România Liberă, octombrie 1982 (Anul 40, nr. 11794-11819)
1982-10-01 / nr. 11794
Pagina a 2-a — 1 octombrie 1932 Valori ale picturii figurative O expoziţie a Micaelei Eleutheriade (Muzeul de Artă al Republicii) e întotdeauna un eveniment important al vieţii noastre culturale. Admirabila consecvenţă stilistică a artistei, francheţea expresiei sale coloristice, autenticitatea vibraţiei poetice au constituit, încă de multă vreme, temeiurile Valorii acestei picturi care se nutreşte, pilduitor, din marea tradiţie a viziunii coloristice româneşti. De data aceasta, sinteza formei şi a culorii e încă şi mai lapidară, artista a dobîndit încă şi mai multă forţă de concentrare a limbajului plastic , atmosfera locurilor familiare — îndeosebi a peisajelor bucureştene — e evocată cu deplină sinceritate, fără prejudecăţi stilistice, intr-un efort constant de a realiza echilibrul formelor pictate şi de a sugera poezia calmă, luminoasă a priveliştii. Respingînd violenţele cromatice, Micaela Eleutheriade creează o lume cordială, învăluită într-o culoare liniştită, fără patetisme care ar putea să tulbure această dreaptă cumpănire a construcţiei, bucuria firească a descoperirii unei frumuseţi elocvente in priveliştile cele mai simple şi mai obişnuite. De-a lungul întregii sale cariere, artista şi-a păstrat nealterată capacitatea de a surprinde motivul expresiv, de a-1 comenta cu simplitate, de a-1 face să comunice, să-şi transmită privitorului semnificaţia lirică. Mereu tînără, mereu receptivă la frumuseţile din preajmă, pictura Micaelei Eleutheriade este, deopotrivă, rezultatul unui efort consecvent de realizare a unei construcţii raţionale, calme, lipsite de ostentaţie. Adrian Podoleanu (Galeriile de artă ale municipiului Bucureşti) e considerat de multă vreme a fi unul dintre cei mai reprezentativi acuarelişti români de astăzi. Actuala expoziţie sugerează măsura în care o asemenea judecată e parţială şi, fatalmente, inexactă. O inexplicabilă timiditate face ca artistul să fi organizat rareori expoziţii personale în galeriile bucureştene. Aşa incit manifestarea de acum are darul de a completa un portret pe care nu l-am putut cunoaşte pînă acum decit fragmentar. Podoleanu se dovedeşte a fi un pictor adevărat, definirea lui exclusiv ca reprezentant al acuarelei demostrîndu-se a fi inexactă. E adevărat, însă, că arta culorilor de apă l-a deprins cu notaţia spontană, cu efortul de a revela elementul caracteristic intr-un anume spaţiu vizual, de a consemna raporturile cele mai sesizante dintre formele şi culorile priveliştii contemplate de el. Pictorul urmăreşte realizarea unei construcţii aparent simple la care ajunge, însă, prin eliminarea permanentă a detaliilor neesenţiale. Rezultatul e o imagine plină de căldură, care îşi propune să nu şocheze prin eventualele soluţii neaşteptate : ea se transmite în linişte, cu un anume amestec de jovialitate şi de visare. O pictură de mare onestitate profesională care nu vrea să treacă dincolo de teritoriul stilistic investigat necontenit de artist şi care corespunde întrutotul temperamentului său. La Căminul Artei (sala de la etaj), primele expoziţii personale ale unor tineri care s-au remarcat de cîţiva ani in Cuprinsul manifestărilor colective de pictură : Serghei Niculescu- Mizil şi Petre Velicu. Două temperamente diferite, abordind raporturile imaginii reale cu reprezentarea ei picturală din unghiuri diferite. Totuşi, o aspiraţie comună de a se descoperi pe sine, într-un efort lucid de a asimila experienţe stilistice care să se adecveze propriei viziuni, ii uneşte pe cei doi pictori. Cel dintîi urmăreşte o reducere drastică, la esenţă, un acord aspru între formele care — aşa cum s-a observat — tind să se reveleze prin modelajul lor aproape sculptural şi culoarea CRONICA PLASTICĂ transparentă, care dă şi mai multă pregnanţă contururilor clare ale obiectelor evocate. Un fel de grafism lapidar în care alburile şi brunurile se acordă intr-o construcţie puternică şi, în acelaşi timp, graţioasă alternează cu picturalitatea culorilor dense. O pictură lipsită de efuziuni spectaculoase, comunicînd o anume răceală voită a coloritului, in care albul aspiră să participe la armoniile cromatice ale ansamblului. Conciziunea, tinzînd să devină semn, e însă o valoare pe care rafinamentul coloristic nu o integrează pe deplin într-o construcţie amplă, de adîrfcă respiraţie. Există, insă, premisele