România Liberă, august 1987 (Anul 45, nr. 13292-13317)
1987-08-01 / nr. 13292
Intervalul de timp ce a mai râmas pînă la încheierea anului 1987 concentrează în datele sale sintetice, de plan, de pe o parte, sarcini de producţie importante iar, pe de altă parte, necesitatea suplimentării eforturilor pentru recuperarea unor restanţe înregistrate în primele şapte luni. Efort Întreprins pe fondul general al unei puternice şi efervescente întreceri socialiste avînd drept criterii de bază ritmul, calitatea şi eficienţa producţiei, realizarea integrală a sarcinilor de plan şi mai ales a exportului. Problema realizării integrale a planului în aceste 153 de zile care au mai rămas din 1987 trebuie privită prin raportarea sa necondiţionată la cîteva elemente fundamentale ale strategiei noastre economice. Este vorba de îndeplinirea ritmică a nivelelor planificate, fapt ce nu se referă doar la cantitatea produselor realizate ci, în primul rînd, la valoarea lor de întrebuinţare. Aşa cum sublinia, nu o dată, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, economia naţională are nevoie nu de valori în sine ci de valori de întrebuinţare certe. Caracterul normativ al planului de producţie priveşte, aşadar deopotrivă, cantitatea de produse, calitatea acestora, calitatea şi eficienţa actului productiv prin raportarea sa la organizarea ştiinţifică a, producţiei şi muncii, modernizarea tehnologică ce încheie la finele acestui an una din etapele sale de bază, reducerea consumurilor de materii prime, materiale, energie dar şi de muncă vie, ceea ce readuce în prim-planul atenţiei generale problema nivelului tehnico-ştiinţific al tehnicii şi tehnologiei din dotare, nivelul pregătirii cadrelor din economia naţională. Pe de altă parte prioritatea de bază a activităţii economice, exportul, confruntă calitatea actului productiv cu rigorile şi exigenţele pieţii externe, precizare ce implică nivelul de competitivitate în criteriile realizării planului de producţie. Şi toate împreună definesc, la nivelul activităţii concrete, conceptul trecerii cantităţii intr-o nouă calitate. Este evident că, în momentul de faţă, competiţia economică mondială a devenit o adevărată cursă de urmărire în care ţările din „plutonul fruntaş“ adaugă dificultăţilor şi aşa foarte mari ale traseului, piedici noi, practici protecţioniste în domeniul comerţului, discriminări şi interdicţii în accesul la noile tehnologii, dobînzi exagerate pentru împrumuturile externe. Pentru a te menţine in această cursă trebuie in primul rînd să asiguri produselor o înaltă calitate tehnică şi funcţională. Dar, criteriul calităţii nu poate defini suficient finalitatea şi folosul producţiei în confruntarea cu piaţa. Produse multe şi bune realizate cu consumuri mari de substanţă, energie, timp social, deci în absenţa tehnicii şi tehnologiilor de înaltă performanţă nu-ţi pot asigura condiţia de competitor. Competitivitatea produselor se leagă astfel de competitivitatea tehnologiilor iar aceasta de eficienţa demersului tehnico-ştiinţific, a cercetării fundamentale şi aplicative, a ingineriei tehnologice şi proiectării, de eficienţa activităţii economice şi sociale în ansamblu. Judecate împreună, toate acestea capătă, in ceea ce ne priveşte, sens şi finalitate în măsura în care contribuie la ridicarea bunăstării materiale şi spirituale a tuturor membrilor societăţii noastre socialiste. Iată suficiente motive pentru ca planul, în relaţia sa directă şi nemijlocită cu criteriile calităţii şi eficienţei să rămână instrumentul operaţional de bază în strategia dezvoltării româneşti, atît în fundamentarea elementelor noului mecanism economicofinanciar, menit să aşeze în datele sale reale evaluarea rezultatelor producţiei cît şi în confruntarea cu economia şi piaţa mondială. Subliniem încă o dată importanţa deosebită a realizării unei balanţe comerciale active prin promovarea unui export activ, prompt şi de calitate, mai ales pentru că, începînd de astăzi, 1 august, intră în vigoare prevederile decretului Consiliului de Stat al R.S.R. privind unele măsuri pentru creşterea cointeresării