România Liberă, octombrie 1982 (Anul 40, nr. 11794-11819)

1982-10-01 / nr. 11794

Pagina a 2-a — 1 octombrie 1932 Valori ale picturii figurative O expoziţie a Micaelei Eleu­­theriade (Muzeul de Artă al Republicii) e întotdeauna­­ un eveniment important al vieţii noastre culturale. Admirabila consecvenţă stilistică a artistei, francheţea expresiei sale colo­­ristice, autenticitatea vibraţiei poetice au constituit, încă de multă vreme, temeiurile Valorii acestei picturi care se nutreşte, pilduitor, din marea tradiţie a viziunii coloristice româneşti. De data aceasta, sinteza for­mei şi a culorii e încă şi mai lapidară, artista a dobîndit încă şi mai multă forţă de concen­trare a limbajului plastic , at­mosfera locurilor familiare — îndeosebi a peisajelor bucureş­­tene — e evocată cu deplină sinceritate, fără prejudecăţi sti­listice, intr-un efort constant de a realiza echilibrul formelor pic­tate şi de a sugera poezia calmă, luminoasă a priveliştii. Respin­­gînd violenţele cromatice, Mica­­ela Eleutheriade creează o lume cordială, învăluită într-o culoa­re liniştită, fără patetisme care ar putea să tulbure această dreaptă cumpănire a construc­ţiei, bucuria firească a descope­ririi unei frumuseţi elocvente in priveliştile cele mai simple şi mai obişnuite.­ De-a lungul întregii sale ca­riere, artista şi-a păstrat neal­terată capacitatea de a surprin­de motivul expresiv, de a-1 co­menta cu simplitate, de­ a-1 face să comunice, să-şi transmită privitorului semnificaţia lirică. Mereu tînără, mereu receptivă la frumuseţile din preajmă, pic­tura Micaelei Eleutheriade este, deopotrivă, rezultatul unui efort consecvent de realizare a unei construcţii raţionale, calme, lip­site de ostentaţie. Adrian Podoleanu (Galeriile de artă ale municipiului Bucu­reşti) e considerat de multă vreme a fi unul dintre cei mai reprezentativi acuarelişti români de astăzi. Actuala expoziţie su­gerează măsura în care o ase­menea judecată e parţială şi, fatalmente, inexactă. O inexpli­cabilă timiditate face ca artistul să fi organizat rareori expoziţii personale în galeriile bucureşte­­ne. Aşa incit manifestarea de acum are darul de a completa un portret pe care nu l-am pu­tut cunoaşte pînă acum decit fragmentar. Podoleanu se dove­deşte a fi un pictor adevărat, definirea lui exclusiv ca repre­zentant al acuarelei demo­­­­strîndu-se a fi inexactă. E ade­vărat, însă, că arta culorilor de apă l-a deprins cu notaţia spon­tană, cu efortul de a revela ele­mentul caracteristic intr-un a­­nume spaţiu vizual, de a con­semna raporturile cele mai se­sizante dintre formele şi culo­rile priveliştii contemplate de el. Pictorul urmăreşte realizarea unei construcţii aparent sim­ple la care ajunge, însă, prin eliminarea permanentă a deta­liilor neesenţiale. Rezultatul e o imagine plină de căldură, care îşi propune să nu şocheze prin eventualele soluţii neaşteptate : ea se transmite în linişte, cu un anume amestec de jovialitate şi de visare. O pictură de mare onestitate profesională care nu vrea să treacă dincolo de terito­riul stilistic investigat necon­tenit de artist şi care corespun­de întrutotul temperamentului său. La Căminul Artei (sala de la etaj), primele expoziţii perso­nale ale unor tineri care s-au remarcat de cîţiva ani in Cu­prinsul manifestărilor colective de pictură : Serghei Niculescu- Mizil şi Petre Velicu. Două tem­­peram­ente diferite, abordind ra­porturile imaginii reale­ cu re­prezentarea ei picturală din un­ghiuri diferite. Totuşi, o aspira­ţie comună de a se descoperi pe­ sine, într­-un efort lucid de a asimila experienţe stilistice care să se adecveze propriei viziuni, ii uneşte pe cei doi pictori. Cel dintîi urmăreşte o redu­cere drastică, la esenţă, un acord aspru între formele care — aşa cum s-a observat — tind să se reveleze prin modelajul lor aproape sculptural şi culoarea CRONICA PLASTICĂ transparentă, care dă şi mai multă pregnanţă contururilor clare ale obiectelor evocate. Un fel de grafism lapidar în care alburile şi brunurile se acordă intr-o construcţie puternică şi, în acelaşi timp, graţioasă alter­nează cu picturalitatea culorilor dense. O pictură lipsită de efu­ziuni spectaculoase, comunicînd o anume răceală voită a colori­tului, in care albul aspiră să participe la armoniile cromatice ale ansamblului. Conciziunea, tinzînd să devină semn, e însă o valoare pe care rafinamentul coloristic­­ nu o integrează pe deplin într-o construcţie amplă, de adîrfcă respiraţie. Există, insă, premisele