evidente ale unei înţelegeri nuanţate a datelor acestei arhitecturi complexe spre care, refuzînd facilul şi frivolul, aspiră tînărul pictor. Petre Velicu evocă o lume fantastică, în care obiectele se asociază aparent arbitrar, dar care se clădeşte intr-un sistem clar al metaforelor, întemeiat pe o logică interioară. Narativă prin definiţie, arta aceasta nu renunţă, in nici un caz, la virtuţile plastice ale spaţiului imagistic. Culoarea stranie, formele puternice creează o atmosferă specifică, în care obiectele stabilesc un dialog expresiv; încă de pe acum, Petre Velicu a ajuns să îşi schiţeze o viziune caracteristică în care modelele sunt asimilate fără ostentaţie. Mihaela Constantin („Căminul artei“ — sala de la parter) e o tînără artistă care îşi dezvăluie încrederea fundamentală in motivul desprins din realitate. Peisajele sale se desfăşoară larg, orizonturile se întind pînă departe, luminate discret de un cer în care sclipesc, liniştite, luminile. Guaşele ei au o transparenţă calmă, aerul devine aproape material. Cred că tînără artistă işi află adevărata vocaţie de constructor in peisajele urbane, acolo unde zarea e limitată de ecrane puternice de culoare, într-o geometrie care nu elimină de fel valorile afective ale ansamblului. Nu se poate trage o concluzie foarte limpede din expoziţia lui Traian Apostolescu : prea declarată e admiraţia artistului faţă de modele diverse ale marii noastre arte, de la Ghiaţă la Bessej de la Şirato la Baba, de la Petraşcu la Lucian Grigorescu. Incontestabila lui ştiinţă picturală e, astfel, primejduită de lipsa unei opţiuni categorice. O prezenţă plină de promisiuni e aceea a tinerei Marta Dimitrescu (Galeria „Cenaclu“ de la Hanul cu Tei). O artistă cu o suprinzătoare energie în aşternerea pastei de culoare care capătă o materialitate puternică. Ea a depăşit, evident, stadiul studiilor preliminare : lucrările ceva mai vechi, în care compartimenta geometric registrele, i-au folosit acum, într-o integrare mai organică, lipsită de ostentaţie, a formelor. Peisajul e, în primul rind, in pictura ei, proiecţia unui temperament, a unei conştiinţe care crede neabătut în realitate, organizînd-o logic, în trăsături energice. ★ La Valea Doftanei, un sat prahovean de munte, unde tradiţiile străvechii arte folclorice sunt păstrate cu o impresionantă autenticitate, s-a desfăşurat activitatea celei dintîi Tabere interjudeţene de artă plastică. Prima ediţie constituie, neîndoielnic, un argument convingător pentru continuarea unei rodnice experienţe. Forurile judeţene şi cele locale au demonstrat că înţeleg importanţa unei asemenea manifestări şi au sprijinit-o, aşa cum am aflat şi am putut să ne dăm seama cu entuziasm, un entuziasm absolut necesar acestor începuturi. Individualitatea taberei e dată de participarea tuturor artelor. Graficieni — Clara Cantemir, Silvan Ionescu, Elena Aflorii —, pictori — Brăduţ Covaliu, Paul Sima, Horia Cucerzan, Nicolae Iorga, Leon Vreme, Gherghe Ciuchete, Nicolae Balaş, Mircea Mureşan, Sergiu Rugină, Liviu Stoicoviciu —, artişti decoratori — Ileana Dascălescu (prezentă şi cu o sculptură plină de fantezie), Gheorghe Fărcaşu, Virgil Mihăescu —, sculptori (valorificînd marile resurse ale tradiţionalei sculpturi in lemn) — Nicolae Kruch (care a fost şi sufletul întregii manifestări), Ovidiu Maitec, Napoleon Tiron, Alexandru Gherghiţă, Radu Aftenie — au colaborat la inaugurarea unui nou punct de referinţă pe harta artistică a României. Expoziţia (de fapt, un fel de raport la încheierea taberei) a demonstrat fără echivoc virtuţile acestui tip de manifestare : valoarea ei era dată de personalitatea acestor artişti cu un prestigiu solid şi de noutatea experienţei lor comune, în aceste peisaje pline de o nobilă poezie. Dan Grigorescu ISMUl * Astăzi incepe tradiţionalul festival „Toamna muzicală clujeană“, aflat la cea de a 18-a ediţie, festival iniţiat de filarmonica din Cluj-Napoca. In cadrul actualei ediţii ce se va desfăşura intre 1 şi 12 octombrie inclusiv, vor avea loc concerte simfonice, recitaluri, concerte camerale, la care îşi vor da contribuţia şi numeroşi oaspeţi de peste hotare, dirijori, solişti şi instrumentişti din U.R.S.S., R. P. Bulgaria, Japonia, Franţa, R.S. Cehoslovacă. * Astăzi la ora 18, la librăria Ion Slavici din Arad are loc deschiderea la nivel republican a „Decadei cărţii româneşti“. Criticul Valeriu Râpeanu va vorbi despre literatura