materiale a oamenilor muncii, a întreprinderilor, în realizarea producţiei pentru export, care reflectă prin măsurile şi stimulentele materiale acordate, importanţa cu totul deosebită a activităţii legate de export, cuprinzînd prevederi de natură să dea un nou impuls activităţii de producţie şi să amplifice în acelaşi timp ponderea unuia dintre criteriile de bază ale desfăşurării întrecerii socialiste. Din întreaga ţară ne sosesc veşti despre desfăşurarea întrecerii, despre succese deosebite ale colectivelor muncitoreşti in realizarea şi depăşirea sarcinilor de plan. în urmă cu trei zile din judeţul Argeş ne parvenea ştirea că timpul cîştigat de un Anton Uncu Sub semnul orientărilor şi indicaţiilor formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu UN NOU ŞI PUTERNIC AVÎNT ÎNTRECERII SOCIALISTE (Continuare in pag. a 5-a) Proletari din toate tarile, imîfi-vfif COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ȘI UNITĂȚII SOCIALISTE Anul XLV Nr. 13292 Sîmbată 1 august 1987 6 pagini 50 bani Imagine de muncă la întreprinderea de maşini grele din Bucureşti Importante succese ale colectivelor muncitoreşti vîlcene Colectivele muncitoreşti din 31 unităţi economice vîlcene printre care Întreprinderea electrocentrale, Antrepriza de construcţii hidroenergetice Olt-Superior, întreprinderea forestieră de exploatare şi transport, întreprinderea minieră, întreprinderea antrepriză pentru construcţii-montaj din Rimnicu Vilcea. Combinatul de produce sodice din Govora, întreprinderea minieră din Horezu, şi-au onorat în devans sarcinile revenite pe primele şapte luni la indicatorul producţie-marfă industrială. Avansurile de timp cîştigate le vor permite să consemneze, în bilanţul realizărilor, un spor de producţiemarfă, în valoare de 170 milioane lei, ce se va regăsi, în expresie fizică, in 245 milioane kWh energie electrică, 29 000 tone calcar, produse electrotehnice, evaluate la 1 milion lei, 12 tone piese din fontă şi alte importante cantităţi de bunuri materiale, destinate atît beneficiarilor interni, cit şi celor de peste hotare. , Petroliştii Schelei de foraj Comanesti au predat prductiei, pînă la această dată, de pe structurile conţinînd zăcăminte de hidrocarburi de la Cimpeni, Vâsieşti, Toporu şi altele, cu 5 sonde mai mult decit prevederile de plan la zi. De subliniat că acest rezultat este întregit şi de execuţia, în avans, a forajului la alte 5 sonde de medie şi mare adîncime, ce vor fi predate la rîndul lor schelelor de producţie pină La 23 August. Depăşirile de plan menţionate sunt rodul organizării superioare a muncii, al utilizării unor tehnologii moderne de lucru, cit şi al aplicării consecvente a acţiunii de recuperare, recondiţionare şi refolosire a numeroase repere de piese de schimb, agregate şi subansamble, a prăjinilor de foraj. (Agerpres) Ud . Scăderea temperaturilor in urmă cu cîteva zile (acum sînt iarăşi în creştere) nu a determinat şi apariţia precipitaţiilor decit pe areale restrînse. Aşa se face că nici acum nu putem vorbi de o bună aprovizionare a solului cu apă. Ploile, moderate cantitativ, au determinat creşterea rezervelor din sol şi o anumită redresare a stării de vegetaţie a culturilor în zonele vestice şi nord-vestice ale ţării, in nordul şi estul Transilvaniei şi, local, în nordul Moldovei. Ca urmare, pe adincimea de 0— 100 cm, în Banat, Crişana, Maramureş, nordul şi estul Transilvaniei şi pe suprafeţe mici în Aluntenia şi sudul Dobrogei rezerva de apă din sol se situează între 600— 1 000 mc la hectar. în celelalte zone această rezervă este mai redusă, fapt ce impune irigarea zi şi noapte, cu toate forţele şi mijloacele existente. Avînd o suprafaţă amenajată pentru irigat de peste 3 milioane de hectare, din care o bună parte este ocupată acum de culturi, există posibilitatea ca pe aceste terenuri lipsa apei din sol să fie suplinită prin irigaţii, deci să se obţină recolte mari. Numai că în această acţiune este necesar să fie angrenate toate forţele satelor, folosindu-se şi alte soluţii care pot determina creşterea suprafeţelor ce primesc apă. Totodată, este nevoie ca staţiile