România Liberă, martie 1982 (Anul 40, nr. 11611-11637)
1982-03-01 / nr. 11611
Pagina a 2-a — 7 martie 1982 CARTEA SOCIAL-POLITICÄ A ÎNVĂŢA SĂ EXISTĂM Indiscutabil, cărţile care reproduc studiile efectuate de organisme internaţionale pe tema căilor care pot asigura progresul umanităţii sunt unele dintre cele mai interesante ce se oferă, astăzi, lectorului de pretutindeni. Ieşită din epoca viziunilor parţialiste, amputatoare, omenirea descoperă tot mai mult că destinul ei este legat de modul in care se dau răspunsuri şi se găsesc soluţii la numeroasele probleme ce privesc întreaga Planetă. Probleme care, faţă de perioade chiar relativ apropiate, se înfăţişează nu numai omului de ştiinţă dar şi „omului de rind“, ca avînd un caracter de extraordinară complexitate şi care poate crea dificultăţi de maximă gravitate pentru existenţa însăşi a umanităţii. „Omenirea — se spune chiar de la primele rînduri ale volumului «Orizonturile fără limite ale învăţării», de James W. Botkin, Mahdin Elmadjra şi Mircea Maliţa, de care ne vom ocupa in cronica de faţă — intră intr-o perioadă de alternative extreme. în timp ce o eră de progrese ştiinţifice şi tehnologice ne-a adus o cunoaştere şi o putere fără precedent, suntem astăzi martori la apariţia neaşteptată a unei «problematici mondiale» , a unui ghem uriaş de probleme în domeniul energiei, populaţiei şi hranei, care ne confruntă cu o nebănuită complexitate. Sunt posibile atît o „Împlinire umană fără precedent, cit şi o catastrofă finală“. Mărturisim că ceea ce e de admirat, ceea ce place în primul rind la aceste studii de realism franc, grav, cu care sunt formulate problemele şi la care nu s-ar putea ajunge decit pe calea unei vaste interdisciplinarităţi, prin cercetări la scara planetară, conştiinţa asupra datelor realităţii se înfăţişează ca fiind foarte explicită : cu 10 ani in urmă, in lume mai exista, încă „o atmosferă de mari speranţe“. Astăzi, însă, deşi activitatea tehnico-ştiinţifică a făcut progrese pe mai toate fronturile apar probleme uneori mai grave decit acelea pe care le soluţionează, făcînd şi mai dificilă situaţia, condiţia omenirii continuind, în general, să se deterioreze. Uriaşa presiune demografică (noua omenire ce va apărea pînă în anul 2000 va fi egală cu întreaga populaţie a globului în perioada primului război mondial), starea de sărăcie extremă (peste o treime din populaţia globului se află la „limita de jos“ a condiţiilor de viaţă), construcţiile necesare a asigura locuinţele, şcolile şi locurile de muncă ce vor fi solicitate de valurile de populaţie pînă la sfîrşitul acestui secol vor fi echivalente cu toate construcţiile realizate de omenire din Evul Mediu pînă astăzi, incredibila discrepanţă dintre statele bogate şi sărace, uriaşa capacitate de supraucidere nucleară, flagrantă, lipsa de armonie cu natura etc., etc. — iată un milion de motive de îngrijorare. „Ce ironie cumplită să fim confruntaţi cu atîtea probleme în istoria omenirii, intr-un moment cînd ne aflăm la apogeul cunoaşterii şi puterii" ! — iată un citat semnificativ din lucrare. Viziune pesimistă ! Cei trei autori ai studiului, împreună cu membrii colectivelor ştiinţifice care i-au ajutat (unul dintre „laboratoare“ fiind cu baza în România) nu optează pentru o concluzie fatalistă. Dimpotrivă. Ei cred, insă, că ceea ce se va întîmpla in viitor va depinde nu numai de „ghemul“ problemelor naturale, materiale etc. ci şi de „un factor major şi decisiv : înţelegerea şi acţiunea umană“. Ce fel de înţelegere şi ce fel de acţiune ? Aurelio Peccei, prefaţatorul volumului, precizează că populaţiile lumii, deşi avansate in multe domenii, sunt năucite de avalanşa de schimbări, in bine sau un rău, prin care trece omenirea, ca urmare a progresului tehnologic, schimbări care, neînţelegîndu-le, le fac să intre tot mai mult în conflict cu lumea reală. Acesta este, zice el, decalajul uman, destul de mare şi periculos în prezent, dar sortit, aproape inevitabil, să se adîncească şi mai mult. Peccei nu este însă nici el un pesimist. La întrebarea dacă tendinţele actuale pot fi controlate şi decalajul eliminat înainte ca homo sapiens să fie victima unei sorţi tragice şi groteşti, el răspunde pozitiv, dovedind că, „fiinţa umană posedă resurse de viziune şi creativitate neutilizate încă, precum şi energii morale ce pot fi mobilizate pentru a salva omenirea dintr-o situaţie penibilă“. Deocamdată, însă, pregătirea omului pentru a face faţă provocărilor extraordinare ce decurg din şocurile actualei versiuni a progresului rămîn subdezvoltate la scara mondială. în acest sens, învăţarea reprezintă „mult mai mult decit o nouă problemă globală : eşecul ei reprezintă problemaproblemelor“, o nereuşită in acest domeniu limitind în mod brutal „capacitatea noastră de a face faţă fiecărei teme ridicate de problematica globală“. Nu