noastră contemporană. Vor fi prezentate volumele „Versuri“ de Aurel Rău, „Culorile neamului“ de Ion Şerb şi ultimele apariţii editoriale. * Cel mai recent număr din revista „Synthesis“ care apare sub egida Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice cuprinde contribuţii dedicate celui de-al X-lea Congres Internaţional de Literatură Comparată care a avut loc de curind la New York, articole semnate de Alexandru Duţu, Adrian Marino, Mircea Anghelescu, precum şi de specialişti străini. Revista a fost expusă la Congresul de la New York şi s-a bucurat de aprecieri, subliniate de comentariile preşedintei Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată făcute în adunarea generală a Asociaţiei. în această Asociaţie, ţara noastră este reprezentată de Alexandru Duţu ales vicepreşedinte la şedinţa adunării generale. * In oraşul Zărneşti-Braşov a avut loc tradiţionala manifestare folclorică „Floarea de colţ“ care a cuprins o paradă a portului popular, un festival folcloric şi un concurs al formaţiilor artistice din localitate şi invitate din judeţele vecine. * Unităţile ieşene de concerte şi spectacole au marcat deschiderea stagiunii artistice 1982 - 1983 printr-un spectacol comun intitulat „Dulce Românie“. La întreprinderile de antibiotice şi „Moldova“ au fost prezentate spectacole de teatru cu piesele „Hardughia“ de Mircea Radu Iacoban şi „Vine inspectorul“ de Mircea Alexandrescu. * In sala Cenaclului plastic „Constantin Brâncuşi“ din Craiova s-a deschis expoziţia soţilor Virginia şi Alexandru Stănculescu, care prezintă cîteva zeci de tablouri — compoziţii, peisaje, flori, naturi statice, portrete. * Teatrul Naţional din Timişoara a prezentat in premieră piesa muzicală „Mary Poppins“, adaptare de Silvia Kerim, după romanul Panselei Travers. Regia spectacolului este semnată de Ion Lucian, muzica de Marius Ţeicu. * Pe scena Teatrului Naţional din Craiova a avut loc premiera piesei „Politica“ de Theodor Mănescu. Spectacolul a fost pus în scenă in sala „Studio T-94“ de regizorul Mircea Cornişteanu. * In comuna Praid, judeţul Harghita, a avut loc cea de a 4-a ediţie a festivalului fanfarelor harghitene. * Galeriile de artă „Cupola" din Iaşi găzduiesc expoziţia de acuarelă a pictorului Constantin Radinschi. Lucrările sunt inspirate din peisajul românesc, fiind grupate sub genericul „Sentimentul naturii“. * Editura Eminescu anunţă că termenul de predare a manuscriselor pentru cea de-a IV-a ediție a Concursului de debut in volum este de 1 noiembrie 1982. UNA PE ZI de MATTY - Cu dlcoolul se recomandă în scăderile de tensiune, i-am uus..., că ajută la vasodilatarea arterelor, i-am spus,... Tabără de creaţie a artiştilor amatori O bună iniţiativă a cenaclului „N.N.Tonitza“, de pe lingă şcoala populară de artă din laţi şi Consiliul orăşenesc Paşcani de educaţie politică şi cultură socialistă, s-a materializat in această vară în organizarea unei tabere de creaţie plastică. Din bucăţi mari de stejar, cioplitori amatori renumiţi cum ar fi Patru Codra- Pupăză, din Valea lui Ştefan, Gh. Durac şilie Bostan, din laşi, Gh. Prodan şi D. Iftimie, din Todireşti, au dat viaţă unor impresionante monumente. Cei 21 de pictori si graficieni sosiţi şi ei in această vară la Paşcani au imortalizat — in lucrările prezentate recent publicului din Paşcani, într-o frumoasă expoziţie deschisă la Casa de cultură din localitate — personaje inspirate din viaţa acestei aşezări moldoveneşti. Aşadar, artiştii plastici amatori veniţi in tabăra de creaţie de la Paşcani lasă in urma lor o parte din talentul şi pasiunea lor pentru frumos, transpuse cu migală şi dăruire in lucrări de o certă valoare artistică. (V. CHIURTU). Peisagistică E drept, avem parcuri frumoase, dar adesea prea sărace in statui de grădină, ficctini arteziene cu personaje alegorice şi jocuri de lubiiri, grupuri statuare, etc. Dacă şi muzica se „colorează“ cu orgi de lumină, trebuie să recunoaştem că, într-un parc unde căutăm linişte şi recreere, am avea nevoie nu numai de vitrina cărţii Rigoarea vocaţiei Produs al prolificului Echinox clujean, Ion Vartic constituie unul din roadele cele mai „coapte“ ale acestuia. Nu numai prin subsumarea majorităţii contribuţiilor sale de pînă in prezent unei idei tematice care este spectacolul (ceea ce denotă un spirit ,,pragmatic“, deloc neglijabil pentru activitatea criticului tînăr, adesea risipit între prestaţii de dimensiuni