evidente ale unei înţelegeri nuanţate a datelor acestei arhitecturi complexe spre care, refuzînd facilul şi frivolul, aspiră tînărul pictor. Petre Velicu evocă o lume fantastică, în care obiectele se asociază aparent arbitrar, dar care se clădeşte intr-un sistem clar al metaforelor, întemeiat pe o logică interioară. Narativă prin definiţie, arta aceasta nu renunţă, in nici un caz, la vir­tuţile plastice ale spaţiului ima­gistic. Culoarea stranie, formele puternice creează o atmosferă specifică, în care obiectele sta­bilesc un dialog expresiv; încă de pe acum, Petre Velicu a a­­juns să îşi schiţeze o viziune caracteristică în care modelele sunt asimilate fără ostentaţie. Mihaela Constantin („Cămi­nul artei“ — sala de la parter) e o tînără artistă care îşi dezvă­luie încrederea fundamentală in motivul desprins din realitate.­ Peisajele sale se desfăşoară larg, orizonturile se întind pînă de­parte, luminate discret de un cer în care sclipesc, liniştite, lumi­nile. Guaşele ei au o transpa­renţă calmă, aerul devine aproa­pe material. Cred că tînără ar­tistă işi află adevărata vocaţie de constructor in peisajele ur­bane, acolo unde zarea e limi­tată de ecrane puternice de cu­loare, într-o geometrie care nu elimină de fel valorile afective ale ansamblului. Nu se poate trage o conclu­zie foarte limpede din expoziţia lui Traian Apostolescu : prea declarată e admiraţia artistului faţă de modele diverse ale marii noastre arte, de la Ghiaţă la Bessej de la Şirato la Baba, de la Petraşcu la Lucian Grigores­­cu. Incontestabila lui ştiinţă pic­turală e, astfel, primejduită de lipsa unei opţiuni categorice. O prezenţă plină de promisi­uni e aceea a tinerei Marta Di­­mitrescu (Galeria „Cenaclu“ de la Hanul cu Tei). O artistă cu o suprinzătoare energie în aşter­­nerea pastei de culoare care ca­pătă o materialitate puternică. Ea a depăşit, evident, stadiul­­ studiilor preliminare : lucrările ceva mai vechi, în care compar­timenta geometric registrele, i-au folosit acum, într-o integra­re mai organică, lipsită de os­tentaţie, a formelor. Peisajul e, în primul rind, in pictura ei, proiecţia unui temperament, a unei conştiinţe care crede nea­bătut în realitate, organizînd-o logic, în trăsături energice. ★ La Valea Dof­tanei, un sat pra­hovean de munte, unde tradiţii­le străvechii arte folclorice sunt păstrate cu o impresionantă au­tenticitate, s-a desfăşurat acti­vitatea celei dintîi Tabere inter­­judeţene de artă plastică. Prima ediţie constituie, neîndoielnic, un argument convingător pentru continuarea unei rodnice expe­rienţe. Forurile judeţene şi cele locale au demonstrat că înţeleg importanţa unei asemenea ma­nifestări şi au sprijinit-o, aşa cum am aflat şi am putut să ne dăm seama cu entuziasm, un entuziasm absolut necesar aces­tor începuturi. Individualitatea taberei e da­tă de participarea tuturor arte­lor. Graficieni — Clara Cante­­mir, Silvan Ionescu, Elena Aflo­­rii —, pictori — Brăduţ Covaliu, Paul Sima, Horia Cucerzan, Nicolae Iorga, Leon Vreme, Gherghe Ciuchete, Nicolae Ba­laş, Mircea Mureşan, Sergiu Ru­gină, Liviu Stoicoviciu —, artişti decoratori — Ileana Dascălescu (prezentă şi cu o sculptură pli­nă de fantezie), Gheorghe Făr­­caşu, Virgil Mihăescu —, scul­ptori (valorificînd marile resur­se ale tradiţionalei sculpturi in lemn) — Nicolae Kruch (care a fost şi sufletul întregii mani­festări), Ovidiu Maitec, Napole­on Tiron, Alexandru Gherghi­­ţă, Radu Aftenie — au colaborat la inaugurarea unui nou punct de referinţă pe harta artistică a României. Expoziţia (de fapt, un fel de raport la încheierea taberei) a demonstrat fără echi­voc virtuţile acestui tip de manifestare : valoarea ei era dată de personalitatea acestor artişti cu un prestigiu solid şi de noutatea experienţei lor co­mune, în aceste peisaje pline de o nobilă poezie. Dan Grigorescu ISMUl * Astăzi incepe tradiţionalul festival „Toamna muzicală clujeană“, aflat la cea de a 18-a ediţie, festival iniţiat de filarmonica din Cluj-Napo­­ca. In cadrul actualei ediţii ce se va desfăşura intre 1 şi 12 octombrie inclusiv, vor avea loc concerte simfonice, recitaluri, concerte came­rale, la care îşi vor da contribuţia şi numeroşi oaspeţi de peste hotare, dirijori, solişti şi instru­mentişti din U.R.S.S., R. P. Bulgaria, Japonia, Franţa, R.S. Cehoslovacă. * Astăzi la ora 18, la librăria Ion Slavici din Arad are loc deschiderea la nivel republican a „Decadei cărţii româneşti“. Criticul Valeriu Râpeanu va vorbi