este vorba, în acest caz, numai de învăţarea obişnuită, de însuşirea unor cunoştinţe, aşa cum se face prin şcoala tradiţională şi care, bineînţeles, au o importanţă deosebită, ci de o învăţare care depăşeşte memorarea de date şi reguli. Noţiunilor convenţionale de „şcoală“ şi „educaţie“ li se adaugă o învăţare în sens mai larg, care duce la o atitudine faţă de cunoaştere şi faţă de viaţă şi care urmăreşte trezirea iniţiativei omului. Un exemplu simplu, oferit de autorii studiului este edificator. Iată, de pildă, informaţia : „Ediţia de duminică a unui mare ziar, tipărit intr-un milion de exemplare, consumă 50 hectare de pădure“. Ea poate fi „învăţată“ (memorată) conform practicilor uzuale formale, adică reţinută şi atît. Problemaproblemelor nu este insă memorarea, ci atitudinea pe care omul o ia faţă de cele două elemente esenţiale (păduri, ziare), chiar dacă el nu va reţine absolut exact fraza respectivă, concluzia informaţiei, şi anume distrugerea naturii, fiind esenţială. Aici începe, învăţarea socială. Aici apare şi legătura dintre învăţarea individuală şi cea socială. „Atita timp cit indivizii nu vor învăţa cum să se poarte faţă de copaci şi ziare nu va exista sprn da Eugen Florescu din şi iniţiativă publică pentru noi atitudini ; şi, invers, atita timp cit societatea nu creează o politică şi un program adecvat — cum ar fi colectarea ziarelor vechi, sau campanii pentru plantarea copacilor — învăţarea individuală va avea un impact mic sau inexistent“ asupra realităţii, problema distrugerii naturii devenind acută. Pînă în prezent, ne arată autorii studiului, societăţile şi indivizii au adoptat un tip de învăţare de menţinere, achiziţionînd norme, metode şi reguli fixe pentru a face faţă unor situaţii cunoscute şi recurente. Acest mod de învăţare este şi va continua să fie indispensabil pentru funcţionarea şi stabilitatea oricărei societăţi. Este nevoie, însă, să se treacă — în mod programat şi pe scară de masă — şi la un nou tip de învăţare, învăţarea Inovatoare, singura in măsură să asigure supravieţuirea pe termen lung a umanităţii. într-o anumită formă, un asemenea tip de învăţare a existat şi pînă în prezent, determinat însă de evenimente deosebite (calamităţi, penurii etc.). Era o primitivă învăţare inovatoare prin şoc, care comportă — cu deosebire în epoca noastră — nenumărate riscuri, multe dintre ele puţind, după cum se ştie, să fie fatale umanităţii. învăţarea inovatoare, către care ne cheamă oamenii de ştiinţă este, dimpotrivă, menită să-l scutească pe om şi societatea în ansamblu de traumatismul învăţării prin şoc. în consecinţă, una din trăsăturile ei de bază este anticiparea (opusă adaptării) care o ajută să evite evenimentele nedorite şi care face ca „viitorul să pătrundă în viaţa noastră ca un prieten, nu ca un borfaş“. Ea înseamnă, deci, să nu ne lăsăm dominaţi de istorie, ci să prevedem ceea ce va urma, să stăpînim cursul evenimentelor. Fundamentală pentru învăţarea inovatoare, este, de asemenea, participarea maselor la adoptarea deciziilor. Termenii, desigur, nu sunt foarte noi. Mai nouă este aşa cum ne asigură şi autorii studiului — legătura dintre ei. Nouă este şi ordinea prioritară a valorilor pentru care trebuie să se lupte, scopul principal (aşa cum nu s-a pus niciodată pină acum) fiind supravieţuirea omenirii, care începe cu preocuparea pentru hrană, adăpost şi sănătate. Faptul în sine ne determină să ne gîndim la erorile acelora care, in numele unor aşa-zise idealuri culturale, privesc cu superiorifliete lupta pentru partea materială a existenţei şi progresului umanităţii. Căci, dacă nu este vorba de iresponsabilitate, în asemenea cazuri avem, cel puţin, de-a face cu un foarte scăzut grad de cultură contemporană. „A pune supravieţuirea omului pe primul plan, subliniază cei trei autori, ca principalul scop al învăţării nu înseamnă a discuta o problemă metafizică ; dimpotrivă, învăţarea a devenit o chestiune de viaţă şi de moarte, şi nu numai pentru oamenii aflaţi la limitele subzistenţei. Chiar pentru cei care au asigurate în mai mare măsură proviziile materiale, dictonul «învaţă sau pieri» se aplică la ora aceasta tuturor societăţilor, bogate sau sărace“. învăţarea inovatoare a devenit, deci, indispensabilă întregii umanităţi. Prima ei cerinţă este , aşa cum ne asigură autorii studiului, înţelegerea faptelor. Nu numai a şti ce trebuie să faci şi cum să faci ci şi de ce trebuie să faci un lucru, adoptind o atitudine, luind o iniţiativă, devenind creator, înţelegerii ii urmează, astfel, responsabilitatea socială şi, odată cu ea, dorinţa şi necesitatea participării la nivel individual şi societal. „Probabil nimic nu este atît de esenţial pentru învăţarea inovatoare ca participarea şi, în acelaşi timp, probabil că nu există necesitate mai mare decit aceea de a învăţa să participăm efectiv“. Aceasta înseamnă, reluind o butadă folosită de Aurelio Peccei, „Să învăţăm ce înseamnă să învăţăm, ceea ce e de învăţat... şi să învăţăm chiar“. Aceasta înseamnă, parafrazind titlul unei dezbateri purtate in cadrul UNESCO a învăţa să existăm, lichidînd decalajele umane, trecînd peste toate vicisitudinile pe care sfîrşitul de secol 20 le ridică în faţa întregii umanităţi. ÎNSE MNARI V CÂRTI ÎN EDITURA POLITICA Clara Cuşnir-Mihailovici, Florea Dragne, Gheorghe Unc : Mişcarea muncitorească din România. 