şi culori diferite, hotărindu-se greu a se hotărnici, ci şi prin echilibrul remarcabil între teorie şi aplicaţie, între demonstraţie şi expresie. Cunoaşterea aprofundată a unor izvoare teoretice ale actului exegetic e departe de a fi urmărită ca un scop în sine, alcătuind o bază a propoziţiilor analitice, o „introducere“ funcţională a operaţiilor de evaluare a literaturii. Se evită acea faţadă de preţiozităţi metodologice, înscenare potemkinistă la care unii comentatori fără experienţă , nu ezită a se deda. Teoria este adusă in cantitatea şi în configuraţia necesară unei înţelegeri progresive a operei. Nici o supralicitare lingvistică, nici un exces „formal“, deşi gindirea critică se relevă ca una dintre cele mai moderne. Farurile unor idei de autoritate sînt aprinse spre a lumina obiectul dat, iar nu un cîmp gol, spre a se dovedi doar că funcţionează. Informat pînă la erudiţie, apelînd nu o dată la texte rare, Vartic se arată capabil a nu confunda uzul cu abuzul. Să urmărim, spre exemplificare, un eseu intitulat Despre ironie sau despre „viceversa“ şi consacrat analizei uneia dintre nuvelele lui I.L. Caragiale, Două loturi. Debutînd cu o seamă de interpretări asupra noţiunii de comic („Astfel pare că tragicul şi comicul nu sunt categorii complementare [precum sunt, de pildă, frumosul şi untul], căci primul este o valoare etică [e adevărat, cu posibile implicaţii estetice], pe cind cel de-al doilea, o valoare estetică, chiar dacă poate avea urmări etice. Aşadar, în rezumat, tragicul, fiind atitudine, act provocator, este o cauză, în vreme ce comicul constituie doar un efect provocat“. Sau : ,,A te ridica rîzînd deasupra ta Ion Vartic: Modelul şi oglinda, Ed. Cartea Românească, 1982. I e, în fond, un act la fel de înalt ca şi cel al eroului tragic care, fără şovăială, coboară, in locul celorlalţi, in Hades“), comentariul in chestiune alege instrumentele necesare unei intervenţii pe corpul operei, pentru a-i evidenţia o structură intimă, deosebită de cea propusă de către unii glosatori anteriori care au impus, in principal,„ „ideea omului inocent strivit de un destin malign“, ceea ce i se pare autorului o explicaţie „prea liniară şi prea lipsită de nuanţe“. Privirea sarecuperatoare de semnificaţii se îndreaptă către „funcţia ironiei“, mai precis către „o relaţie reciproc ironică între Lefter Popescu şi transcendenţă“, într-un context ce produce citate din Jean- Paul Sartre, Paul Valéry, Vladimir Jankélevítch, Tudor Vianu, se afirmă cu subtilitate : „în Două loturi însă avem de a face cu o situaţie dublu-ironică, fiindcă micul funcţionar primeşte din partea transcendenţei un răspuns pe potrivă, conform aceluiaşi mecanism : dacă destinul îi infirmă, aparent, ghinionul, e de fapt numai pentru a-l confirma ; dacă îi acordă, o clipă, calitatea de mare favorit al şansei e numai pentru ca în clipa următoare să i-o retragă“. Cauza specifică a „nenorocului“ ce-l izbeşte atît de drastic pe eroul caragialian ar rezida în lipsa de consecvenţă manifestată în convingerea sa iniţială că e un ghinionist iremediabil. Simptomatic ar fi şi comportamentul general al lui Lefter Popescu, marcat de o lipsă de măsură, de o furie , iraţională. Remarca ce se degajă de aici, în sens tipologic, merită a fi reţinută : „Caragiale este «profund elin» nu numai în sensul, oarecum superficial, relevat de G. Călinescu («In compunerea măştii, lui permanente Intră ceva din vechea pehlivănie şi din mai vechiul caraghioslîc sofistic al cinicilor»), ci şi într-unul esenţial moral. Astfel, Lefter Popescu nu face, de fapt, decit să îngroaşe rîndul celor care — după Plutarh — sunt nepricepuţi în «arta vieţii» şi nu-şi pot afla liniştea sufletească...“. Ori într-o proiecţie metaforică , „Posedat de furia sa, eroul pare un Aiax burlesc, decăzut in mediul anodin, birocratic...