despre literatura noastră con­temporană. Vor fi prezentate volumele „Ver­suri“ de Aurel Rău, „Culorile neamului“ de Ion Şerb şi ultimele apariţii editoriale. * Cel mai recent număr din revista „Synthe­sis“ care apare sub egida Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice cuprin­de contribuţii dedicate celui de-al X-lea Congres Internaţional de Lite­ratură Comparată care a avut loc de curind la New York, articole semnate de Alexandru Duţu, Adrian Marino, Mircea Anghelescu, precum şi de specialişti străini. Revista a fost expusă la Congresul de la New York şi s-a bucurat de aprecieri, subliniate de comentariile preşedintei Asociaţiei Internaţionale de Literatură Compa­rată făcute în adunarea generală a Asociaţiei. în această Asociaţie, ţara noastră este reprezentată de Alexandru Duţu ales vicepreşedinte la şedin­ţa adunării generale. * In oraşul Zărneşti-Braşov a avut loc tradi­ţionala manifestare folclorică „Floarea de colţ“ care a cuprins o paradă a portului popular, un festival folcloric şi un concurs al formaţiilor artistice din localitate şi invitate din judeţele vecine. * Unităţile ieşene de concerte şi spectacole au marcat deschiderea stagiunii artistice 1982 -­ 1983 printr-un spectacol comun intitulat „Dulce Românie“. La întreprinderile de antibiotice şi „Moldova“ au fost prezentate­ spectacole de tea­tru cu piesele „Hardughia“ de Mircea Radu Iacoban şi „Vine inspectorul“ de Mircea Alex­­andrescu. * In sala Cenaclului plastic „Constantin Brâncuşi“ din Craiova s-a deschis expoziţia so­ţilor Virginia şi Alexandru Stănculescu, care prezintă cîteva zeci de tablouri — compoziţii, peisaje, flori, naturi statice, portrete. * Teatrul Naţional din Timişoara a prezentat in premieră piesa muzicală „Mary Poppins“, adaptare de Silvia Kerim, după romanul Panse­lei Travers. Regia spectacolului este semnată de Ion Lucian, muzica de Marius Ţeicu. * Pe scena Teatrului Naţional din Craiova a avut loc premiera piesei „Politica“ de Theodor Mănescu. Spectacolul a fost pus în scenă in sala „Studio T-94“ de regizorul Mircea Cornişteanu. * In comuna Praid, judeţul Harghita, a avut loc cea de a 4-a ediţie a festivalului fanfarelor harghitene. * Galeriile de artă „Cupola" din Iaşi găzduiesc expoziţia de acuarelă a pictorului Constantin Radinschi. Lucrările sunt inspirate din peisajul românesc, fiind grupate sub genericul „Senti­mentul naturii“. * Editura Eminescu anunţă că termenul de predare a manuscriselor pentru cea de-a IV-a ediție a Concursului de debut in volum este de 1 noiembrie 1982. UNA PE ZI de MATTY - Cu dlcoolul se recomandă în scăderile de tensiune, i-am uus..., că ajută la vasodilatarea arterelor, i-am spus,... Tabără de creaţie a artiştilor amatori O bună iniţiativă a cenaclului „N.N.Tonitza“, de pe lingă ş­coa­la populară de artă din laţi şi Consiliul orăşenesc Paşcani de educaţie politică şi cultură socia­listă, s-a materializat in această vară în organizarea unei tabere de creaţie plastică. Din bucăţi mari de stejar, cioplitori amatori renumiţi cum ar fi Patru Cod­ra- Pupăză, din Valea lui Ştefan, Gh. Durac şi­lie Bostan, din laşi, Gh. Prodan şi D. Iftimie, din Todireşti, au dat viaţă unor impresionante monumente. Cei 21 de pictori si graficieni sosiţi şi ei in această vară la Paşcani au imortalizat — in lucrările prezentate recent publicului din Paşcani, într-o frumoasă expozi­ţie deschisă la Casa de cultură din localitate — personaje inspi­rate din viaţa acestei aşezări moldoveneşti. Aşadar, artiştii plastici amatori veniţi in tabăra de creaţie de la Paşcani lasă in urma lor o parte din talentul şi pasiunea lor pentru frumos, transpuse cu migală şi dăruire in lucrări de o certă valoare artis­tică. (V. CHIURTU). Peisagistică E drept, avem parcuri fru­moase, dar adesea prea sărace in statui de grădină, ficctini ar­teziene cu personaje alegorice şi jocuri de lubiiri, grupuri statu­are, etc. Dacă şi muzica se „colo­rează“ cu orgi de lumină, trebuie să recunoaştem că, într-un parc unde căutăm linişte şi recreere, am avea nevoie nu numai de vitrina cărţii Rigoarea vocaţiei Produs al prolificului Echi­nox clujean, Ion Vartic consti­tuie unul din roadele cele mai „coapte“ ale acestuia. Nu numai prin subsumarea majorităţii contribuţiilor sale de pînă in prezent unei idei tematice care este spectacolul (ceea ce denotă un spirit ,,pragmatic“, deloc ne­glijabil pentru activitatea criti­cului tînăr, adesea risipit între prestaţii de dimensiuni şi cu­lori