de pompare, derepompare etc. să funcţioneze neîntrerupt pentru ca pe fiecare conductă, pe fiecare canal să se pompeze apă pină la nivelul care face posibilă exploatarea în condiţii normale. Am început cu irigaţiile, aceasta fiind una din cele mai acute probleme şi care trebuie să stea in permanenţă în vederea conducerilor unităţilor agricole, ca şi a celorlalţi factori de care depinde asigurarea apei pentru culturi. Tot atît de importante sînt, însă, şi alte lucrări. Se cuvine a sublinia, în primul rînd, necesitatea terminării grabnice a secerişului la grîu. Suprafaţa rămasă este mică, deci există posibilitatea ca griul să ajungă în totalitate în hambare într-o zi-două. în paralel, se cere continuată acţiunea de livrare a recoltei de grîu la fondul de stat. Sunt o serie de unităţi agricole in care se înregistrează restanţe la acest capitol, fapt ce obligă la iniţierea unor măsuri prin care să se asigure în cel mai scurt timp onorarea integrală a contractelor încheiate cu statul. Grabă cere şi recoltarea produselor din grădinile de legume şi din livezile producătoare de fructe. Datorită căldurilor excesive, in multe locuri, s-a ajuns la o coacere mai rapidă a acestora. Ca urmare, se impune ca, in grădini şi livezi, să se concentreze mai multe forţe decit in alte perioade, astfel incit recolta să fie adunată şi expediată beneficiarilor cît mai repede şi fără nici o pierdere. Fiecare tonă de recoltă livrată (Continuare in pag. a 2-a) Actualitatea în agricultură Concentrarea la toate lucrările de sezon M Precipitaţiile moderate din ultima vreme au determinat creşterea rezervelor de apă din sol în anumite zone H Acolo unde există sisteme de irigaţii este necesar ca udările să se facă ziua şi noaptea H Secerişul griului poate fi terminat în una-doua zile !3 Livrările la fondul de stat se cer onorate integral şi cît mai repede HI Supracoacerea legumelor şi fructelor poate determina pierderi dacă nu se recoltează la timp aceste produse H Fiecare unitate agricolă are datoria să asigure pentru animale întregul necesar de furaje pentru perioada de stabulaţie H Veşti despre stadiul de vegetaţie a culturilor proşitoare. •V 4 Si' mm " Recentul Decret al Consiliului de Stat conține a . . ■ IMPORTANTE IN DOI PREVEI INSULERI :xp STIMULATIVE ORTULUI (în pagina a 3-a) Oameni şi conştiinţe la nivelul exigenţelor epocii noastre A GlNDI ŞI A ACŢIONA DUPĂ RIGORILE NOII REVOLUŢII AGRARE Cum îşi concep misiunea şi cum acţionează ţăranii cooperatori din lumina comandamentelor pe care le formulează astăzi societatea ? Ancheta de opinie pe care, pornind de la această întrebare, am întreprins-o în zona de mijloc a Dobrogei a sus.' citat un mozaic de răspunsuri' care, ordonate, puse cap la cap, alcătuiesc o imagine relevantă a satului, aşa cum evoluează el in ultimele decenii, a locuitorilor săi, așa cum îi recomandă profilul lor sensibil transformat. Această zonă, ca dealtfel, toate judeţele ţării, a beneficiat, de numeroasele vizite de lucru ale tovarăşului Nicolae Creauşescu, în dialogurile purtate de atîtea ori cu cooperatorii, cu mecanizatorii, cu agronomii,din unităţi, secretarul general ,al partidului a subliniat că mai mult decit în alte părţi, aie, statul a făcut mari investiţii cosind sisteme de irigaţii care acoperă, practic," întreaga suprafaţă cultivată, asigurind condiţiile necesare pentru creşterea, mecanizării şi chimizării, pentru utilizarea unor soiuri de superelită, și a unor hibrizi de înaltă clasă. Cu aceste date în memorie ne-am apropiat de cooperativele agricole dobrogene incerctnd să ne edificăm asupra stadiului pe care l-au atins, asupra treptei către care se îndreaptă. SemnificanVi.ni se pare consensul pe care l-am constatat la toţi cei cu care tw a discutat, indiferent de generaţia aparţin de a valorifica deplini.posibilităţile existente. S-ar pute spune mai mult şi anume că îm*ce virste funcţionează un fel de ştafetă nevăzută, cei care au pus bazele agriculturii cooperatiste şi dintre care mulţi se află încă in plină putere păstrînd viu suflul pionieratului, iar cei mai de curind angajaţi in competiţia