“. Constatîndu-se o eclipsă de conştiinţă, o „orbire“ a personajului de către falsul său noroc, se face o savantă trimitere, in temeiul Dicţionarului de simboluri al lui Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, trimitere ce s-ar fi putut a nu fi stat în atenţia autorului Scrisorii pierdute, fapt ce însă nu-i anulează interesul : „Nu întimplător, unul dintre personaje execută aici, în mod inconştient, un gest ritualic, făcînd «semnul clasic al lui Harpocrates» ; or, Horus Harpocrates semnifică tocmai ochiul deschis, lupta luminii contra întunericului, vigilenţa necesară pentru a ocoli capcanele sau posibilele erori“. O altă opinie personală o respinge pe cea a lui Zarifopol, care socotea că ultima parte a prozei e de prisos, nefiind decit o „digresie literară“ : „Dar Caragiale, tocmai sub pretextul unei parodii polemice, introduce, fără ostentaţie, un final circular, simbolic“. După cum vedem, modalitatea lui Ion Vartic e a cooperării inteligente între diversele perspective pe care şi le poate asuma comentariul , literaturii, cu condiţia respectării naturii acesteia. Ca un subtext al paginilor sale, percepem o necontenită, chiar dacă discretă, căutare de sine prin cuvînt, o experienţă spiritual-estetică mai importantă decit orice textocraţie. Magnetul său „artist“ atrage o multitudine de particule substanţiale din cele mai eterogene spaţii ale reflecţiei critice, într-o disponibilitate pe care nu ne-o putem închipui încorsetată în sistem, avind drept unic corectiv rigoarea vocaţiei. O neliniştită alunecare spre fragment, o variaţie a punctului de vedere, o mare mobilitate asociativă ,deconspiră acea tatonare de accente irepetabile ce caracterizează năzuinţa la creaţie. Nu altfel se explică fascinaţia, pe care o exercită asupra tânărului eseist lumea scenei, de un proteism feeric şi deznădăjduit, în fatidicul şir al întruchipărilor actoriceşti : „...s-ar putea spune, printr-un aparent paradox, că Actorul e cel lipsit de memorie, capabil să-şi uite rolul imediat după căderea cortinei, pentru a fi înstare, în seara următoare, să întrupeze un altul sau pe acelaşi, dar mereu altfel. Ca atare, se poate afirma că, prin infidelitatea lui specifică. Actorul e Însuși . Don Juan“. Masca actorului e, într-Un fel, masca artistului în genere. Gheorghe Grigurcu M iroiAme mmmMMwmmmAWE® „Cursa infernală“ E greu de înţeles de ce poliţiile din lume, brigăzile anti-mafia şi alte organime de luptă împotriva gangsterismului şi afaceriştilor veroşi, acţionînd in lumea sportului ori pe piaţa drogurilor, nu-şi aspeiaza scenarişti, regizori şi actori voinici care vădesc mari calităţi şi au totdeauna succese in stîrpirea acestui flagel. Degeaba se necăjesc poliţiştii şi se plîng că mafia e greu de desfiinţat, degeaba li se asociază comisii guverna- mentale, parlamentare etc. cind este de-ajuns (vezi „Cursa infernală“) să plasezi doi motociclişti simpatici — cu farmec, ţinută şi sentimente — nu chiar bîrlogul unei bande. Oricit ar fi ea de bine organizată şi dotată cu mutre fioroase şi bătăuşi fără scrupule, in doi timpi şi trei mişcări, membrii bandei, unul cite unul sau un grup, sunt arestaţi şi cu banii confiscaţi. E adevărat că şi tinerii simpatici Încasează cite o bătaie zdravănă sau pierd cite o iubită blondă în viitoarea evenimentelor. Dar ce contează asta pe lingă succesul final ? Revenind la filmul nostru n-ar mai fi de spus mare lucru, pentru că salvat din zbîrnîiala motocicletelor, după aproape două ore nu vrei decit să uiţi, să uiţi. Altfel, populaţia feminină a filmului este arătoasă, eroii cum spuneam, simpatici, iar producătorii italieni pricepuţi la comerţul cinematografic. „Sub acelaşi cer“ Scenariştii filmului „Sub cerul Uber“, Vladimir Kunin şi Iskander Hamraev, au gîndit un film despre prietenie, despre o prietenie intre doi ingineri, din două ţări diferite, lat findu-le prietene. Regizorul Iskander Hamraev a tradus scenariul în imagini, uneori declarative, alteori anoste, de cele mai multe ori, corecte. Şi împreună au reuşit un film modest. Dar din tot acest film ce desprinde un miez de simţire omenească, ce n-are nimic de-a face cu modestia întregii naraţiuni, ca o sferă amestecată printre forme străine. Există în film un nod de durere, adevărată, deplină. Şi când o mare durere fringe curgerea vieţii, gesturile zilnice devin ori automate ori imposibile, căci gindirea şi simţirea, întoarse înăuntru, îşi pierd contactul direct cu lumea înconjurătoare. Un zîmbet ajunge să fie chin, pentru o mîngîiere, chiar pe creştetul propriului copil, trebuie un imens efort, spaţiul familial pare salvator pentru că aduce imagini dorite, când, în fapt, întăreşte suferinţa. Din lumea, cu temeliile clătinate de propria durere, semnalele ajung greu. Acest colţ de film a venit ca o irumpere nebănuită. N-a avut puterea să sensibilizeze restul peliculei, dar ne-a dăruit cîteva momente de trăire autentică. Florica Iehim firitISIS bănci, ci de întregul complex peisagistic care sporeşte farmecul