diferite, hotărindu-se greu a se hotărnici­, ci şi prin echi­librul remarcabil între teorie şi aplicaţie, între demonstraţie şi expresie. Cunoaşterea aprofun­dată a unor izvoare teoretice ale actului exegetic e departe de a fi urmărită ca un scop în sine, alcătuind o bază a propo­ziţiilor analitice, o „introduce­re“ funcţională a operaţiilor de evaluare a literaturii. Se evită acea faţadă de preţiozităţi me­todologice, înscenare potemki­­nistă la care unii comentatori fără experienţă , nu ezită a se deda. Teoria este adusă in can­titatea şi în configuraţia nece­sară unei înţelegeri progresive a operei. Nici o supralicitare lingvistică, nici un exces „for­mal“, deşi gindirea critică se relevă ca una dintre cele mai moderne. Farurile unor idei de autoritate sînt aprinse spre a lumina obiectul dat, iar nu un cîmp gol, spre a se dovedi doar că funcţionează. Informat pînă la erudiţie, apelînd nu o dată la texte rare, Vartic se arată capabil a nu confunda uzul cu abuzul. Să urmărim, spre exem­plificare, un eseu intitulat Des­pre ironie sau despre „vicever­sa“ şi consacrat analizei uneia dintre nuvelele lui I.L. Caragi­­ale, Două loturi. Debutînd cu o seamă de interpretări asupra noţiunii de comic („Astfel pare că tragicul şi comicul nu sunt categorii complementare [pre­cum sunt, de pildă, frumosul şi untul], căci primul este o va­loare etică [e adevărat, cu po­sibile implicaţii estetice], pe cind cel de-al doilea, o valoare estetică, chiar dacă poate avea urmări etice. Aşadar, în rezu­mat, tragicul, fiind atitudine, act provocator, este o cauză, în vreme ce comicul constituie doar un efect provocat“. Sau : ,,A te ridica rîzînd deasupra ta Ion Vartic: Modelul şi oglin­da, Ed. Cartea Românească, 1982. I e, în fond, un act la fel de înalt ca şi cel al eroului tragic care, fără şovăială, coboară, in locul celorlalţi, in Hades“), comenta­riul in chestiune alege instru­mentele necesare unei inter­venţii pe corpul operei, pentru a-i evidenţia o structură intimă, deosebită de cea propusă de către unii glosatori anteriori care au impus, in principal,„ „ideea omului ino­cent strivit de­ un destin malign“, ceea ce i se pare autorului o explicaţie „prea liniară şi prea lipsită de nuanţe“. Privirea sa­­recupera­toare de semnificaţii se îndreap­tă către „funcţia ironiei“, mai precis către „o relaţie reciproc ironică între Lefter Popescu şi transcendenţă“, într-un context ce produce citate din Jean- Paul Sartre, Paul Valéry, Vla­dimir Jankélevítch, Tudor Via­­nu, se afirmă cu subtilitate : „în Două loturi însă avem de a face cu o situaţie dublu-ironică, fiindcă micul funcţionar pri­meşte din partea transcenden­ţei un răspuns pe potrivă, con­form aceluiaşi mecanism : dacă destinul îi infirmă, aparent, ghinionul, e de fapt numai pen­tru a­­-l confirma ; dacă îi a­­­cordă, o clipă, calitatea de ma­re favorit al şansei e numai pentru ca în clipa următoare să i-o retragă“. Cauza specifică a „nenorocului“ ce-l izbeşte atît de drastic pe eroul caragialian ar rezida în lipsa de consecven­ţă manifestată în convingerea sa iniţială că e un ghinionist iremediabil. Simptomatic ar fi şi comportamentul general al lui Lefter Popescu, marcat de o lipsă de măsură, de o furie , iraţională. Remarca ce se dega­jă de aici, în sens tipologic, me­rită a fi reţinută : „Caragiale este «profund elin» nu numai în sensul, oarecum superficial, relevat de G. Călinescu («In compunerea măştii, lui perma­nente Intră ceva din vechea pehlivănie şi din mai vechiul caraghioslîc sofistic al cinici­lor»), ci şi într-unul esenţial moral. Astfel, Lefter Popescu nu face, de fapt, decit să în­groaşe rîndul celor care — după Plutarh — sunt nepricepu­ţi în «arta­ vieţii» şi nu-şi pot­­ afla liniştea sufletească...“. Ori într-o proiecţie metaforică , „Posedat de furia sa, eroul pare un Aiax burlesc, decăzut in me­diul anodin, birocratic...