1916—1921. Făurirea Partidului Comunist Român (ed. a II-a revăzută şi adăugită) 436 p. Lei 22. Mihai Milca : Propaganda politică (concept şi realitate In capitalismul contemporan). Colecţia „Ştiinţe politice“ 216 p. Lei 10. Georg Lukács : Ontologia existenţei sociale. VoL 1. Stadiul actual al problemei. 432 p. Lei 18. Alfred Kastler : Această stranie materie (Colecţia „Idei contemporane“). 258 p. Lei 12. Pablo Neruda : Mărturisesc că am trăit. 410 p. Lei 20. EDITURA EMINESCU Ion Brad : Ultimul drum. (Biblioteca de proză română contemporană). 440 p. Lei 13.50. Teodor Vărgolici : Clasici și contemporani. 280 p. Lei 8.25. Eugen Seceleanu : Evenimente mari, evenimente mici... 216 p. Lei 6.25. Ion Ruse : Transmarisca sub canonade. 283 p. Lei 9,25. K. Berwinska : Con amore (col. Romanul de dragoste). 192 p. Lei 5,25. P.M. Vizirescu : Poeme. 96 p. Lei 7. Ioanid Romanescu : Magie. 132 p. Lei 6,75. F. Aiorescu : Adresa unei stele. 68 p. Lei 5,75. EDITURA MINERVA Barbu Şt Delavrancea : Para- LIBRĂRII ziţil — nuvele şi povestiri (col. B.P.T.). 368 p. Lei 5. J. Mellusz : Oraşul pierdut In ceaţă. Vol. 1, 2. (CoL B.P.T.). 336 -1- 308 p. Lei 10. Seneca : Scrieri filozofice (CoL B.P.T.). 268 p. Lei 8. A. de Boigne : Memorii. VoL 1. (Povestirile unei mătuşi). CoL B.P.T. 298 p. Lei 8. EDITURA CARTEA ROMANEASCA Nora Iuga : Inima ca un pumn de boxer. 80 p. Lei 5,75. P.M. Gorcea : Structură şi mit In proza contemporană. 260 p. Lei 7.75. M. Nicolau : Nodul de apă. 140 p. Lei 5. Daniel Drăgan : Podul 220 p. Lei 10. EDITURA ALBATROS FI. Dimitrescu : Dicţionar de cuvinte recente. (Cod Dicţionarele Albatros). 536 p. Lei 22,50. * * * : Cugetări franceze (Co. Cogito). 334 p. Lei 7,25. D.R. Popa : Călătoria. 200 p. Lei 4,75 V. Beda : Dincolo de şosea. 208 p. Lei 15. EDITURA ION CREANGA Gh. Chiş, Gh. Dorin Chif : Uzina Cosmos. 148 p. Lei 36. • • * : Poveşti nemuritoare. VoL 23. 220 p. Lei 15,50. T. Vasiliu : Cartea numai ochi şi urechi. 80 p. Lei 2,75. Vaja Psavela : Cîntăreţii naturii. 84 p. Lei 2,75. UNA PE ZI de MATTY — Dacă ea te așteaptă la ieșire, totul e perfect. 90 de minute trec repede ! • Teatrul Dramatic din Braşov a Înfiinţat un Studio de teatru experimental. In acest scop a fost amenajată o nouă sală cu 60 locuri iar inaugurarea a avut loc cu piesa „Nimic despre Sinziette“, premieră absolută semnată de Constantin Munteanu, inginer la Combinatul de fibre sintetice Săvineşti. Intre altele, Studio '82 işi propune să promoveze piese româneşti şi străine inedite, de calitate, să sprijine debuturile in dramaturgie şi să propună concepţii regizorale moderne. • Intre 22 şi 27 februarie s-au desfăşurat in Capitală „Zilele cărţii pentru tineret“, manifestare organizată de Comitetul municipal Bucureşti al U.T.C., Comitetul pentru cultură şi educaţie socialistă al municipiului, Biblioteca municipală „M. Sadoveanu“ şi Universal Club. • In sala Palatului Cultural din Tg. Mureş a fost sărbătorit scriitorul Vasile Netea cu prilejul Împlinirii virstei de 70 de ani. Au vorbit cu acest prilej Romulus Guga, Florin Ciotea, vicepreşedinte al Comitetului de cultură şi educaţie socialistă, Iuliu Moldovan, directorul bibliotecii judeţene şi Valter Niţu, din partea Centrului Academiei de Ştiinţe Social-Politice. Relatam In prima noastră anchetă opiniile unor specialişti în domeniul transporturilor privind risipa de carburanţi provocată de întocmirea incorectă a documentelor de transport. Iată acum citeva constatări la faţa locului, atit In unităţile prestatoare de servicii detransport, cit şi în Întreprinderile beneficiare. La mijlocul lunii ianuarie, întreprinderea horticulă „1 Mai“ solicita ILUT-ului Bucureşti o basculantă pentru a transporta 6,5 tone pământ de flori şi mraniţă, de la sera Grozăveşti la unităţile comerciale din Capitală. La ora şi ziua fixată se prezintă la sediul întreprinderii şi nu la seră, cum ar fi fost normal, autobasculanta 35—B— 4368. Treaba asta costă circa 10 km in plus, dar nu supără pe nimeni. Se pleacă la drum şi se colindă cu cele 6,5 tone, aşa cum stă scris în foaia de parcurs, tot Bucureştiul. La sfîrşitul zilei se face socoteala. O pune pe hîrtie — foaia de parcurs şi bonul de materiale — şoferul de la ILUT. Le semnează, fără nici un fel de verificare, delegatul întreprinderii horticole „1 Mai“. Şi astfel, unitatea beneficiară devine bună de plată pentru 106 kilometri parcurşi. 