clipelor de odihnă şi potenţează valenţele estetice ale destinderii, lată un colţ de parc la Lacul Tei , pe care l-am surprins pe peliculă pentru frumuseţea lui. Aşa ne-am dori să fie şi alte parcuri, care acum sunt prea mult năpădite de beton ! (ION MARCOVICI). Vrajbă cu... foc Deşi cumnate, Cornelia Botnari şi Aurelia Leţchi, din comuna Moldoviţei (judeţul Suceava) o ţineau de luni de zile într-o ceartă continuă. Motivul discordiei : o limbă de pămint rămasă moştenire de la părinţi. Înverşunată peste măsură, Cornelia nu s-a declarat mulţumită nici cu partajul făcut de instanţa de judecată. „Scrumb să se aleagă din tot ce ai strîns de pe partea mea“ — a zis ea cumnatei. Şi, de la ameninţare, a trecut la fapte : după ce Aurelia a terminat de strîns finul în căpiţe, Cornelia le-a dat foc. Au ars cîteva zeci de căpiţe şi noroc de intervenţia oamenilor şi a pompierilor voluntari din comună, căci altfel focul s-ar fi întins şi la pădurea din apropiere ! Acum Cornelia Botnari urmează să răspundă in faţa instanţei de judecată. (CONST. AZOIŢII). In timpul călătoriei In avionul-cursă TAROM pe ruta Bucureşti—Berlin—Copenhaga, comandantul navei, Paul Tatcu, a înţeles că ar fi interesant şi util pentru pasagerii săi să fie informaţi permanent despre unele detalii ale zborului : altitudinea de zbor, viteză, temperatura exterioară, zone survolate (oraşe, riuri, înălţimi), buletinul meteorologic pentru punctele de destinaţie, respectiv Berlin apoi Copenhaga. Toate acestea, in limbile română, germană şi engleză. Un exemplu bun, care ar trebui permanentizat pe toate liniile TAROM, atît curse interne cit şi internaţionale (M. MOARCAŞ). De la trîndăvie * la... tâlhărie După o perioadă cam lungă de trîndăvie care, fireşte, nu i-a adus mijloace pecuniare, R. Moldovan din comuna Spulacţi (judeţul Mureş) a decis să treacă la altă ocupaţie, mai „rentabilă“, de pildă la... tilhărie ! Intr-o seară, după ce s-a înveselit zdravăn prin restaurante, s-a apucat să urmărească pe un cetăţean, l-a ameninţat cu cuţitul şi apoi l-a jefuit. Tiharul a fost foarte repede descoperit şi, judecat de instanţă, a fost condamnat la doi ani şi 6 luni închisoare. (I. COJOCARUL Consfătuire de radiologie In organizarea secţiei de profil a Spitalului judeţean Sibiu, in staţiunea Păltiniş s-a desfăşurat recent consfătuirea anuală de radiologie. In cadrul ei, clinicieni din Bucureşti, Cluj-Napoca, Tg. Mureş, Timişoara şi Iaşi, specialişti cu o bogată expe- ■ rienţă de la spitalele din Sibiu, Bacău, Galaţi, Ploieşti, Arad, Constanţa au dezbătut trei mari probleme, de strictă actualitate pentru sănătatea publică : examenul radiologie în patologia ileo-cocoapendiculară, tratamentul actual al tumorilor osteoarticulare şi locul radioterapiei, examenul radiologie in urgenţele medico-chirurgicale. S-au prezentat peste 70 de comunicări , consfătuirea in sine constituind o contribuţie la afirmarea şcolii medicale româneşti. (VIRGIL LÁZÁRI. Rubrică realizată de Pia Rădulescu „Románia libera" UWEMMM Vineri 1 octombrie 1982 Soarele răsare la ora 6,13 fi apune la ora 17,57 TEATRE CARMEN (premieră) ora 18: Opera Română (13 18 57) ; CONTESA MARITZA : Teatru de opereta (13 98 48)0 ora 19,30 ; INOCENTUL ora 19 : Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (14 7171) sala Atelier; LUNGUL DRUM AL ZILEI CĂTRE NOAPTE ora 19 ; Teatrul „Lt. Bulandra" sala Bd. Schitu Măgureanu (14 75 46) si CABALA BIGOŢILOR ora 19 sala Studio (12 44 16) ; MIŢA IN SAC ora 19,30; Teatrul „Nottara" (59 31 03) sala Magheru si NOAPTEA UMBRELOR ora 19 sala Studio ; NIŞTE ŢARANI ora 19,30; Teatrul Mic (14 70 81) ; DOI PE UN BALANSOAR ora 20: Teatrul Foarte Mic (14 09 05) ; ORDINATORUL ora 19,30 : Teatrul Giulesti sala Majestia (14 72 34) ; FUNCTIONARUL DE LA DOMENII ora 19,30 : Teatrul ,,C. Timase" sala Savoy (15 56 78) si BELMONDO AL II-LEA ora 19,30 sala Victoria; BUNICA SE MARITA ora 19,30: Teatru! ,,Ion Vasilescu" (12 27 45) ; PUNGUŢA CU DOI BANI ora 10 şi TIGRI-ŞORUL PETRE ora 17 : Teatrul ,,Ţăndărică” sala Victoria (15 23 77) | CONCERT SIMFONIC ora 19,30 : Filarmonica ,,George Enescu’’ la Ateneul Român ; ZOO-CIRC ora 19,30: Circul da stat Bucureşti (1TQ1 20); 15 i Telex ; 15,05vS Viaţa şcolii 15,35 : Emişiun® în limba germana 17,35 : Din ţările socialist® ; 17,50 si 1001 de seri ; 20: Telejurnal 20,30: Dialogul faptelor ; 20,50: Film artistic. Frumoasa Gilly Hopkins. Guy Tricia Cast, Tyne Daily şi Rick Sylter. Regia Jeffrey Hayden ; 20,35: Dezbateri cultural® ; 22,05 i Telejurnal 22,15 i Ritm fi oraţie. Programul 2 15 : Telex ? 