“. Con­­statîndu-se o eclipsă de conşti­inţă, o „orbire“ a personajului de către falsul său noroc, se face o savantă trimitere, in te­meiul Dicţionarului de simbo­luri al lui Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, trimitere ce s-ar fi putut a nu fi­ stat în a­­tenţia autorului Scrisorii pier­dute, fapt ce însă nu-i anulează interesul : „Nu întimplător, unul dintre personaje execută aici, în mod inconştient, un gest ritualic, f­ăcînd «semnul clasic al lui Har­­pocrates» ; or, Horus­­ Harpo­­crates semnifică tocmai ochiul deschis, lupta luminii contra întunericului, vigilenţa necesară pentru a ocoli capcanele sau posibilele erori“. O altă opinie personală o respinge pe cea a lui Zarifopol, care socotea că ultima parte a prozei e de pri­sos, nefiind decit o „digresie li­terară“ : „Dar Caragiale, tocmai sub pretextul unei parodii pole­mice, introduce, fără ostentaţie, un final circular, simbolic“. După cum vedem, modalitatea lui Ion Vartic e a cooperării in­teligente între diversele pers­pective pe care şi le poate asu­ma comentariul , literaturii, cu condiţia respectării naturii a­­cesteia. Ca un subtext al pagi­nilor sale, percepem o neconte­nită, chiar dacă discretă, cău­tare de sine prin cuvînt, o ex­perienţă spiritual-estetică mai importantă decit orice textocra­­ţie. Magnetul său „artist“ a­­trage o multitudine de particule substanţiale din cele mai etero­gene spaţii ale reflecţiei criti­ce, într-o disponibilitate pe care nu ne-o putem închipui încorsetată în sistem, avind drept unic corectiv rigoarea vo­caţiei. O neliniştită alunecare spre fragment, o variaţie a punctului de vedere, o mare mobilitate asociativă ,deconspiră acea tatonare de accente irepe­­tabile ce caracterizează năzuin­ţa la creaţie. Nu altfel se expli­că fascinaţia, pe care o exercită asupra tânărului eseist lumea scenei, de un proteism feeric şi deznădăjduit, în fatidicul şir al­ întruchipărilor actoriceşti : „...s-ar putea spune, printr-un aparent paradox, că Actorul e cel lipsit de memorie, capabil să-şi uite rolul imediat după căderea cortinei, pentru a fi în­­stare, în seara următoare, să întrupeze un altul sau pe ace­laşi, dar mereu altfel. Ca atare, se poate afirma că, prin infide­litatea lui specifică. Actorul e Însuși . Don Juan“. Masca acto­rului e, într-Un fel, masca ar­tistului în genere. Gheorghe Grigurcu M iroiAme mmmMMwmmmAWE® „Cursa infernală“ E greu de înţeles de ce poliţi­ile din lume, brigăzile anti-ma­­fia şi alte organime de luptă împotriva gangsterismului şi afaceriştilor veroşi, acţionînd in lumea sportului ori pe piaţa drogurilor, nu-şi aspeiaza scena­rişti, regizori şi actori voinici care vădesc mari calităţi şi au totdeauna succese in stîrpirea acestui flagel. Degeaba se necă­jesc poliţiştii şi se plîng că ma­fia e greu de desfiinţat, degeaba­ li se asociază comisii guverna-­ mentale, parlamentare etc. cind este de-ajuns (vezi „Cursa in­fernală“) să plasezi doi motoci­­clişti simpatici — cu farmec, ţi­nută şi sentimente — nu chiar bîrlogul unei bande. Oricit ar fi ea de bine organizată şi dotată cu mutre fioroase şi bătăuşi fără scrupul­e, in doi timpi şi trei mişcări, membrii bandei, unul cite unul sau un grup, sunt ares­taţi şi cu banii confiscaţi. E ade­vărat că şi tinerii simpatici În­casează cite o bătaie zdravănă sau pierd cite o iubită blondă în viitoarea evenimentelor. Dar ce contează asta pe lingă succe­sul final ? Revenind la filmul nostru n-ar mai fi de spus mare lucru, pen­tru că salvat din zbîrnîiala mo­tocicletelor, după aproape două ore nu vrei decit să uiţi, să uiţi. Altfel, populaţia feminină a fil­mului este arătoasă, eroii cum spuneam, simpatici, iar producă­torii italieni pricepuţi la comer­ţul cinematografic. „Sub acelaşi cer“ Scenariştii filmului „Sub cerul Uber“, Vladimir Kunin şi Iskan­der Hamraev, au gîndit un film despre prietenie, despre o prie­tenie intre doi ingineri, din două ţări diferite, lat findu-le prietene. Regizorul Iskander Hamraev a tradus scenariul în imagini, uneori declarative, al­teori anoste, de cele mai multe ori, corecte. Şi împreună au re­uşit un film modest. Dar din tot acest film ce desprinde un miez de simţire omenească, ce n-are nimic de-a face cu modestia întregii naraţiuni, ca o sferă amestecată printre forme străi­ne. Există în film un nod de durere, adevărată, deplină. Şi când o mare durere fringe curge­rea vieţii, gesturile zilnice devin ori automate ori imposibile, căci­­ gindirea şi simţirea, întoarse înăuntru, îşi pierd contactul direct cu lumea înconjurătoare. Un zîmbet ajunge să fie chin, pentru o mîngîiere, chiar pe creştetul propriului copil, tre­buie un imens efort, spaţiul fa­milial pare salvator pentru că aduce imagini dorite, când, în fapt, întăreşte suferinţa. Din lumea, cu temeliile clătinate de propria durere, semnalele ajung greu. Acest colţ de film a venit ca o irumpere nebănuită. N-a avut puterea să sensibilizeze restul peliculei, dar ne-a dăruit cîteva momente de trăire autentică. Florica Iehim f­iritISIS bănci, ci de întregul complex peisagistic care sporeşte farme­cul clipelor de