10 ore lucrate şi 100 tone transportate. Atît pămint incit, dacă ar fi ajuns în unităţile comerciale ale horticolei „1 Mai», din cauza lui nu s-ar fi văzut cu siguranţă nici o... floare. Practic, însă, autobasculanta n-a transportat decit 6,5 tone, pe care şoferul n-a uitat să le treacă în dreptul fiecărei curse , din Drurpul Taberei in Berceni, din Titan în Rahova ș.a.m.d. cu toate că volumul scădea cu fiecare livrare, ajungind la ultima oprire la numai citeva sute de kilograme. Delegatul a semnat actele întocmite de şofer, întreprinderea a încasat banii şi cu asta toată lumea a fost mulţumită. Marţi 16 februarie. La autobaza Barbu Văcărescu. Împreună cu şeful de coloană Gheorghe Leviţchi, ing. Ion Popa şi inginerul şef al ILUT-ului Bucureşti, Decebal Bourceanu, verificăm mai multe foi de parcurs şi bonuri de materiale. Cu foarte puţine excepţii, ele sunt completate numai de şoferi, aşa Incit. Intre ce scrie pe foaie şi ce confirmă bonul de materiale nu există nici o diferenţă. Frapează insă numărul de kilometri parcurşi de toate mijloacele de transport . ICRAL „Colentina“, între 100 şi 120 km parcurşi zilnic, pentru toate autovehiculele, indiferent de tip , între 100 şi 110 km la întreprinderea horticolă „1 Mai“, între 80 şi 100 km la unitatea Administraţiei domeniului public. De comun acord cu conducerea autobazei, ne propunem să verificăm, la faţa locului, modul în care se completează foile de parcurs. Alegem la intimplare beneficiarul şi ne oprim in cartierul Colentina, unde ICRAL-ul execută o lucrare de demolare, în vederea pregătirii terenului pentru viitoarele construcţii de locuinţe. Aici au fost repartizate şase autobasculante de mare capacitate. Cum la ora 11 pe foile de parcurs nu era înscrisă nici o cursă — am aflat că această operaţie se face la sfîrşitul zilei —, am căutat să luăm legătura cu omul cel mai autorizat să ne furnizeze o informaţie competentă, şeful sectorului transport-utilaj, cel de a cărui semnătură depinde plata prestărilor, tovarăşul Emanuel Stratan. — Bine că aţi venit, tovarăşe Inginer Bourceanu. Ce faceţi cu maşinile ? E treabă serioasă aici, avem nevoie de basculante. Mai trimiteţi încă cinci-şase maşini, altfel nu ne descurcăm, îl rugăm să ne spună cum a fost folosit pînă la acea oră parcul pus la dispoziţie. Se caută prin buzunare, scoate un carneţel, pe care e scris numărul de circulaţie al autobasculantelor, şi cam atît, după care Începe să înscrie în dreptul fiecăruia cifra opt. Asta da evidenţă L« — Opt curse fiecare. Stăm bine. V-am spus că ne-ar mai trebui citeva basculante. E de transportat aici, nu glumă. Cum pe şeful secţiei transport-utilaje l-am găsit intr-o şedinţă şi nu pe şantier, ne-am zis că n-ar fi rău să întrebăm încă o dată şoferii cite curse au efectuat pînă la acea oră. Spre surprinderea noastră am aflat că cele şase basculante, nu făcuseră toate pînă la ora 11, opt curse, cu toate că după calculele beneficiarului ele se apropiau de cifra 0. Sinceri să fim nu aveam de gind să măsurăm distanţa de la locul unde se face demolarea şi pînă la punctul unde se descarcă materialele, ştiind că, aşa cum este trecut in toate foile de parcurs, acest itinerar, dus-intors, măsoară 10 km. Modul ad-hoc în care ţinea evidenţa mijloacelor de transport delegatul ICRAL Colentina ne-a pus pe gînduri, aşa că am verificat şi acest lucru. Şi, spre surprinderea noastră, cei zece kilometri s-au dovedit a fi numai şapte. — Aşa este, ne confirmă tovarăşul Stratan. De la noi pînă la locul de descărcare sunt şapte kilometri. Ştiţi, mai ajutăm şi noi, cum putem, şoferii. Aşadar, în fiecare zi, ICRAL Colentina plăteşte in plus ILUT- ului Bucureşti 180 km, dacă avem in vedere faptul că, aşa cum reiese din acte, nici o basculantă nu efectuează mai puţin de zece curse. La această cifră mai adăugăm şi o cursă, două trecută prin bunăvoinţa beneficiarului şi ajunge la o cifră incredibilă : 300 km fictivi, la un singur punct de lucru, servit de numai şase autobasculante, într-o singură zi. Am relatat cele constatate ing. Vasile Corbu, directorul ILUT-Bucureşti . De aici pleacă risipa. Este dacă vreţi primul ei capăt. Beneficiarii ştiu că bonul de transport este documentul de confirmare al prestărilor. Faptul că şoferul îl completează de la cap la coadă, iar beneficiarul doar îl semnează şi-l ştampilează, spune tot. Cu alte cuvinte, nu-l interesează cit plăteşte. Asta înseamnă risipă de carburant. Repet, nouă ca unitate prestatoare nu ne creează nici un avantaj. Din contră, deschide larg porţile ilegalităţii. O altă problemă deosebit de importantă este cea a folosirii mijloacelor de transport de către beneficiari. Vom porni de la un caz concret. La Întreprinderea de utilaj-transport Bucureşti, parcursul mediu zilnic pe fiecare