marilor producţii aducînd cu ei fireasca dorinţă de afirmare proprie anilor tineri. ANTON TINCU, un om mărunţel, călcind sprinten, in ciuda celor 63 de ani pe care i-a Împlinit, este preşedinte al cooperativei agricole de la Palazu Mare de aproape treidecenii. Vorbeşte rar şi-şi cintăreşte bine fiecare cuvint. „Ceea ce pot să spun — se destâinuie — este că învăţăm să stăpînirţi natura. Ultimii trei ani, ca să vă dau cel mai izbitor exemplu, au fost cei mai secetoşi de cină mă ştiu. Vă puteţi imagina ce s-ar fi ales de munca noastră in alte condiţii. Nu uitaţi că, probabil, astfel de perioade, frecvente in partea locului, au inspirat zicala : „Dobrogea, ţară săracă / Bate vini şi creşte piatră“. Ei bine, in aceşti trei ani la care mă refer am obţinut cele mai mari recolte din istoria unităţii: 9 000 kg de porumb, 4 600 kg de griu in medie la hectar. Facem parte din centura verde a Constanţei, întregind şiragul localităţilor periurbane care furnizează oraşului legume proaspete şi produse agroalimentare. Ne-am dezvoltat, deci, grădina constituind o fermă cu acest profil şi ne-am întărit sectorul zootehnic, dind prioritate vacilor pentru lapte. Anul acesta ambiţiile noastre merg mai departe, pentru că rezerve de creştere există in toate sectoarele. Ne aflăm în apropierea unui mare centru urban, dar satul nostru, extrem de sărac odiniofară, nu numai că n-a dispărut, dar îşi sporeşte continuu prosperitatea. De aceea imi ingădui sa formulez acest gind : meseria de ţăran nu se va deprecia niciodată. Dragostea pentru pămintul care ne hrăneşte o transmitem ca pe un talisman din tată in fiu“. De acelaşi leat cu Anton Tincu este VASILE MUŞAT, preşedinte al cooperativei, agricole de la Pecineaga, şi eu, cu mare vechime in funcţie. Se miră că l-am găsit la sediu.De obicei o pornesc de dimineaţa pe cimp şi nu mă intere decit in faptul serii la analiza ..de plan“, pentru noi un fel de consiliu ştiinţific in care derulăm succintmunca de peste zi şi luăm măsurile oportune“. Nu ne putem reprima dorinţa de a afla originea acestui inedit toponimic. „Ca să fiu sincer — spune cu umor — şi pe noi ne-a intrigat. Am sugerat muzeului de istorie constănţean să întreprindă cercetări. S-au deschis patru şantiere. Şi în loc de urme ale trecerii pe aici a cunoscuţilor nomazi, toate patru au scos la iveală dovezi sigure ale continuităţii daco-romane“. Preşedintele are o rostire fluentă a ideilor şi o remarcabilă precizie in argumentare. Trage un sertar şi scoate un volum cu coperţile albastre, tari, pe care-l deschide invitindu-ne să-l răsfoim. E cronica satului şi a cooperativei. „Un profesor inimos ne-a sugerat s-o iniţiem şi să trecem, în paginile ei, după acte, toate evenimentele vrednice de interes. Iată data înfiinţării, caligrafiată cu grijă şi subliniată cu roşi : anul 1950. Mai departe sunt notate faptele care desemnează începutul: Numărul membrilor fondatori — 98 ; numărul comuniştilor — 45 ; averea iniţială — 600 ha pămint, 18 pluguri, 10 grape, 23 de căruţe, 4 clădiri cu 18 încăperi“. Trecem peste primii şapte ani — şi ajungem la momentul cooperativizării depline. Om de mare probitate, Vasile Muşat îşi elogiază predecesorul. „Am avut parte de un preşedinte foarte destoinic in acea perioadă plină de dificultăţi, Nicolae Vlăduţ. El mi-a lăsat o gestiune destul de bogată şi bine ţinută“. Ne dezvăluie cîteva dintre etapele care i-au marcat împlinirea. 13 ani a lucrat ca brigadier. Ales preşedinte, a înţeles că nici erau suficiente bunăvoinţa şi hărnicia. Şi-a completat studiile prin cursuri la fără frecvenţă, îl întrebăm care sunt direcţiile care-i concentrează preocupările. ,,Perfecţionarea tehnologiilor“, răspunde fără să ezite. Oamenii dispun de cuplarea la un sistem de irigaţii — în speţă ,,23 August“ — au maşini, primesc îngrăşăminte şi folosesc soiuri de mare randament. Producţiile dobîndite din 1986 aproape 6 000 kg boabe porumb şi 4 200 kg grîu la hectar — fără să-i alarmeze sunt, totuşi, departe de a-i mulţumi. Sub conducerea inginerului şef Gheorghe Capdemai acţionează 11 specialişti. „Împreună ne străduim să