contribui la mai buna cunoaştere reciprocă, la dezvoltarea in continuare a raporturilor dintre cele două ţări. In cadrul întrevederii a fost evidenţiată evoluţia pozitivă a relaţiilor de colaborare şi cooperare dintre România şi S.U.A. şi au fost relevate posibilităţile largi existente in direcţia extinderii si aprofundării acestor raporturi in domeniile politic, economic, tehnico-ştiinţific şi cultural, în folosul reciproc, al cauzei păcii, securităţii, înţelegerii în lume şi conlucrării intre naţiuni. S-a subliniat, în acest context, rolul care revine parlamentelor şi parlamentarilor din cele două ţâri in stringerea legăturilor de prietenie şi conlucrare românoamericane, în promovarea unei largi colaborări reciproc avantajoase, ca şi in cooperarea pentru soluţionarea marilor probleme contemporana in folosul tuturor statelor, indiferent de mărimea şi puterea lor economică şi militară, de regimul lor social-politic. Abordindu-se unele probleme internaţionale, s-a subliniat că actuala situaţie mondială reclamă intensificarea eforturilor pentru oprirea agravării climatului politic din lume, pentru reluarea şi consolidarea procesului destinderii, bazat pe respectarea principiilor independenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi şi avantajului reciproc, neamestecului în treburile interne, nerecurgerii la forţă şi la ameninţarea cu folosirea forţei, pentru soluţionarea pe cale paşnică a stărilor de conflict din diferite zone ale globului. S-a arătat, de asemenea, că pacea şi securitatea internaţională reclamă realizarea unor măsuri concrete de oprire a cursei înarmărilor, de dezarmare, în primul rind de dezarmare nucleară, de reducere a cheltuielilor militare, de sporire a încrederii intre popoare. O importanță deosebită au lichidarea subdezvoltării, edificarea unei noi ordini economica mondiale. Schimbul de vederi a relevat, totodată, însemnătatea pe care o reprezintă pentru pacea mondială încheierea cu succes a reuniunii de la Madrid, chemată să dea un nou impuls aplicării in viaţă a documentelor de la Helsinki, să ducă la întărirea încrederii, securităţii şi cooperării pe continent, la adoptarea de măsuri de demilitarizare, dezangajare militară şi dezarmare in Europa şi in întreaga lume. întrevederea a decurs intr-o atmosferă cordială. Il 'Motiffi • Vatra Dornei, la ora înnoirilor De la Rădăuţi, trecând peste Obcina Mare, Obcina Feredeului şi Obcina Mestecăniş, lăsind către apus Câmpulungul Moldovenesc, ajungi, străbătind un drum însoţit mereu de peisaje de basm, la Vatra Dornei. Albastrul de Voroneţ, roşul de Humor şi verdele de Suceviţa rămîn in urmă ca ochii unor Feţi-Frumoşi. Rămîne in amintire şi palma aceea uriaşă, croită de om, palma aceea a omeniei, a bucuriei înălţată la cumpăna dealului, pe marginea şoselei de cei care au modernizat această măiastră cale de acces trecătoare peste obcine. Numai pădurile de brazi se continuă înfrunzind parcă, la nesfirșit, una din alta, pădurile de brazi care te „privesc“ parcă, coborind pină la marginea drumului, ferinduse din calea lui doar atît cit trebuie, pădurile de brazi care adulmecă parcă firul rîului sau pinului, pentru a se oglindi in limpezime, pentru a-şi admira frumuseţea in strălucirea apei diamantine. Reportaj de Radu Selejan Vatra Dornei, oraşul-staţiune balneo-climaterică, este ineştat atît prin aşezarea lui, cit şi prin liniştea de care se lasă inundat. De la Ioan Buhu, directorul Întreprinderii balneare, aflăm că anual, pentru tratament, trec prin Vatra Domed cca. 25 000 de oameni ai muncii, cărora li se adaugă încă pe atîţia alţii aflaţi in tranzit propriu-zis. în ultimii 15 ani a fost dat in folosinţă un complex balnear cu 300 locuri şi o bază de tratament modernă, cu o capacitate de 3 000 proceduri pe zi. Oamenii muncii veniţi la tratament beneficiază de serviciile medicale pe care le oferă cele 180 de cadre medicale cu pregătire medie şi superioară, în acest an se va da în folosinţă un telescaun, care va lega staţiunea de Muntele Negru, pe o distanţă, de 3 kilometri. Sunt, de asemenea, in construcţie două hoteluri cu 300 locuri, fiecare. Tot în această perioadă au fost modernizate toate vilele, iar pe Dealul Runc a fost realizat un popas turistic cu 240 locuri. „ Desigur, pentru cineva care trece numai prin Vatra Dornei, oraşul i se pare afi in exclusivitate turistic. Dacă zăboveşti însă citeva zile în această urbe, părerea ţi se schimbă. Pentru că, prin excelenţă, Vatra Dornei este un oraş al forestierilor, al oamenilor ce lucrează intr-o uriaşă hală industrială, acoperită de aer, de senin, de stele, de nori, hală care se întinde pe o suprafaţă de multe zeci de mii de hectare, care porneşte de la trecătoarea Prislopului şi „curge" pină către Topliţa, către izvorul Mureşului. Şi, culmea, forestierii domeni au uitat de cind n-au mai tăiat pădure sănătoasă. Pentru că, de cîţiva ani buni, trudesc la aşa numitele doborâturi de vint, salvează, cum s-ar spune, copacii, pădurile doborîte de către o furtună. Şi furtunile nu uită să-i viziteze in fiecare an. De la Mihail Mărginean, şeful biroului UFET Vatra Dornei, aflăm că acţiunea de recuperare a masei lemnoase pe văi şi versanţi se desfăşoară cu succes, că la fiecare punct de lucru există cel puţin cite, o cabană dotată cu toate cele necesare, în care locuiesc forestierii, că fabrica de cherestea s-a modernizat inul(Continuare in pag. a 3-a) Cu rezultate bune se prezintă la finele primelor cinci luni ale anului siderurgiştii tîrgovişteni. Printr-o bună organizare a muncii şi a producţiei, colectivul Întreprinderii „Oţelinox“ — cea mai tînără unitate dimboviţeană —, bunăoară, a încheiat perioada amintită cu un spor de aproape 12 milioane lei producție-marfă.