autovehicul este de 124 km, cifră ce reflectă sintetic modul de folosire a capacităilor de transport şi in care se nscriu majoritatea autovehiculelor. Mai există însă şi excepţii. La Grupul 2, Şantierul 3, bunăoară, autobasculanta 23-B- 4243, capacitate 7,2 tone a realizat într-o decadă numai 480 km efectivi, producţia valorică fiind de 2 336 lei. în aceeaşi situaţie se găsesc şi majoritatea mijloacelor de transport ce servesc bazele de aprovizionare ale centralei de construcţii-montaj. Aici, se pierde de regulă mult timp, o maşină reuşind să facă într-o zi cel mult 2—3 curse. Deşi au ca specific aprovizionarea cu materii prime şi materiale, aici nu s-a auzit încă de containerizare, operaţiunile de încărcare-descărcare durind, de regulă, ore în şir. Nu e de mirare că cei ce prestează servicii la aceste baze de aprovizionare nu pot realiza un parcurs mediu zilnic efectiv mai mare de 50 km, că, pentru a găsi o soluţie echitabilă, şoferii sunt repartizaţi aici prin rotaţie sau atunci cind sunt sancţionaţi pentru vreo abatere. Aşa cum ne informa conducerea întreprinderii de utilaj-transport Bucureşti, problema nu e nouă. Ea trenează de ani de zile, diminuînd sistematic capacităţile de transport. Cei in cauză au făcut promisiuni, şi-au luat angajamente dar rezultatele practice nu se văd încă. In finalul anchetei noastre vom reveni la întrebarea : pot risipi foile de parcurs carburanţii ? Din cele constatate de noi, din cele relatate de factorii de răspundere din întreprinderile de transport a reieşit clar că, deşi există un cadru legal ce stabileşte măsuri şi responsabilităţi concrete menite să reglementeze întreaga activitate din acest domeniu important al economiei naţionale, mai există totuşi unele excepţii. Ele privesc în egală măsură atît întreprinderile de transport, cit şi beneficiarii. Se evidenţiază faptul că nu totdeauna confirmarea mijloacelor auto se face pe faze, în locul şi momentul efectuării acestora, ci ulterior, timpul de utilizare şi kilometrii parcurşi fiind diferiţi de cei reali, ceea ce denotă, de cele mai multe ori, folosirea neraţională şi ilegală a mijloacelor de transport. în spatele kilometrilor fictivi se ascund, de cele mai multe ori, transporturi neoptimizate, staţionări exagerate, slabă organizare a punctelor de lucru, incompetenţă şi indisciplină, din partea celor puşi să folosească parcul auto. Adunate toate la un loc, ele constituie principalul robinet al risipei. O risipă ce echivalează cu mii de tone de carburant irosiţi zilnic, cu importante mijloace de transport nefolosite la Întreaga capacitate, în contextul general in care Întreaga ţară face eforturi deosebite pentru a economisi pe toate căile energia, se impun şi in domeniul transporturilor auto măsuri ferme şi imediate pentru a se evita risipa de carburanţi, pentru ca fiecare litru de benzină sau motorină să fie folosit cu maximă eficienţă. Marcus Georgescu mmtsmmwAni Risipă de carburanţi cu lei de parcurs de O FAPTĂ PE ZI LOCUL INTIMPLARII : DN 2, km 280 -1- 550, dimineaţa, ora 5. ÎMPREJURĂRI: un autoturism care ardea, cu patru răniţi blocaţi in el. La ora cinci dimineaţa, pe Drumul Naţional nr. 2, autovehiculele treceau destul de rar. Şoferul Gheorghe Zota, de la Autobaza II Bacău, coloana I, se întorcea dintr-o lungă cursă, cu autocamionul său de 7 tone 21-BC-700. Trecuse de comuna Nicolae Bălcescu, cînd a observat la marginea drumului un foc. A oprit camionul, a dat maşina înapoi şi a privit mai bine: un autoturism răsturnat ardea. Se apropie din maşină patru persoane. A alergat repede la lada cu scule, a luat un levier, s-a apropiat de uşa din spate, necuprinsă incă de flăcări şi a deblocat-o. A scos primul rănit, apoi pe al doilea. Şi-a dat seama că nu poate deschide uşile din faţă, fiind prea aproape de foc. Coboară atunci speteaza banchetei din faţă şi-i trage pe aici şi pe ceilalţi doi răniţi. Nici n-a observat că s-a ars la o mînă. A alergat din nou la camionul său, a luat un istinctor şi a învăluit cu spumă autoturismul arzind. Ce să facă cu răniţii ? De-ar mai veni cineva să-l ajute. Dar este o oră cind nu trec maşini. I-a urcat pe toţi patru in camionul său şi nu s-a mai oprit pînă la spitalul din Bacău. Numai după ce i-a ştiut pe toţi pe miinile doctorilor, s-a dus şi el să-şi îngrijească arsurile de la miini. Mai tirziu a aflat că şoferul autoturismului, din cauza oboselii şi vitezei excesive, a pierdut controlul volanului. S-a izbit de un arbore, apoi s-a răsturnat. Cit îl priveşte, trebuie să spunem că riscul la care s-a expus Gheorghe Zota a fost mare : el putea, in orice moment să sară in aer, odată cu maşina. Nemăsurate i-au fost curajul, dar mai ales omenia. Petre Mihai Bâcanu „Románia libera" Un premiu pentru poezia românească Herderul de anul acesta, acordat Anei Blandiana, încununează în persoana noii