îmbunătăţim modul de a lucra, părţile noastre slabe fiind, deocamdată, neincadrarea în termene, densitatea sub norme a plantelor, pierderile nepermis de mari la recoltare“. Realităţile sunt privite în faţă şi numite fără menajamente. „Noua revoluţie agrară — spune — refuză jumătăţile de măsuri. O agricultură intensivă nu se poate mulţumi cu aproximaţii. Ea cere aceeaşi precizie ca şi industria“. Un ţăran în etate, dar cu un spirit tinăr, entuziast, receptivitatea lui la nou consti Ion Pavelescu ANCHETA DISPENIS (Continuare in pag. a 2-a) Poezia şi pacea Prezenţa poetului, a artistului in general în largul front al păcii pe care l-a deschis cu speranţă şi încredere contemporaneitatea îşi revendică autoritatea din chiar tradiţiile puternice, militant-antirăzboinice ale literaturii dintotdeauna. Umanitatea şi-a avut mereu, în clipele senine sau dramatice ale istoriei sale acele conştiinţe active care nu intimplător poartă numele marilor creatori ai lumii. „Industria războiului ascunde lăcomie şi nepăsare“ — aceste cuvinte nu aparţin unui moralist al anilor noştri, cutremurat de proporţiile uriaşe ale producrţiei contemporane de armament ci au fost scrise demult, la începutul veacului de G. B. Sham in „Om şi supraom“. Sunt cuvinte scrise intr-un moment in care cursa înarmărilor era departe de a fi ceea ce este ea azi. Lungul război troian, pentru a ne referi la primul mare conflict descris de epopeea homerică ar putea părea o bagatelă. Probabil că trudnicii ani de beligeranţă de lingă tlion n-au costat vistieriile ahee şi troiene luate laolaltă mai mult decit costă la ora de faţă un conflict local de două-trei zile într-unul sau altul dintre colţurile lumii. Conflict ce nu va avea niciodată şansa de a-şi găsi un cintăreţ orb care să îi asigure nemurirea ; el s-ar mulţumi şi cu o jumătate de coloană in pagina trecătoare a unei gazete. Propensiunea spre pace, spre înţelegere şi colaborare a creatorului român face parte din ampla structură morală a poporului pe care îl reprezintă. Artistul contemporan îşi înscrie firesc viaţa şi opera in generoasa strategie a păcii, pe care România socialistă o ilustrează cu atita putere în faţa popoarelor lumii intr-un context istoric planetar tulburat de conflicte ce pot pune in joc cauza însăşi a liniştii mondiale. Numeroase sunt iniţiativele de pace şi înţelegere pornite de aici, de pe pămint românesc,iniţiative menite sa lumineze drumul spre armonie şi colaborare intre ţări şi popoare. Artistul de azi nu poate nicicum să nu-şi închine toate forţele creatoare acestui proces ideatic de anvergură. O ilustrare o constituie in acest sens Festivalul şi Simpozionul „Poezia şi Pacea“ organizate periodic de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România. Scriitori din diverse colţuri de lume fini oaspeţi ai colegilor lor din această ţară mult preţuită în lume, vin la Bucureşti sau pe litoralul Mării Negre pentru a-şi vorbi unul altuia ca de la om la om, ei, cei care de obicei preferă scrisul să spună totul. De data aceasta laboratorul de creaţie este lăsat acasă, în împărăţia filelor albe, care, desigur, la înapoiere se vor umple păstrînd şi imaginea unor zile de vară petrecute in capitala românească ori la mirificul Pont Euxin. Şi, pentru citeva zile, ei poeţii abandonează cadenţa versului, vorbindu-şi cu simplitate despre această problemă cardinală a lumii de azi, care-i frămintă şi pe ei, deopotrivă ca şi pe toţi semenii lor de pe pămint. Oameni de virste diferite, de orientări şi credinţe diferite, ilustrind parcă largul spectru biologic şi spiritual al omenirii dovedesc un ataşament copleşitor față de capacitatea artelor de a se implica tot mai profund în eşafodajul de conştiinţă menit să înlăture primejdiile războiului şi ale aneantizării. Unii dintre ei au mai fost in România, ne-au mai vizitat ţara şi cu alte prilejuri. Alţii au poposit aici pentru intiia dată. Cu toţii ştiau insă enorm de multe lucruri despre această ţară străveche, devenită in timp un adevărat simbol — poetic, in primul rină, dar nu numai atît Titus Vîjeu (Continuare în pag. a 2-a) FILE DE CARNET