odihnă şi poten­ţează valenţele estetice ale des­tinderii, lată un colţ de parc la Lacul Tei , pe care l-am sur­prins pe peliculă pentru frumu­seţea lui. Aşa ne-am dori să fie şi alte parcuri, care acum sunt prea mult năpădite de beton ! (ION MARCOVICI). Vrajbă cu... foc Deşi cumnate, Cornelia Bot­­nari şi Aurelia Leţchi, din comu­na Moldoviţei (judeţul Suceava) o ţineau de luni de zile într-o ceartă continuă. Motivul discor­diei : o limbă de pămint rămasă moştenire de la părinţi. Înver­şunată peste măsură, Cornelia nu s-a declarat mulţumită nici cu partajul făcut de instanţa de judecată. „Scrum­b să se aleagă din tot ce ai strîns de pe partea mea“ — a zis ea cumnatei. Şi, de la ameninţare, a trecut la fapte : după ce Aurelia a termi­nat de strîns finul în căpiţe, Cornelia le-a dat foc. Au ars cîteva zeci de căpiţe şi noroc de intervenţia oamenilor şi a pom­pierilor voluntari din comună, căci altfel focul s-ar fi întins şi la pădurea din apropiere ! Acum Cornelia Botnari urmează să răs­pundă in faţa instanţei de jude­cată. (CONST. AZOIŢII). In timpul călătoriei In avionul-cursă TAROM pe ruta Bucureşti—Berlin—Copen­haga, comandantul navei, Paul Tatcu, a înţeles că ar fi intere­sant şi util pentru pasagerii săi să fie informaţi permanent des­pre unele detalii ale zborului : altitudinea de zbor, viteză, tem­peratura exterioară, zone survo­late (oraşe, riuri, înălţimi), bu­letinul meteorologic pentru punctele de destinaţie, respectiv Berlin apoi Copenhaga. Toate acestea, in limbile română, ger­mană şi engleză. Un exemplu bun, care ar trebui permanenti­zat pe toate liniile TAROM, a­­tît curse interne cit şi interna­ţionale (M. MOARCAŞ). De la trîndăvie * la... tâlhărie După o perioadă cam lungă de trîndăvie care, fireşte, nu i-a adus mijloace pecuniare, R. Mol­dovan din comuna Spulacţi (ju­deţul Mureş) a decis să treacă la altă ocupaţie, mai „rentabilă“, de pildă la... tilhărie ! Intr-o seară, după ce s-a înveselit zdravăn prin restaurante, s-a apucat să urmărească pe un ce­tăţean, l-a ameninţat cu cuţitul şi apoi l-a jefuit. Tiharul a fost foarte repede descoperit şi, ju­decat de instanţă, a fost con­­damnat la doi ani şi 6 luni în­chisoare. (I. COJOCARUL Consfătuire de radiologie In organizarea secţiei de pro­fil a Spitalului judeţean Sibiu, in staţiunea Păltiniş s-a desfă­şurat recent consfătuirea anuală de radiologie. In cadrul ei, cli­­nicieni din Bucureşti, Cluj-Na­­poca, Tg. Mureş, Timişoara şi Iaşi, specialişti cu o bogată expe- ■ rienţă de la spitalele din Sibiu, Bacău, Galaţi, Ploieşti, Arad, Constanţa au dezbătut trei mari probleme, de strictă actualitate pentru sănătatea publică : exa­menul radiologie în patologia ileo-cocoapendiculară, tratamen­­­­tul actual al tumorilor osteoarti­­culare şi locul radioterapiei, exa­menul radiologie in urgenţele medico-chirurgicale. S-au pre­zentat peste 70 de comunicări , consfătuirea in sine constituind o contribuţie la afirmarea şcolii medicale româneşti. (VIRGIL LÁZÁRI. Rubrică realizată de Pia Rădulescu „Románia libera" UWEMMM Vineri 1 octombrie 1982 Soarele răsare la ora 6,13 fi apune la ora 17,57 TEATRE CARMEN (premieră) ora 18: Opera Română (13 18 57) ; CONTESA MA­­RITZA : Teatru­ de opereta (13 98 48)0 ora 19,30 ; INOCENTUL ora 19 : Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (14 7171) sala Atelier; LUNGUL DRUM AL ZILEI CĂTRE NOAPTE ora 19 ; Teatrul „L­t. Bulandra" sala Bd. Schitu Măgureanu (14 75 46) si CABALA BIGOŢILOR ora 19 sala Studio (12 44 16) ; MIŢA IN SAC ora 19,30; Teatrul „Nottara" (59 31 03) sala Ma­­gheru si NOAPTEA UMBRELOR ora 19 sala Studio ; NIŞTE ŢARANI ora 19,30; Teatrul Mic (14 70 81) ; DOI PE UN BALANSOAR ora 20: Teatrul Foarte Mic (14 09 05) ; ORDINATORUL ora 19,30 : Teatrul Giulesti sala Majestia (14 72 34) ; FUNCTIONARUL DE LA DOMENII ora 19,30 : Teatrul ,,C. Tim­­­ase" sala Savoy (15 56 78) si BELMON­DO AL II-LEA ora 19,30 sala Victoria; BUNICA SE MARITA ora 19,30: Tea­tru! ,,Ion Vasilescu" (12 27 45) ; PUN­GUŢA CU DOI BANI ora 10 şi TIGRI-­ŞORUL PETRE ora 17 : Teatrul ,,Ţăn­dărică” sala Victoria (15 23 77) | CONCERT SIMFONIC ora 19,30 : Filar­­monica ,,George Enescu’’ la­­ Ateneul Român ; ZOO-CIRC ora 19,30: Circul da stat Bucureşti (1TQ1 20); 15 i Telex ; 15,05vS Viaţa şcolii 15,35 : Emişiun® în limba germana 17,35 : Din ţările socialist® ; 17,50 si 1001 de seri ; 20: Telejurnal­­ 20,30: Dialogul faptelor ; 20,50: Film artis­tic. Frumoasa Gill­y Hopkins. Gu­y Tri­­cia Cast, Tyne Daily şi Rick Sylter. Regia Jeffrey Hayden ; 20,35: Dezba­teri cultural® ; 22,05 i Telejurnal 22,15 i Ritm fi oraţie. Programul 2 15 : Telex ? 