15,05 s Varietăţi varietăţi ! 15,55: Ovied ; 16,20 Caseta cu imagini 17,20 i Viaţa economica a Capitalei î 17,50 t 1 001 de seri ; 20: Telejurnal ; 20,30 i Nouă stagiune muzicală ; 27,50 : Generaţia deceniului IX ; 22,05 : Telejurnal 22,15 s Seara de rarfiante^ Programul 1 EEeEHuBai In ţara noastră sint mii de plante medicinale dar trebuie, probabil, să mai treacă mult timp pînă Plafarul le va folosi pe toate aşa cum trebuie. Pentru că atunci cind ceri un ceai oarecare, ţi se răspundem „avem, dar In amestec“. De ce în amestec! Pentru că Plafarul nu mai pune în vinzare ceai de tei simplu şi-l amestecă cualte 5—6 plante, fără a ţine seama de cerinţele cumpărătorilor şi recomandările medicale. Exclud din capul locului lipsa florilor de tei, căci, dacă ne referim numai la , Capitală vedem cum teii se scutură pe multe din arterele sale. Dacă ar exista mai mult spirit de organizare, întreprinderea de valorificare a plantelor medicinale ar fi inundată cu flori de tei. Întreb, de asemenea, de ce să fie amestecat ceaiul de cruşin, cînd este ştiut că, potrivit celor scrise chiar de specialiştii Plafarului, acest ceai amestecat nu mai au nici un efect ? Ing. HORIA MIRON str. Grădina Badei nr. 1 Bucureşti De curind, in coloanele ziarului, se exprima nedumerirea in legătură cu prezenţa la Constanţa a unui magazin „Codlea“, in condiţiile în care se asigură flori produse pe plan local. In calitate de director al Întreprinderii „Codlea“, vreau să arăt că, în ultimii 25 de ani, ne-am creat o reţea de peste 70 unităţi comerciale „Florăria Codlea“, cuprinzînd aproape întregul teritoriu al ţării (între care şi un magazin în municipiul Constanţa, ce funcţionează din anul 1969) Menţionez că la solicitarea organelor locale, am investit sumele necesare construirii şi amenajării actualului local în care funcţionează Florina „Codlea“ din Constanţa. Prin această unitate numai în anul 1981 am valorificat un număr de 1 006 mii flori tăiate din 23 de specii, respectiv circa 152 sortimente şi 22 mii plante şi flori în ghivece din peste 25 specii, multe din aceste sortimente fiind cultivate numai la Codlea. S-a obiectat că transportul de la Codlea la Constanţa nu s-ar justifica. Lucrurile nu stau aşa, întreprinderea noastră are încheiate cu întreprinderi din zonă contracte pentru diferite materiale ajutătoare valorificării florilor şi altele necesare procesului de producţie, materiale pe care le aducem în Codlea la înapoierea maşinilor ce duc flori pe litoral, in acest fel optimizîndu-se transporturile şi reducindu-se substanţial cheltuielile de, ,producţie şi circulaţie pe unitatea de produs. In concluzie, consider că este Util..,,existenţa pe aceeaşi piaţă a mai multor întreprinderi producătoare, care să asigure o aprovizionare mai bună a cumpărătorilor şi o întrecere intre aceştia, atît pentru diversificarea produselor, pentru îmbunătăţirea calităţii, cît şi pentru ridicarea permanentă a modului de prezentare a mărfurilor şi servire corespunzătoare a consumatorilor. Deci la Constanţa — ca şi în alte locuri — pot să funcţioneze magazine de desfacere a florilor a mai multor furnizori. Ing. ION BALOIU director al întreprinderii de sere Codlea Sunt mulţi cei care lucrează la cele şase fabrici din oraşul Azuga care vin cu trenurile din localităţile învecinate. Ajunşi în gară, toţi cei care se află la uşă au impresia că se lansează cu paraşuta întrucît nu există peron pe linia a doua. Vă ■închipuiţi ce greu ii vine celui care mai are şi este un bagaj In mină. Pină a scrie ziarului, am intervenit la diverse instituţii care ar fi putut să ajute să se construiască un peron, sau să dispună să se tragă trenurile de persoane pe linia ţătii, unde, de obicei, staţionează trenuri de marfă,, schimbindu-le pe acestea la linia cu pricina. Dar am rămas numai cu scrisul. NETCU NEDELCIU şoseaua Colentina nr. 51 Bucureşti intr-una din seri. In urmă cu aproape o lună de zile ne-am trezit cu lumina electrică foarte slabă. Am zis că este ceva pe reţea, se mai intîmplă. A doua seară la fel, a treia tot aşa şi alarmaţi ne-am adresat l.R.E. Cimpulung, de unde am primit următoarea lămurire : „La reţea a fost racordat şi blocul din piaţă dar in 2—3 zile totul se rezolvă". De atunci a trecut aproape o lună şi noi, cei