laureate nu pur şi simplu încă un poet român, ci poezia însăşi. Căci poemele Anei Blandiana invederează tocmai strădania permanentă de a transporta cititorul, pe căile cele mai directe, ,la înseși izvoarele lirismului, la fîntînile ce generează starea poetică in eternum, la „numele“ poeziei. Nota volumului Persoana Intîia plural, prin care Ana Blandiana, s-a născut literar, e o exultantă idilică adolescentină, emfatică la modul candid, inocent agresivă, angelic impudică. Avem, în Persoana initia plural (1964), un lirism al ingenuităţii, căruia nu-i sunt necesare spre a se comunica construcţiile imagistice, „procedeele“, „literatura“. Simpla (de fapt, doar aparent simpla) confesie îi este de ajuns. Poeta operează rareori cu metafore, de regulă apelează la „simple“ (însă provocatoare !) reprezentări : „Iubesc ploile, iubescu cu patimă ploile, / îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă, îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele in dinţi, / Să ameţească, privindumă astfel, bărbaţii“. Ca şi cum ar fi vrut să se reabiliteze, să se purifice, să-şi impună o penitenţă pentru „neruşinarea“ din iniiul volum (in care, ştiind „că-i urît“ şi că, „poate, nici nu e adevărat“, spusese, totuşi : „Sunt cea mai frumoasă femeie“), poeta cultivă în volumul al doilea. Călcitul vulnerabil (1966), un lirism emanat, nu o dată, din reflecţie, uneori gnomic sau parabolic, meditind, bunăoară, asupra osîndei artistului din ramura literelor de a preface totul in cuvinte, ca regele Midas, in aur, sau invocindu-l pe Torquato Tasso spre a-i lumina, în fiinţă, „ca la razele Röntgen“, „poezia nescrisă, de frică“, nu fără a ceda, totuşi, şi anume în poemul cel mai izbutit, Elegie de dimineaţă, tentaţiei de a se confesa intr-un chip analog solilocviilor din Persoana initia plural, dar dezvăluind, acum, trăiri de altă natură, prezidate de reculegere, de concentrare. A treia taină (1969), e asemenea Călcitului vulnerabil, o mea culpa faţă de volumul precedent. Punînd in aplicare „estetica“ rezumată in poezia Darul, autoarea se străduieşte să-şi comunice simţirea ne„modelată în fraze“, ne-„înnorată de vorbe“, neliteraturizată şi, implicit, neadulterată de reflecţie. întoarcerea la modul ingenuu propriu poemelor din culegerea de debut nu mai e insă posibilă ; poeta nu poate „trăi“ pur şi simplu. Intr-un „antijurnal“ cu care îşi prefaţează culegerea de eseuri Calitatea de martor (1970), ea susţine, explicit, că poetul există şi îşi supravieţuieşte doar „prin ceea ce reuşeşte să nu trăiască şi, netrăind, să creeze doar“, intrucît, „numai ceea ce nu există în planul vieţii se realizează in planul artei“. Nici poeziile din primul volum de altminteri nu erau pure secvenţe de jurnal liric, şi In ele fondul afectiv era străpuns de intelectualitate. Insă A treia taină exprimă altă vtrstă Interioară, vîrsta unei maxime conştientizări a oricărei experienţe. Poeta nu-şi poate traversa stările sufleteşti fără a le decanta in „raza gindului etern“. Gindeşte însă cu simţurile. Mai direct spus, ocoleşte conceptul, transmiţind — nu ca atare, insă, ci distilată, sterilizată prin idee — frenezia simţurilor. Piesele exemplar-antologice sunt, de departe, Requiem şi Pieta, un fel de ode meditative (in tonalitate elegiacă), una către „bărbatul cu numele Gheorghe, „ copilul cu numele tată“, cealaltă către Mamă, care posedă atributele mamei absolute, ale Geei. Ineditele din Cincizeci de poeme (1970) continuă acelaşi mod liric, decantat sub acţiunea catalitică a creaţiei unor poeţi ca Novalis şi Rilke, cu o mai accentuată notă de intimism elegiac. Cu Octombrie, noiembrie, decembrie (1972) Ana Blandiana ancorează un mitologic, mai propriu spus işi mitologizează meditaţia lirică, îşi proiectează în mit aventura pe tărîmul creaţiei, aventură orientată de o continuă şi implicită meditaţie asupra fenomenologiei actului creator. Piesele ce compun volumul se integrează, prin convergenţa semnificanţilor, intr-o viziune totalizantă, întocmesc, de fapt, un singur poem, in care este celebrat miracolul naşterii Poemului. Beatitudinea extatică procurată de ceea ce estetica de sorginte platoniană numeşte „inspiraţie“ e omologata cu ceremonialul unor nupţii nepăminteşti, poeta imaginînduse mireasă a unui personaj fabulos, un fel de demon „pe care nimeni / Nu l-a văzut decit in somn“ şi care, pentru ca să existe, trebuie creat prin cuvint răminînd totuşi — principe, al necuvîntatului : „Tată cuvintelor din mine / Şi peste nerostire domn“. Acestui iubit hiperionic, „nesigur fiu / Născut din ruga / Pe care ţi-o înalţă, oficianta ritualului magic ii adresează nu chemarea de a cobori din sferele sale celeste, — cum o face personajul liric feminin nu Luceafărul ci o implorare inversă, de a-și amina (pseudo) întruparea, de a nu lua „chip de om“ (ce riscă „să fie