15,05 s Varietăţi va­rietăţi ! 15,55: Ovied ; 16,20 Caseta cu imagini­­ 17,20 i Viaţa e­­conomica a Capitalei î 17,50 t 1 001 de seri ; 20: Telejurnal ; 20,30 i Nouă stagiune muzicală ; 27,50 : Ge­neraţia deceniului IX ; 22,05 : Tele­jurnal­­ 22,15 s Seara de rarfiante^ Programul 1 EEeEHuBai In ţara noastră sint mii de plante medicinale dar tre­buie, probabil, să mai treacă mult timp pînă Plafarul le va folosi pe toate aşa cum trebuie. Pentru că atunci cind ceri un ceai oarecare, ţi­ se răspundem „avem, dar In amestec“. De ce în a­­mestec­­! Pentru că Plafarul nu mai pune în­ vinzare ceai de tei simplu şi-l amestecă cu­­alte 5—6 plante, fără a ţine seama de cerinţele cumpărătorilor şi recoman­dările medicale. Exclud din capul locului lipsa florilor de tei, căci, dacă ne referim numai la , Capitală vedem cum teii se scutură pe multe din arterele sale. Dacă ar exista mai mult spirit de or­ganizare, întreprinderea de valorificare a plantelor me­dicinale ar fi inundată cu flori de tei. Întreb, de ase­menea, de ce să fie ames­tecat ceaiul de cruşin, cînd este ştiut că, potrivit celor scrise chiar de specialiştii Plafarului, acest ceai ames­tecat nu mai au nici un efect ? Ing. HORIA MIRON str. Grădina Badei nr. 1 Bucureşti De curind, in coloanele ziarului, se exprima nedu­merirea in legătură cu pre­zenţa la Constanţa a unui magazin „Codlea“, in con­diţiile în care se asigură flori produse pe plan local. In calitate de director al În­treprinderii „Codlea“, vreau să arăt că, în ultimii 25 de ani, ne-am creat o reţea de peste 70 unităţi comerciale „Florăria Codlea“, cuprin­­zînd aproape întregul teri­toriu al ţării (între care şi­­ un magazin în municipiul Constanţa, ce funcţionează din anul 1969) Menţionez că la solicitarea organelor lo­cale, am investit sumele ne­cesare construirii şi ame­najării actualului local în care funcţionează Florina „Codlea“ din Constanţa. Prin această unitate numai în anul 1981 am valorificat un număr de 1 006 mii flori tă­iate din 23 de specii, respec­tiv circa 152 sortimente şi 22 mii plante şi flori în ghi­vece din peste 25 specii, multe din aceste sortimente fiind cultivate numai la Codlea. S-a obiectat că transportul de la Codlea la Constanţa nu s-ar justifica. Lucrurile nu stau aşa, între­prinderea noastră are înche­iate cu întreprinderi din zonă contracte pentru dife­rite materiale ajutătoare va­lorificării florilor şi altele necesare procesului de pro­ducţie, materiale pe care le aducem în Codlea la înapo­ierea maşinilor ce duc flori pe litoral, in acest fel opti­­mizîndu-se transporturile şi reducindu-se substanţial cheltuielile de, ,producţie şi circulaţie pe unitatea de produs. In concluzie, consider că este Util..,,existenţa pe aceeaşi piaţă a mai multor întreprinderi producătoare,­ care să asigure o aprovizi­­­o­nare mai bună a cumpără­torilor şi o întrecere intre aceştia, atît pentru diversi­ficarea produselor, pentru îmbunătăţirea calităţii, cît şi pentru ridicarea perma­nentă a modului de prezen­tare a mărfurilor şi servire corespunzătoare a consu­matorilor. Deci la Constan­ţa — ca şi în alte locuri — pot să funcţioneze magazine de desfacere a florilor a mai multor furnizori. Ing. ION BALOIU director al întreprinderii de sere Codlea Sunt mulţi cei care lu­­crează la cele şase fabrici din oraşul Azuga care vin cu trenurile din localităţile învecinate. Ajunşi în gară, toţi cei care se află la uşă au impresia că se lansează cu paraşuta întrucît nu exis­tă peron pe linia a doua. Vă ■închipuiţi ce greu ii vine celui­ care mai are şi este un bagaj In mină. Pină a scrie ziarului, am intervenit la diverse instituţii care ar fi putut să ajute să se constru­iască un peron, sau să dis­pună să se tragă trenurile de persoane pe linia ţătii, unde, de obicei, staţionează­­ trenuri de marfă,, schimbin­­du-le pe acestea la linia cu pricina. Dar am rămas nu­mai cu scrisul. NETCU NEDELCIU şoseaua Colentina nr. 51 Bucureşti intr-una din seri. In urmă cu aproape o lună de zile ne-am trezit cu lumina elec­trică foarte slabă. Am zis că este ceva pe reţea, se mai intîmplă. A doua seară la fel, a treia tot aşa şi alarmaţi ne-am adresat l.R.E. Cimpu­­lung, de unde am primit ur­mătoarea lămurire : „La re­ţea a fost racordat şi blocul din piaţă dar in 2—3 zile to­tul se rezolvă". De atunci a trecut aproape o lună