de pe străzile Dezrobirii, Petre Zamfirescu şi altele, nu putem urmări emisiunile televiziunii sau asculta radioul. Ne-am adresat recent iarăşi I.R.E. Cîmpulung. Acelaşi răspuns : „Da, aveţi dreptate. Intr-o zi, două defecţiunea se remediază". Au trecut şi cete o zi, două, nouă, şi lumina este tot redată. Cui să ne adresăm, dacă unitatea căreia li plătim cu regularitate taxele de curent electric nu ţine cont de cererile noastre justificate, după cum recunoaşte ea însăşi? IOAN DOBRESCU str. P. Zamfirescu, nr. 1-F Cîmpulung CINEMATOGRAFE FEMEIA DIN URSA MARS Scala (11 03 72) orei» S - 11,13 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 ; Melodia (12 06 88), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15; Flamura (85 77 12), oreie 9 -11 - 13,15 - 15,30 - 17,45 - 20. UN SALTIMBANC LA POLUL NORD | Excelsior (65 49 45), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Favorit (45 31 70), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 ; Victoria (16 28 79), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 13 - 20,15 ; CINE IUBEŞTE ŞI LASA I Grivica (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20 ; Aria (21 31 86), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; AŞTEPTIND UN TREN : Volga (79 71 26), orele 9 - 11.15 - 13,30 -15.45 - 18 - 20,15 : Studio (5Q 53 ÎS) orele 10 - 12 - 14 - 16 - 18 - 20 ; INTILNIREA : Cosmos (27 54 95), orele 9,30 - 11,30 - 13,30 - 15,30 -17,30 - 19.30 : SUB PATRU STEAGURI 1 Patria (11 86 25), orele 9 - 11.13 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 . BUNUL MEU VECIN SAM Sala Mică a Palatului, orele 17 — 20 ; Grădina /Parc Hotel (1708 58), ora 19. UN OM TRĂIND IN VIITOR ■ Viitorul (11 4803), ora 19,30; NOI AVENTURI PE VASUL POSEIDON ; Festival (15 63 84), orele 9 - 11,13 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,18 I Gloria 147,46 75), orele 9 r ,11,13 -13,30 - 13,43 - 18 - 20.15 |' ESCADRONUL HUSARILOR ZBURATORI : Luceafărul (15 67 67), orei 9 - 12 - 16 - 19 ; VALENTINA: Central (14 12 24). orele 9 - 11,15 - 13.30 - 15.45 - 18 -20 : EXPRESUL COLONELULUI VON RYAN : Capitol (16 29 17), orele 8,30 - 10,45 - 13,15 - 15,45 - 18 - 20,30 | Grădina Capitol, ora 19, I SE SPUNEA BULDOZERUL : Bucureşti (15 61 54), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 : Modera (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 : Grădina Modem ora 19. RAPIDUL 34 1 Dacia (50 35 94), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 -20 . A FOST ODATA UN HOLLYWOOD: Sala Sporturilor si Culturii la Arenei» Romana (41 15 36) ora 18,45. NEW YORK, NEW YORK: Palatul Sporturilor şi Culturii (75 77 20), 18 . SPHINX: Union (13 49 04), 9,30 - 11,30 - 13,30 - 13,45 - 18 - 20 . TESS : Cultural (83 50 13), orele 9 - 12 - 16 - 19 . TEHERAN ’43: Timpuri No (15 61 10). orele 9 - 12,15 - 18 I FABLIO MAGICIANUL : Doi (16 35 38). erele 9 - 10,45 - 12,30 ; CÂINELE ELECTRONIC : Doina, oral 14,15 - 16,15 - 18,15 — 20 ; ULTIMUL CARTUŞ : Munca (21 30 97) orele 15 - 17,15 - 19,30 ; PIRAŢII SECOLULUI XX : Buşeşti (50 43 58), orele 9 — 11 — 13 — 15 — 17 — 19 ; Grădina Buşeşti, ora 19 ; Flacăra (20 33 40), orele 15,30 - 17,30 - 19,30 : NU ESTE VORBA DE DRAGOSTE !-Cotroceni (49 48 48), orele 15,30 — 17,45 - 20 : RĂZBUNAREA Mioriţa (14 27 14), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 18,45 - 18 -20 : Cinci pentru infern , viitorul (11 48 03), orele 15,30 - 17,30: CURSA INFERNALA : Feroviar (50 51 40), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 — 20,15 : FloreOscat (33 29 71), orele 9 - 11 - 13 - 15,30 -17,45 — 20 : Grădina Gloria (47 46 75), ora 19 : SAFARI EXPRESS e Ora (31 71 71), orele 15,30 - 17,45 - 20 : Grădina Lira, ora 19 : COLOSUL DIN RHODOS i Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30 - 18,30 ; PROVOCAREA DRAGONULUI : Ferentari (80 49 85), orele 15,30 — 17,30 - 19,30 : Pacea (60 30 85), orele 11 -15,30 - 17,30 - 19,30 : ACEL BLESTEMAT TREN BLINDAT Giulești (17 55 46), orele 9 - 11,15 13,30 - 15,45 - 18 - 20 : Grădina Ftival (15 63 84), ora 19 : 602ILAN : Aurora (35 04 66), orei: St _ H,15 _ 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 13,30 - 15,45 - 18,15 - 20,30 | Grădina Tomis, ora 19 î O FATA FERICITA : Popular (35 15 17), orele 15 - 17,15 - 19,30 | CONTRABANDISTII DIN SANTA IULIA: Progresul (23 94 10), orele 16 -18 - 20 ; Grădina Luceafărul (15 87 67), ora 19 ; APASII : Grădina Arta (21 31 ora 19.