răstignit“) decit toamna, „cînd răsare înlăcrimatul soare de octombrie“, cind „trupul“ nu mai este „amar“, otrăvit de patimi, cind carnea tinde să se spiritualizeze. Prin sonoritatea unor versete, poemul devine o adevărată replică la Cintarea cântărilor, opunind erosului frenetic de acolo o senzualitate de lume florală, serafică, întreţinuţi de „Afrodita cerească“, în zona suavului, şi — de astă dată — a fragmentarului, in registrul liric al confidenţei se înscriu Poeziile din 1974 ; pe spaţiul lor „raza gindului“ iradiază în decoruri cu transparenţe lunare, cu fructe Îngreunate de somn, topite parcă in zumzete auzite ca prin vis : „Mi-e somn aşa cum li-e somn / Fructelor toamna (...) îmi zumzăie albinele / in gînd“. Această culegere preludează Somnul din somn (1977), volum în care poeticul nu tinde să se realizeze — sau să provoace impresia că s-ar realiza — In afara artisticului, că s-ar comunica in stare genuină. Avem aici o poezie de rafinament, generată de fineţea sugestiei, de efectele de ton şi culoare, de accentul insolit al emoţiei, de imprevizibilul nuanţei, de inefabilul pictural, de magia verbală. Resorturile lirismului sunt declanşate de vibraţia senzaţiei fine, a senzaţiei intelectualizate, care, transmiţând palpitul vieţii elementare, sugerează implicit mişcările cosmice la care participă fărima de existenţă imobilizată in imagine. Propensiunii spre reflexivitate din precedentele volume i s-a substituit, în Somnul din somn, o tehnică specială a selectării detaliului percutant şi a filtrării lui prin senzaţia conştientizată, o artă sui generis a înălţării cu mijloace pur lirice a reprezentării sensibile la idee. Privelişti de toate zilele dobindesc, prin transfigurarea artistică, proprietăţi încântătorii, copacii, fructele, frunzele, păsările răspindesc irizări de tărim fantastic. în imaginaţia Anei Blandiana viaţa este vis , vis intr-un alt vis, visat la rîndul lui de către cineva care e visat de către un altul, şi el visat — şi tot astfel, la infinit. De aici şi titlul: Somnul din somn. Prin absolutizare poeta construieşte viziunea unui univers himeric, aflat intr-un stadiu precreatural, existent doar ca pură posibilitate, ca nălucire difuză. Totul, in acest spaţiu al increatului, e doar părere, iluzie, proiecţie a fantasmelor spiritului celui ce „mă visează“. Alcătuit din „dealuri dulci, împădurite“, „ascunse jumătate în pămint“ şi „jumătate in văzduh“, săgetat de păsări, odată cu care zboară „cu vuiet mare“, „tot mai sus“, „biserici fără acoperişe, dar cu aripi de şindrilă", străbătut şi de „peloapele plopului (...) duse de vint“, cutreierat de „somnoroase şi indiferente mioare“, luminat de „ora de miere“, de „galbena zăpadă / Pe care-o ning din crengi învinse merii“, ca şi de „mirificul incendiu / Al pădurii căzute in roşu“ şi de „cuviincioşi gutui“ in care „se coace“ o „moarte arămată“, peisajul alcătuit in Somnul din somn şi întregit de apariţia următoarelor volume : Intimplări din grădina mea (1980) şi Ochi de greer (1981) cu peisaje şi climate noice al unui teritoriu de sat carpato-danubian mitic, integrat la modul fabulos intr-o biografie cosmică. In acest spaţiu de vis, din care „se văd pe ceruri epopei“ şi pe ale Cărui drumuri — ca intr-o pantomime onirică — „dormind înaintează cîntînd din fluier stins / învinsul crai al adormirii noastre“, lăsînd în urmă „codri mari de prins“, „struguri dulci“ ce „se-mbată şi aţipesc in vie“, grine ce „se culcă (...) sub greutatea fiorilor de mac“, poeta şi-a întemeiat un tărim fabulos al uitării de sine. Autoare şi a unui volum de foarte originală proză (Cele patru anotimpuri, 1977) şi a încă unei cărţi de eseuri, afară de cea menţionată. Ana Blandiana e nu numai unul dintre cei mai talentaţi poeţi români din generaţiile încă tinere, dar una dintre cele mai reprezentative personalităţi ale literaturii române contemporane. Dumitru Micu Luni 1 martie 1982 Soorel, raiare la ora 9,34 şi apune la ora 11,03 -1. KARAMAZOVII : Teatrul „C. I. Nottara“ (59 31 03), ora 18,30 şi CINCI ROMANE DE AMOR, ora 19,30 sala Studio ; AVENTURILE LUI PLUMPLUM ora 17 : Teatrul Ţăndărică — sala Victoria (15 23 77) ; CONCERT EXTRAORDINAR - CORUL MADRIGAL : Filarmonica ..George Enescu* la Ateneul Român, ora 19,30 *1 RECITAL DE PIAN, ora 19,30 la sala Dalie* 1 RECITAL DE MUZICA FRANCEZA : Conservatorul de muzica ,,Ciprian Porumbescu“ (14 26 10), ora 19,30 — sala ,,George Enescu", televiziune Programul 1 15: Emisiune In limba maghiară ; 17,50: 1001 de seri ; 20: Telejurnal ; 20,20 : Actualitatea economică ; 20,35 Orizont tehnico-ştiinţific ; 21 : „Ţinutul Beulah“ ; 21,40 : Morţişoare... mărţişoare muzicale ; 22,15 : Telejurnal. Programul 2 15: Cenacluri ale tineretului ; 15,30: Datoria fata de satul natal ; 15,45 : Tineri interpreţi ; 16,30: Film artistic: „Familia mea“ ; 17,50: 1001 de