şi noi, cei de pe străzile Dezrobirii, Petre Zamfirescu şi altele, nu putem urmări emisiunile televiziunii sau asculta ra­dioul. Ne-am adresat recent iarăşi I.R.E. Cîmpulung. Ace­laşi răspuns : „Da, aveţi dreptate. Intr-o zi, două de­fecţiunea se remediază". Au trecut şi cete o zi, două, no­uă, şi lumina este tot reda­tă. Cui să ne adresăm, dacă unitatea căreia li plătim cu regularitate taxele de curent electric nu ţine cont de ce­rerile noastre justificate, du­pă cum recunoaşte ea însăşi? IO­AN DOBRESCU str. P. Zamfirescu, nr. 1­-F Cîmpulung CINEMATOGRAFE FEMEIA DIN URSA MARS­­ Scala (11 03 72) orei» S - 11,13 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 ; Melodia (12 06 88), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15; Flamura (85 77 12), oreie 9 -11 - 13,15 - 15,30 - 17,45 - 20. UN SALTIMBANC LA POLUL NORD | Excelsior (65 49 45), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Favorit (45 31 70), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 ; Victoria (16 28 79), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 13 - 20,15 ; CINE IUBEŞTE ŞI LASA I Grivica (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20 ; Aria (21 31 86), o­­rele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; AŞTEPTIND UN TREN : Volga (79 71 26), orele 9 - 11.15 - 13,30 -15.45 - 18 - 20,15 : Studio (5Q 53 ÎS) orele 10 - 12 - 14 - 16 - 18 - 20 ; INTILNIREA : Cosmos (27 54 95), o­­rele 9,30 - 11,30 - 13,30 - 15,30 -17,30 - 19.30 : SUB PATRU STEAGURI 1 Patria (11 86 25), orele 9 - 11.13 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 . BUNUL MEU VECIN SAM­­ Sala Mică a Palatului, orele 17 — 20 ; Gră­dina /Parc Hotel (1708 58), ora 19. UN OM TRĂIND IN VIITOR ■ Viito­rul (11 4803), ora 19,30; NOI AVENTURI PE VASUL POSEI­DON ; Festival (15 63 84), orele 9 - 11,13 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,18 I Gloria 147,46 75), orele 9 r ,11,13 -13,30 - 13,43 - 18 - 20.15 |' ESCADRONUL HUSARILOR ZBURA­TORI : Luceafărul (15 67 67), orei 9 - 12 - 16 - 19 ; VALENTINA: Central (14 12 24). o­­rele 9 - 11,15 - 13.30 - 15.45 - 18 -20 : EXPRESUL COLONELULUI VON RYAN : Capitol (16 29 1­7), orele 8,30 - 10,45 - 13,15 - 15,45 - 18 - 20,30 | Grădina Capitol, ora 19, I SE SPUNEA BULDOZERUL : Bucu­reşti (15 61 54), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 : Modera (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 : Grădina Modem ora 19. RAPIDUL 34 1 Dacia (50 35 94), o­rele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 -20 . A FOST ODATA UN HOLLYWOOD: Sala Sporturilor si Culturii la Arenei» Romana (41 15 36) ora 18,45. NEW YORK, NEW YORK: Palatul Sporturilor şi Culturii (75 77 20), 18 . SPHINX: Union (13 49 04), 9,30 - 11,30 - 13,30 - 13,45 - 18 - 20 . TESS : Cultural (83 50 13), orele 9 - 12 - 16 - 19 . TEHERAN ’43: Timpuri No (15 61 10). orele 9 - 12,15 - 18 I FABLIO MAGICIANUL : Doi (16 35 38). erele 9 - 10,45 - 12,30 ; CÂINELE ELECTRONIC : Doina, oral 14,15 - 16,15 - 18,15 — 20 ; ULTIMUL CARTUŞ : Munca (21 30 97) orele 15 - 17,15 - 19,30 ; PIRAŢII SECOLULUI XX : Buşeşti (50 43 58), orele 9 — 11 — 13 — 15 — 17 — 19 ; Grădina Buşeşti, ora 19 ; Flacăra (20 33 40), orele 15,30 - 17,30 - 19,30 : NU ESTE VORBA DE DRAGOSTE !-Cotroceni (49 48 48), orele 15,30 — 17,45 - 20 : RĂZBUNAREA­­ Mioriţa (14 27 14), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 18,45 - 18 -20 : Cinci pentru infern , viitorul (11 48 03), orele 15,30 - 17,30: CURSA INFERNALA : Feroviar (50 51 40), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 — 20,15 : FloreOscat (33 29 71), orele 9 - 11 - 13 - 15,30 -17,45 — 20 : Grădina Gloria (47 46 75), ora 19 : SAFARI EXPRESS e Ora (31 71 71), orele 15,30 - 17,45 - 20 : Grădina Lira, ora 19 : COLOSUL DIN RHODOS i Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30 - 18,30 ; PROVOCAREA DRAGONULUI : Fe­rentari (80 49 85), orele 15,30 — 17,30 - 19,30 : Pacea (60 30 85), orele 11 -15,30 - 17,30 - 19,30 : ACEL BLESTEMAT TREN BLINDAT Giulești (17 55 46), orele 9 - 11,15 13,30 - 15,45 - 18 - 20 : Grădina F­­tival (15 63 84), ora 19 : 602ILAN : Aurora (35 04 66), orei: St _ H,15 _ 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 13,30 - 15,45 - 18,15 - 20,30 | Grădina Tomis, ora 19 î O FATA FERICITA : Popular (35 15 17), orele 15 - 17,15 - 19,30 | CONTRABANDISTII DIN SANTA IU­LIA: Progresul (23 94 10), orele 16 -18 - 20 ; Grădina Luceafărul (15 87 67), ora 19 ; APASII : Grădina Arta (21 31 ora 19.

Next