seri ; 20 : Telejurnal ; 20,20 : Muzică uşoară ; 20,45: 60 de ani de la făurirea U.T.C.; 21: La început de sâptămînă ; 22,15: Telejurnal. CINEMATOGRAFE SEMNUL ŞARPELUI : F e r o v I o r (50 51 40), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 15.45 - 18 - 20,15 . Cultural (83 50 13), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 15.45 - 18 - 20,15 . Gloria (47 46 75), orele 10 - 12 - 14 - 16 - 18 - 20. LINISTEA DIN ADINCURI : Grivica (17 08 58), orele 12 - 14 - 16 - 18 - 20; Melodia (1206 88), orele 9 - 11.15 - 13.30 - 15.45 - 18 - 20.15. GRABESTE-TE INCET ! Volga (79 71 26), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 . Mioriţa (14 27 14), orele 9 - 11 - 13 - 15 - 17 - 19 - 21. DUELUL, Viitorul (11 48 03), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. DESTINE ROMANTICE, Munca (21 50 97), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. MARIA MIRABELA , Progresul (23 94 10), orele 16 - 18 - 20. DESPĂRŢIREA : Dacia (50 35 94), orele 9 - 12 - 16 - 19. INCIDENT LA GRANIŢA : Patria (11 86 25), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 ; Festival (15 63 84), orele 8 - 10 - 12 - 14 - 16 - 18 - 20 ; Favorit (45 31 70), orele 8-10- 12-14-16-18-20. EUROPENII: Scala (11 03 72), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. HELLO DOLLY: Luceafărul (15 87 67), orele 9 - 11,30 - 14 - 17 - 19,30. APARAREA SICILIANA : Central (14 12 24), orele 8-10-12-14 - 16 - 18 - 20. OPERAȚIUNEA CROSSBOW : Capitol (16 29 17), orele 9 - 11,15 -13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. CASETA MĂRIEI DE MEDIU : Victoria (16 28 79), orele 9,30 - 11,30 -13,30 - 16 - 18 - 20. SUPERPOSTISTUL : București (15 61 54), orele 8,45 - 11 - 13,15 -15,45 - 18 - 20,15 ; Excelsior (65 49 45), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 ; Flamura (85 77 12) orele 8 - 10 - 14 - 16 - 18 - 20. CROMWELL: Eforie (13 04 83), orele 9 - 12 - 16 - 19. DE LA 9 LA 5 : Modem (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15. POLITISTUL GHINIONIST : Sala Mică a Palatului, orele 15 — 17,15 — 20.CIND PRIMAVARA E FIERBINTE : Timpuri Noi (15 61 10), orele 8 — 10,30 - 13 - 15,30 - 17 - 19,30. PROGRAM DE DESENE ANIMATE Doina (16 35 38), orele 9 - 10,30 - 12 - 13,30 - 15 - 16,30. CUM A DEVENIT UNEU PRIETENA LUI EDE : Doina, orele 18 - 19.30. IUBEŞTE, IUBEŞTE, DAR NU-ŢI PIERDE CAPUL . Lira (31 71 71), orele 15,30 - 18 - 20. LEGENDA LUI CIUNTIAN : Drumul Sării (31 28 13), orele 16 - 19. DOREŞTE-MI UN TIMP NEFAVORABIL : Cotroceni (49 48 48), orele 15 - 17,30 - 20. CONCEDIU PE MALUL MARII : Popular (35 15 17), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. ALI-BABA SI CEI 10 DE HOTI : Flacăra (20 33 40), orele 13,30 -16 -19. YANKEN: Buiesti (50 43 58), orele 9 - 11,30 - 14 - 17 - 19,30. PIEDONE IN EGIPT : Ferentari (80 49 85), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. HANGAR 18 : Giulesti (17 55 46) orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 -20.COBRA SE ÎNTOARCE : Pacea (60 30 65), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. OGLINDA SPARTA : F I o r e as c o (33 29 71), orele 13 - 15 - 17 - 19 - 71. TOATE MI SE INTIMPLA NUMAI MIE : Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20.15. NUMELE MEU E IUBIRE : Cosmos (27 54 95), orele 13 - 16 _ 19. CAPITOLUL Al DOILEA : Ario (21 31 86), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20. Premiere cinematografice • Europenii — producţie a studiourilor engleze. Regia : James Ivory. Cu : Lee Remiek, Lisa Richhorn, Tim Woodward. Filmul este considerat a fi cel mai bun dintre creaţiile regizorului James Ivory. • Apărarea siciliană — producţie a studiourilor sovietice. Regia : Igor Usov. In rolul principal : Nikolai Volkov. Pornind pe urmele unui furt aparent banal, lucrătorii miliţiei descoperă o adevărată „afacere“. • Incident la graniţă — producţie a studiourilor americane. Regia : Jerrold Freedman. In rolul principal : Charles Bronson. Film de acţiune inspirat dintr-un aspect dramatic al realităţii americane de azi : emigrarea clandestină a mexicanilor în Statele Unite — sursă de îmbogăţire pentru traficanţi... PROGNOZĂ METEOROLOGICA De servici, meteorologul IOAN STANCESCU, ne comunică : IN TARA, vremea va fi In general rece mai ales in nordul şi centrul ţârii. Vor cădea precipitaţii slabe izolate sub forma de burniţă şi ninsoare. Local, în centrul, sudul şi estul ţării, dimineaţa şi seara, se va produce ceaţă. Temperaturile maxime de astăzi vor fi cuprinsa între —4 şi 6 grade, iar minimele de la noapte intre —10 şi zero grade, pe alocuri mai scăzute In estul Transilvaniei şi nordul Moldovei. LA BUCUREŞTI : Vreme relativ rece. Cerul va fi schimbător. Vîntul va sufla slab pînâ la moderat. Temperatura maximă în jur de 3 grade. Iar minima de la noapte între -4 și -2 grade. Dimineața şi seară ceată slaba.